Sunteți pe pagina 1din 8

COMPLICATII IN TERAPIA IMPLANTARA

Accidentele si complicatiile pot fi multiple, si se pot produce n timpul


anesteziei, n timpul interventiei chirurgicale propriu-zise, sau pot aparea la un
oarecare intervel de timp postoperator. Dupa MAEGLIN, ele pot fi cauzate de:
erori n stabilirea planului terapeutic; necunoasterea conditiile anatomice
particulare ale pacientului; lipsa instrumentarului adecvat; experienta
insuficienta.
ACCIDENTE INTRAOPERAORII
Acccidentele intraoperatorii dupa MAEGLIN sunt:
1. hemoragia
2. leziuni nervoase
3. deschiderea sinusului maxilar sau a foselor nazale
4.

leziuni ale dintilor vecini

5. pierderi de os alveolar cortical


6. lipsa stabilitatii primare
7. fracturarea implantului sau a instrumentelor
8. corpi straini n vecinatatea implantului
9. emfizem facial sau cervical

1.

Hemoragia

- hemoragia masiva este rareori ntlnita de la nivelul partilor moi, daca


interventia a fost corect planificata;
-

o hemoragie mai importanta se poate ntlni la nivelul osului spongios n


timpul regularizarii osului (osteoplastiei);

- hemoragia mai mare care poate aparea n cursul prepararii patului osos, poate
fi oprita prin inserarea implantului;
-

hemoragia marcata care apare n cursul prepararii osului mandibular n


regiunea distala, este semn al deschiderii canalului mandibular, cu lezarea

vaselor alveolare inferioare. Pentru elucidarea diagnosticului, se recomanda


efectuarea unei Rx cu freza lasata pe loc.

2.

Leziuni Nervoase

leziuni nervoase se produc doar la mandibula, si pot interesa: nervul


alveolar inferior, nervul mentonier, nervul lingual.

Prevenirea lezarii nervilor se realizeaza prin: cunoasterea topografiei


acestora; prin aprecierea corecta a zonei de siguranta chirurgicala pe
radiografii, pentru mandibula posterioara; prin utilizarea anesteziei prin
infiltratie locala si nu tronculara pentru regiunea molara premolara
inferioara.

Ca masuri suplimentarea de prevenire se mai pot folosi: expunerea gaurii


mentoniere si protejarea nervului omonim; n cazul lambourilor linguale, o
spatula se va insinua ntre lambou si planul osos pentru a proteja nervul.

- Daca accidentul s-a produs, se recomanda vitamina B1, sau intra n discutie
sutura sau transplant de nerv.
3.
-

Deschiderea sinusului maxilar sau foselor nazale

Planificarea lungimii implantelor se face pe Rx, si va avea n vedere


vecinatatea sinusului si foselor nazale.

- Daca mucoasa sinusala sau nazala a fost perforata (evidentiate printr-o


hemoragie mai abundenta cu caracter aerat), se va opri tentativa de inserare
a implantelor, deoarece aplicarea lor n aceasta situatie se va solda cu
sinuzita maxilara.
- Se reia aplicarea implantelor dupa vindecarea osoasa.
4.

Lezarea dintilor vecini

Dintii vecini sunt lezati n cazul aplicarii implantelor n edentatiile


unidentare.

Accidentul se previne prin: evaluarea corecta radiografica a disponibilitatii


osoase; prin alegerea unui implant de diametru adecvat; si prin respectarea
axului longitudinal al dintilor vecini.

5.

Pierderi de os alveolar cortical

- Reducerea naltimii osului disponibil, si implicit posibilitatea pierderii osului


cortical al marginii crestei alveolare - se produce n cursul osteoplastiei
marginale, necesare atunci cnd creasta alveolara este foarte ngusta n sens
V-Or si nu asigura os suficient care sa nconjure implantul V-Or.
6.
-

Lipsa stabilitatii primare

Stabilitatea primara a implantelor este un deziderat obligatoriu.


Daca stabilitate primara nu este obtinuta, vindecarea nu se realizeaza prin
tesut osos, respectiv prin osteointegrare, ci prin tesut fibros.

- Stabilitatea primara poate fi afectata de structura osoasa deficitara; de aceea,


nu se prefera aplicarea de implante imediate postextractional, ci asteptarea
vindecarii osoase circa 9-12 luni.

7.

Fracturarea implantelor sau a instrumentelor

Fracturarea implantelor este reltiv rara, dar este mai frecventa n cazul
suruburilor, si mai rara n cazul implantelor cilindru, fiind cauzate de defecte
de material, sau de o tehnica "prea zeloasa".

Fracturarea instrumentelor poate fi cauzata de: utilizarea lor


necorespunzatoare; de sterilizarile multiple, cu suprancalzirea lor; de
defecte de material.
Fragmentele de implant sau de instrumente ramase n os trebuiesc ndepartate
cu pierdere minima de os.
8.

