INTRODUCERE

Economia Belgiei a crescut constant in ultimii 10 ani, inclusiv si

Produsul Intern Brut. Inflatia a fost tinuta sub control, Belgia reusind sa
indeplineasca cerinta U.E. ca datorie anuala interna sa nu depaseasca 3%
din PIB. Belgia dispune de o industrie performanta, care depinde, in mare
masura, de comertul international. Astfel ea importa aproape toate
materiile prime, care ii sunt necesare. Exporturile de marfuri si servicii
reprezinta circa 70% din PIB.
Sistemul belgian de raportare financiara si practicile contabile de aici
reprezinta un exemplu al modelului continental european. Influentele
franceze (ex.: obligatia de a utiliza un anumit standard in practica) sau
germane (ex.: un sistem conservator, o lege foarte detaliata si o relatie
stransa de raportare financiara si impozitare.) vor fi usor gasite in
contabilitatea belgiana.
La inceputul anilor 1970, Belgia a fost una dintre cele mai
subdezvoltate tari ale Europei in materie de raportare financiara. Legislatia
referitoare la conturile anuale a fost veche, precum si a evidentei contabile
in sine care era confuza, incoerent si - pentru cele mai multe companii destul de primitiva. In mai putin de 20 de ani, raportarea financiara a fost
reformata si transformata, cand Belgia a pus in aplicare directivele
Comunitatii Europene.
CAP. 1 CONSIDERENTE GENERALE

1.1 Date generale privind economia Belgiei

Medul de afaceri si cel concurential
Belgia are un climat de afaceri liberal in care firmele de stat,
incluzand serviciile postale, caile ferate si transportul public, reprezinta o
cota nesemnificativa din totalul activitatii productive. Guvernul Belgian
limiteaza cat mai mult interventia sa in economie.
Cateva corporatii domina economia Belgiei, ele avand un rol
hotarator in fiecare sector al economiei, incluzand industria, finantele si
comertul. Guvernul Belgiei nu impune investitorilor straini limitari sau
controale restrictive, rezultand un climat investitional liberal. Se solicita
totusi anumite aprobari a unor comisii care reglementeaza modalitatea de
realizare a serviciilor in industrie, banci, asigurari, leas 949h79j ing etc.,
respectarea anumitor reguli de protectie a consumatorilor, obtinerea unor
autorizatii de constructii, demolari etc. din partea administratiilor locale,
asigurarea conditiilor de protejare a muncitorilor in sensul de a nu lucra in
conditii periculoase, sau de poluare etc.
Companiile straine se bucura in Belgia de tratamentul national,
fiind asimilate celor indigene. Nu exista restrictii de repatriere a capitalului

