Universitatea Bogdan-Voda Cluj Napoca

Facultatea de DREPT

DREPT INTERNAIONAL PUBLIC

Laura PURDEA

Suport de curs

Cluj-Napoca
-2012-

CUPRINS
INTRODUCERE ................................................................................................. 1
CAPITOLUL 1 INTRODUCERE IN STUDIUL DREPTULUI
INTERNATIONAL PUBLIC............................................................................. 3
Test de autoevaluare nr. 1 .................................................................................. 5
Bibliografie capitol 1.......................................................................................... 5
CAPITOLUL 2 IZVOARELE DREPTULUI INTERNATIONAL
PUBLIC ................................................................................................................ 6
Test de autoevaluare nr. 2 .................................................................................. 9
Bibliografie capitol 2.......................................................................................... 9
CAPITOLUL 3 PRINCIPIILE DE BAZA ALE DREPTULUI
INTERNATIONAL PUBLIC........................................................................... 10
Test de autoevaluare nr. 3 ................................................................................ 11
Bibliografie capitol 3........................................................................................ 11
CAPITOLUL 4 DREPTUL TRATATELOR ................................................. 12
Test de autoevaluare nr. 4 ................................................................................ 14
Bibliografie capitol 4........................................................................................ 14
CAPITOLUL 5 SUBIECTELE DREPTULUI INTERNATIONAL
PUBLIC .............................................................................................................. 15
Test de autoevaluare nr. 5 ................................................................................ 16
Bibliografie capitol 5........................................................................................ 16
CAPITOLUL 6 DREPTUL ORGANIZATIILOR INTERNATIONALE .. 17
Test de autoevaluare nr. 6 ................................................................................ 18
Bibliografie capitol 6........................................................................................ 18
CAPITOLUL 7 DREPTUL INTERNATIONAL PENAL. RASPUNDEREA
INTERNATIONAL ........................................................................................... 19
Test de autoevaluare nr. 7 ................................................................................ 20
Bibliografie capitol 7........................................................................................ 20
CAPITOLUL 8 SUVERANITATEA STATELOR ....................................... 21
Test de autoevaluare nr. 8 ................................................................................ 22
Bibliografie capitol 8........................................................................................ 22
CAPITOLUL 9 PROTECTIA DREPTURILOR OMULUI......................... 23
Test de autoevaluare nr. 9 ................................................................................ 27
Bibliografie capitol 9........................................................................................ 27

CAPITOLUL 10 REGIMUL INTERNATIONAL AL DIFERITELOR

SPATII ................................................................................................................ 28
Test de autoevaluare nr. 10 .............................................................................. 29
Bibliografie capitol 10...................................................................................... 29
CAPITOLUL 11 MIJLOACELE PASNICE PENTRU SOLUTIONAREA
DIFERENDELOR INTERNATIONALE....................................................... 30
Test de autoevaluare nr. 11 .............................................................................. 31
Bibliografie capitol 11...................................................................................... 31
CAPITOLUL 12 DREPTUL UMANITAR SI INTERVENTIILE
UMANITARE .................................................................................................... 32
Test de autoevaluare nr. 12 .............................................................................. 33
Bibliografie capitol 12...................................................................................... 33
CAPITOLUL 13 DOMENII NOI ALE DREPTULUI
INTERNATIONAL ........................................................................................... 34
Test de autoevaluare nr. 13 .............................................................................. 35
Bibliografie capitol 13...................................................................................... 35
CAPITOLUL 14 CURTEA INTERNATIONAL DE JUSTITIE ................. 36
Test de autoevaluare nr. 14 .............................................................................. 37
Bibliografie capitol 14...................................................................................... 37
RASPUNSURI TESTE DE AUTOEVALUARE ........................................... 39
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................... 41

INTRODUCERE
Cursul de Drept international public face parte din pachetul de discipline
al Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bogdan Voda din Cluj Napoca
. Acest curs, impreuna, cu restul cursurilor prevazute in programul facultatii de
drept doreste a cimenta notiunile fundamentale si de baza pe care orice viitor
jurist ar trebui sa le detina.

Obiectivele cursului
Informarea studentilor cu privire la notiunile de baza
ale dreptului international public
Impactul dreptului international contemporan asupra
vietii sociale de zi cu zi a oamenilor din fiecare tara
Legislatia,
structura
si
dinamica
relatiilor
internationale

Cursul este structurat pe patrusprezece capitole in acestea regasindu-se

notiunile necesare studiului si intelegerii materiei.
Abordarea cursului si destinatarii acestuia
Cursul cuprinde principalele institutii ale dreptului
international public general si se adreseaza studentilor,dar si
altor persoane interesate sa dobandeasca o intelegere a
principalelor fenomene ale vietii international contemporane si
a regelementarilor juridice convenite de statele lumii.

Evaluarea finala
Intentia este ca cei care vor incepe studiul acestei
materii sa reuseasca sa pastreze o balanta intre institutiile
perene ale dreptului international clasic si in acelasi timp sa
aiba o perspectiva si asupra unora dintre transformarile mai
recente ale acestei ramuri de drept.
Modalitati de studiu
Asimilarea materiei se va putea realiza prin analizarea acestui curs dar si
prin intalniri fata in fata intre studenti si profesor: cursuri, seminarii.

Capitolul 1
Introducere in studiul dreptului international public

Obiective capitol 1
Cunoasterea definitie dreptului international public
Cunoasterea fundamentelor caracterului legal al
dreptului international public
Recunoasterea trasaturilor specifice ale dreptului
international public

Dreptul international public s-a dezvoltat extrem de mult in cea de a

doua parte a secolului xx incat are astazi numeroase ramuri iar definirea lui a
devenit o problema complicate si tot mai controversata.
Spunem totusi ca in ciuda decresterii rolului statelor suverane , dreptul
international este expresia vointei statelor suverane. Definim astfel dreptul
international public ca :

ansamblul normelor juridice pe care statele le stabilesc pentru a-si putea

dezvolta cooperarea si competitia
Vorbind de norme juridice putem realiza cu usurinta ca ne aflam intr-un
cadru juridic si pentru a descoperi cum acest lucru este perceput de actorii
sociali vom prezenta doua teorii cu privire la caracterul legal al dreptului
international public.
DOCTRINA NORMATIVISTA
Hans Kelsen sustine ca, caracterul legal al dreptului international public
nu depinde de criteria etice ori de adecvare la nevoile sociale, ci de consideratii
stricte de tehnica juridical.
DOCTRINA SOCIOLOGICA
Leon Duguit sustine ca dreptul trebuie sa tina cont si de ordinea si
nevoile sociale si de aceea dreptul este si o consecinta a solidaritatii indivizilor
unei anumite societati. Asadar, norme morale, economice, de igiena, de sanatate
, norme tehnice sau procedurale , devin norme juridice prin atasarea catre ele a
unor sanctiuni in caz de nerespectare.
Trasaturile specifice ale dreptului international
Lipsa unui organ legislative
Aplicarea normelor nu este facuta de organisme specializate
Controlul aplicarii normelor este d competent statelor
Specificitatea sanctiunilor
aplicarea dreptului international nu se poate face fara a se tine cont
de politica internationala si de consecintele politice ale deciziilor
juridice

dreptul international este rezultatul raporturilor politice, al raportului de

forte si al teoriilor si ideologiilor predominante din societatea internationala

Test de autoevaluare nr. 1

Precizati principala deosebire intre doctrina normativista si
cea sociologica.

