Relatia dintre motivatie si afectivitate Motivatia este o componenta principala a oricarui

comportament, deoarece stimuleaza din interior desfasurarea acestuia si asigura in

acelasi timp o mare parte din cantitatea de energie psiho- nervoasa. Prof. Mielu Zlate
considera ca motivatia este o "structura cognitiv dinamica ce dirijeaza actiunea spre
scopuri concrete." Prof. P. Golu considera motivatia ca " model subiectiv al cauzalitatii
obiective, cauzabilitate produsa psihic, acumulata in timp, transformata si transferata prin
invatare si educatie in achizitie interna a persoanei." Prof. Andrei Cosmovici considera
motivatia ca " ansamblu de motive, fenomene psihice cu rol esential in declansarea,
orientarea, modificarea conduitei." In functie de calitatea motivelor cu ambianta, acestea
vor fi mai profunde sau mai superficiale, mai stabile sau mai schimbatoare, mai
indelungate sau mai circumstantiale. Motivatia sensibilizeaza diferit persoana la
influentele externe, facand- o mai mult sau mai putin permeabila la ea. Astfel, aceeasi
influenta externa produce efecte diferite la persoane diferite sau la aceeasi persoana in
momente diferite ale existentei sale. J. Nuttin considera ca " motivatia orienteaza
comportamentele umane in legatura cu ambianta". Motivele se formeaza in timp, ca
urmare a interactiunii dintre fiinte si mediul lor de viata. Cand echilibrul este perturbat se
reactioneaza pentru restaurarea lui, prin trebuinte (nevoie de hrana, apa, caldura,
tendinta de a cunoaste, a explora, etc.) Necesitatile (trebuintele) pot fi: primare biologice
(organice- comune atat omului cat si animalelor), primare fiziologice (functionalecomune atat omului cat si animalelor) si secundare (specifice numai omului.Ex:
materiale, spirituale, sociale). A.Maslow a constituit Piramida trebuintelor: Motivatia este
caracterizata de cauzalitate externa transpusa in plan intern. Aceasta are 2 laturi: latura
informationala, de continut (e data de foame, sete, miscare, informare, cunoastere,
conversatie, muzica, distractie si se concretizeaza in senzatii si dorinte) si latura
dinamica ( e data de incarcatura energetica a semnalelor, exprimandu-se prin trairi
emotionale: incordare, tensiune, disconfort, insatisfactie; pe masura satisfacerii starii de
motivatie latura dinamica trece, in sens psihologic, de la energie negativa la energie
pozitiva, declansand satisfactie, relaxare, saturatie). Hayes si Orrell au stabilit
urmatoarele categorii de motivatii: motivatie organica- fiziologica (foame, sete, somn),
motivatie a activitatilor de cunoastere, motivatie a actiunilor personale (atitudini de
atractie sau respingere, incredere sau neincredere in sine), motivatie pentru afiliere si
interactiune sociala (nevoia de relationare cu altii). Dupa origine, pot fi motive cognitive si
afective. Dupa semnificatie, pot fi motivatii pozitive si negative. Motivatia poate fi
inascuta (primara) si dobandita (secundara). Legea optimului motivational ne prezinta
relatia dintre motivatie si performanta activitatii: in sarcinile de dificultate medie,
intensitatea motivatiei sa corespunda unui grad mediu, in activitatile dificile gradul de
motivare sa fie usor sub nivelul acestuia, iar in cele usoare sa fie mai inalt decat
dificultatea acestora. Nivel performantaMotivatie inalt mediu jos Motivul este acel mobil
care sta la baza unui comportament sau actiune concreta. Acesta este caracterizat de 4
dimensiuni: continut, intensitate, durata, nivel de integrare. Andrei Cosmovici considera
ca motive principale ale activitatii umane urmatoarele: foame, sete (provin din deficite
materiale inregistrate in organism); frica- tendinta de aparare, un afect neplacut provenit
din amenintarea unei suferinte ( Sigmund Freud deosebea 3 feluri de temeri: frica reala
de obiecte, fiinte umane, fenomene, frica morala de incalcarea regulilor si teama
nevrotica, teama de esec, fobii); tendinte agresive- agresivitate; atasament, motivatie
erotica, atractie sexuala, motivatie de realizare, nivel de aspiratie, frustrare si stres.

