fj ewes ' Criminologte sia 1 = PAS ASTET ( Agneta BRGY)al INTRODUCERE i Intr-o societate contemporana e greu de conceput organizarea eficienta a prevenirii si combaterii criminalitatii fir cunostinte profunde in domeniul criminologiei, acestea contribuind la gestionarea proceselot sociale, adoptarea diferitor legi, hotiriri, acte normative cu caracter preventiv antiinfractional. Criminologia este o stiinta socio-juridica care studiaza fenomenele si legitatile criminalitatii, avind 0 importanya practic deosebita, aflindu-se in permanent dezvoltare, find relativ tinara. Astazi obiectul criminologiei cuprinde domeniul comportamentului precriminal si criminal, precum si aspectele lui victiniologice, perfec- tionindu-si metodele de cercetare criminologica si gama de nofiuni. Studierea criminologiei e una din cele mai importante componente ale pregatirii profesionale nu doar ajuristilor, ci sia profesorilor, psihologilor, economistilor, sociologilor si a altor specialisti. Fara cunostine in domeniul criminologiei, nu pot activa functionarii organelor de drept, in special ai organelor afacerilor interne, procuraturii, instantelor judectoresti, ai serviciului Informatie i Securitate, ai Centrului de Combatere a Crimelor Economice si Coruptiei. Or, acestea se afl pe prima linie in lupta cu criminalitatea si infractorii si sunt acei care colecteaz, analizeaza, generalizeazii informatia despre nivelul, structura, dinamica, determinantele si tendintele de dezvoltare ale acestui fenomen antisocial. Schimbarile radicale de nivel social-economic au provocat distrugerea sistemului vechi de prevenire a infractiunilor si aparitiei unei tratari noi a acestuia. S-a modificat -considerabil caracteristica criminologica a criminalitagii, in special determinantele ei si factorii criminogeni care formeaza personalitatea infractorului.ee eee eee see va f Mihail BixcAv, Criminologie Prezenta lucrare se va rezuma la abordarea unor aspecte de crimino- logie teoretica, care permit perceperea maieficient’ a fenomenului crimi- nal, conditie necesara pentru prevenirea si combaterea acestuia, cum ar fi: notiunea, obiectul, scopul, sarcina, metodologia, metodele sisistemul criminologiei, criminalitatea ca fenomen social, indicii calitativi sicanti- tativi, determinantele criminalitatii, mecanismul actului infractional, personalitatea infractorului, prognozarea criminologica si prevenirea fenomenului infractional in ansamblu. f De asemenea, vom trece in revista si cele mai des intilnite tipuri I de criminalitate si anume: criminalitatea organizata, criminalitatea co- ruptionala, criminalitatea recidiva, criminalitatea profesional, crimina- litatea juvenila, criminalitatea penitenciara, criminalitatea imprudent. Profesionalismul criminologic al juristului presupune cercetarea concreta a criminalitatii, a factorilor ce o determina, precum si a masu- rilor de prevenire a acestora in baza materialului statistic, inclusiv capaci- tatea de elaborare a masurilor profilactice concrete. Scopul si sarcina acestui curs este de a oferi studentilor cunostinte teoretice in domeniul criminologiei inclusiv in domeniul prevenirii (profilaxiei) inftactiunilor si a altor incalcari de lege. Stiinta criminologicd contine inci multe subiecte discutabile. Nu ¢ uimitor faptul ca in cadrul criminologiei autohtone au inceput si fie efectuate cercetari regionale de profilaxie victimologica, e in curs de dezvoltare criminologia familiei, juvenili, penitenciara, politica 5.a. Mihail BIRGAU, doctor habilitat in dreptCapmroun 1, Capitolul | EVOLUTIA STIINTEI CRIMINOLOGICE 1. Retrospectiva istorici Aparitia criminologiei ca stiinfa in Republica Moldova, dezvoltarea ei este conditionata de Necesitatile sociale ce fin de asigurarea teoretica amisurilor de contracarare a criminalitati Se considera c& tratarea stiingificd a criminalitayii si a combaterii acesteia a objinut un caracter sistematic in a doua jumatate a sec. al XVIII-lea. Aparitia criminologiei ca stiinfa tine de scoala clasica a dreptului penal, fn dezvoltarea criminologiei pot fi delimitate 3 perioade: 1, perioada clasica (din a doua jumatate a sec. al XVIII-lea pina la sf. sec, al XIX-lea); IL. perioada pozitivista (de la sf. sec. al XIX-lea pina in anii °20 ai sec. al XX-lea); IIL. perioada contemporana ori pluralisticd (din anii °30 ai sec. al XX-lea si pind th prezent); ' Perioada clasic& a criminologiei igi are izvorul in epoca iluminis- mului, cind se trece de la feudalism la capitalism (sec. XVII - XVID, au loc transformari in viata sociala si spiritual ca urmare a revolutiei burghezo-democratice din Europa. In acea perioada, stiinta se abate de la interpretarea teologica a infractiunii ca decddere spirituala influentata exclusiv de forfele supranaturale. Se fac incercari de explicare teoreticd a fenomenului criminalitatii,- Mihail Biewiv, Criminologie fe ce omul sivirgeste infractiuni? Se elaboreazs mana a infractorilor sia pedepsele penale, Find pertotionata activitatea organelor represive ale statului, Cei mai de vae8 reprezentanti ai criminologiei clasice sint considerati Cesare Beccaria (1738 - 1734) si Jeremy Bentham (1 748-1852). ’ Decvoltarea criminologiei in perioada'pozitivista m pornit de la premisa ci, in societatea europeani din a doua jumatate a sec. al XIX- ba, pe deo parte, creste considerabil criminalitatea, iar pe de alta parte, fe dezvolta rapid stiintele sociale si umanitare. Sporirea necesititii de cunoastere detaliata a fenomenului criminalitatii