Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
,,Ion Creanga”
Facultatea :Pedagogie
Specialitatea:PIP si l. engleza
REFERAT
LA TEORIA SI METODOLOGIA EDUCATIEI FIZICE CU TEMA:
Chisinau 2010
Plan:
Introducere…………………………………………………………………….……2
I. Definirea conceptului de metoda didactica……………………………….…3
Concluzie……………………………………………………………………….
BIBLOGRAFIE…………………………………………………………………
Introducere…
Procesul de invăţămant reprezintă principalul subsistem al sistemului de
invăţămant in
cadrul căruia sunt realizate activităţile didactice
Aceste activităţi, integrate in cadrul instruirii, proiectată de profesor in contextul
specific
fiecărei discipline şcolare
Ambele activităţi – cea de instruire, proiectată de profesor şi cea de invăţare
didactică,
realizată de elev, ca efect direct şi indirect al instruirii – sunt subordonate unei
activităţi
cu un grad mai mare de generalitate
In
această perspectivă, procesul de invăţămant este cunoscut şi sub numele de “proces
instructiv-educativ
Prin activitatea de instruire, subordonată activităţii de educaţie (care vizează
formareadezvoltarea
personalităţii prin acţiuni structurate pe baza corelaţiei subiect (educator) –
3
obiect
Dintre aceste moderne metode didactice fac parte cele ce duc la creşterea gradului
de participare – implicare a copiilor, la dezvoltarea structurilor cognitiv motrice şi
practico-aplicative a acestora.
Algoritmizarea
Modelarea didactică
Problematizarea
Denumită şi predare prin rezolvare de probleme sau, mai precis, predare prin
rezolvare productivă de probleme (R. Gagné, 1975, p.189), ea reprezintă una din
cele mai frecvente teme metodologice actuale, fiind subiectul multor lucrări cu
caracter teoretic şi al numeroaselor cercetări experimentale. Aceste definiţii sînt
însoţite de precizarea că în problematizare, cel mai important lucru este crearea
situaţiilor problematice şi nicidecum punerea unor întrebări, care ar putea să şi
lipsească (idem, p.83-84).
Studiul de caz
Jocurile educative au, într-o măsură şi într-o perioadă, caracter imitativ empiric
(de-a îngrijitul copiilor, de-a medicul etc.), această specie fiind proprie vîrstei şi
educaţiei preşcolare. Asupra rostului lor euristic şi formativ s-au exprimat, de
multă vreme, autori dintre cei mai prestigioşi ca J. Piaget, Ed. Claparede, Em
Planchard. Odată intraţi în sfera educaţiei sistematice, fie preşcolare, fie şcolare,
copiii adoptă pe primul plan alte feluri de jocuri didactice: de dezvoltare a vorbirii,
de orientare, jocuri matematice, jocuri gramaticale.
Instruirea programată
Includerea ei între metodele utilizate în procesul didactic s-a produs, poate, la cea
mai recentă dată, în raport cu toate celelalte. Aceasta dacă socotim că
experimentarea şi "brevetarea" ei erau realizate de B.F. Skinner, imediat după
1950. Caracterizarea care i se potriveşte cel mai bine ar fi: metodă
multifuncţională, cuprinzînd o înlănţuire de algoritmi, dar şi de probleme de
rezolvat, prezentate preponderent în formă verbală, dar şi cu includerea unor
aspecte intuitive.
2) cînd elevul trebuie să aleagă dintr-un lanţ sau sistem de cunoştinţe, chiar
incomplete, numai pe cele necesare în rezolvarea unei situaţii date, urmînd să
completeze datele necunoscute;
3) cînd elevul este pus în faţa unei contradicţii între modul de rezolvare posibil din
punct de vedere teoretic şi dificultatea de aplicare a lui în practică;
4) cînd elevul este solicitat să sesizeze dinamica mişcării chiar într-o schemă
aparent statică;
Concluzie
Instruirea problematizata rămine o cerinţă de indiscutabilă valoare stimulativă,
ea avind gindire euristică faptul că favorizează aspectul formativ al învăţămîntului
prin participarea efectivă şi susţinută a elevului şi prin dezvoltarea intereselor de
cunoaştere; faptul că sporeşte trăinicia şi aplicabilitatea informaţiei elevului în
practică; faptul de a crea elevului o mare posibilitate de transfer a diverselor reguli
însuşite etc.
Aplicarea problematizării in educatia fizica scolara nu este posibilă însă în orice
împrejurări, ceea ce am putut determina caci sint anumite condiţii strict obligatorii
şi anume: existenţa unui fond aperceptiv suficient al elevului; dozarea
dificultăţilor într-o anumită gradaţie;alegerea celui mai potrivit moment de
plasare a problemei în lecţie; existenţa unui interes real pentru rezolvarea
problemei; asigurarea unei relative omogenităţi a clasei, În lipsa respectării
acestor condiţii, se înţelege că instruirea problematizata in educatia fizica scolara
devine formală sau defavorizantă, mai ales pentru anumite categorii de elevi, cu
mai puţine posibilităţi participative. Problematizarea este o metodă cu un inalt
potenţial formativ mai ales in cadrul orelor de educatie fizica ; ea contribuie la
dezvoltarea operaţiilor gandirii, a capacităţilor creatoare, la cultivarea motivaţiei
intrinseci, la educarea independenţei şi autonomiei in activitatea intelectuală dar si
fizica .