Corpi staini n vecinatatea implantelor

Fragmente de radacini, materiale de obturatie radiculara, instrumente


endodontice fracturate n imediata vecinatate a implantelor le pot periclita
existenta.

De aceea, pe baza examenului Rx se va stabili daca acestea se vor ndeparta


nainte de aplicarea implantelor sau odata cu aplicarea acestora, dar fara a
periclita patul receptor al implantelor.

- Daca ndepartarea acestor corpi straini afecteaza osul n care urma sa se


insere implantul, atunci defectul rezultat se va umple cu un material de

comblementare cu sau fara membrane, iar implantele se vor aplica dupa


vindecarea osoasa.
9.

Emfizem cervico-facial

Apar n cazul utilizarii turbinei la prepararea osului, procedeu total


contraindicat, sau ca urmare a stanutului, suflatului nasului, sau irigatiilor cu
apa oxigenata.

Clinic apare brusc o tumefactie nedureroasa la nivelul careia se percep


crepitatii; emfizemul se poate extinde de la fata spre gt, sau chiar spre
torace (situatie cu totul exceptionala).

- Se recomanda pacientului pansament compresiv la nivelul tumefactiei.


-

Prevenirea aparitiei efizemului se realizeaza prin: evitarea folosirii turbinei


(care este oricum contraindicata); evitarea irigatiilor cu apa oxigenata;
sutura etansa a lambourilor; instruirea pacientului n evitarea cresterii
presiunii intrabucale cteva zile dupa interventie prin evitarea stranutului,
suflatului nasului.

COMPLICAII POSTOPERATORII
Complicatiile postoperatorii, dupa MAEGLIN
tardive:

pot fi immediate sau

I. COMPLICAII IMEDIATE
1. Edem local
- Interventiile chirurgicale asupra maxilarelor se soldeaza frecvent cu
tumefactii perimaxilare, datorare edemului postoperator. Marimea
tumefactiei depinde de durata interventiei si traumatismul intraoperator: cu
ct durata si traumatismul sunt mai mici, cu att edemul va fi mai mic.
- Edemul partilor moi poate cauza tensionarea suturilor, si consecutiv
dehiscente ale plagii. Daca prin dehiscenta osul nu se expune, nu este
necesara sutura, defectul vindecndu-se secundar prin granulare si
epitelizare.
- Tensionarea plagii datorate edemului se pot solda si cu necroze ale marginilor
plagii, care pentru a nu se extinde, necesita ndepartarea zonelor necrotice

prin irigatii cu apa oxigenata, sau prin aplicare de paste adezive care contin
antibiotice.
2. Hemoragii postoperatorii si hematoame
- Hemoragia postoperatorie care nu poate fi oprita prin tamponament, necesita
deschiderea plagii, n anestezie locala si efectuarea hemostazei.
- Ca si edemul, probabilitatea formarii hematoamele postoperatorii si
extinderea lor sunt cu att mai extinse cu ct traumatismul operator si durata
interventiei sunt mai mari. Pare si riscul suprainfectarii acestora.
-

Hematoamele acumulate imediat postoperator, ntre lamboul muco-periostic


si suprafata osoasa trebuiesc evacuate de urgenta prin incizie sau aspiratie,
iar prevenirea unor noi acumulari hematice trebuie mpiedicate prin
aplicarea de pansamente compresive.

- Formarea hematoamelor se previne prin hemostaza atenta intraoperatorie si


aplicatii reci (gheata) exobucal.
- Daca hematomul s-a produs n partile moi, se recomanda aplicarea cutanata
de ungvent cu heparina.
3.

Infectii precoce

- Infectiile postoperatorii sunt rar ntlnite n general n implantologie.


- Daca infectia se produce, cu aparitia semnelor celsiene ale inflamatiei,
asociate cu secretie purulenta la nivelul suturii, se impune drenajul
abcesului fie prin ndepartarea a 1-2 fire de sutura, fie prin incizie. Drenaul
se schimba zilnic, se asociaza irigatii cu solutii antiseptice, pna la remisi
completa a fenomenelor inflamatorii acute. Se administreaza antibiotice
daca starea generala a pacientului este alterata.
-

Frecvent n cazul infectiilor apare si mobilitatea implantului, care va trebui


ndepartat. Pierderea osoasa dupa ndepartarea implantului este n general
minima, astfel nct dupa disparitia fenomenelor acute se poate insera un
nou implant.

4.

Leziuni nervoase

- Edemul sau hematomul n zona gaurii mentoniere pot determina leziuni ale
nervului mentonier, care se manifesta prin tulburari de sensibilitate
(anestezie, hipoestezie, hiperestezie, parestezii).
-

Prin examen radiografic trebuie determinat daca leziunea nervului se


datoreaza implantului (care preseaza pe nerv), sau edemului, respectiv
hematomului. Daca presiunea exercitata pe implant determina durere, atunci
contactul direct al imlantului cu nervul este cauza tulburarilor de
sensibilitate.