Bibliografie capitol 1
1. M. Akehurst, A modern Introduction to International Law,
Harpers Collins Academic, London, 1991
2. Leon Duguit, Traite de Droit constitutionnel, Dalloz, Paris,
1962
3. Hans Kelsen, Allgemeine Staatslehre, Berlin, 1925

Capitolul 2
Izvoarele dreptului international public

Obiective capitol 2
Intelegerea notiunii de izvor de drept
Cunoasterea si recunoasterea principalelor izvoare ale
dreptului international public

Izvoare material si izvoare juridice.

Izvoarele materiale sunt conditiile
economice, sociale, militare si politice,
totalitatea factorilor care determina
comportamentul statelor si natiunilor si
care explica in ultima instanta continutul
dreptului international.
Izvoarele juridice sunt mijloacele
formale, exterioare, prin care se exprima
vointa si acordul statelor sub forma
normelor dreptului international.
Pe parcursul analizei noastre vom lua in considerare doar izvoarele
juridice.
Izvoarele juridice ale dreptului international public sunt:
1. Tratatele sau conventiile internationale
2. Deciziile cu valoare normativa ale organizatiilor internationale
3. Cutuma international
4. Principiile generale de drept
Unii autori,bazandu-se pe prevederile Statutului Curtii Internationale de
Justitie si pe practica international, considera ca izvoare ale dreptului
international public, si urmatoarele:
1. Hotararile judecatoresti, mai ales precedentele judiciare ale Curtii
Permanente de Justitie si ale Curtii Internationale de Justitie
2. Doctrina international
3. Actele unilateral ale statelor
4. Actele unilateral ale organizatiilor internationale

Tratatele ( Conventiile)
Tratatele constituie cel mai important izvor al
dreptului
international.
Incheirea
tratatului
international este o conditie fundamentala al
personalitatii juridice internationale. Fiecare stat
dispune de capacitatea juridica de a incheia tratate
internationale. Capacitatea juridica a organizatiilor
internationale de a incheia tratul international reies
din regulile proprii ale acestei organizatii.
Incheierea tratatului international este un proces complex care sa
desfasoare etapa. Acestea sunt:
1. elaborarea textului tratatului
2. negocierea acestuia
3. exprimarea consimtamantului statului de a se lega prin tratat
Deciziile cu valoare normativa ale organizatiilor international
Unele dintre deciziile organizatiilor internationale creeaza norme de
conduita si prin aceasta devin norme juridice, ca orice alte norme din orice tratat
international.
Deciziile care au character de recomandare, nu sunt si nu pot constitui
izvor de drept international.

Cutuma international
Cutuma, considerata cel mai vechi izvor de
drept international, reprezinta o practica generala,
constanta, relativ indelungata si repetata a
statelor, considerata de ele ca avand forta juridica
obligatorie. Statutul Curtii Internationale de
Justitie o defineste ca dovada a unei practici
generale, acceptata ca drept. Prin urmare, pentru
ca o practica a statelor sau a altor subiecte de
drept international sa fie considerata cutuma, potrivit dreptului international,
aceasta trebuie sa ntruneasca cumulativ elemente de ordin material si subiectiv:
a. sa aiba un caracter nescris si general, relativ indelungat si repetat;
b. sa fie acceptata de catre subiectele dreptului international public ca o
regula de conduita cu forta juridica obligatorie.
Prin aceste elemente, cutuma se deosebeste de alte practici, cum sunt
obiceiul si curtoazia internationala.

Obligatia de a dovedi existenta unei cutume incumba statului care o

invoca, fie pentru a se apara impotriva unei pretentii a altui stat, fie pentru a
revendica un drept propriu.
Exemple de acte sau fapte care pot fi considerate elemente ale unei norme
cutumiare:
a. acte interne ale statului (acte ale ministerelor, note diplomatice, declaratii
de politica externa, corespondenta diplomatica, alte acte normative interne
cu conditia sa produca efecte pe plan extern);
b. clauzele unor tratate invocate ca norme cutumiare de catre alte state decat
cele care sunt parti la tratat;
c. practica generala a organizatiilor internationale ( de exemplu, regula
potrivit careia abtinerea voluntara de la vot a unui membru permanent al
Consiliului de Securitate al O.N.U. nu constituie un obstacol n adoptarea
unei rezolutii, s-a impus ca o cutuma internationala).

Principiile generale de drept

Principiile generale de drept sunt considerate
acele principii cu care se opereaza in majoritatea
sistemelor juridice interne, transpuse apoi in dreptul
international. Conventiile internationale ca si multe
dintre
hotararile
instantelor
de
judecata
internationale fac deseori trimitere la principii de
drept comune marilor sisteme de drept contemporan
si care pot fi considerate ca izvoare de drept
international.
In solutionarea litigiilor internationale se recurge deseori la principii cum
sunt: buna-credinta in indeplinirea obligatiilor conventionale, autoritatea lucrului
judecat, precedentul judiciar, principiul raspunderii pentru prejudiciile cauzate,
respectarea egalitatii partilor litigiului, dreptul la aparare etc. In doctrina
juridica, valoarea de izvor de drept international a principiilor generale de drept
a fost si este inca, contestata de unii autori (G. Geamanu, I. Diaconu).

Test de autoevaluare nr. 2

Precizati conditiile necesare pentru ca cutuma internatonala
sa poata constitui izvor de drept international public.