si profitului si nici cerinte in ceea ce priveste participarea belgiana la

constituirea unei firme cu capital strain.
Pentru a preveni distorsionarea competitiei in afaceri cu celelalte
tari membre ale U.E., Belgia a intarit legislatia, care interzice acordurile,
deciziile sau practicile ce restrang concurenta, cum ar fi obligativitatea
folosirii unor preturi fixe, limitarea sau controlul productiei, a pietelor sau
investitiilor, impartirea pietelor sau surselor de aprovizionare.
Sistemul bancar belgian este format din Banca Centrala (a carui rol
determinant in realizarea politicii monetare belgiene a fost preluat de
Banca Europeana Centrala), Comisia Bancara (care supervizeaza
activitatea institutiilor financiare, incluzand bancile, companiile de
investitii, companiile de asigurari etc.) si bancile comerciale a caror filiale
si sucursale functioneaza in cadrul centrelor comerciale si financiare din
numeroase tari. Bancile belgiene utilizeaza sisteme moderne si automate
de realizare a tranzactiilor bancare interne si internationale. De
altfel, sediul SWIFT se afla la Bruxelles. In Belgia isi desfasoara activitatea
o serie de banci internationale de prim rang.
Economia este puternic orientata spre sectorul serviciilor, dar
prezinta diferente regionale importante intre Flandra, regiunea mai
dinamica, si Valonia, regiune aflata intr-o perioada postindustriala afectata
de dezafectarea industriilor traditionale. Ca unul dintre membrii fondatori
ai Uniunii Europene, Belgia sprijina integrarea economica europeana si
politici de economie deschisa. In 1999, Belgia a adoptat moneda EURO
care a inlocuit francul belgian definitiv in 2002. Din 1922 Belgia si
Luxemburgul formeaza o zona economica comuna, iar din 1944 aceste tari
fac parte din zona economica Benelux.
Belgia a fost prima tara din Europa Continentala care a trecut
printr-o perioada de revolutie industriala la inceputul secolului al- XIX-lea.
Pana la jumatatea secolului urmator, egiunea miniera si metalurgica
valona s-a dezvoltat puternic, in timp ce Flandra a ramas preponderent o
regiune agrara. Anii 1970 au reprezentat o perioada de receseie datorita
crizelor petroliere si a declinului industriei metalurgice. Politicile
economice mai liberale din Flandra au facut ca centrul economic al tarii sa
se deplaseze spre nord.
Economia Belgiei si infrastructura de transport sunt puternic
integrate cu cele a Europei de Vest. Pozitionarea tarii in centrul unei
regiuni puternic industrializate fac ca Belgia sa fie una dintre primele zece
tari in clasamentul comertului international. Economia este caracterizata
de o forta de munca foarte productiva, un PIB ridicat si exporturi
importante. Principalele produse de import sunt: alimente, echipamente
industriale, produse petroliere si chimice, accesorii si textile. Principalele
produse de export sunt automobilele, produse alimentare, otel, produse
petroliere, mase plastice, textile, diamante finisate

In 1830, Belgia a devenit stat independent, iar in timpul celor doua

Razboaie Mondiale a fost ocupata de Germania. In ultima jumatate de
secol a prosperat ca tara moderna cu o tehnologie moderna, fiind membru
NATO si al UE. Steagul Belgiei a fost recunoscut oficial in 1831, ceea ce
semnifica recunoasterea Belgiei ca stat independent. Asezarea verticala a
culorilor este preluata de la steagul Frantei.
Principalii indici economici
Produsul

intern
brut: 311,02
miliarde
Euro;
PIB
/
locuitor: 29385
Euro
Cresterea
economica:
2,5%
Cresterea
productiei
industriale:
1,9%
Rata
inflatiei:1,7%
Principalii parteneri comerciali: Germania, Franta, Olanda, Marea Britanie
si Italia.
1.2. Inceputurile sistemului contabil belgian
Mediul de afaceri belgian, care s-a dezvoltat foarte incet, a costat
dintr-un numar foarte mare de intreprinderi mici si mijlocii apartinand
grupurilor de intreprinderi. Aceste companii au fost finantate in principal
prin intermediul imprumuturilor de la creditori, in special, a bancii si a
capitalului grupului.
La inceputul secolului XX caracteristicile se schimba. Tot mai multe
companii isi fac loc pe piata si deci bursa de valori si investitii este in
contina crestere. Pana la punera in aplicare a directivelor CE, Raportarea
financiara a fost orientata spre furnizarea informatiilor creditorilor in loc de
investitori. Prin urmare, sistemul contabil belgian a fost si este inca
domninat de principiul prudentei.
In anii 1970, in urma adoptarii directivelor CE au fost introduse in
Belgia cateva reglementari noi si extinse de contabilitate. Legea
contabilitatii impreuna cu decretele regale au fost foarte detaliate, pentru
ca Belgia are o traditia a unui sistem codificat de legi, ca si Germania. In
plus, utilizatorii informatiei contabile, expertii contabili si auditorii
impartasesc opinia referitoare la respectarea acestor norme juridice
detaliate ce ofera o imagine fidela si reala. Noul mileniu va imparti Belgia
in doua grupuri in ceea ce priveste raportarea financiara. Companii listate
la bursa vor pregati situatiile financiare consolidate conform IAS-urilor
sau IFRS-urilor. Cele nelistate la bursa vor adopta una dintre
reglementarile internationale iar companiile mici vor continua raportarea
traditionala potrivit legislatiei belgiene.
1.3 Cadrul juridic si institutional
Legea societatilor comerciale:

Inainte de legea contabilitatii din 1975, legislatia cu privire la

organizarea contabilitatii a fost aproape inexistenta in Belgia. Doar cateva
articole regasite in Codul Civil in concordanta cu cerintele de raportare
financiara a companiilor. Aceste articole au fost luate din ordonanta
fraceza Colbert / Savary din 1673 iar din anul introducerii lor in legistatia
belgiana, au mai avut loc putine schimbari pana in 1975. Prima lege
belgiana, Codul de Comert ( mai 1873) includea cerinta de a intocmi un
bilant si un cont de profit si pierdere. Legea nu specifica nici un fel de
reglementare cu privire la modul de intocmire a acestora, nefiind stabilite
nici un fel de restrictii. Ca o consecinta a publicarii situatiilor financiare, s-a
demonstrat incomparabilitatea cu situatiile alor societati precum si
irelevanta in fata utlizatorilor de inforamtie contabila. Legea preciza doar
ca toate deprecierile necesare trebuie sa fie inregistrate in contul de profit
si pierdere.
O data cu amendamentele legii din 1975, au fost introduse o serie
de precizari cu privire la intomirea bilantului. Aceasta a constat in
urmatoarele rubrici: pe partea de activ permanent, activele circulante
activele imobilizate a trebuit sa fie prezentate separat. In pasiv, datoriile
interne angajate si cele negarantate ar trebuit sa fie prezentate (art. 75).
Aceasta lege, care a dominat modalitatea de raportare financiara de pana
la 1975, a ramas nedezbatuta cu privire la metodele de evaluare.
Introducerea acestei legislatii a fost o piatra de hotar in istoria
raportarii financiare in Belgia. O data cu decretele regale, Legea este
singura sursa de regulamentare obligatorie privind evidenta contabila si
pentru companiile industriale si comerciale. Fiind parte codificata a unui
sistem de drept, Legea Contabilitatii si decretele legale aferente sunt
foarte detaliate. Ele contin numeroase cerinte pentru tinerea contabilitatii
si prescrie formate, nu numai pentru bilant si din contul de profit si
pierdere, dar, de asemenea, pentru notele explicative.
O a doua sursa privind reglementarile contabile din Belgia, dar care
nu au un caracter obligatoriu, sunt sugestiile emise de catre Comisia
privind standardele de contabilitate (CBN) . Legea contabilitatii contine
articole care reglementeaza crearea de CNC / CBN. Responsabilitatile sunt
stabilite conform articolului 14, dupa cum urmeaza:

De a-si prezenta opiniile guvernului si parlamentului la cerere sau

din
proprie
initiativa.

Pentru a dezvolta un organism de contabilitate si principii contabile,

prin avizari sau recomandari

Reprezentantii profesiei contabile si a celei de auditor impreuna cu

reprezentantii Ministerului de Finante si Ministerul Intreprinderilor Mici si
Mijlocii se bazeaza pe prevederile conforme cu CNC / CBN. Acestea sunt
considerate a fi autoritare, insa nu au puterea unei legi.

Pana in anul 1990 companiile au avut numai obligatia de a intocmi

contabilitate simpla. Contabilitatea consolidata a fost considerata ca fiind
un element exotic si companiile nu le pregateau de buna voie, in principal,
pentru ca ei nu erau familiarizati cu acest concept. Prin decretul regal din
6 martie 1990, cea de-a saptea directiva a fost pusa in aplicare in Belgia.
Legiuitorul a ales impunerea intocmirii situatiilor consolidate doar pentru
grupurile foarte mari. In cazul in care o societate belgiana avea sa isi
pregateasca conturile in conformitate cu GAAP-urile internationale, trebuia
sa solicite permisiunea de a face acest lucru. Guvernul a decis sa lucreze
cu scutiri individuale, care vor fi acordate de catre ministrul Economiei.
Companiile considerate eligibile pentru a aplica standarde internationale
de contabilitate, sunt numite 'jucatori globali. Un jucator global este o
companie care indeplineste una sau mai multe dintre urmatoarele criterii:

intreprinderea este (sau urmeaza) listata pe piata straina de

capital,

intreprinderea are o activitate internationala semnificativa

societatea-mama
a
intreprinderii
utilizeaza
internationale in raportarile sale financiare

operatiunile intreprinderii se afla in anumite sectoare (precum

petrolul) unde utilizarea normelor contabile straine este larg
raspandita.

