Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Tiraspol

Facultatea: Pedagogie
Specialitatea: nvmntul primar i Psihopedagogie

Referat
La cursul psihologia comunicrii

Tema: Tehnici de comunicare

eficient
A elaborat : studenta gr. 403
Podgurschi Ana
A coordonat: Ermurache Anastasia

Chiinu, 2016

Tehnici de comunicare n grup

O informatie dirijata n mod intentionat devine mesaj. Aceasta presupune existenta
unui destinatar sau acceptor si nu numai a unui receptor sau captator. De asemenea, este implicata existenta
unui emitator, a unui codificator sau a unei instante de decodare.
Comunicarea presupune reversibilitatea mesajelor n cadrul relatiei care uneste doua entitati, chiar
daca mesajele nu sunt de aceleasi ordin. Omul poate comunica astfel cu animalele, cu natura, dar cea mai
elaborata, evoluata si binenteles, analizata este comunicare n cadrul grupurilor de oameni. Aceasta
presupune existenta unor structuri naturale sau culturale si a unor tehnici care sa impuna instructiuni de
organizare si reglementare.
Comunicarea presupune existenta unor obiective individuale corelate cu a altor indivizi sau obiective
ale grupurilor si subgrupurilor. n cadrul unui grup se pot contura subgrupuri n functie
de obiective, aptitudini, disponibilitati si situatii care provoaca structurarea.
Comunicarea n cadrul grupului implica tehnici sp 121h722b ecifice si exercitii n functie de :
organizarea n subgrupuri;
interactiunea n situatia de grup complet;
raportarea la real;
creativitatea si stimularea acesteia.
Structural, constrngerile reglementate de instructiuni se refera la repartitia:
1.
n subgrupuri de functii egale sau diferentiate;
2.
ntre indivizi cu roluri egale sau diferite;
3.
cu mijloace proiective, identice sau distincte.
Instructiunile pot ndeplini functii identice n subgrupuri n care indivizii ndeplinesc roluri egale, iar
tehnicile folosite n acest caz pot fi: a) sarcini si teme n elaborare progresiva sau regresiva (se lucreaza cu
grupuri mici care se reunesc treptat sau cu grupuri mai mari care se divid treptat); b) ndeplinirea de sarcini
sau teme cu consultare pe loc (de exemplu: Phillips 6 x 6 = 6 persoane lucreaza 6 minute); c) fiecare individ
trateaza un minicaz,urmnd apoi analiza cu restul grupului, schimb de materiale pentru analiza sau
minicazurile sunt produse de un subgrup si analizate de altul, etc; d) elaborarea de sarcini
n intergrupuri, fiecare subgrup avnd un reprezentant care comunica cu celelalte subgrupuri; e) interviuri pe
subgrupuri care si marcheaza cu cartonase de culori diferiteraspunsurile date de indivizii chestionati.
Cartonasele se reunesc dupa culoare (verde = asteptari; galben = temeri, etc.) si raspunsurile sunt analizate la
nivelul grupului complet.
n subgrupuri, indivizii pot ndeplini roluri diferentiate, iar tehnicile aplicate pot fi:
a) comunicarea rotativa cu mesageri succesivi din subgrupuri sau cu pivoti mobili care trec de la un subgrup
la altul;
b) triadele dau tetradele cuprinznd un intervievator, un intervievat, un observator, etc. rezolva sarcini n
grupul restrns, apoi rolurile se schimba si analiza generala a rezultatelor se face n grupul reunit;
c) tehnica nvecinarii presupune ndeplinirea de sarcini n cadrul unui grup n urma unor discutii cu
persoanele alaturate;
d) "Broasca testoasa" este o tehnica de lucru presupunnd comunicare ntre subgrupuri prin intermediul unor
purtatori de cuvnt, iar restul persoanelor stau "n carapace" ca observatori;
e) Tehnica interpretarii gestuale se poate folosi ntre subgrupuri sau pentru determinarea divizarii grupului
complet.
Tehnici actuale ale comunicarii mai pot fi: foto-limbajul, studiile de caz, tehnica "blazonului", etc.
Instructiunile cu functii diferentiate permit folosirea unor tehnici care permit ndeplinirea de roluri
identice n grup sau subgrup: a) observarea reciproca; b) argumentarea; c) votul; d) reuniunea de tip panel; e)
metoda Delphi; f) comenzi reciproce ntre subgrupuri.
Pentru cazul unor roluri diferentiate n grup exista tehnici ca: a) studiul riscurilor (obstacole,
dificultati); b) studiul incidentelor; c) chemarea pe banca acuzatilor; d) grupurile de aprofundare
profesionala; e) brainstorming; f) exercitii de prospectare a viitorului; g) jocuri de transpunere, inovare,
comunicare si evaluare, etc.
Tehnici de comunicare eficient

1. Tehnica fotolimbajului este un exerciiu de ascultare activ, un prilej de exprimare sau

reformulare, retrirea impresiilor personale, de analiz a limbajului fotografic care prezint mediul natural
aa cum este el n realitate.