Bibliografie capitol 2
1. M. Lachs , Le role des organizations internationals dans la
formation du droit international, Pedone, Paris, 1965
2. A. A. DAmato, The concept of custom in international
law, Cornell University Press, Ithaca and London, 1971

Capitolul 3
Principiile de baza ale dreptului international public

Obiective capitol 3
Perceperea rolului politic si juridic al principiilor
international
Cunoasterea cel mai importante principii
Cunoasterea sferei de aplicabilitate a acestor principii

Principiile
fundamentale
ale
dreptului international reprezinta norme
juridice de aplicatie universala, cu un
nivel maxim de generalitate si cu un
caracter imperativ, care dau expresie si
protejeaza o valoare fundamentala n
raporturile dintre subiectele de drept
international. Aceste principii, consacrate
n Carta O.N.U., au fost afirmate si n
Declaratia Adunarii Generale O.N.U. din 1976, fiind considerate norme
imperative (de jus cogens ) de la care statele nu pot deroga prin conventii
contrare.
Principiile fundamentale sunt:
a. Principiul nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta in relatiile
dintre state sau principiul neagresiunii. In virtutea acestui principiu,
razboiul de agresiune este considerat o crima impotriva umanitatii.
b. Principiul solutionarii pasnice a diferendelor.
c. Principiul neamestecului in treburile interne ale altor state, care, in
dreptul contemporan, nu mai constituie un principiu de stricta interpretare,
multe domenii care au fost considerate in dreptul international traditional
ca apartinand competentei exclusive a statului fiind transpuse in cadrul
cooperarii internationale (de exemplu, problema respectarii drepturilor
fundamentale ale omului).
d. Principiul cooperarii internationale.
e. Dreptul popoarelor la autodeterminare; acest principiu nu trebuie
interpretat ca autorizand sau incurajand o actiune () care ar

10

dezmembra in total sau in parte, integritatea teritoriala sau unitatea

politica a unui stat suveran si independent() ;
f. Principiul egalitatii suverane a statelor.
g. Principiul indeplinirii cu buna-credinta a obligatiilor internationale principiul pacta sunt servanda.
Actul final de la Helsinki (1975) adoptat in cadrul Conferintei pentru
Securitate si Cooperare in Europa adauga principiilor mentionate, altele trei:
a. principiul inviolabilitatii frontierelor;
b. principiul integritatii teritoriale;
c. principiul respectarii drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale.

Test de autoevaluare nr. 3

Ce intelegeti prin formula pacta sunt servanda ?

Bibliografie capitol 3
1. M. Sahovic, Principles of international law concerning
friendly relations and cooperation, Oceana publications,
Dobbs Fery, New York, 1972
2. L. Delbez, Les principles generaux du droit international
public, Paris, 1964
3. T. M. Franck, Fairness in the international and institutional
system.General course on public international law, Recueil
de Cours, 1993
11

Capitolul 4
Dreptul tratatelor

Obiective capitol 4

Cunoastere notiunii de tratat

Cunoasterii casificarea tratatelor
Recunoasterea diferitelor etape prevazute pentru incheierea
tratatelor

Tratatul reprezinta actul

juridic care exprima acordul de vointa
intre doua sau mai multe state, sau
alte subiecte de drept international in
scopul de a creea, modifica sau stinge
drepturi si obligatii in raporturile
dintre ele .
Ansamblul normelor care reglementeaza incheierea, aplicarea,
respectarea, interpretarea, modificarea, cazurile de nulitate si de incetare a
tratatelor constituie dreptul tratatelor.
Elementele esentiale ale tratatului sunt:
a. subiectele sau partile tratatului, respectiv statele sau alte subiecte de
drept international;
b. vointa partilor, liber exprimata;
c. obiectul tratatului.
Clasificarea tratatelor internationale se poate face dupa mai multe criterii:
a. dupa numarul partilor contractante: tratate
bilaterale si multilaterale;
b. dupa obiectul lor de reglementare: tratate
politice, acorduri economice, culturale, sau
juridice etc;
c. dupa durata valabilitatii lor: tratate cu termen si
tratate pe durata nedeterminata (de exemplu,
tratatele de pace);
12

d. dupa posibilitatea de aderare la tratat: tratate deschise si tratate

inchise;
e. dupa calitatea partilor contractante: tratate incheiate numai de state,
tratate incheiate intre alte subiecte de drept international;
f. dupa continutul material: tratate contract (care urmaresc realizarea
unei operatii juridice, cum sunt tratatele de comert) si tratate lege
(cele prin care se stabilesc reguli de drept, cum este Carta O.N.U.).
In general, la incheierea unui tratat international se
parcurg trei etape:
a. negocierea textului;
b. semnarea tratatului;
c. exprimarea consimtamantului partilor de a se
obliga prin tratat.
Aceste etape sunt urmate de intrarea in vigoare a
tratatutului.
Rezerva este definita in Conventia privind dreptului tratatelor (1969) ca
fiind o declaratie unilaterala al unui stat - independent de textul tratatului si
avand un caracter facultativ - emisa cu ocazia semnarii, ratificarii, acceptarii,
aprobarii sau aderarii la un tratat, prin care statul urmareste sa excluda sau sa
modifice efectul juridic al unor dispozitii ale tratatului, in ceea ce priveste
aplicarea lor fata de acel stat (art.2, d).
Tratatele se aplica ansamblului teritoriului national al statelor (art.26 din
Conventia privind dreptul tratatelor). In anumite situatii statele pot sa deroge de
la aceasta regula, stabilind anumite parti din teritoriul national unde tratatul nu
se aplica.
Conform dispozitiilor Conventiei, statele pot dobandi drepturi n baza
unor tratate la care nu sunt parti in urmatoarele conditii (art.36):
a. daca partile unui tratat inteleg sa confere un drept unui stat tert sau unui
grup de state, sau tuturor statelor;
b. daca statul tert consimte, fie in mod expres, fie tacit
Conventia privind dreptul tratatelor prevede cazurile si conditiile in care
un tratat poate sa fie suspendat sau in care inceteaza aplicarea lui.
Suspendarea are caracter temporar si poate sa se refere numai la anumite clauze
ale tratatului, in timp ce incetarea aplicarii unui tratat este definitiva si vizeaza
intregul tratat. Ambele modalitati pot sa implice, fie toate partile la tratat sau
numai una (unele) dintre ele.

13

Nulitatea tratatelor reprezinta una dintre cauzele de incetare a efectelor

unui tratat. Nulitatea tratatelor intervine:
a. in cazul in care tratatul contravine
unei norme imperative (de jus cogens)
aflata in vigoare in momentul
incheierii sale, sau aparuta ulterior;
b. in cazul in care se constata un viciu de
consimtamant care a afectat acordul
de vointa al partilor in momentul
incheierii tratatului.

Test de autoevaluare nr. 4

Definiti tratatul international.

Bibliografie capitol 4
1. Zbigniew Brzenzinski, Power and Principles, Memoirs of
the National Security Adviser 1977-1981, Weidenfeld and
Nicolson, London, 1983
2. E. Zoller, La bonne foi en droit international public,
Pedone, Paris, 1977.
3. J. Verhoeven, Les nulites du droit des gens, Pedone, Paris,
1981

14

Capitolul 5
Subiectele dreptului international public

Obiective capitol 5

Cunoasterea distinctiei dintre persoana fizica si

persoana juridica in dreptul international
Recunoasterea subiectilor dreptului international
public

Subiectele dreptului international public sunt entitati participante la viata

internationala, cu drepturi si obligatii directe. Subiectele dreptului international
public reprezinta acele entitati care participa la raporturi juridice, reglementate
de normele acestui drept. A fi subiect de drept
international inseamna a beneficia de personalitate
juridica internationala, ceea ce presupune capacitatea
de a fi titular de drepturi si obligatii cu caracter
international.