standarte

1.3. Legislatia belgiana prinvind domeniul contabil

Principalele surse de legislatie belgiana in domeniul contabil sunt
'Legea cu privire la conturile de intreprinderi' si 'Codul de companie
(Code.) si cu respectivele lor de puneri in aplicare. In plus, Codul Fiscal de
Venituri (CIR), cu decretele sale de aplicare, exercita o influenta
semnificativa asupra contabilitatii tuturor societatilor din sistemul belgian.
Adoptarea
Standardelor
Internationale
de
Contabilitate
si
Standardele Internationale de Raportare Financiara (IAS / IFRS) in Uniunea
Europeana este parte a Comisiei Europene la nivel global armonizarea
politicii fiscale ale caror scop este de a stabili o baza comuna de
impozitare. Impactul unui IAS / IFRS contabil si fiscal, bazat pe povara
fiscala efectiva a companiilor belgiene mari, nu este uniforma intre
sectoare. Unele sectoare, cum ar fi constructia de automobile si vehicule,
au experienta mult mai mare in cresterea sarcinilor fiscale, fiind mult mai
eficiente decat altele. La nivel global impactul este relativ important.
Analiza se efectueaza utilizand analize de impozitare europene (ETA), un
multi perioada de transmitere. Intr-un context european, un IAS / IFRS pe
baza de impozitare va duce la cresterea efectiva a impozitarilor, in toate
tarile. Cu toate acestea, se va mentine, probabil, cea mai competitiva

impozitare comparativ cu tarile UE. De asteptat ca largirea bazei de

impozitare ar putea constitui o oportunitate de a reduce rata impozitului
pe venit corporativ, fara a schimba total povara.
Cea de-a doua jumatate a secolului 19 si cea de-a 20-lea au fost
perioade de gandire, in Belgia, intensiv despre modalitatile de organizare a
evidentei contabile si de raportare financiara. Inainte de 1983 au existat
mai multe propuneri de la profesionistii contabili si profesionisti ai mediului
academic, precum si initiative private de la organismele industriale.
In Belgia, in ciuda adoptarii IFRS pentru situatiile financiare
consolidate de mai multe tipuri de companii, GAAP-urile belgiene raman
necesare contabilitatii in cadrul companiilor pentru situatiile financiare, din
cauza impactului impozitarii si a legilor interne si IMM.

1.4. Notiuni despre fiscalitate in mediul economic

Principiul neutralitatii fiscale.
Prima lege din domeniul fiscalitatii a aparut in 1930 cand Belgia a
devenit independenta. Insa conceptul de impozitul pe venit a fost introdus
inca din 1913. Deoarece statutul de impozitare a ramas destul de ambiguu
cu privire la definirea de veniturilor impozabile, reglementarile fiscale
(emise de catre autoritatile fiscale si care decurg din hotararilor
judecatoresti) au fost dezvoltate. In primii 70 de ani din secolul al XX-lea,
companiile isi evaluau activele, pasivele, veniturile si cheltuielile in functie
de de normele fiscale, pentru a determina venitul impozabil. Aceste reguli
fiscale au devenit implicit norme contabile deoarece legea societatilor
comerciale nu au oferit nici o regula privind evaluarea. In acest mod s-a
creat o legatura puternica intre contabilitate si fiscalitate, legatura care
exista si in ziua de astazi.
De la mijlocul anilor 1970 a aparut un o noua situatie. Companiile sau confruntat cu un nou set complet de reguli contabile, o data cu
introducerea Legii Contabilitatii in 1975. In multe alte tari companiile se
aflau in aceeasi situatie, existand puternice diferente intre raportarea
financiara si impozitare; acestea fiind depasite prin introducerea unor
impozite amanate in raportari. Cu toate acestea, la mijlocul anilor 1970,
conceptul de impozit amanat era necunoscut membrilor sistemului
economic belgian. Mai mult, ei s-au opus ideii de a intocmi doua seturi de
situatii financiare: pentru scopuri contabile si fiscale, considerand acest
concept ca fiind o povara administrativa. Ca raspuns la nemultumirea lor,
guvernul a introdus Principiul neutralitatii fiscale. Introducerea acestuia a
fost o optiune politica deoarece guvernul nu a dorit ca sistemul de taxe si
impozite si de calcul a veniturilor impozabile sa fie schimbat prin
introducerea acestei noi legi a contabilitatii. Prin expunerea motivelor sale