Etape:
a) Prezentarea sarcinii de lucru: Alegei o fotografie care prezint cea mai frumoas i interesant
activitate de vacan sau peisaj despre care ne vom aminti astzi.
b) Selecia individual: - fotografiile sunt dispuse pe o mas; - pe rnd copii analizeaz fotografiile i
aleg una. Este posibil ca aceeai fotografie s o aleag mai muli copii. Fotografia se plimb de la un copil la
altul. O vor privi cu interes i vor reine elementele i simbolurile fotografice.
c) Activitatea frontal: - se formeaz un cerc; - fiecare copil prezint fotografia; - nvtorul adreseaz
ntrebri, iar copii explic motivele alegerii; copii exprim propriile experiene i impresii despre vacana
mare, aduc chiar detalii privind nisipul, temperatura apei etc. copiii nu au nevoie s critice prezentrile,
fotografiile sau s comenteze alegerea unei fotografii de un anumit copil.
d) Activitatea frontal de evaluare: - se analizeaz strile, sentimentele exprimate de copii n timpul
prezentrii sau al contemplrii fotografiilor; - se prezint pe scurt sinteza temei vacana mare.

2.Dispozitivul Phillips 6 x 6 sau pm

Aceasta tehnica (Phillips 6 x 6 sau p persoane, timp de m minute) permite fractionarea rapida a unui
grup mare n subgrupuri eterogene, pentru consultarea privind unele dispozitii sau pentru discutarea pe scurt
a unui subiect dat (A. Perreti, J.-A. Legnand, J. Boniface, 2001, p. 60-62).
Ulterior, n sedinta generala, purtatorii de cuvnt ai acestor subgrupuri comunica, n mod succint,
opiniile sau propunerile emise n fiecare dintre ele.
Numarul de participanti: cte sase persoane n fiecare subgrup (pentru grupuri de aproximativ
treizeci pna la o suta cincizeci de persoane, n total).
Durata: patru minute de organizare, sase minute n subgrupuri, doua minute pentru darea de seama a
purtatorului de cuvnt al fiecarui subgrup, n total - jumatate de ora pentru saizeci de persoane.
Acest dispozitiv se poate extinde si la grupuri mai mari.
Adesea, exista interesul de a reitera aceasta tehnica, asa cum vom arata imediat.
Obiective

1.
2.

Anularea incertitudinilor reciproce ale indivizilor si a inertiilor grupale.

Abordarea mai multor aspecte ale unei ntrebari, ntr-un timp limitat, prin participarea naturala a
reflectiilor spontane schimbate ntre subgrupuri.
3.
Facilitarea exprimarii si a comunicarii ntre mai mult de cincisprezece persoane n acelasi timp.
4.
Favorizarea unui mod de a lua decizii reprezentativ pentru diversele tendinte care apar n interiorul
unui ansamblu, ntr-un interval minim de timp.
5.
Favorizarea confruntarii perceptiilor individuale si a creativitatii, proprii activitatii n grup, cu
asumarea complementaritatii acestor perceptii.
1. Organizarea exercitiului
Animatorul explica, n mod concis, oportunitatea, sensul si modul de desfasurare a exercitiului, dupa
care expune sau reaminteste, cu multa claritate, subiectul care a fost stabilit si care, n functie de obiective si
de fazele stagiului, poate viza:
repartizarea pozitiilor pentru persoanele unui grup mare, prin raportarea la un studiu sau la o discutie
aflate n desfasurare;
organizarea programului de lucru al unui grup;
alegerea unor teme de studiu;

liniile de forta ale unei probleme;

bilantul unui stagiu sau al unei activitati mai limitate etc.
Acest dispozitiv poate fi utilizat att pentru a suscita unele ntrebari n urma unui expozeu, ct si
pentru a relansa o discutie care stagneaza etc.
2. Discutiile din interiorul grupurilor mici
Participantii se constituie, pe loc si repede, n subgrupuri de cte sase, care pot fi eterogene.
Fiecare subgrup numeste un coordonator care sa controleze repartitia timpilor de interventie, sa permita
exprimarea fiecarui membru al subgrupului si, de asemenea, sa numeasca un purtator de cuvnt.
Timp de sase minute, ntre subgrupuri se produc schimburi, prin care participantii si pot exprima liber
sentimentele sau ideile privind tema propusa. Spectacolul ntregului grup, cu diversele sale subgrupuri n
plina activitate, este extrem de dinamic.
3. Prezentarea rapoartelor
La apelul animatorului (care poate interveni atunci cnd ramne un minut), subgrupurile se aduna
pentru sedinta generala. Purtatorii de cuvnt pot ramne n subgrupurile lor sau pot fi invitati sa se reuneasca
n jurul unei mese de discutie, restul participantilor instalndu-se n semicerc, n jurul lor ( a se vedea
dispozitivul de discutie-panel).
Fiecare purtator de cuvnt explica succint punctele abordate n subgrupul sau, intervenind ct mai
putin posibil n organizarea expunerii sale. El reia elementele cele mai semnificative din ceea ce s-a spus.
Cnd fiecare purtator de cuvnt si-a ncheiat expunerea, animatorul ntreaba daca vreo persoana a
subgrupului respectiv are ceva de rectificat sau de adaugat.
.4. Sinteza darilor de seama
n functie de modul n care a fost utilizat exercitiul, sinteza se poate face sub diverse forme.

Discutia purtatorilor de cuvnt

n aceasta varianta, purtatorii de cuvnt discuta ntre ei, valoriznd elementele de care toata lumea
dispune n acel moment, avnd n vedere, daca e nevoie, solutiile posibile.
Pe parcursul acestei discutii, ceilalti participanti pot transmite mesaje scrise diferitilor purtatori de
cuvnt.
ntreaga asistenta tine cont de elaborarea finala, fixata de catre purtatorii de cuvnt, cu luarea n
considerare a opiniei majoritatii.
Discutia poate fi condusa conform modelului de dispozitiv de tip "broasca-testoasa".

