ROMANUL TRADITIONAL~ Per.

Postbelica ~ BALTAGUL (1930)

Mihail Sadoveanu
Publicat la 1930, Baltagul a fost scris cu o uimitoare repeziciune si siguranta, in
numai 10 zile, intr-o stare de febrilitate creatoare, fara ezitari, reluari, rescrieri. D.p.d.v.
compozitional, Baltagul este o naratiune lineara, desfasurata pe un singur plan narativ,
compus din 16 capitole. Subiectul cuprinde trei secvente epice, inegale ca intindere si
dispuse inlantuite : cap. I-VII ( asteptarea lui Lipan, nelinistile Vitoriei si pregatirile pt
drum ); cap. VII-XIII ( drumul ) ; cap. XIV- XVI ( descoperirea ramasitelor lui Nechifor,
inmormantarea, demascarea si pedepsirea ucigasilor ). Sugestiv este incipitul reprezentat
de o sociogonie mitica imaginata dupa modelul explicatiilor biblice Domnul Dumnezeu,
dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam... Este istoria pe care o
spunea Nechifor Lipan la nunti si petreceri, perpetuand astfel o veche legenda care
circula in mediile pastorale. Prin acest incipit, intamplarile urmatoare sunt scoase din
durata istorica, din timpul concret si asezate intr-o lumina mitica.

Actiunea romanului pare ca se desfasoara in secole indepartate. Spatiul

intamplarilor cuprinde zona Tarcaului, cu valea Bicazului si satele Magura, Calugareni,
Farcasa, Borca, Cruci, Sabasa si Suha. Ele apar in naratiune pe masura ce Vitoria si fiul ei
Gheorghita, cauta si gasesc urmele calatoriei din toamna a lui Nechifor Lipan. Baltagul
este un roman al lumii pastorale ( tema : viata sociala din mediul pastoral traditional ), un
roman de dragoste, un roman mitic ( mioritic si osirian ). Tema romanului este viata
traditionala desfasurata in mediul pastoral romanesc. Ea este surprinsa in contextul unui
moment dramatic din existenta unei familii de oieri: uciderea lui Nechifor Lipan, pastor
din partile Tarcaului, de catre alti doi oieri, Calistrat Bogza si Ilie Cutui, pt a-i lua oile pe
care tocmai le cumparase de la Vatra-Dornei. Mediul pastoral capata identitate prin
aspectele caracteristice: ocupatii, un anume tip de organizare sociala, mentalitati,
psihologie, morala, credinte, ritualuri, obiceiuri. Datinile, pastrate cu strasnicie din
generatie in generatie, se refera atat la normele de comportament individual si social, cat
si la sarbatorile colectivitatii. In diferite secvente ale romanului apar forme de ritual
calendaristic, precum petrecerile de iarna, cu uraturile si colindele de Craciun si Anul
Nou sau ceremoniile care insotesc nasterea, nunta, moartea. In antiteza cu spatiul arhaic,
scriitorul surprinde formele unui alt tip de existenta, deocamdata indepartat de civilizatia
traditionala, dar anuntand criza ei. Ecourile lumii moderne sunt inregistrate cu suspiciune
si chiar cu ostilitate de catre Vitoria. Schimbarea calendarului e privita ca o tulburare a
datinei si de aceea, respinsa.

O schimbare de mentalitate pare a se petrece insa chiar in sanul familiei Lipan.

Baiatul muntencei e un oier care stie carte si tine condica de evidenta a turmelor.
Alexandru Paleologu interpreteaza Baltagul si ca Roman de dragoste in primul rand,
de dragoste femeiasca arzatoare si nebuna, unita dramatic cu pustietoarea durere [...] in
care se inchide ca vaduva dupa disparitia barbatului ei. Formand un cuplu al iubiri
exemplare, arhetipale, Vitoria si Nechifor apatiu, in opera lui Sadoveanu, categoriei
personajelor tari, triumfatoare. Iubirea lor invinge moartea. Dragostea Vitoriei e
asemanatoare cu cea a femeilor de marinari, caci oierii sunt, in felul lor, precum
marinarii: pleaca in lungi peripluri pe mari de piatra si lut, cunosc alte lumi,asezari noi.
Tema osiriana l-a preocupat pe Sadoveanu in mod staruitor, dar in Baltagul ii da
reprezentare integrala. Mitologia egipteana a mortii se raporteaza in esenta la funeraliile
si la cultul lui Osiris. Mitul osirian este prin excelenta mitul total, suprapus, coborat sau
identificat ulterior cu alte mituri. Isis-Vitoria este insotita in cautarea lui Osiris-Nechifor
de fiul ei, Gheorghita, recte Horus, caruia i se alatura pt gasirea si razbunarea celui
cautat , cainele Lupu, recte Anubis. Asadar, acel distih asezat in calitate de moto
( Stapane, stapane,/ Mai chiama s-un cane...) se refera la rolul decisiv pe care-l va juca
in deznodamantul dramei Lupu, alias Anubis. In Baltagul, mitul nu are numai o functie
simbolica, ci si una initiatica in sens formativ, adica pedagogic, operanta in ordine
practica.

Eroina parcurge un drum initiatic. Calatoria Vitoriei este, simbolic, o trecere spre
celalalt Taram, printr-o legatura subtila si oculta cu imaginea lui Lipan, care- slujeste
drept calauza. Cautarea urmelor si semnelor ( in spatiu real, in vis) se realizeaza pe un
traseu labirintic, deoarece are forma unei spirale, iar spirala este forma elementarea a
labirintului. Ca parcurs al Coborarii in Infern, drumul Vitoriei reprezinta o aventura
spirituala permanent alimentata de semnele care vin in mijlocul lumii reale, dar si dintr-o
metarealitate oculuta. Reinvierea lui Osiris e precedata de coborarea in Infern, iar pt. a
putea iesi de acolo e necesara o creanga de aur sau un substituit al acesteia. Toporisca
purtata de Gheorghita, faurita anume in vederea expeditiei initiatice si justitiare,
binecuvantata de preot, nu are o alta intrebuintare decat simbolica si magica, ramanand
pura, nepatata de sange. Lovitura razbunatoare va fi data de Gheorghita cu un alt Baltag,
al ucigasului insusi. Ramane fundamental sugestiva numirea romanului prin acest simbol
de renastere, ridicare din Infern si reintegrare. Avand in vedere toate aceste trasaturi
putem afirma ca romanul Baltagul este un roman traditional, de dragoste.