se precizeaza: Guvernul va asigura neutralitatatea fiscala iar atunci cand

va fi necesar se vor lua masuri administrative sau juridice. Neutralitatea
fiscala a fost obtinuta in felul urmator: administratia fiscala a acceptat
toate normele din Legea Contabilitatii impreuna cu decretele privind
deprecierea, in schimbul aprobarii principiului neutralitatii fiscale. In
preambul la decretul regal din 18 octombrie 1976 Parlamentul a afirmat ca
regulile fiscale vor diferi de cele contabile numai in situatii exceptionale.
La prima vedere au existat multe distorsiuni intre legislatia fiscala si
legea
contabilitatii.
In scopul de a le elimina, Guvernul a procedat in mai multe moduri: in
primul rand, a schimbat anumite aspecte ale statutului fiscal pentru a le
aduce in conformitate cu Legea Contabilitatatii; in al doilea rand, itemi din
contabilitate au fost modificati pentru a armoniza contabilitatea cu
tratamentul fiscal aprobat. Aproape la 20 de ani de la punerea in aplicare a
Legii Contabilitatii si a principiul neutralitatii fiscale, se putea spune ca
obicetivul a fost atins doar in parte. In multe cazuri, legislatia fiscala si cea
administrativa accepta regulile contabile. Cu toate acestea, neutralitatea
este amenintata constant de faptul ca Parlamentul adesea foloseste
masuri fiscale pentru a stimula economia.
Sistemul
de
impozit
pe
venit
Sistemul belgian include urmatoarele patru tipuri principale de
taxe:
1. impozite pe venituri, inclusiv impozitul pe venit corporativ. (ca persoana
juridica de venituri
2. taxe privind transferul de proprietate, bunuri si servicii, constand din
taxa pe valoare adaugata (TVA), de inregistrare si de taxe de timbru,
vamale si a accizele, precum si de succesiune (mostenire de impozitare).
3. impozitele pe proprietate, si 'bunuri mobile' impozitul pe dividende,
dobanzi
si
redevente:
4. comunale (adica locale)
Pentru companiile corporative impozitul pe venit este cel mai
important. Desi oficial impozitul venit este calculat ca 39 % (pentru
firmele al caror profit este de pana in 322 300 ($ 350 000) poate
beneficia de o rata mai mica. Taxa efectiva calculata la profit variaza intre
10% si 30% pentru intreprinderile mari si intre 20% si 30% pentru
intreprinderile mici si mijlocii. Aceste cifre dovedesc faptul ca multe
companii belgiene se folosesc de taxe speciale deductibile sau alte taxe
pentru evitarea structurilor.
I
Taxele pe veniturile individuale variaza intre 0 si 55%, iar
pentru dividende este de 25%. La dobanzile bancare se aplica un impozit
de 15%.
Se aplica urmatoarele exceptii de la plata TVA :

Exporturile de bunuri catre persoanele stabilite in tari in afara U.E.;

Importurile temporare si re-exporturile de marfuri care in general

sunt operatiuni libere de aplicarea unor taxe;
Transferarea unui segment complet de afaceri ;

Majorarea in cash a capitalului unei companii.

In Belgia se aplica urmatoarele niveluri ale TVA:

1% pentru tranzactiile cu aur;

6% pentru marfurile si serviciile clasificate ca fiind de natura sociala;
12% pentru marfurile destinate consumului curent, precum si pentru
serviciile care au importanta deosebita pentru scopuri economice,
sociale sau culturale;

21% pentru celelalte marfuri.