a conditionat aparitia noilor metode de cercetare. in cadrul stiinfelor care cercetau omul au fost aplicate metode imprumutate din disciplinele exacte, ceea ce a dus la aparitia antropologiei, sociologiei si statisticii. Baza metodologica a stiintelor criminologice din perioada poziti- f raspunzind la intrebarea: d Tove prvindtratarea sta o constitu filosofia pozitivismului care, Iuind nastere la sfirsitul | oc. al XIX-lea, a adunat 0 cantitate considerabila de materiale referi- Hoare la diferite laturi ale vieti sociale. Pozitivismul lui Auguste Conte | (1798 - 1857) este numit flosofianivelului mediv, deoarece autorul i nega necesitatea abordarii problemelor conceptuale. Nivelul mediu, { caracteristic pentru criminologia sec. al XIX — lea, ramine actual. in comparatie cu stiintele abstracte ale perioadei clasice, criminologia pozitivista difera prin utilizarea pe larg a datelor statistice si faptice despre infractiunile savirsite. Criminologia pozitivista s-a dezvoltat in doud mari direct: - biologica; - sociologica. Cu toate divergentele de pareri ale reprezentantilor acestor directii, hotarele dintre ele incetul cu incetul au disparut, interpatrunderea lor find conditionata de aparitia teoriilor psihologice ale criminologiei. Orientarea biologica e reprezentat de scoala antropologica, fonda- torul cdreia se consider Cesare Lombrozo (1835 - 1909), care a activat fn orasul italian Turine. Mai tirziu orientarea biologica a fost completata J7 Carrow I. cu alte teorii, printre care nominalizam ‘eoria stdrii periculoase, teoriile diferitor predispozitii biologice (constitutive, endocrine, genetice). in cadrul teoriilor criminologice biologice, comportamentul crimi- nal se explica prin anumite particularitati ale omului, care il adue intr- o stare de surescitare psihologica favorabila comite infractiunii. Nu sint excluse nici opiniile despre predispozitiile inndscute ale anumitor categorii de criminali, Unii reprezentanti ai orientirii biologice propuneau s& fie luate anumite misuri fafa de aceste persoane, care, desi contraziceau principiul umanitatii, ar fi garantat preintimpinarea comportamentului periculos. In diferite perioade ale timpului, drept metode de combatere a criminalitatii au fost propuse izolarea de societate, castrarea, lipsirea de viata, motivatia constituind-o nu comiterea delictului, ci predispozifiile la comitere. Desigur, nu tofi criminologii adepti ai directiei biologice erau pentru aplicarea unor pedepse atit de aspre. Unii sustineau cA, cu cit mai incapabila de responsabilitate pentru comportamentul siu este persoana cu predispozitii biologice, cu atit societatea trebuie si aib’ o atitudine mai umani fata de ea, tratind-o ca pe un bolnay grav. Scoala sociologico-penali a servit drept baz pentru orientarea sociologica, folosind ideile sociologului O. Conta si ale celorlalti reprezentanti ilustri: Franz von Listz (Germania), E. Ferri (Italia), M. Duhovski, I. Foinitki, C. Pozdnisev (Rusia), care au inaintat ideea condifionarii sociale a comportamentului criminal, totodata acordind prioritate factorilor biologici. La sfirstul sec. al XIX-lea, in criminologie erau utilizate deja metodele de cercetare sociologica. in multe fari era studiata statistica criminalitaqii si metodele de pedepsire a criminalilor, erau analizate datele referitoare la un anumit contingent de infractori, se ficeau incercari in directia stabilirii cauzelor criminalitatii, determinarii acestora din punct de vedere cantitativ. Studierea in dinamica a unor serii de infractiuni comise in diferiteMihail Bixcdv, Criminologie {ari si a anumitor tipuri de infractiuni a permis stabilirea primelor pronosticuri ale criminalitatii. La etapele iniiale de studiere sociologica a criminalitatii a fost clara tendinta de includere in sfera de cercetare a cit mai multi factori determinanti ai criminalitatii teoria pluralitdtii factorilor. De la o cercetare la alta numirul acestor factori a crescut, fiind descoperite noi si noi circumstante favorizante ale activitatii criminale. Teoria factorilor determinanti presupune studierea cauzelor criminalitatii in afara oricdrei conceptii, fapt care a permis delimitarea celor mai importangi factori criminogeni. Conceptiile sociologice ale comportamentului criminal apar mai tirziu, unele dintre ele bazindu-se pe sociologie (teoria decorganizarii sociale, si stratificarii), iar altele pe psihologia sociala (teoria legaturilor diferentiate, teoria marcarii). fn criminologia contemporana, cauzele criminali sint tratate adesea in dependent de neajunsurile din societate: economice, culturale, sociale etc. Asa-numita criminologie critica raporteaz& direct crimi- nalitatea cu s&racia, somajul, stratificarea populatiei. 2. Scoala clasica Vorbind despre scoala criminologiei clasice avem in vedere totali- tatea ideilor despre infractiuni si lupta impotriva acestora, concepute in limitele asa-zisei scoli clasice a dreptului penal, fondatorul cireia se considera Cesare Beccaria, jurist de origine italiana din Milano. Concep- tille sale intemeiate pe ideea centrala a liberului arbitru in actiunea indivizilor, continind teze importante despre fenomenul criminalitatii, sint formulate in lucrarea ,,Despre infractiuni si pedepse” publicaté in mba franceza in anul 1765. Bazindu-se pe ideile lui Montesquieu si ale altor savanti din sec. VII-X VIII, Beccaria, prin teoria sa, a devenit o personalitate notorie a impului sau. Fiind adeptul ,contractului social”, sustine existenta a