deea romanitatii romanilor in viziunea istoricilor

Ideea romanitatii romnilor este una fundamental pentru istoria noastr, fiind
elementul care ne defineste identitatea lingvistic si cultural. La baza acestei idei stau cateva
elemente demonstrate de studiile istorice: c romnii au o descendent roman, c pe teritoriul
fostei Dacii a existat o continuitate a daco-romanilor si apoi a romnilor, c indiferent unde au
locuit a existat o unitate de neam si limb a romnilor. A vorbi despre romanitatea romnilor
inseamn deci a face referire la toate acceste elemente.
Demonstrarea romanittii romnilor pleac in primul rnd de la limba pe care o
vorbesc si care este una romanic, asemenea celor vorbite de francezi, portughezi, spanioli,
italieni. Argumentele in sprijinul acestei afirmatii sunt c aproximativ 80% din fondul
principal de cuvinte sunt de origine latin, dar si c structura gramatical a limbii romne este
de origine latin. Exista totodat si un numr de cuvinte, in jur de 170-200 din limba tracodacic n vocabularul de baz, ele fcnd parte din substratul limbii romne, dar si un procent
important de cuvinte slave, care ins nu schimb caracterul latin al limbii. De altfel la baza
formrii limbii romne stau doua procese importante, romanizarea dacilor si mai apoi
asimilarea migratorilor, dintre care slavii au fost cei mai importanti.
Totul a nceput prin romanizarea provinciilor romane Dacia si Moesia, stpnite de
romani o lung perioad de timp. Dacia a devenit provincie roman n 106, cnd a inceput aici
procesul de romanizare in timp ce Moesia fusese organizata anterior, iar Dobrogea se adauga
acestei provincii in 46 d.HR.
Romanizarea reprezint un proces ndelungat si complex prin care civilizatia roman si
limba latin se impun n provinciile cucerite de ctre romani. Factorii prin care s-a realizat au
fost oficiali, adic armata si administratia si neoficiali, printre care se numr veteranii,
colonistii, urbanizarea, dreptul, religia. Intre 271-275 romanii retrag din Dacia armata si
administratia, dar procesul de romanizare asupra populatiei daco-romane rmas pe loc la
nord de Dunre continu pn n 602, odata cu venirea masiv a slavilor la sudul Dunrii. Prin
asimilarea migratorilor de ctre daco-romani procesul de etnogenez romneasc se
desvrseste, lucru petrecut pn n secolul al VIII-lea.
Romnii au avut constiinta romanittii lor nc din primele secole de dup etnogenez,
dovada fiind faptul c ti spun la nceput romani, apoi romni. Si popoarele cu care vin n
contact sesizeaza latinitatea limbii vorbite de romni. Astfel, germanii le spun vlahi,
valahi termeni cu care erau desemnate de acestia toate popoarele romanice, iar Constantin
Porfirogenetul le spune chiar romani.
Ideea romanittii romnilor este mentionat apoi in sec. XV de ctre umanistii italieni
(Poggio Bracciolini,Flavio Biondo, Enea Silvio Piccolomini, Antonio Bonfini) care incercau
astfel s arate mostenirea civilizatiei antice, dar si n sec. XVI, odat cu rspndirea idelor
umaniste n spatiul romnesc. Acestea determin aparitia tiparului si a scrisului n limba
romn, ceea ce arat constiinta romanittii la romni. Una dintre personalittile cele mai

importante ale perioadei este Nicolaus Olahus, romn de origine, cel care a scris despre
unitatea lingvistic si etnic a romnilor, dar si despre originea lor roman (n Hungaria).
Dar anul 1600 aduce si nceputul politizrii romanittii romnilor, dup momentul Mihai
Vitezul. Astfel Stefan Szamoskozi, care afirmase initial c romnii sunt urmasii romanilor,
afirm dup acest eveniment c romnii sunt doar urmasii dacilor romanizati n timpul
stpnirii romane n Dacia.
Marii cronicari ai secolului XVII, Grigore Ureche, Miron Costin, dar si Stolnicul
Constantin Cantacuzino sau Dimitrie Cantemir, subliniaza si ei in lucrarile lor originea latin
si unitatea romnilor. Grigore Ureche , n Letopisetul trii Moldovei, vorbea de asemnarea
dintre cuvintele romnesti si cele latinesti si tragea concluzia unittii romnilor care, fie ca
locuiesc n Transilvania, Moldova sau Tara Romneasc, toti de la Rm se trag. Miron
Costin, in De neamul moldovenilor sustinea c dup ce romanii au cucerit Dacia au
populat-o cu colonisti romani din Italia si c nu toti locuitorii ei au plecat odata cu retragerea
aureliana. Romanii rmasi sunt stramosii romnilor, iar originea latin este dovedit de limb
si de numele dat si de ei si de straini.
Dar politizarea ideii de romanitate a devenit o realitate din secolul al XVIII-lea n
contextul afirmrii constiintei nationale a romnilor din Transilvania. Acestia, desi majoritari,
erau considerati tolerati atat din motive religioase, intrucat erau ortodocsi, ct si prin falsul
argument al ntiettii celor trei natiuni privilegiate, sasi, secui, maghiari, pe teritoriul
Transilvaniei. Acceptarea originii romane a romnilor ar fi nsemnat ca acestia au fost primii
n Transilvania, deci ar fi trebuit s primeasc drepturi politice. Asa nct romanitatea
romnilor a trecut din zona istoriei n cea politic. Romnii vor ncerca sa-si afirme latinitatea
ca arm politic, iar cei care dominau Transilvania o vor contesta, tot politic.Unirea unei parti
a clerului si a romanilor cu Biserica Catolica provoca schimbari in ideile ce fusesera
construite pana atunci,conferind populatiei de origine latina o superioritate de civilizatie si de
traditie,nefiind nici pe departe o natiune "tolerata".Unirea cu Roma da romanilor un nou
imbold pentru a-si sustine egalitatea si drepturilor in tinuturile transcarpatice.Reprezentantii
Scolii Ardelene Gheorghe Sincai,Petru Maior,Samuil Micu participa fruntasi in lupta de
emancipare a romanilor ardeleni care doresc sa-si stabileasca drepturile politice in
Translivania, datorita faptului ca ei sunt mostenitorii directi ai Romei antice.Intelectualii
Scolii Ardelene au demonstrat latinitatea limbii romane si a poporului roman,argumentand
astfel existenta lor neintrerupta pe aceste meleagurile atat in Transilvania cat si in celelalte
tinuturi locuite de romani."Supplex Libellus Valachorum" a reprezentat memoriul in care au
fost sintetizate aceste argumente.