Sinteza realizata de animator

n alte cazuri, animatorul se va limita sa faca unui rezumat sau o clasificare a diferitelor propuneri
sau reflectii.
Daca exercitiul a fost adoptat n urma un expozeu, aceasta metoda permite vorbitorului sa raspunda
n mod ordonat, dupa un ragaz de meditatie, diferitelor ntrebari si dileme ridicate de catre auditoriu.
5. Variante

Dispozitivul 6 x 6 poate fi transformat n dispozitiv pm

Timp de m minute, p persoane dintr-un grup mare lucreaza n subgrupuri. De exemplu, 4 - 15

nseamna ca vom cere unui grup sa se scindeze n subgrupuri de cte patru persoane, pentru o durata de
studiu de cte cincisprezece minute. Totusi, trebuie sa mentionam: cu ct anumite subgrupuri lucreaza mai
mult timp, cu att mai mult se ndeparteaza unele de altele, n defavoarea unitatii grupului mare: de
asemenea, cu att mai dificile devin reunirile. Este preferabil deci ca p si m sa nu fie prea mari.

6 x 6 sau pm reiterat

Dupa o prima consultare a grupului mare (n forma de 6 x 6 sau pm) si n strnsa dependenta de
informatiile sau propunerile culese si interpretate, adesea este oportun si eficace sa se provoace o a doua
consultare n forma 6 x 6 sau n noi pm-uri.

3.Discutia de tip panel

Principiul acestei tehnici consta n utilizarea unui grup restrns de indivizi competenti si/sau
reprezentativi, constituind panelul (panel = esantion), n vederea studierii unei probleme, n timp ce un
auditoriu constituit intervine prin mesaje scrise (A. Perreti, J.-A. Legnand, J. Boniface, 2001, p. 64-65).
Discutia de tip panel desemneaza exercitiul n ansamblu, iar panelul - grupul restrns n
cadrul caruia se angajeaza discutia.
Numarul de participanti: sase persoane pentru panel; un auditoriu de marime variabila; un
animator si un "injector" de mesaje.
Durata: ntre o ora si jumatate si trei ore.
Obiective
1.

Organizarea unei retele de comunicare n interiorul unui grup mare, asigurnd numarul maxim de
interventii si implicarea tuturor participantilor.

2.

Substituirea discursurilor sau monologurilor persoanelor cu o discutie mai putin formala, chiar
mai dramatizata, permitnd studierea unei teme prin schimbul de informatii contrastante sau prin
elaborarea unor idei noi, cu regularizarea constanta a comunicarilor.

3.

Sprijinirea fiecaruia n a-si sustine mai bine punctul de vedere, n raport cu punctele de vedere ale
celorlalti, mai mult sau mai putin distincte, exprimate n cadrul panelului sau al auditoriului.

4.

Provocarea aparitiei aspectelor emotionale ale unei problematici.

1. Faza de organizare

Cinci sau sase persoane, alese pentru competenta, pentru reprezentativitatea lor sau pentru orice alta
ratiune, constituie panelul, care se instaleaza n jurul unei mese, sub conducerea unui animator.
Ceilalti participanti se plaseaza n semicerc, n jurul panelului, pentru a forma auditoriul.
Dimensiunile acestui auditoriu sunt variabile, dar limitate de conditiile materiale de ascultare si de
interventie, care, cu ajutorul unor instalatii tehnice, ar putea fi ameliorate.

Membrii auditoriului primesc mici bucati de hrtie (eventual de culori diferite, o culoare pentru
ntrebari, o alta pentru exprimarea sentimentelor, o a treia pentru informatii suplimentare etc.) care le servesc
pentru adresarea de mesaje.
Lnga animator se gaseste "injectorul" de mesaje, nsarcinat n mod precis cu injectarea mesajelor
auditoriului n interiorul panelului, n momente exacte (dupa fiecare jumatate de ora, de exemplu, sau la
initiativa respectivului, n functie de oportunitatile ivite n dezbatere).
Animatorul i prezinta pe membrii panelului sau i lasa sa se prezinte singuri, pe rnd, expunnd pe
scurt, mpreuna cu ei, scopul si tema discutiei.
2. Faza de discutie n cadrul panelului
Membrii panelului demareaza discutia prin prezentarea punctelor de vedere privind tema respectiva,
efectund schimburi sau opunndu-se.
Membrii auditoriului pot trimite mesaje scrise, n orice moment, utiliznd hrtiile care le-au fost
distribuite, pentru a pune ntrebari, pentru a-si comunica impresiile, a emite sugestii, a furniza informatii
suplimentare, a-si manifesta dezacordul etc.
Injectorul de mesaje claseaza aceste hrtii, pentru a le injecta n interiorul panelului, n momente
fixate sau n functie de oportunitate.
E preferabil ca mesajele sa nu fie comunicate pe masura ce sosesc, pentru a nu bloca desfasurarea
discutiei; se va rezerva un timp mai ndelungat pentru lectura, pentru a se evita manifestarea eventualelor
sentimente de frustrare n cadrul auditoriului. Totusi, atunci cnd o interventie pare a fi deosebit de
importanta, injectorul de mesaje o poate transmite animatorului, care va actiona n consecinta.
Dupa fiecare lectura, panelul reia discutia, ncercnd sa raspunda diferitelor interventii, timp n care
auditoriul continua sa trimita mesaje.
La sfrsit, animatorul ncearca sa faca o sinteza a aspectelor atinse si a preocuparilor, mpreuna cu
membrii panelului.
3. Faza de discutie generalizata
Discutia se poate generaliza ulterior, pe parcursul unei sedinte n plen, membrii auditoriului
intervenind atunci direct, pe cale orala, asemenea membrilor panelului, sub conducerea animatorului.
Este posibil sa se rezerve un timp de observare, pentru a vedea cum a fost perceput exercitiul de catre
cele doua grupuri si pentru a reflecta la unele aspecte metodologice.
Experienta arata ca membrii grupului de ascultatori au tendinta de a produce mesaje agresive, scrise
sau orale, vizndu-i pe membrii panelului. Animatorul va trebui sa analizeze frecvent aceasta situatie. El va
avea posibilitatea de a distinge tensiunile reale de conflictele superficiale.
4. Variante
Panel pe o tema improvizata

