Sustinerea psihologica in oncologie

Cancerul este o boala care intra in mod violent in viata persoanelor si

interupe brusc continuitatea, inducand un profund sentiment de
incertitudine si neputinta.
Incertitudinea, datorata faptului ca maine reprezinta nu doar
necunoscutul ci si frica de suferinta si de moarte, opreste energiile
necesare pentru ca aceste persoane sa reuseasca sa traiasca in cotidian.
Specialistii recunosc ca vindecarea bolii si vindecarea persoanei sunt
doua aspecte nedespartite ale unei actiuni cu un singur scop: a ajuta
persoanele sa traiasca.
Necesitatea de a se ocupa si de aspectele umane si psihologice ale
persoanei, care infrunta una dintre experienetele cele mai destabilizante,
devine un obiectiv comun atat al pacientilor cat si al medicilor si
psihologilor ce cunosc forta acestei integrari a tratarii bolii cu cel al ingrijirii
persoanei.

Investigatiile si perspectivele clinice

Investigatiile si perspectivele clinice, aflate in afara propriului control,
determina o stare de anxietate, de fragmentare si aparitia ideii de a fi
victima evenimentelor. Aceasta stare, in care sentimente de disperare, de
angoasa si de negare alterneaza, este dureroasa. Chiar si interventia
chirugicala, care din fericire azi, pentru multe tipuri de tumori este mai
putin invalidanta, poate modifica in sens negativ reprezentarea propriului
corp.
Terapiile oncologice si tratamentele medicale sunt deseori
apasatoare, avand drept consecinta pe langa starea de oboseala care se
repercuteaza asupra aspectelor vietii si efecte care ating inca o data
propria identitate: pierderea parului, schimbarea propriului corp si a
perceptiei acestuia sau menopauza indusa, deseori mult mai devreme fata
de varsta biologica la care aceasta apare in mod normal, obligand
persoana sa se confrunte cu aspecte neprevazute ale sinelui.
Pentru pacientul oncologic preocuparea pentru ceea ce priveste zona
existantiala legata de afecte (relatiile cu persoanele din familie, cu copii, cu
partenerul de viata, cu prietenii) activeaza emotii contrastante: pe de o
parte nevoia de a fi intelesi, ascultati si linistiti si pe de alta parte
obositoarea nevoie de a proteja aceste persoane de contactul cu durerea
care ii invadeaza.

Sustinerea psihologica
Sustinerea psihologica a persoanelor care trec prin acesata
experienta inseamna a avea grija de ele intr-un moment in care boala le-a
modificat substatial viata.

Pacientii tratati in probleme oncologice si aceia care primesc ingrijiri

paleative sunt grupuri cu nevoi considerabile neimplinite, care tin de
probleme fundamentale privind viata si moartea. Acesti pacienti sunt
receptivi la tratamentul psihoterapeutic.
Primul program de sustinere psihologica este o terapie pentru
familiile in care unul dintre parinti sufera de o boala in faza terminala si
explica necesitatea unui tratament pentru o familie expusa unui risc
crescut aparitiei un comportament neadaptativ. Al doilea program,
reprezentand o varianta de terapie de grup, arata cum un grup particular,
cum ar fi un grup de femei cu cancer mamar intr-o stare incipienta, poate
beneficia de pe urma confruntarii cu experienta emotionala cauzata de
boala si de tratamentul pe care trebuie sa-l urmeze.
Fiecare din noi are experienta ajutorului oferit prin intermediul
apartenentei la un grup, pentru a traversa momente cruciale, favorizand
reflectia si impartasirea, simtindu-ne acceptati si sustinuti pentru a infrunta
schimbarile importante din propria viata.
Ceea ce se experimenteaza in grup este mai intai de toate a nu mai
fi singuri. Grupul devine un loc in care angoasele si gandurile cele mai
dureroase pot fi exprimate si infruntate; unde fiecare poate vorbi deschis
despre tot ceea ce il preocupa, si unde nu va fi mobilizata o mare cantitate
de energie cu scopul de a reprima aceste sentimente.
Este de asemenea un loc unde este posibil sa se confrunte alte
modalitati de a relationa cu boala pentru a se putea invata noi moduri de
gandire.
Atmosfera de acceptare fara judecata mentinuta intre participanti de
catre psiho-oncologul ce conduce grupul este baza indispensabila pentru a
reusi sa se deplaseze atentia de la un nivel care initial priveste doar boala,
la un nivel mai profund, al trairilor personale.
Terapia evolueaza secvential, prin faze de evaluare, identificand
problemele relevante, tratamentul insusi precum si incheierea terapiei. Pe
parcusul acestor secvente, participantii sunt invitati sa-si spuna povestea
legata de boala si de modul in care aceasta i-a afectat. Sunt culese date
despre modul de functionare al familiei, incluzand comunicarea, sursele de
suport, implicarea emotionala si capacitatea de a rezolva dificultatile
(conflictele), atribuirea de roluri etc.