Persistenta sensibilitatii dureroase n zona n care s-au aplicat implantele si


dupa remiterea hematoamelor, infectiilor, pot fi semnul unei afectiuni osoase
(osteite, osteomielite).

II.
1.

COMPLICAII TARDIVE
Pierderea implantului

- Stabilitatea primara a implantelor poate fi periclitata prin ncarcarea timpurie


a implantului, pe parcursul perioadei de osteointegrare. Situatie mai des
ntlnita n cazul implantelor unidentare care sunt ncarcate n primele 3-4
luni dupa aplicare.
-

ncarcarea imediata postoperatorie este permisa n cazul implantelor


multiple de la nivelul mandibulei anterioare, cnd acestea se solidarizeaza
cu bare orizontale de solidarizare, peste care se poate aplica o proteza.

- Implantul odata mobilizat, reobtinerea stabilitatii este foarte dificila. n cazul


mobilitatii reduse, pentru obtinerea fixitatii se poate ncerca solidarizarea
implantului la dintii naturali prin lucrari protetice. Cresterea mobilitatii
implantului indica n general necesitatea ndepartarii acestuia pentru a
preveni extinderea infectiei, respectiv distructiei osoase periimplantare, cu
pierderi osoase importante.
-

Lipsa stabilitatii implantului se poate datora si: lipsei stabilitatii primare,


infectiei periimplantare, distructiei osoase cauzate de suprancalzirea,
respectiv necroza osoasa cauzate n timpul prepararii patului osos.

2.

Infectii tardive

- n jurul implantelor se pot constitui pungi adnci, asemanatoare pungilor


periodontale, si care vor putea cauza infectii tardive cu abcedari si fistulizari
ntr-o prima etapa, ulterior putnd difuza la osul nconjurator.
-

Tratamentul este cel recomandat n cazul pungilor periodontale: chiuretaj si


eliminarea pungilor.

- Abcese repetate de acest tip impun de obicei ndepartarea implantului.


-

Temporizarea prelungita a ndepartarii implantelor poate conduce n cazul


infectiilor repetate la osteite si chiar osteomielite si la afectari ale structurilor
anatomice de vecinatate, cum ar fi: sinuzite, rinite, nevrite ale nervului
alveolar inverior.
3. Leziuni osoase

- Orice decolarea a mucoperiostului de pe substratul osos, orice preparare a


osului cu instrumentele rotative, se soldeaza cu o necroza osoasa limitata. n
schimb frezarea fara racire a lacasului pentru implant, cauzeaza necroze
osoase extinse, care n final vor duce la pierderea implantului.
-

Inflamatiile cronice din imediata vecinatatea a implantului, indiferent de


cauza, duc la cresterea adncimii santului periimplantar, cu aparitia pungilor
prin rezorbtie osoasa, si n final la mobilizarea si pierderea implantului.

Radiografic liza osoasa se evidentiaza initial n portiunea imediat


subcrestala, pentru ca ulterior, ntr-o faza mai avansata, sa se extinda n jurul
ntregului implant.

Una din cauzele cele mai frecvente ale inflamatiilor cronice din vecinatatea
implantelor este igiena bucala deficitara.
4. Retractia gingiei

-Poate fi cauzata de: lipsa gingiei fixe periimplantare, respectiv inserarea


mucoasei mobile la coletul implantului; atrofia osoasa subiacenta; si periajul
incorect.
-

Pentru a evita tensiunea la coletul implantului exercitata de mucoasa


mobila, respectiv de musculatura subiacenta, se recomanda ca n jurul
implantului sa existe o zona de circa 2-3 mm latime de gingie fixa. n cazul
lipsei gingiei atasate, ea trebuie creata prin utilizarea de grefe libere de tesut
submucos, prelevate de la nivelul palatului, fie nainte, fie la cteva

saptamni de la aplicarea implantului. n acelasi sens se utilizeaza si


diversele metode de plastie a santurilor vestibulare, respectiv deplasarea
apicala a insertiilor musculare.

5.

Leziuni nervoase secundare

- n situatia n care apar tulburari secundare de sensibilitate, dupa persistenta


ndelungata a unui implant, singurul tratament este ndepartarea implantului.
6.

Fracturarea implantului

- Se produce mai frecvent la nivelul gtului implantului, si n special atunci


cnd diametrul acestuia este mai mic dect al corpului implantului.
- Fraturarea implantului se datoreaza: erorilor n planificarea tipului si tehnicii
de implantare; ncarcarii prea timpurii a implantului; suprancarcarii
implantului; igiena bucala deficitara; neprezentarea pacientului la
controalele periodice.
Dispensarizarea pacientului prin controale clinice si radigrafice periodice pot
preveni aparitia acestor complicatii tardive, iar diagnosticare si tratamentul
precoce al complicatiilor odata aparute cresc.

Bibliografie:
ORAL IMPLANTOLOGY - Basics - ITI Hollow Cylinder System ANDR SCHROEDER, FRANZ SUTTER, GISBERT KREKELER