Aceasta discutie se desfasoara normal, nsa tema de meditatie este aleasa de catre participanti la
nceputul reuniunii, n loc sa fie premeditata.
Panelul este constituit din voluntari sau din persoane ce par a avea o oarecare competenta n
domeniu.
Panel cu animatori pe post de martori
Acest tip de discutie este precedata de o discutie pe subgrupuri, n care participantii abordeaza tema
propusa, sub conducerea unui animator. Constituirea acestor subgrupuri se poate face n mod eterogen
(conform diferentelor de sex, de origine, de functie, de nivel ierarhic etc.), ceea ce antreneaza o confruntare a
unor puncte de vedere, adesea extrem de productiva.
Subgrupurile se reunesc apoi pentru discutia de tip panel. Fiecare animator explica, n cadrul
panelului, modul n care a perceput discutia, la nivelul continutului si al formei, n interiorul subgrupului, ca
posesor al unei oarecare experiente. Dincolo de rolul de animator-martor, aceasta discutie se deruleaza n
conditii normale.
Tehnica invocata permite favorizarea schimburilor n grupuri eterogene, observarea modului de
functionare a unor grupuri cu structura si statut diferite (n trecerea spre discutia de tip panel) si reflectarea
de fiecare animator-martor n raport cu discutia subgrupurilor.
Cu toate acestea, experienta arata ca deseori are loc un fenomen de oboseala n rndul auditoriului, n
timpul discutiei-panel, daca animatorii subgrupurilor se limiteaza la un rol de raportori. n general,
subgrupurile au ca obiectiv exploatarea diversitatii situatiilor sau a punctelor de vedere. Discutia de tip panel
care urmeaza trebuie sa-si fixeze un obiectiv precis, viznd orientarea lucrarilor ulterioare sau pregatirea
unor decizii, de exemplu.

4. Tehnica turului de masa

Nu trebuie confundat turul de masa cu votul. Turul de masa face parte din studiul problemei, fiind un
mijloc prin care grupul se informeaza rapid despre starea dintr-un anumit moment a opiniilor din interiorul
sau, pentru a putea demara studierea problemei. Prin vot, se pune punct studiului unei probleme. Se afirma
ca nu se poate consacra mai mult timp cautarii celei mai bune solutii si ca trebuie luata o decizie. n turul de
masa, obligatia fiecaruia consta n a-i informa pe ceilalti, pe scurt, dar complet, n legatura cu opinia sa
momentana referitor la ntrebarea pusa. A informa, si nu a convinge, deoarece discutia se va relua ulterior.
Momentana, si nu definitiva, studiul problemei fiind n curs. Prin urmare, aceasta informare trebuie sa fie
completa, indicnd toate nuantele, ezitarile, incertitudinile si chiar contradictiile si sentimentele (A. Perreti,
J.-A. Legnand, J. Boniface, 2001, p. 62-63).
n ceea ce priveste votul, fiecare adopta o pozitie definitiva si fara nuanta, renuntnd la ndoielile, la
ezitarile, la contradictiile sale. Participantii pun punct meditatiei asupra problemei, pentru a se lansa n
actiune.
n turul de masa, se presupune:
1.

ca discutia poate duce la emergenta unei solutii mai bune dect celelalte;

2.

ca dorinta principala a tuturor participantilor este sa fie elaborata cea mai buna solutie;

3.

ca, n consecinta, daca fiecare este informat despre "pozitia pe care se situeaza" toti ceilalti, aceasta l
va ajuta sa continue sa reflecteze.
n legatura cu votul, se presupune:

1.

ca este inutil (sau imposibil) sa se continue discutia; ca trebuie sa se ia o decizie si sa se actioneze;

2.

ca, n virtutea hotarrii, fiecare stie ce gndeste si de ce gndeste astfel si ca, n consecinta, normal ar fi
sa nu-si schimbe parerea.(Unii gndesc chiar ca a-ti schimba opinia este o dovada de slabiciune, un
indiciu ca sunt influentabili!);

3.

ca, prin urmare, solutia care corespunde gndirii unui numar ct mai mare de persoane este, n mod
necesar, cea mai buna. (Trebuie notat ca punctul 3 ar putea fi adevarat daca si 2 ar fi; nsa 2 este
presupus a fi n general fals: cea mai mare parte a oamenilor se nseala, cel mai adesea, n legatura cu
ceea ce gndesc si cu motivul pentru care gndesc asa.)