TVA se aplica la valoarea pretului din factura, la care este adaugata

taxa vamala (daca este cazul), ambalajul si cheltuielile de transport si
asigurare.
Pentru rentele obtinute de detinatorii de proprietati imobiliare se
percepe o taxa de la 1,25% la 2,5%, care variaza in functie de localizarea
proprietatii.
Taxele locale, percepute de administratiile locale, variaza intre 0 si
10%, cele mai frecvente fiind intre 5 si 9% din veniturile taxabile ale
persoanelor individuale.
Accizele in U.E. sunt percepute pentru productia si importul de
combustibili, tigari, alcool si produse alcoolice si uleiuri minerale. In Belgia,
accizele mai sunt aplicabile cafelei si bauturilor ne-alcoolice, precum si
produselor importate peste anumite limite cantitative.
1.5. Profesia contabila
Profesia contabila s-a dezvoltat foarte incet in Belgia. Pentru ca
marea majoritate a firmelor au fost finantate prin grupuri de intreprinderi
si capital extern, partenerii implicati au fost multumiti de informatiile de
care beneficiau. Astefel nu era nevoie de o dezvoltare a profesiei care ar
duce in final si la dezvoltarea standardelor de contabilitate. Institutul de
conturi a fost creat prin Legea din 22 iulie. Influenta profesiei contabile si a
celei de audit a fost foarte limitata chiar si la mijlocul anilor 1970.
Reorganizarea Institutului a dus in 1999 la formarea unui nou organism
profesional, Institutul Expertilor Contabili in cadrul Institutului de Contabili
si Consilieri Fiscali (lnslituut Contabililor en voor Belastungconsulenlen
(1AB) / Institui des Experts-comptablcs el des Conseils fiscaux (IEC) care a
stabilit functiile auditorilor dinte cele ale contabililor, reglementand
relatiile dintre cele doua institute. In prezent, sarcina principala a
menbrilor Instiiuut van dc Contabilii en Relaslingeonsulenten / lnstilut des
Bxperts-comptables et des Conseils fiseaux (aproximativ 8000 membrii)

este de a oferi intreprinderilor mici si mijlocii ajutor in pregatirea situatiilor

financiare.

1.6. Obiective, ipoteze si caracteristici calitative

Conceptul de imagine fidela a fost introdus in legislatia belgiana ca
parte a procesului de armonizare. Acesta a fost un concept nou in viziunea
belgiana dar este interpretat ca dand sensul intregii situatii financiare,
care trebuie sa ofere o imagine reala si transparenta asupra imaginii
firmei. De fapt, acest concept nu a fost niciodata absorbit de practicienii
belgieni, insa contul de profit si pierdere si bilantul nu au impiedicat
vizualizarea unei imagini fidele, iar o dezvaluire a notelor anexate este
suficienta pentru a corecta situatia initiala.
In ceea ce priveste relatia dintre substanta si forma, forma juridica
este, de obicei, aderata la ea, cu toate ca in ultimii ani, au existat unele
semne de schimbare, cum ar fi o cerinta de a valorifica leasingul financiar,
in cazul in care substanta economica ar respinge forma.
In general, sistemul contabil belgian prezinta un puternic caracter
fiscal in prezentarea situatiilor financiare, incorporand si o imagine fidela a
patrimoiului. Acest lucru este valabil nu numai companiilor mici, dar mai
ales celor consolidate Pregatirea declaratiilor financiare este considerata
de comunitatea de afaceri si de profesia contabila ca o modalitate de
indeplinire a cerintelor detaliate stabilite in statutul de contabilitate.
Legi speciale si decrete regale coexista cu rapoartele anuale de
societati de holding, companii de asigurari, fondurile de pensii si spitale.
Legea contabilitatii cu privire la conturi individuale ale unei companii
contine reglementari detaliate cu privire la procedurile de contabilitate,
include o descriere detaliata standard de conturi detaliate si un formular
oficial, nu numai pentru a bilant si a contului de profit si pierdere dar si
pentru note. Decretele legale cu privire la conturile consolidate cuprind o
detaliere a bilantului consolidat si contul de profit si pierderi, dar nu si
detaliate pentru formatul notelor explicative.
Fiecare intreprindere, tinand seama de natura speciala a activitatii
sale, trebuie sa definineasca reguli pentru a fi utilizate la evaluare prin
metoda
inventarului sau
de
afaceri
si
in
special, de stabilire si de ajustare, depreciere, provizioane pentru riscuri si
cheltuieli si a reevaluarilor. Evaluarea, deprecierea, provizioanele pentru
riscuri si cheltuieli trebuie sa indeplineasca criteriile de prudenta,
sinceritate
si
buna
credinta.
Principiul prudentei este discutat in continuare in conditiile legii,
dar criteriile de sinceritate si buna-credinta nu sunt definite in mod
explicit. In plus, legiuitorul prevede ca pentru a fi in concordanta cu