Pot fii subiect de drept international:

a. statele , considerate subiecte originare, tipice, primare;
b. organizatiile internationale guvernamentale, calificate drept subiecte
derivate;
c. natiunile sau popoarele care lupta pentru cucerirea independentei,
subiecte cu personalitate juridica limitata si tranzitorie, pana la
formarea statului independent;
d. alte entitati care participa la raporturi juridice internationale, dar a
caror personalitate juridica nu este recunoscuta in dreptul international
public, persoanele fizice si organizatiile neguvernamentale.
Statul este considerat subiect principal al dreptului international public.

15

Test de autoevaluare nr. 5

Care sunt conditiile pentru a detine personalitate juridical
internationala?

Bibliografie capitol 5
1. Ch. Dominice, La personalite juridique dans le system de
droit de gens, Kluwer, The Hague, 1996
2. Andre Decenciere-Ferrandiere, La responsabilite des etats
a raison des domages subis par des etrangers, Rousseau,
Paris, 1925

16

Capitolul 6
Dreptul organizatiilor internationale

Obiective capitol 6
Cunoasterea categoriilor principale de norme ce
guverneaza dreptul organizatiilor
Individuarea subordonarii dreptului organizatiilor
international la dreptul tratatelor international
Cunoasterea
scopului
dreptului
organizatiilor
internationale

Aceste drept este constituit din normele tratatelor internationale de

constituire a organizatiilor cuprinse in tratatele multilaterale incheiate intre state.
dreptul organizatiilor internationale este legat
de evolutia organizatiilor. Acest drept face
parte din dreptul international public, ca o
parte speciala care are un anumit grad de
autonomie in cadrul sistemului de norme a
dreptului international. Normele acestui drept
sunt mai bine ierarhizate decat cele ale
dreptului international public ele fiind grupate
in 2 categorii principale:
Dreptul original
Dreptul derivat

Din prima categorie fac parte normele cuprinse in statutul organizatiei.

Acest drept este superior celui derivate si el guverneaza intreaga activitate a
organizatiei si a membrilor sai.
In general normele dreptului organizatiilor
internationale sunt exprimate prin diferite forme
juridice, cum sunt: tratate Internationale;
statutul lor; tratate bilaterale incheiate intre
organizatii si statele membre; acorduri de sediu;
tratate multilaterale, incheiate cu privire la
anumite aspecte ale activitatii organizatiilor
(privilegiile
si
imunitatea
organizatiei);
17

regulamentele de procedura ; cutuma (obiceiul international), care e un rezultat

al practicii statelor membre ale organizatiei.
Principiile care guverneaza activitatea organizatiei sunt principiile
fundamentale ale dreptului international public si necesita a fi respectate atat de
organizatie, cat si de statele membre.
Alaturi de scopurile specifice, organizatiile au si scopuri comune: apararea
pacii si securitatii internationale; asigurarea progresului si libertatii pentru toate
statele si popoarele.

Test de autoevaluare nr. 6

Care sunt categoriile de norme ale dreptului organizatiilor
internationale?

Bibliografie capitol 6
1. Dr. Ion Diaconu, Curs de drept international public, Sansa,
Bucuresti, 1993

18

Capitolul 7
Dreptul international penal. Raspunderea International

Obiective capitol 7
Recunoasterea
diferentei
intre
raspunderea
international si raspunderea penala din dreptul national
Cunoasterea elementelor de baza ale raspunderii
internationale

Raspunderea internationala s-a consacrat ca un adevarat principiu al

dreptului international public, conform caruia orice incalcare a unei obligatii
internationale antreneaza raspunderea autorului incalcarii si obligatia acestuia de
a repara eventualul prejudiciu produs.
Incalcarea unei norme internationale de catre un
stat are drept consecinta stabilirea unui raport juridic
ntre statul lezat si statul vinovat. Raspunderea
internationala reprezinta o manifestare a personalitatii
juridice a statelor, a suveranitatii sale. Institutia
raspunderii contribuie la garantarea legalitatii ordinii
internationale.
La nivel international poate fi angajata si
raspunderea persoanelor fizice in cazul comiterii de catre acestea a unor
infractiuni internationale. In acest caz, persoana fizica raspunde in fata organelor
jurisdictionale internationale, fiind vorba de o raspundere penala individuala.
Elementele raspunderii internationale ale statului sunt:
1. conduita ilicita
2. imputabilitatea conduitei ilicite unui subiect al dreptului international
public
3. producerea unui prejudiciu.
Aceste elemente trebuie sa fie intrunite cumulativ pentru a se putea angaja
raspunderea internationala a subiectului de drept international.
Raspunderea internationala a statului se poate fundamenta si pe risc, in
dreptul international fiind reglementata, prin tratate, raspunderea obiectiva a
statelor pentru activitati considerate legale (licite) din punct de vedere al
dreptului international, dar care au produs consecinte prejudiciabile altui stat sau
subiect de drept international.
19

Test de autoevaluare nr. 7

Enumerati elemente raspunderii internationale.

Bibliografie capitol 7
1. Winston Churchill, Le deuxieme guerre mondiale,
Editions recontre, 1965
2. William Driscoll, The international criminal court, New
York, Amsterdam, Brussels, 2004

20

Capitolul 8
Suveranitatea statelor

Obiective capitol 8
Cunoasterea notiunii de stat
Cunoasterea elementelor constitutive ale statului

Pentru ca o entitate sa poata constitui un stat, este nevoie de o populatie

permanenta, un teritoriu determinat, un guvern independent si o ordine sociala,
politica si juridica.
Calitatea de subiect de drept a statului deriva din suveranitatea sa,
independent de faptul ca, celelalte state le recunosc sau nu aceasta calitate.
Suveranitatea este cea care confera statului personalitate juridica internationala,
adica aptitudinea de a actiona in cadrul comunitatii internationale, prin
exercitarea drepturilor si asumarea de obligatii. Suveranitatea este un atribut al
puterii de stat.In virtutea atributului de suveranitate, statul isi exercita
autoritatea pe doua planuri: pe plan intern, el are dreptul de a exercita puterea
asupra cetatenilor sai, precum si asupra tuturor persoanelor aflate pe teritoriul si
sub jurisdictia sa, edictand legi si aplicand sanctiuni in cazul nerespectarii lor,
iar pe plan extern, are dreptul de a reprezenta natiunea si a o angaja in raporturi
cu alte natiuni .
O situatie particulara este cea a
statului permanent neutru, care dispune
de o capacitate limitata de a-si asuma
drepturi si obligatii, determinata de
statutul sau specific. State cu neutralitate
permanenta sunt Elvetia si Austria.
Neutralitatea unui stat trebuie sa rezulte
din acte interne ale acestuia legi si
dispozitii constitutionale. Statului neutru ii revin obligatii specifice: de a nu
participa la aliante militare, politice sau economice care urmaresc pregatirea
unui razboi; de a nu permite folosirea teritoriului lor drept teatru al unor
operatiuni militare, sau ca loc de depozitare a munitiilor, armamentului si a
trupelor militare; de a colabora activ cu celelalte state pentru asigurarea pacii si
securitatii internationale.