Astfel definit, turul de masa, ca instrument de lucru, alimenteaza si mbogateste reflectia grupului,
unificnd zonele de incertitudini asupra carora trebuie sa actioneze.
Din contra, votul, fiind un instrument de decizie, elimina incertitudinile, simplifica pozitiile si
cristalizeaza opozitiile.
Exista totusi o trasatura comuna celor doua proceduri: n ambele cazuri, comentariile si reactiile la
luarile de cuvnt ale fiecaruia sunt interzise.
n ambele cazuri, toata lumea asteapta ca discutia sa se ncheie, pentru a interveni n legatura cu o
alta modalitate de decizie.
Observatie
Plecnd de la postulatele urmatoare:
1.

indivizii stiu ce gndesc;

2.

ei stiu de ce gndesc astfel;

3.

omul puternic nu si schimba parerea;

4.

discutiile sunt, n general, sterile; e suficient sa se voteze si sa se retina solutiile majoritare, este sigur
ca se poate atinge gradul maxim de imobilitate sociala.

ntr-adevar, aceste postulate sugereaza faptul ca niciodata problemele de fond nu sunt dezbatute, nici
studiate: toata energia care ar putea fi consacrata acestui studiu este deviata spre cautarea sau constituirea
unei majoritati conservatoare.

5.Reunirea prin metoda "percutarii"

Atunci cnd mai multe subgrupuri au lucrat la distanta unele fata de altele, se ncearca stabilirea
comunicarii dintre ele, prin intermediul unei serii de mesaje scurte, percutante (A. Perreti, J.-A. Legnand, J.
Boniface, 2001, p. 63).
Obiective
1.

Incitarea fiecarui subgrup la redactarea unor mesaje precise, destinate celorlalte subgrupuri.

2.

Facilitarea reunirii, cu evitarea constrngerii prin raporturi prea strnse.

3.

Favorizarea unor propuneri concise, venind din partea subgrupurilor.

4.

Asigurarea unui anumit echilibru n exprimarea fiecarui subgrup.

5.

Dobndirea controlului asupra duratelor.

Desfasurarea

Dupa lucrarile efectuate separat, subgrupurile sunt reunite n aceeasi sala. Punerea n comun se face
sub forma unor rapoarte sau dari de seama, exprimate de fiecare grup, cu luarea n considerare a trei sau
patru mesaje scurte (sau chiar interviuri rapide).
Un responsabil sau un facilitator cere un prim mesaj scurt, percutant (ntre unu si trei minute), din
partea fiecarui subgrup, n mod succesiv. Ulterior, el va reitera, de mai multe ori, aceasta cerinta.
Sunt posibile doua proceduri:
-

"percutare" , urmata de o discutie, dupa fiecare serie (sau rafala) de mesaje scurte venind dinspre
subgrupuri;
"percutare" continua, fara pauza ntre seriile de mesaje scurte, urmata de o discutie finala.

6. Cele sapte schimbari

Membrilor unui grup de lucru li se cere sa defineasca, n mod concis, forme de schimbari dezirabile
sau realizabile, n vederea facilitarii discutiei sau activitatii n curs (A. Perreti, J.-A. Legnand, J. Boniface,
2001, p. 85).
Obiective
-

Dezvoltarea coerenta a facultatilor legate de imaginatie si de realism.

Formarea n scopul obtinerii conciziei si a deciziilor ordonate.

3.2.6.1. Desfasurarea exercitiului

Formatorul da instructiunile de pornire, oral sau n scris. Actul scrierii este individual.
1.

Imaginati-va sapte schimbari pe care doriti sa le introduceti ntr-o procedura, ntr-o organizatie, ntr-o
institutie, ntr-un text sau material tiparit, ntr-un instrument etc., pe parcursul schimbarilor noastre.

Aceasta instructiune trebuie prezentata prin precizarea faptului ca se impune o imaginare

nerestrictiva, ca sub efectul unei baghete magice. Schimbarile trebuie sa fie notate.
2.

Pe o foaie, ordonati de sus n jos schimbarile, de la cea pe care o considerati cea mai importanta (sau
interesanta) pna la cea mai putin importanta (sau interesanta).

3.

Pe o alta foaie, faceti aceeasi ordonare, nsa de la cea pe care o considerati cea mai realizabila pna la
cea mai putin realizabila.

4.

Pe un panou se transcriu, pentru fiecare participant, cele doua liste astfel ordonate, plasate una lnga
alta. Se afiseaza listele (propunndu-se, pentru transcrierea pe panou, un mod uniform de prezentare,
care sa faciliteze lectura colectiva).
Se dau cele patru instructiuni, una dupa alta, verificndu-se daca fiecare a raspuns la precedenta,
nainte de a trece la urmatoarea.
3.2.6.2. Exploatarea exercitiului: faza colectiva

n sensul analizei

Dupa ce fiecare si-a prezentat lista si ierarhizarile, schimbul colectiv se poate orienta n directii
variate:
-

fixarea tipologiei schimbarilor propuse de fiecare si de catre grup, n ansamblu;

testarea creativitatii sau a dependentei fiecaruia si a grupului n raport cu modurile de gndire si de
functionare curente dintr-o institutie;
reperarea a ceea ce lipseste din ansamblul listelor;
analizarea distantelor sau a paralelismelor dintre schimbarile propuse de unii, n raport cu altii, cu
luarea n considerare a fiecarei liste.
n sensul pregatirii actiunii