Efectele sustinerii psihologice

Principalele beneficii ale participarii la terapia oncologica sau grupuri
de suport sunt:
- Iesirea din izolare si solitudine
- Oportunitatea de a-si exprima emotiile, gandurile, fricile
- Intarirea stimei de sine, asertivitatii si autonomiei

- Diminuarea depresiei si a fragilitatii emotive

- Cresterea energiei necesare pentru a infrunta schimbarile cauzate de
experienta traumatica a bolii
- Marirea capacitatii de a infrunta o conditie fizica dificila
- Posibilitatea de a reconstrui o imagine noua si integrata a sinelui
- Reducerea dependentei de familie, de sistemul sanitar, de societate
- Constientizare faptului ca pot contribui astfel la propriul parcurs de
ingrijire, de vindecare si in orice caz obtinerea unei semnificatii existentiale
mai bune
- Program de sustinere pentru familii
Cum familia este principalul furnizor de ingrijire pentru o persoana cu
cancer intr-o faza terminala, modul in care aceasta functioneaza este
foarte probabil sa fie si cheia bunastarii emotionale a membrilor sai. In
munca de inceput in descrierea doliului familiei, s-au putut identifica cinci
tipuri de familii, utilizand dimensiunile relationale ale functionarii derivate
din Scala Mediului Familial (Moos si Moos, 1981): coeziunea, conflictul si
expresivitatea.
Jumatate dintre familii se descurca intr-un mod eficient, fie
bucurandu-se de coeziune sporita, conflict minimal si expresivitate
suportiva, fie fiind in stare sa faca fata conflictului datorita capacitatii de a
fi expresiv si coeziv. In aceste familii, disparitia durerii si rezultatul
psihologic au atins scoruri excelente. O cincime din aceste familii s-au
distins prin conflict puternic, coeziune scazuta si expresivitate ostila sau au
avut niveluri moderate ale acestora. in cazul fiecarui tip, morbiditatea
psiho-sociala a fost marcata.
Date fiind aceste paternuri, s-a reusit sa se verifice pacientii care
urmeaza ingrijiri medicale si familiile lor, astfel incat sa fie identificati pe
aceia aflati in risc. Mergand mai departe, verificarea scorurilor a ajutat la
descoperirea acelui aspect din mediul familial care este in mod special
grav sau complicat. Un arbore detaliat al familiei este realizat pentru a
identifica relatiile pierdute si tipul de relatii, pentru a repartiza importanta
problemelor ridicate. Aceasta permite familiei sa-si imparta
resposabilitatea pentru caracteristicile pe care vrea sa le modifice.
Functionarea familiei se bazeaza pe trei aspecte delimitate si
considerate centrale: promovarea coeziunii, exprimarea gandurilor si a
sentimentelor si managerierea corespunzatoare a conflictelor. Indiferent de
ingrijorarile exprimate de familie, apar anumite teme comune. Moartea
iminenta a rudei bolnave este in mod evident o tema proeminenta.
Durerea anticipata in mod invariabil isi gaseste o voce. Membrii
familiei sunt incurajati sa-si ventileze aceasta durere, dar si sa exploateze
intr-un mod creativ timpul ramas. Apropiat de acest subiect este si cel al

