Curente literare. Umanismul.

CURENTUL UMANIST este miscarea social-culturala inspirata de

conceptia ca omul, fiind o fiinta superioara, se poate perfectiona prin
cultura, prin arta. Militand pentru dezvoltarea plenara si multilaterala a
personalitatii, umanistii indemnau la lupta impotriva a tot ceea ce apasa
si oprima omul, impotriva a tot ceea ce injoseste demnitatea umana.
Pornind de la premisa ca idealul dezvoltarii armonioase a omului a fost
atins in cultura antica, umanistii au studiat cu pasiune civilizatia veche si
limbile greaca si latina. In cadrul acestei miscari s-au format numerosi
carturari de mare eruditie filozofica, istorica, filologica, literara si in alte
domenii, denumite si astazi umaniste. Centrul miscarii umaniste a fost
Italia, de unde ideile s-au raspandit in aproape toate tarile Europei.
Principalele directii ale umanismului se pot sintetiza in acest fel:
Plasarea omului in centrul preocuparilor (omul este masura
tuturor lucrurilor - filozof grec Protagoras);
Reconsiderarea si valorificarea traditiilor culturale ale Antichitatii
Greco-Latine;
Formarea si dezvoltarea omului multilateral, ca spirit universal
(uomo universale);
Pretuirea eruditiei, a demnitatii si libertatii umane;
Omul sa fie dominat de ratiune;
Armonizarea fiintei umane cu natura inconjuratoare;
Folosirea, ca limba de cultura, a limbii latine sau a limbii slave;
Respingerea dogmatismului si abuzurilor bisericesti ( Reforma
germanului Martin Luther-1517);
Recunoasterea rolului educativ al istoriei nationale;

In Tarile Romane, curentul umanist se dezvolta incepand cu

secolul al XVII-lea, cand apar primii carturari cunoscatori ai culturii
clasice si ai limbilor greaca si latina, ca Udriste Nasturel, Varlaam,
Simon Stefan, Dosoftei, Nicolae Milescu. Activitatea si scrierile
marilor cronicari Grigore Ureche, Miron Costin, Stolnicul
Constantin Cantacuzino, Ion Neculce apoi Dimitrie Cantemir au
determinat aparitia unui umanism specific romanesc, cum ar fi elogiul
adus Tarilor Romane pentru lupta impotriva expansiunii otomane.
Activitatea cronicarilor ajunge la stralucire in secolele al XVII-lea
si al XVIII-lea, iar Letopisetele lor realizeaza cea dintai imagine
scrisa a istoriei noastre. In conceptia cronicarilor, istoria este
purtatoare de valori educative, iar operele lor constituie si un act de
mare patriotism, prima intentie a acestor carturari fiind cunoasterea
trecutului ca sa nu se uite lucrurile si cursul tarii si sa nu se piarda
in negura vremii (Miron Costin).
Cele mai valoroase cronici sunt cele moldovenesti, Letopisetul
Tarii Moldovei, scris-in ordine- de Grigore Ureche de la 1359 la
1594, de Miron Costin de la 1594 la 1661, de Ion Neculce de la 1661
la 1743.