Pentru fiecare lista, trebuie subliniata schimbarea (sau cele doua schimbari) care se situeaza cel mai
sus, att pe coloana din stnga, ct si pe cea din dreapta, adica schimbarea (-arile) cea (cele) mai importanta
(-e) si cea (cele) mai realizabila (-e).
E necesara, apoi interogarea, individuala sau n cadrul unor ateliere, n legatura cu conditiile
(materiale, psihologice, institutionale etc.) ale aplicarii acestor schimbari:
-

Ce obstacole stau n calea realizarii lor? Ce riscuri se asuma?

Prin ce mijloace se pot aplica?

Ce demersuri trebuie ntreprinse, n cte etape?

Ce efecte sunt scontate? etc.

Variante

1.

Solicitarea unor schimbari care pun accent pe raportarea la trecut.

2.

Cererea unor schimbari de comportamente (sau conduite) personale.

3.

Cererea, adresata fiecaruia, de a numi doua schimbari dintre cele mai usor de realizat, conform opiniei
individuale. Acestea sunt nscrise pe tabla. Fiecare are dreptul de a merge sa sublinieze, pentru
evidentiere, doua propuneri de schimbare, diferite de ale sale. n final, sunt studiate propunerile cu cel
mai accentuat marcaj.

7."Broasca-testoasa"
Originalitatea acestei tehnici rezida n tipul de dispozitiv, axat pe rapoarte si pe discutie, n cadrul
sedintei generale, n care fiecare subgrup ramne, compact, n preajma unuia sau a doi purtatori de cuvnt.
Purtatorul de cuvnt - sau unul dintre ei (daca sunt doi) - este determinat sa-si cedeze locul altei persoane a
subgrupului respectiv, care sa exprime o opinie personala. De asemenea, el poate intra n comunicare cu
membrii subgrupului sau, n anumite momente dificile (asemenea broastei-testoase, care, n caz de pericol
sau de dificultate, si retrage capul n carapace) (A. Perreti, J.-A. Legnand, J. Boniface, 2001, p. 65-67).
Numarul de participanti: de la doua la sase subgrupuri, de la sase la douasprezece persoane,
aproximativ (cu cte doi raportori pentru fiecare subgrup).
Durata: variabila dar, n general, considerabila, toate cele trei faze ocupa cel putin o jumatate de zi.
Obiective
1.

Reunirea lucrarilor efectuate de subgrupuri, care sa fie mult mai antrenanta dect audierea unor
rapoarte succesive, urmata de discutii vagi.

2.

Provocarea si sustinerea unui demers de colaborare si, eventual, de negociere n fiecare subgrup, cu
favorizarea mobilitatii purtatorilor de cuvnt si a consultarii de catre acestia a colegilor lor.

3.

Asigurarea, prin proximitatea subgrupului aferent, a unui climat de securitate pentru purtatorul de
cuvnt.

4.

Mentinerea unui interes treaz n raport cu prezentarile sau opiniile sustinute de catre celelalte
subgrupuri.

5.

Favorizarea, prin aceasta tehnica, a unui proces de aprofundare a comportamentului democratic.

1. Faza discutiei n cadrul subgrupurilor
Timpul: ntre o jumatate de ora si doua-trei ore.
Participantii sunt mpartiti n doua sau mai multe (de la trei pna la sase) subgrupuri de discutie.

Aceste subgrupuri efectueaza un studiu separat privind o tema comuna, definindu-si pozitii de
ansamblu. Ele desemneaza, din rndurile lor, unul sau doi purtatori de cuvnt, cu puncte de vedere
complementare.

2. Faza de aplicare a procedurii de tip "broasca-testoasa"

Dupa aceasta faza de discutie, subgrupurile se reunesc, pentru a forma dispozitivul gen "broascatestoasa" (a se vedea schema de mai jos).
Purtatorii de cuvnt se plaseaza unul cte unul sau doi cte doi, n asa fel nct sa poata participa toti
la discutie, dar sa se poata adresa si subgrupurilor aferente, care se instaleaza n spatele lor, n imediata
apropiere.
Daca exista doi purtatori de cuvnt, cel care nu este momentan ocupat primeste sugestiile si
observatiile pe care subgrupul le elaboreaza, discret, pe parcursul schimburilor sau al darilor de seama.
n caz de incertitudine sau ambiguitate privind o anumita pozitie minoritara, purtatorul (purtatorii) de
cuvnt desemnat (desemnati) poate (pot) face sa intervina, n locul lui (lor) un alt membru al subgrupului.
Att formatorul, ct si analistul observa procesul de derulare a schimburilor, regulariznd
interventiile.
E posibil sa se nceapa cu unele elemente de raportari scurte, din partea fiecarui subgrup, n sensul
circular al mesei, dar esentiala ramne discutia care se initiaza ulterior ntre purtatorii de cuvnt, sub
conducerea formatorului.
Tot atunci, fiecare subgrup l poate chema pe unul dintre purtatorii lui de cuvnt si l poate nlocui,
daca este cazul.