21

Statul neutru are dreptul la autoaparare individuala si colectiva, precum si

de a acorda sprijin statului victima, in cazul unui razboi. Acest din urma drept ii
este recunoscut statului neutru, care, in societatea contemporana, nu mai este
tinut de obligatia de impartialitate.

Test de autoevaluare nr. 8

Dati exemple de state permanent neutre.

Bibliografie capitol 8
1. Oriol Casanova, Unity and Pluralism in the public
international law, New York, London, 2001

22

Capitolul 9
Protectia drepturilor omului

Obiective capitol 9
Cunoasterea notiunii de drepturi ale omului.
Cunoasterea si recunoasteresa principiilor de baza ale
protectiei drepturilor omului
Una dintre cele mai importante direcii de dezvoltare a dreptului
internaional dupa cel de-al doilea razboi mondial a fost preocuparea pentru
protectia drepturilor omului. Protectia drepturilor
omului prin intermediul actiunilor internaionale a
fost o idee revolutionara, care nu-si gasea locul in
dreptul international traditional.
In a doua jumatate a sec. al XX-lea, a luat
nastere ceea ce se numeste dreptul international al
drepturilor omului, care depaseste contradictia
dreptului international clasic, potrivit careia protectia
individului se poate realiza doar prin intermediul unui
drept interstatal, creat de catre si pentru state.
Charta ONU are marele merit de a fi introdus drepturile omului in
ordinea internaionala.
Charta ONU
- a fost adoptata in 1945, n urma Conferintei de la San Francisco si
proclama, in preambulul sau, credinta in drepturile fundamentale ale omului, in
demnitate si in valoarea persoanei umane, in egalitatea de drept a barbatilor cu
femeile, ca si a natiunilor, mari si mici.
- articolul 1 al Chartei confera ONU
scopul fundamental de a realiza cooperarea
internationala, dezvoltand si incurajand respectul
drepturilor omului i al libertatilor fundamentale
pentru toti, fara distinctie de rasa, sex, limba sau
religie.
- art. 10 i 13 care precizeaza competenta
Adunarii Generale a ONU, cuprinde si atributia
de a dispune efectuarea de studii si de a face
recomandari in scopul de a facilita pentru toti,
23

fara distinctie de rasa, sex, limba sau religie, beneficiul drepturilor omului si al
libertatilor fundamentale;
- in articolul 55(c), protectia drepturilor apare ca necesara in vederea
cooperarii economice si sociale internationale;
- potrivit art. 62, Consiliul Economic si Social poate face recomandari in
vederea asigurarii respectului efectiv al drepturilor omului si al libertatilor
fundamentale pentru toti;
- art. 68 prevede instituirea, de catre Consiliul Economic si Social, a unei
comisii pentru progresul drepturilor omului.
Declaratia Universal a Drepturilor Omului
Declaratia Universala a Drepturilor
Omului a fost adoptata la 10 decembrie 1948 de
catre Adunarea Generala a ONU i este primul
document cuprinzator in sfera drepturilor
omului, adoptat de o organizatie internationala.
Declaratia Universala cuprinde doua mari
categorii de drepturi: drepturile civile i politice
i drepturile economice, sociale si culturale.
Declaratia recunoaste ca drepturile pe care
le proclama nu sunt absolute. Ea da posibilitatea
statelor sa adopte legi care sa limiteze exercitiul
acestor drepturi, cu conditia ca unicul scop al
acestei limitari sa fie asigurarea recunoasterii corespunzatoare si respectsrii
drepturilor celorlalti si a compatibilitatii cu cerintele indreptatite privind
moralitatea, ordinea publica si bunastarea generala intr-o societate democratica.
Declaraia Universala nu este un tratat. Ea a fost adoptata de Adunarea
Generala a ONU ca rezolutie, deci nu are putere obligatorie.
Pactul Internaional privind drepturile civile i politice (PIDCP)
Pactul contine o clauza de derogare (art. 4), care permite statelor parti ca
in timp de pericol public amenintand existenta natiunii sa suspende toate
drepturile cu exceptia a 7 dintre cele mai importante:
- dreptul la viata;
- dreptul de a nu fi supus torturii sau altor
pedepse sau tratatmente crude, inumane sau
degradante;
- dreptul de a nu fi tinut in sclavie si servitute;

24

- dreptul de a nu fi inchis pentru neexecutarea unor obligatii contractuale;

- principiul neretroactivitatiiii incriminarilor (sau al aplicarii legii penale
mai favorabile);
- dreptul fiecarui om la recunoasterea personalitatii sale juridice;
- libertatea gandirii, constiintei si religiei.
Pactul permite de asemenea statelor sa restranga exercitarea drepturilor.
Pactul Internaional privind drepturile economice, sociale i culturale
(PIDESC)
Acest pact recunoaste urmatoarele drepturi:
dreptul la munca; dreptul de a se bucura de conditii de
munca juste si prielnice; dreptul de a infiinta si de a face
parte din sindicate; dreptul la securitate sociala; dreptul la
protectia familiei; dreptul la un standard de viata
satisfacator; dreptul de a se bucura de cel mai inalt
standard posibil de sanatate fizica si psihica; dreptul la
educatie; dreptul de a participa la viata culturala.
Pactul descrie si defineste in mod detaliat fiecare din aceste drepturi,
indicand si mssurile ce ar trebui luate pentru a obtine infaptuirea acestor
drepturi. Prin ratificarea acestui Pact, un stat parte nu isi asuma obligatia de a-l
pune imediat in practic, asa cum este cazul PIDCP.
Catalogul drepturilor garantate de Conventia Europeana
Drepturilor Omului si de protocoalele sale
In forma initiala, CEDO garanta
urmatoarele drepturi:
dreptul la viata
dreptul de a nu fi supus torturii sau
altor tratamente sau pedepse
inumane sau degradante
dreptul de a nu fi tinut in sclavie;
interzicerea muncii fortate
dreptul la libertatea si siguranta
persoanei
dreptul la un proces echitabil
dreptul de a nu fi supus unor legi si pedepse ex post facto
dreptul la viata privata si de familie
libertatea de gandire, constiinta si religie
libertatea de expresie
libertatea de asociere si de intrunire pasnica