principiile si telurile stabilite, trebuie respectat si principiul prudentei, dar

nu il defineste pe acesta din urma.
Principiul continuitatii activitatii - cu exceptia cazurilor expres
mentionate in conturile anuale, se presupune ca situatiile contabile au fost
intocmite in concordanta cu principiul continuitatii activitatii.
Principiul permanentei metodelor - metodele de evaluare nu trebuie
sa fie schimbate de la un exercitiu financiar la urmatorul. In cazul unei
abateri de la acest principiu, elementele cele mai importante trebuie
schimbate in conformitate cu noua metoda, in deschiderea bilantului in
anul in care au avut loc modificarile. Aceasta implica faptul ca efectul
cumulat al schimbarilor de la inceputul anului financiar nu trebuie sa fie
introduse in contul de profit si pierdere, dar ar trebui introduse direct in
capitalurile proprii. Micile societati, pot totusi sa treaca efectul cumulat
direct in contul de profit si pierdere. O schimbare in politicile contabile va
implica inevitabil faptul ca sumele declarate in contul de profi si pierdere,
bilant si raportul anual nu pot fi comparate cu cele din anii anteriori.
Principiul evaluarii permanente Legislatia prevede faptul ca
elementele componente ale activelor si pasivelor trebuie evaluate in mod
individual. Scopul acestei dispozitii este de a evita adoptarea unei abordari
a portofoliului in evaluarea acestor elemente. Prin urmare, nu este permis
ca in vederea unei evaluari sa se adopte un punct de vedere in care
evaluarea unui activ sa fie prea ridicata in comparatie cu evaluarea prea
mica a unui alt activ.
Principiul independetei exercitiului Se vor lua in considerare toate
veniturile si cheltuielile corespunzatoare exercitiului financiar pentru care
se face raportarea, fara a se tine seama de data incasarii sumelor sau a
efectuarii platilor. Aceasta a presupus trecerea de la conceptele de incasari
si plati la o contabilitate de angajamente care acorda prioritate cauzelor
asupra efectelor, inregistrandu-se mai intai angajamentele si apoi
executarea lor.
Principiul intangibilitatii - potrivit acestui principiu bilantul de
deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere
al exercitiului precedent, pentru a asigura continuitatea si coerenta
informatiilor privind pozitia financiara si rezultatele realizate si pentru a
evita pierderea de informatii.
Totusi, in conformitate cu normele contabile internationale, exista si
anumite exceptii cu privire la acest principiu, pentru anumite corectii care
se impun intreprinderilor care aplica pentru prima data reglementari
contabile aferente unui nousistem contabil ce presupune retratarea
soldurilor finale ale exercitiului anterior schimbarii.
Principiul necompensarii - Valorile elementelor ce reprezinta active
nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezinta capitaluri
proprii si datorii, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu exceptia

compensarilor intre active si capitaluri proprii si datorii, permise de

reglementarile legale. Orice compensare ar avea ca efect o pierdere de
informatie si deci reducerea fidelitatii imaginii reflectate de catre situatiile
financiare ale entitatilor economice.
Principiul pragului de semnificatie - Presupune ca orice element care
are o valoare semnificativa si care prin importanta lor afecteaza deciziile,
trebuie prezentat distinct in situatiile financiare. Elementele cu valori
nesemnificative vor fi insumate, nefiind necesara prezentarea lor separata.
Prin aplicarea acestui principiu, informatiile prezentate in situatiile
financiare trebuie sa evite cele doua extreme posibile:
sa fie prea sintetice si asta cu cat mai mult cu cat trebuie
respectat si principiul noncompensarii;
deciziilor.