9. Comunicarea rotativ
Aceast tehnic are ca obiect stabilirea unei comunicri regulate ntre mai multe subgrupuri, care
funcioneaz n paralel, pe parcursul unei activiti de reflectare sau de elaborare.
Exerciiul se deruleaz n mai multe faze, de durate egale. La sfritul fiecrei faze, cte o persoan
din flecare subgrup se ndreapt spre un alt subgrup, urmnd un plan precis, n aa fel nct fiecare
participant s-i schimbe o singur dat subgrupul. n acest timp ns unul sau doi secretari-pivoi nu se
mic deloc, pentru a asigura o oarecare permanen n interiorul fiecrui subgrup.
Numrul de participani: este extrem de variabil. n schema teoretic, fiecare subgrup cuprinde atia
membri cte sub-grupuri sunt: patru subgrupuri de cte patru persoane; zece subgrupuri de cte zece
persoane. Este posibil s existe i ase grupuri de cte patru persoane, ceea ce determin ntreruperea rotaiei
dup dou sau trei micri. n toate cazurile, se poate opri succesiunea micrilor sau se poate merge pn la
captul lor logic. n sfrit, dac subgrupurile sunt egale, pivotul poate cuprinde mai multe persoane
Durata: de la patruzeci de minute la dou ore sau mai mult, cu faze de zece pn la douzeci de
minute, iar, la limit, cu attea faze cte subgrupuri exist.
Pentru unele studii, e util s se prelungeasc considerabil aceste durate, pn la o or i jumtate, la
nevoie, pentru fiecare faz.
Obiective
1.
Asigurarea coeziunii unui grup i a coerentei unui studiu.
2.
Facilitarea relaiilor dintre subgrupuri, n cadrul unui grup, prin evitarea nchiderii lor n
mici feude
3.
Favorizarea comunicrii dintre persoane, n interiorul grupului, printr-o simbolistic de
deschidere.
4.
Iniierea unei forme dinamice de subgrupare, prin conjugarea stabilitii cu rennoirea.
5.
Obinerea unor anse de mai bun comunicare, prin rennoirea aleatorie a unui subgrup (o
anumit persoan incomoda pe o alta, dar a plecat; cineva e perceput pozitiv de altcineva i acesta din urm
tocmai a venit).
6.
Dezvoltarea facultii de ntmpinare i a celei de adaptare.
Faza de organizare

Formatorul sau animatorul indic obiectul discuiei. Participanii formeaz, de exemplu, cinci
subgrupuri, relativ egale i cuprinznd cel mult ase persoane, regrupate fie la ntmplare, fie conform unei
specializri (profesionale, n funcie de sex, de vrst, de categorie etc.).
Modificrile privind compoziia subgrupurilor i timpii vor fi precizate la nceput, n cadrul grupului.
Fiecare subgrup desemneaz unul sau mai muli secretari-pivoi, care vor avea un rol stabil i vor
rmne aceiai pe tot parcursul exerciiului. (Acesta/acetia va/vor putea fi desemnai n prealabil.) Se poate
stabili, de asemenea, lista mesagerilor care vor prsi succesiv subgrupul, dar e la fel de posibil s se acorde
indivizilor libertatea de a alege dac rmn sau se deplaseaz.
Prima faz (ntre zece i treizeci de minute)
Cele cinci subgrupuri discut pe marginea obiectivului indicat de ctre animator.
A doua faz (ntre zece i treizeci de minute)
Conform indicaiilor formatorului sau animatorului, din fiecare subgrup iese cte un participant,
pentru a trece ntr-altul, dup o schem de rotaie expus dinainte. Deplasarea de la un subgrup la altul se
face n sensul acelor de ceasornic (sau n sens invers) ori un subgrup oarecare trimite un mesager altui
subgrup.
n fiecare subgrup, secretarul l primete pe noul sosit, informndu-1 n legtur cu ceea ce s-a acut i
cerndu-i informaii despre activitatea subgrupului din care vine.
Discuia (sau studiul) se reia, apoi, n cadrul subgrupurilor, timp de zece-cincisprezece minute.
A treia faz
Un al doilea membru al fiecrui subgrup con tacteaz un subgrup diferit de cel n care a fost primit
primul mesager.
A patra faz
Un al treilea membru al fiecrui subgrup contacteaz un subgrup diferit de cele care i-au primit pe
primii doi mesageri i aa mai departe...
Dac micrile s-au produs pn la capt, fiecare subgrup i-a trimis deci cte un membru n fiecare
dintre celelalte subgrupuri i a primit de la fiecare dintre acestea cte un participant, n momente diferite.
n
fiecare
subgrup,
secretarul/-ii
pivot/-i
asigur permanena, ceilali
participani
reprezentnd temporarul.
Comentarii
Aceast tehnic se efectueaz, n general, pe un fond de bun dispoziie, ce asigur o oarecare
eficacitate. Graie ei, se evit nchiderile n grupuscule izolate.
Totui, pentru ca un subgrup s nu primeasc, n momente diferite, mesageri ai aceluiai subgrup de
origine, e bine s se dea indicaii precise privind deplasarea. Se pot atribui numere (sau litere) subgrupurilor,
anunndu-se clar transferurile de persoane.
De exemplu: n cazul precedent, referitor la cinci subgrupuri de cte ase persoane, la sfritul primei
faze, un participant trece de la primul la al doilea subgrup, de la al doilea la al treilea i aa mai departe... La
sfritul celei de-a doua faze, cte un participant trece de la primul la al cincilea subgrup, de la al cincilea la
al patrulea etc. La sfritul fazei a treia, un participant trece de la primul la al treilea subgrup, de la al doilea
la al patrulea etc. La sfritul celei de-a patra faze, un participant trece de la primul la al patrulea subgrup, de
la al doilea la al cincilea, de la al treilea la primul etc.
Aceste deplasri vor fi rezumate n schema care urmeaz. Adesea, e de dorit ca animatorul s indice,
pentru fiecare micare, oral sau scriind pe tabl (sau prin mesaje adresate subgrupurilor), sensul deplasrii
i/sau subgrupul n care trebuie s ajung fiecare.
10. Tehnica Blazonului
Presupune fixarea, sistematizarea cunotinelor printr-o abordare transdisciplinar a unei teme.
Tehnica blazonului propune completarea compartimentelor unei scheme cu desene, jetoane, cuvinte,
propoziii etc, care prezin sinteza unui aspect real.
Blazoanele pot fi realizate cu ntreaga grup de copii sau se pot forma grupuri de 4-5 copii.
Timpul de lucru variaz n funcie de dificultatea sarcinii, de numrul membrilor grupului.
Grupurile prezint blazoanele i le compar n activitatea frontal
Presupune fixarea, sistematizarea cunotinelor printr-o abordare transdisciplinar a unei teme.Tehnica
blazonului propune completarea compartimentelor unei scheme cu desene, jetoane, cuvinte, propoziii etc,
care prezin sinteza unui aspect real.
Blazoanele pot fi realizate cu ntreaga grup de copii sau se pot forma grupuri de 4-5 copii.
Timpul de lucru variaz n funcie de dificultatea sarcinii, de numrul membrilor grupului.
Grupurile prezint blazoanele i le compar n activitatea frontal