25

 dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie

Conventia mai contine o clauza de nediscriminare (art. 14) si obligatia de
a se acorda un remediu eficace prin instantele nationale oricarei persoane ale
carei drepturi au fost violate (art. 13).
Catalogul drepturilor garantate a fost largit prin Protocoalele aditionale
ulterioare:
Protocolul 1:
- dreptul la proprietate
- dreptul la educatie
- angajamentul statelor de a organiza alegeri
libere si secrete la intervale de timp rezonabile
Protocolul 4:
- interzicerea privarii de libertate pentru nerespectarea obligatiilor
contractuale
- dreptul la libera circulatie
- interzicerea expulzarii propriilor cetateni si a expulzarii colective a
strainilor
Protocolul 6: abolirea pedeapsa cu moartea pe timp de pace
Protocolul 7:
- garantii acordate strainilor inainte de a fi expulzati din tara unde isi au
resedinta;
- dreptul la recurs in procesele penale;
- dreptul la reparatii in caz de eroare judiciara,
- dreptul de a nu fi judecat de doua ori pentru aceeasi fapta;
- egalitatea in drepturi si obligatii intre soti.
Protocolul 12 a introdus principiul general al non-discriminarii.
Protocolul 13 a introdus abolirea pedepsei cu moartea in orice
circumstante.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Curtea Europeana a Drepturilor
Omului are doua categorii de
competente: solutionarea litigiilor
(competenta contencioasa) si emiterea
de avize consultative (competent
consultativa). Competena ei acopera
toate problemele privind interpretarea
si aplicarea CEDO si a Protocoalelor
sale.

26

Test de autoevaluare nr. 9

Precizati care este dreptul fundamental garantat de C.E.D.O.

Bibliografie capitol 9
1. Conventia europeana a drepturilor omului
2. M. Villey, Le droit et les droits de lhomme, P.U.F, Paris,
1985
3. H. Lauterpacht, The function of law in the international
community, Clarendon press, Oxford, 1933
4. Christian Harfouche,The Hidden power of your wors,
Shalimar,Florida, 1993

27

Capitolul 10
Regimul international al diferitelor spatii

Obiective capitol 10

Cunoasterea notiunii de regim al unu stat (spatiu)

Recunoasterea statelor
Reprezinta actul unilateral care emana de
la un stat, prin care acesta constata aparitia sau
existenta altui stat, pe scena vietii internationale.
Actul recunoasterii reprezinta un act de
suveranitate al statelor, un drept al unui stat si nu o
obligatie a acestuia.
In literatura de specialitate se discuta
valoarea actului de recunoastere internationala a noului stat si efectele sale.
Recunoasterea este un act declarativ si nu un act constitutiv de drepturi, statul
recunoscut nu dobandeste personalitate juridica din momentul
recunoasterii sale, ci din cel al formarii sale ca stat. Prin actul recunoasterii,
statul stabileste relatii oficiale (diplomatice si consulare) cu statul care face
obiectul recunoasterii.
Recunoasterea poate fi expresa, atunci cand recunoasterea se face printrun act scris, oficial care este comunicat statului vizat; poate fi tacita, atunci cand
din comportamentul statului rezulta intentia sa de a recunoaste un alt stat ( de
exemplu, incheie un tratat cu acesta).
Recunoasterea guvernelor
Intervine atunci cand noul guvern se formeaza
altfel decat pe cale constitutionala (prin revolutie,
insurectie, lovitura de stat etc), sau se formeaza doua
guverne.
Recunoasterea guvernelor reprezinta un act
unilateral prin care un stat accepta guvernul altui stat ca
organ al puterii publice a acestui stat.

28

Pentru a face obiectul recunoasterii, guvernul trebuie sa beneficieze de

suportul majoritatii populatiei statului si sa fie capabil sa se achite de obligatiile
internationale ale predecesorilor sai.
Actul recunoasterii are ca efecte: obtinerea de catre guvernul recunoscut
a dreptului de a stabili relatii diplomatice cu statul care l-a recunoscut si cu alte
state; dobandirea dreptului de a inainta actiuni in fata instantelor judecatoresti
ale statului care l-a recunoscut; dobandirea dreptului la imunitatea de jurisdictie
si de executie. (Imunitatea de jurisdictie reprezinta un principiu potrivit caruia
un stat nu poate fi actionat de catre alt stat impotriva vointei sale in fata unei
instante de judecata.)

Test de autoevaluare nr. 10

Precizati daca un stat dobandeste personalitate juridical din
momentul recunoasterii sale de catre alte state.

Bibliografie capitol 10
1. Reparation of injuries suffered in the service of the united
nations, I.C.J reports, 1949
2. Andre Decenciere, La responsabilite des etats, Rousseau,
Paris, 1925

29

Capitolul 11
Mijloacele pasnice pentru solutionarea diferendelor
internationale

Obiective capitol 11

Recunoasterea diferitelor diferende international

Cunoasterea modalitatilor de solutionare a diferendelor

Notiunea de diferend cuprinde contestatiile, litigiile, divergentele sau

conflictele dintre doua subiecte de drept international. Diferendele internationale
pot sa aiba o natura juridica sau politica.
a) Diferendele juridice sunt cele in care se opun pretentii de drept intre
state si care au ca obiect interpretarea unui tratat, o problema de drept
international, existenta unui fapt care, daca ar fi stabilit, ar constitui incalcarea
unei obligatii internationale precum si stabilirea naturii sau intinderii reparatiei
datorata pentru incalcarea unei obligatii internationale.
b) Diferendele politice sunt diferendele in care pretentiile contradictorii
ale partilor nu pot fi formulate juridic.
Clasificarea mijloacelor pasnice de solutionare a diferendelor
1. Mijloacele diplomatice si politice (nejurisdictionale)
2. Mijloacele pasnice cu caracter diplomatic
3. Mijloacele politice de solutionare a diferendelor internationale
(organizatiile internationale)
4. Mijloacele jurisdictionale de solutionare a diferendelor
-arbitrajul international
- Curtea international de Justitie
5. Mijloacele pasnice bazate pe constrangere
- retorsiunea, represaliile, ruperea relatiilor diplomatice

30

Test de autoevaluare nr. 11

De cate feluri pot fii diferendele international?