momentului de "ramas bun", presupunand completarea treburilor

neterminate, recunoasterea contributiei fiecarei persoane in familie si
exprimarea dorintelor si a sperantelor.
Terapia presupune o conducere atat la un nivel emotional cat si la
unul concret, practic. La nivel practic, rolurile si sarcinile specifice pot fi
delimitate si chiar se pot face planuri, aplicand o abordare in sensul
rezolvarii de probleme. Ingrijirea emotionala implica acordarea atentiei
atunci cand familia este lovita de incertitudine si neputinta.
Alte teme obisnuite implica cultura, ritualurile religioase si relevanta
lor pentru intarirea resurselor familiei, impactul pierderii in cazul copiilor
mici, necesitatea confruntarii cu evenimente din trecutul familiei, ca doliul
anterior, tulburari psihiatrice, tensiuni relationale si durerea acuta (care
urmeaza dupa moartea membrului familiei) si suferinta provocata de
pierdere.

Beneficii pentru familie

De-a lungul tratamentului, rezolvarea de probleme reprezinta o
strategie de sporire a functionalitatii familiei. Factori care complica viata
familiei sunt subiecte de clarificare. Familia este incurajata sa caute o
intelegere clara a propriei modalitati de functionare si sa aprecieze
capacitatea propriilor membri sa faca alegeri si sa actioneze conform cu
ele.
Problematica legata de conflicte justifica in mod particular
explorarea. Recunoasterea radacinilor, a scripturile gresit adaptative este
ceva vital, din moment ce aceste caracteristici sunt condamnate, evitate,
negate. Nu toate tensiunile sunt iradicabile: intr-adevar, membrii familiei
invata ca unele dintre diferente sunt inevitabile si implica respect mutual si
toleranta. In acelasi timp, iertarea neglijarii in trecut a sentimentelor
celorlalti este importanta.
Pe masura ce terapia continua capacitatea familiei de a lupta cu
grijile sporeste. Terapia incurajeaza familia sa-si sarbatoreasca reusitele si
lucrurile noi invatate. Eficienta terapia durerii familiei este relevanta in
consolidarea functionarii familiei, rezolvarea durerii si preventia
morbiditatii psihosociale. Abordarea de grup cat si cea de familie pot fi
utile in probleme clinice, in faze specifice de evolutie a bolii.

Participarea la un grup de suport

Morbiditatea psihiatrica asociata cancerului este ridicata, cu o rata
de doua pana la trei ori mai mare decat in cazul unei comunitati in general.
Aceasta situatie este cauzata, in principal, de amenintarea vietii cu care
vine diagnosticul, la fel ca si de efectele operatiei, ale chimioterapiei si ale
radioterapiei.

Este un argument convingator pentru a solicita ajutor

psihoterapeutic care sa duca la sporirea ajustarii si calitatii vietii. Mai mult,
un eveniment de viata atat de serios, ii determina pe pacienti sa-si
doreasca sa imbratiseze terapia, aceasta favorizand o recapitulare a
propriilor vieti si stabilirea de prioritati viitoare.
Chiar daca pacientilor psiho-oncologiei ar trebui, fara dubiu, sa li se
acorde optiunea unei terapii individuale, de grup sau de familie, un model
de terapie de grup are in mod particular avantaje in termenii unui sistem
de suport care se dezvolta pentru toti participantii. Acestia ating un sens al
impartasirii experientelor si al suportului mutual care este posibil sa
supravietuiasca dincolo de tratamentul formal, prin schimbul de numere de
telefon si intalniri de socializare perioadice.
Aceasta perceptia poate fi extrem de importanta, din moment ce s-a
aratat ca izolarea sociala este la fel de puternica precum fumatul sau
colesterol ridicat in cresterea ratelei morbiditatii. Elisabeth Kubler-Ross,
care a lucrat o mare parte din viata cu pacienti in stare terminala, trateaza
teama de moarte studiind si elaborand atat moartea cat si actiunea mortii.
Omul ar trebui sa beneficieze in timpul vietii de o pregatire nu doar pentru
a trai ci si pentru a se obisnui cu moartea si agonia.
Desi moartea este o realitate pe care fiecare dintre noi o impartasim,
cancerul si alte boli incurabile ne pun cel mai mult fata in fata cu efemerul.
Mi-as dori sa pot spune oamenilor cat de frumos poate fi sa mori de
cancer sunt cuvinte surprinzatoare spuse de catre o femeie care a si
murit, cateva zile mai apoi, cu sufletul impacat. C. Murray Parkes