Avantajele tehnicii
- favorizeaz un mediu de nvare interactiv, incitator i dinamic, prin antrenarea copiilor n soluionarea
unor probleme de tip divergent;
- angajeaz copiii n prelucrarea, organizarea i reorganizarea datelor;
- asigurar dinamismul intelectual i afectiv, permind respectarea individualitii fiecrui copil, adaptarea
constructiv la natura copilului.
formele de grupare, munca n echip creeaz premisa valorificrii coninuturilor n direcia stimulrii
cooperrii i comunicrii ntre copii.
- poate fi aplicat n activiti diverse:educarea limbajului, cunoaterea mediului, educaia pentru societate,
poveti, observri.
ETAPELE DE REALIZARE A BLAZONULUI
1.COMUNICAREA SARCINII DE LUCRU
Grupuri de 4-5 copii, n timp de 15 minute vor realiza blazonul cu tema Bucurestiul, oraul meu iubit
Fiecare grup va realiza un blazon cu una din subtemele: cartiere, instituii culturale, parcuri, locuri de joac,
locuri de munc.
Am mprit copiii n grupe de cte patru, dup modelul numr de la 1 la 4,
- le-am cerut s se gndeasc la instituiile, magazinele, colile etc.,ntlnite n plimbrile noastre,
- la cele vizitate, unde lucreaz prinii lor, unde ne jucm.
Fiecare grup extrage un bileel, pe care e trecut tema blazonului pe care-l au de realizat: cartiere, instituii
culturale, parcuri, magazine, locuri de munc
2.REALIZAREA BLAZONULUI DE CTRE FIECARE GRUP:
Timp de lucru: 15 minute
Fiecare grup,primete o coal mare de carton, compartimentat, conturat ca un blazon.
Stabilesc regulile:
- copiii din aceeai grup se consult, pentru a nu desena de dou ori acelai obiectiv (n oapt);
- copiii care cunosc literele pot scrie sub desenul fcut numele sau iniialele a ceea ce au desenat.
n timpul lucrului, trec pe la fiecare grup, observandu-i, ncurajandu-i, dandu-le sfaturi
EXPUNEREA I EVALUAREA FRONTALA A BLAZONULUI
Fiecare grup i prezint blazonul, cu detalii despre imaginile desenate n csuele blazonului.
Liderul fiecrui grup explic alegerea coninuturilor i simbolurilor din fiecare compartiment al blazonului.
Urmeaza turul galeriei,in care fiecare grup observa i analizeaza lucrrile.
Fiecare a putut completa ceea ce lipsea din coninutul blazonului, chiar dac n-au fcut parte din grupul
respectiv, astfel c, prin cooperare, s-a obinut un blazon ct mai fidel pentru fiecare tem.
Toate blazoanele le-am aezat pe un panou, n cerc, n jurul unei imagini a Bucurestiului, privit de sus,
scoas de pe site-ul Bucurestiului.
Copiii au exprimat impresii, ntmplri din timpul unor vizite, emoii pozitive,
- au formulat preri despre mndria de a fi bucurestean,
- cu ce se poate mndri oraul nostru,
- ce vor face ei n viitor pentru ca blazonul Bucurestiului s fie mai frumos, mai bogat
Ce-am retinut ?
Dac toate grupurile au de realizat aceeai tem, se analizeaz comparativ coninuturile compartimentelor
asemntoare;
Liderul grupului explic alegerea coninuturilor i simbolurilor fiecrui coninut nscris pe blazon
O alt variant a blazonului este cea completat cu ntreaga grup