Bibliografie capitol 11
1. D. R. Smock, Making War and Waging peace , United
States press institute, Washington D.C, 1993
2. L. Diamond, Multi-Track diplomacy, Kumarian Press,
West Hartford,1996

31

Capitolul 12
Dreptul umanitar si interventiile umanitare

Obiective capitol 12

Cunoasterea notiunii de drept umanitar

Cunoasterea notiunii de interventie umanitara
Recunoasterea diferitelor modalitati de interventie
umanitara

Dreptul international umanitar

alcatuieste o parte importanta a dreptului
international public si cuprinde acele
reguli care, in timp de conflict armat,
sunt destinate sa protejeze persoanele
care nu iau sau nu mai iau parte la
ostilitati si sa limiteze mijloacele si
metodele de razboi folosite.
Dreptul international umanitar
(DIU) cunoscut si sub denumirea de drept al conflictelor armate sau drept al
razboiului are doua ramuri separate:

Dreptul de la Geneva sau dreptul umanitar propriu-zis, care

este destinat sa protejeze personalul militar care nu ia sau nu
mai ia parte la lupte si persoanele care nu sunt implicate in
mod activ in ostilitati, mai ales civilii;

Dreptul de la Haga sau dreptul razboiului, care stabileste care

sunt drepturile si obligatiile beligerantilor in desfasurarea
operatiunilor militare si impune limite pentru mijloacele de
ranire a inamicului.
Interventiile umanitare au ca scop protejarea unui stat si a populatiei
acestuia impotriva abuzurilor din partea guvernului statului respectiv. Acest
argument a fost folosit pentru a justifica din punct de vedere legal interventia
militara a NATO in Republica Federala Iugoslavia in 1999, cand guvernul a fost
acuzat de ncalcari grave ale Dreptului International Umanitar in Kosovo.
Recent, doctrina interventiilor umanitare a fost alaturata responsabilitatii de a
proteja, care se refera la responsabilitatea comunitatii internationale de a
proteja populatiile impotriva genocidului si crimelor impotriva umanitatii in
anumite circumstante precis definite.
32

Test de autoevaluare nr. 12

Care este scopul interventiilor umanitare?

Bibliografie capitol 12
1. Surya Subedi, Contemporary issues in international law,
The Hague, London, 2002

33

Capitolul 13
Domenii noi ale dreptului international

Obiective capitol 13

Perceperea
noastre

importantei dreptului international in zilele

In dreptul contemporan, se manifesta o tot mai

accentuata determinare a dreptului intern de catre dreptul
international, fara ca vreuna din cele doua teorii sa se fi
validat in totalitate. Nu exista insa o practica uniforma a
statelor in acest sens, primatul unuia sau a altuia dintre
cele doua sisteme juridice apreciindu-se pentru fiecare caz
in parte, in functie de prevederile constitutiilor nationale,
dar si ale Conventiei de la Viena (1969) privind dreptul
tratatelor, in care se afirma: O parte nu poate invoca
dispozitiile dreptului sau intern pentru a justifica
neexecutarea unui tratat (art.27).
Dreptul international public nu este o categorie statica, abstracta. Orice
modificare care intervine in societatea internationala se reflecta in prevederile
sale, dreptul international public fiind si un instrument al politicii internationale.
In comunitatea internationala contemporana asistam la un fenomen de disociere,
a Europei (Iugoslavia, U.R.S.S), urmat de formarea unor state independente
(Serbia, Slovenia, Croatia, Macedonia, Bosnia-Hertegovina, Ucraina etc.) sau a
unor alte forme de comunitate (C.S.I). Pe de alta parte, in vestul Europei, statele
bazate pe similitudini politice sau economice tind sa se reuneasca in cadrul unor
structuri organizationale integrate, cum este Uniunea Europeana. Aceste
fenomene au, in planul ordinii juridice internationale, o serie de consecinte:
a. schimbarea configuratiei subiectelor dreptului international public,
prin disparitia vechilor actori (federatii etc.) si aparitia altora (state
independente, confederatii, organizatii guvernamentale);
b. aparitia unor noi norme ale dreptului international public, ca urmare
a incheierii, in aceasta perioada, a unui mare numar de tratate
internationale;
c. formarea unor noi reguli cutumiare, ca rezultat al practicii recente a
statelor n cadrul relatiilor internationale;
34

d. conturarea unor noi ramuri ale dreptului international public,

concretizare a intereselor statelor fata de domenii de actualitate:
dreptul pacii, dreptul mediului, dreptul dezvoltarii, dreptul spatial,
dreptul international al drepturilor omului etc.
Test de autoevaluare nr. 13
Dati exemple de noi domenii derivate ale dreptului
international public.

Bibliografie capitol 13
1. George Mikes, The land of the rising yen, Penguin books,
London, 1985

35

Capitolul 14
Curtea International de Justitie
Obiective capitol 14

Ce este Curtea Internationala de Justitie

Cunoasterea atributiilor Curtii Internationale de Justitie

C.I.J. a fost instituita prin Carta O.N.U. si

reprezinta nu numai organul judiciar al organizatiei, ci
si al intregii comunitati internationale. Jurisdictia sa a
inlocuit pe cea a Curtii Internationale Permanente de
Justitie, dizolvata o data cu Societatea Natiunilor.
Membrii O.N.U. sunt, din oficiu, parti la Statutul C.I.J. Statele
nemembre O.N.U. pot deveni parti la Statutul Curtii in conditii determinate de
Adunarea Generala a O.N.U., la recomandarea Consiliului de Securitate.
Statutul prevede posibilitatea sesizarii Curtii de catre orice stat al comunitatii
internationale, chiar daca nu este membru O.N.U sau parte la Statut, in conditiile
stabilite de Consiliul de Securitate. Sediul C.I.J. este la Haga.
Jurisdictia C.I.J. are caracter permanent si este facultativa, fiind
determinata de consimtamantul statelor parti la litigiul cu care a fost sesizata.
Curtea este compusa din judecatori permanenti, judecatori ad-hoc si
camere.
Curtea are ca membrii permanenti 15 judecatori, care functioneaza cu
titlu individual, fiind alesi de catre Consiliul de Securitate si Adunarea Generala
O.N.U., pe o perioada de 9 ani, cu posibilitatea reannoirii mandatului.
Compunerea corpului de magistrati permanenti reflecta structura Consiliului de
Securitate al O.N.U., sub aspectul statelor care sunt reprezentate la nivelul
Curtii. Calitatea de judecator al Curtii este incompatibila cu exercitarea altor
functii judiciare intr-o cauza anterioara. (reprezentant, consilier, avocat).
Magistratii Curtii beneficiaza de privilegiile si imunitatile necesare desfasurarii
activitatii lor.
Judecatorii ad-hoc sunt special numiti de catre un stat pentru
solutionarea unui anumit diferend, n cazul n care nici unul dintre cei 15
judecatori ai Curtii nu are calitatea de cetatean al sau. Mandatul lor este limitat
la cauza pentru care au fost desemnati.
Camerele Curtii sunt constituite din 3 sau mai multi judecatori, numiti n
vederea examinarii unor cauze determinate sau care se pot solutiona n cadrul
unei proceduri sumare, in litigii de mai mica importanta.
36