Forme mai complexe ale motivatiei sunt: interesele (structuri motivationale ce constau in
orientari selective, active si relativ stabile spre obiecte, fenomene, domenii de activitate;
pot fi tehnice, stiintifice, literare, estetice, artistice, sportive, politice, creatoare),
convingerile (idei adanc implantate in structura personalitatii, puternic traite afectiv, care
impulsioneaza spre actiune); idealul de viata (proiectarea in sisteme de imagini si idei a
propriei deveniri pornind de la posibilitatile prezente ale respectivei persoane); conceptia
despre viata ( ansamblul unitar al ideilor si trairilor despre om, natura si societate si care
sunt elaborate cu ajutorul convingerilor). Procesele afective sunt cele care reflecta
relatiile dintre subiect si obiect sub forma de trairi, uneori atitudinale. J. Piaget considera
ca afectivitatea este o " componenta energetica a comportamentelor". Mihai Golu
considera ca afectivitatea este " o componenta a vietii psihice care reflecta, in forma unei
trairi subiective de un anumit semn, de o anumita intensitate si de o anumita durata,
raportul dintre dinamica evenimentelor motivationale sau a starilor proprii de necesitate
si dinamica evenimentelor din plan obiectiv extern". Andrei Cosmovici considera ca "
starile afective sunt trairi care exprima grad de concordanta sau neconcordanta dintre un
obiect sau o situatie si tendintele noastre". In producerea afectivitatii sunt antrenate toate
componentele organismului si psihismului, intreaga fiinta umana. Procesele afective
rezulta din interactiunea fiintei umane cu mediul si au continut informational propriu. In
legatura cu procesele afective se foloseste deseori verbul "a trai". Putem spune ca exista
2 componente ale trairii afective: componenta organica si cea comportamentala.
Componenta organica a trairii afective cuprinde manifestari cu implicatii energetice, de
diferite intensitati: modificarea activitatii bioelectrice a creierului ( stare de alerta),
modificari ale sistemului circulator (puls, tensiune arteriala, vaso- constructie si vasodilatatie), ale respiratiei (ritm, durata, amplitudine), mobilitate gastro- intestinala, tensiune
musculara, incordare, tremur, conductibilitate a pielii crescuta, schimbarea compozitiei
chimice a sangelui, secretie lacrimala si salivara, crestere hormonala. Componenta
comportamentala este totalitatea manifestarilor exterioare: schimbarea aspectului
epidermei ( paloare, inrosire), mimica, pantomimica, modificari ale vorbirii ( tonalitate,
intensitate, accent, pauza, difonii). Principalele proprietati ale proceselor afective sunt:
polarizare ( catre pol negativ sau pozitiv), intensitate, durata, mobilitate, expresivitate.
Rolul pe care il au procesele afective este de a comunica celorlalti propria stare afectiva,
de a influenta chiar conduita altora, contagiune si autoreglaj. Clasificarea proceselor
afective le imparte in procese afective primare si secundare ( complexe si superioare).
Din categoria proceselor afective primare ( care apar imediat dupa nastere) fac parte :
rezonanta afectiva ( rezultatul unei bune functionari a activitatii organice- stare de bine,
sau a unor tulburari- stare de neplacere), afectele ( apar in coliparie si la celelalte varste
in situatii mai deosebite; groaza, maina, furia, rasul excesiv, plansul nestapanit).
Procesele afective complexe apar mai tarziu si exprima concordanta mediului cu nevoile
persoanei: emotii curente ( bucurie, speranta, nadejde, tristete, dispret, antipatie,
dezamagire, deznadejde); emotii superioare ( generate de obiecte deosebite: frumusetea
naturii, a operelor de arta; desfasurarea cu succes a activitatii intelectuale), care sunt
modelate de educatie si cultura ( admiratie pentru ce este frumos si natural) si dispozitii
afective ( au durata de cateva ore, pot fi pozitive sau negative si pot influenta dinamica
desfasurarii celorlalte procese psihice). Procesele afective superioare sunt trairi afective
atitudinale si se impart in : sentimente (generalizarea emotiilor traite repetat fata de o
activitate sau persoana) si pasiuni (pot fi pozitive si negative- vicii, patimi). Rolul

proceselor afective este de a stimula si orienta comportamentele si de a sustine

energetic activitatea si relatiile omului. In cazul invatarii scolare, atat continutul de
invatare cat si felul in care este condus procesul asimilarii, pot genera emotii intelectuale
deosebite ( bucuria descoperirii noului, satisfactia succesului, fericirea invingerii
obstacolului). Intre afectivitate si motivatie exista legaturi cu valoare de lege. Fiecare
categorie de procese afective este legata preponderent cu anumite motive. Procesele
simple sunt legate de motivatia biologica, iar cele complexe sunt legate de interese,
convingeri, aspiratii, iar cele superioare de motivele din varful piramidei lui A. Maslow.
Interactiunea dintre motivatie si gandire este foarte mare. Prof. P. Popescu Neveanu
considera ca " procesele afective sunt motive activate si desfasurate intr- o situatie data,
iar motivele sunt procese afective condensate, cristalizate, stabilizate.Mai mult chiar,
unele forme ale afectivitatii ( forme superioare, sentimente, pasiuni) se manifesta ca
atitudini si pot indeplini rol de motive". Bibiografie: Tinca Cretu - "Psihologie generala"
Mielu Zlate - "Fundamentele psihologiei" Mihai Golu - "Bazele psihologiei generale"
Andrei Cosmovici - "Psihologie generala"