Competenta Curtii poate fi analizata sub doua aspecte : al subiectelor de

drept international care apar in fata sa competenta personala si al litigiilor
care i se supun competenta materiala.
a) Conform Statutului, numai statele pot sa fie parti in cauzele supuse
Curtii. Interesele persoanelor fizice si juridice sunt reprezentate de state prin
intermediul protectiei diplomatice. Organizatiile internationale nu pot sa apara
ca parti intr-un litigiu, dar pot sa fie autorizate de Adunarea Generala a O.N.U
.sa solicite Curtii avize consultative sau sa ofere informatii in legatura cu
problemele puse in discutie.
b) In Statutul Curtii se prevad doua categorii de cauze care intra in sfera
competentei sale materiale: cauzele pe care i le supun partile, precum si toate
chestiunile reglementate in mod special in Carta O.N.U. sau in tratatele si
conventiile in vigoare. Curtea poate sa examineze doar diferende de ordin juridic
dintre state, care au ca obiect: interpretarea unui tratat; orice problema de drept
international; existenta unui fapt care, daca ar fi stabilit, ar constitui o incalcare a
unei obligatii internationale; natura si intinderea reparatiei datorate pentru
incalcarea unei obligatii internationale.
C.I.J. aplica in solutionarea litigiilor dreptul international in vigoare
(tratatele, cutuma, principiile generale de drept, precedentul judiciar, doctrina)
sau principiile echitatii, daca exista acordul partilor.
Test de autoevaluare nr. 14
Cati judecatori permanenti isi exercita functia pe langa Curtea
Internationala de Justitie?

Bibliografie capitol 14
1. Sir Robert Jennings, International Courts and International
Politics, Freestone, London, 2002
2. G. Abi-Saab, De levolution de la cour international,
Reuve generale de droit international public, 1992
3. Rapport de la court international de Justice, 1 er aout 200331 juillet 2004

37

38

Raspunsuri teste de autoevaluare

Test de autoevaluare nr. 1

Conform teoriei normativiste normele dreptului international nu se
bazeaza pe morala si etica; teoria sociologica, in schimb, afirma ca la baza
dreptului international stau exact morala,constiinta si etica.
Test de autoevaluare nr.2
- sa aiba un caracter nescris si general, relativ indelungat si repetat;
-sa fie acceptata de catre subiectele dreptului international public ca o
regula de conduita cu forta juridica obligatorie.
Test de autoevaluare nr. 3
Indeplinirea cu buna-credinta a obligatiilor international
Test de autoevaluare nr.4
Tratatul reprezinta actul juridic care exprima acordul de vointa intre doua
sau mai multe state, sau alte subiecte de drept international in scopul de a creea,
modifica sau stinge drepturi si obligatii in raporturile dintre ele
Test de autoevaluare nr.5
Personalitata juridica internationala presupune capacitatea de a fi titular
de drepturi si obligatii cu caracter international.
Test de autoevaluare nr.6
Dreptul originar si dreptul derivate
Test de autoevaluare nr.7
1. conduita ilicita
2. imputabilitatea conduitei ilicite unui subiect al dreptului international
public
3. producerea unui prejudiciu.
Test de autoevaluare nr.8
Austria; Elvetia
Test de autoevaluare nr.9
Dreptul la viata
Test de autoavaluare nr.10
39

Statul recunoscut nu dobandeste personalitate juridica din momentul

recunoasterii sale, ci din cel al formarii sale ca stat.
Test de autoevaluare nr. 11
Diferende juridice si diferende politice
Test de autoevaluare nr.12
Interventiile umanitare au ca scop protejarea unui stat si a populatiei
acestuia impotriva abuzurilor din partea guvernului statului respective.
Test de autoevaluare nr. 13
Dreptul pacii, dreptul mediului, dreptul dezvoltarii, dreptul spatial, dreptul
international al drepturilor omului etc.
Test de autoevaluare nr. 14
15 Judecatori permanenti

40

Bibliografie
1. M. Akehurst, A modern Introduction to International Law, Harpers Collins
Academic, London, 1991
2. Leon Duguit, Traite de Droit constitutionnel, Dalloz, Paris, 1962
3. Hans Kelsen, Allgemeine Staatslehre, Berlin, 1925
4. M. Lachs , Le role des organizations internationals dans la formation du
droit international, Pedone, Paris, 1965
5. A. A. DAmato, The concept of custom in international law, Cornell
University Press, Ithaca and London, 1971
6. M. Sahovic, Principles of international law concerning friendly relations
and cooperation, Oceana publications, Dobbs Fery, New York, 1972
7. L. Delbez, Les principles generaux du droit international public, Paris, 1964
8. T. M. Franck, Fairness in the international and institutional system.General
course on public international law, Recueil de Cours, 1993
9. Zbigniew Brzenzinski, Power and Principles, Memoirs of the National
Security Adviser 1977-1981, Weidenfeld and Nicolson, London, 1983
10.E. Zoller, La bonne foi en droit international public, Pedone, Paris, 1977.
11.J. Verhoeven, Les nulites du droit des gens, Pedone, Paris, 1981
12.Ch. Dominice, La personalite juridique dans le system de droit de gens,
Kluwer, The Hague, 1996
13.Andre Decenciere-Ferrandiere, La responsabilite des etats a raison des
domages subis par des etrangers, Rousseau, Paris, 1925
14.Dr. Ion Diaconu, Curs de drept international public, Sansa, Bucuresti, 1993
15.Winston Churchill, Le deuxieme guerre mondiale, Editions recontre, 1965
16.William Driscoll, The international criminal court, New York, Amsterdam,
Brussels, 2004
17.Oriol Casanova, Unity and Pluralism in the public international law, New
York, London, 2001
18.Conventia europeana a drepturilor omului
19.M. Villey, Le droit et les droits de lhomme, P.U.F, Paris, 1985
20.H. Lauterpacht, The function of law in the international community,
Clarendon press, Oxford, 1933
21.Christian Harfouche,The Hidden power of your wors, Shalimar,Florida,
1993
22.Reparation of injuries suffered in the service of the united nations, I.C.J
reports, 1949
23.Andre Decenciere, La responsabilite des etats, Rousseau, Paris, 1925
24.D. R. Smock, Making War and Waging peace , United States press institute,
Washington D.C, 1993
25.L. Diamond, Multi-Track diplomacy, Kumarian Press, West Hartford,1996

41

26. Surya Subedi, Contemporary issues in international law, The Hague,

London, 2002
27.George Mikes, The land of the rising yen, Penguin books, London, 1985
28.Sir Robert Jennings, International Courts and International Politics,
Freestone, London, 2002
29.G. Abi-Saab, De levolution de la cour international, Reuve generale de
droit international public, 1992
30.Rapport de la court international de Justice, 1 er aout 2003-31 juillet 2004

42

TEME PROPUSE:
1. DREPTUL INTERNAIONAL PENAL (T1)
2. NOILE DOMENII ALE DREPTULUI INTERNAIONAL (T2)

43