sa fie prea abundente in detalii nesemnificative pentru luarea

Actul privind situatiile financiare nu contine nicio orientare concreta

cu privire la metodele de evaluare care ar trebui folosite in cazul in care
compania nu ar mai avea o activitate continua. Oricum, in practica
generala regulile de evaluare a activelor si pasivelor sunt intr-o anumita
masura similare celor utilizate in bilantul de lichidare. Acest lucru implica
faptul ca valorile realizabile nete sunt utilizate in cazul activelor si ca
provizioanele sunt pentru acoperirea pasivelor in legatura cu
restructurarea sau inchiderea afacerii.
Desi in general, normele de evaluare raman vage, acest lucru nu
inseamna ca pregatirea situatiilor financiare este necesar mai mult timp
fata de momentul evaluarii activelor, pasivelor, a cheltuielilor si
veniturilor.
CAP.2 ELEMENTE DE RAPORTARE FINANCIARA ANUALA

Bilantul principii generale de clasificare

Actul privind intocmirea situatiilor financiare prevede ca situatiile
anuale si situatiile consolidate trebuie redactate intr-o maniera clara, in
conformitate cu legea si normele emise. Punctul de plecare al Actului
privind Intocmirea Situatiilor Financiare este faptul ca formele detaliate
contribuie la realizarea imaginii de ansamblu si a mijloacelor de
comparatie mentionate mai sus.
Bilantul poate fi prezentat atat in format orizontal cat si vertical.
Contul de profit si pierderi poate fi prezentat in formatul de tip lista prin
clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa tipul sau natura lor. Structura
bilantului si a contului de profit si pierderi pot fi schimbate de la un an la
altul numai in cazul unor circumstante special care se aplica. Doua

formate nu pot fi combinate. Orice modificari facute trebuie sa fie

specificate si explicate in note.
Dispozitiile privind prezentarea bilantului si a contului de profit si
pierdere intr-un format specific se aplica la toate tipurile de companii care
intra sub incidenta legii. Relatari privind anumite reguli se aplica doar in
cazul intreprinderilor mici si mijlocii. Legea nu se aplica bancilor,
institutiilor de credit si societatilor de asigurari.
Situatiile financiare sunt reglementate pe de-o parte din raportul
anual ce consta in bilant, contul de profit si pierdere si notele explicative la
bilant. Bilantul trebuie sa fie prezentat imediat dupa incheierea exercitiului
financiar si trebuie sa indice pierderea sau profitul perioadei trecute.
LegislatiA belgiana a stabilit ca forma bilantului sa fie pe orizontala. In
ceea ce priveste contul de profit si pierdere, fiecare societate are
posibilitatea de a alege modul de prezentare: orizontal sau vertical. In
conturile consolidate companiile poat prezenta situatia, fie prin natura lor
sau de functie.
Societatile cu raspundere limitata, private sau publice,
cooperativele sau parteneriatele pe actiuni trebuie sa includa un raport al
administratorului, si, bineinteles, un raport de audit in cazul in care
acestea sunt supuse auditului. Publicarea unor declaratii, cum ar fi fluxul
de numerar sau rapoartele de mediu, este optionala. Cu toate acestea, cu
scopul de a fi in masura sa evalueze rezultatele firmei, pentru a crea
locuri de munca, companiile sunt obligate prin lege sa ofere date specifice
cu privire la politica de ocupare a fortei de munca. Din 1995, bilantul social
a devenit parte integranta a situatiilor financiare ale unei companii.
Acest bilant social este format din patru capitole. Un capitol include
o imagine de ansamblu a numarului de personal angajat la data elaborarii
bilantului, analize intre modalitatea de lucru la norma intreaga si jumatate
de norma, precum si pe categorii de personal (de exemplu, manual,
calificat in productie, personal tesa, personal de conducere). Capitolul doi
ofera doua explicatii pentru modificarea numarului de persoane angajate
in ultimii ani. Capitolul trei include informatii cu privire la modul de
utilizare a stimulentelor din partea Guvernului. Capitolul patru include
informatii cu privire la suma cheltuita pe educatie si formare profesionala
si a numarului de angajati care au participat la aceste. Companiile care
sunt autorizate sa-si prezinte conturile anuale intr-o versiune prescurtata
au, de asemenea, permisiunea de a publica o versiune prescurtata a
bilantului social.
Firmele cotate la bursa trebuie sa prezinte periodic sau ocazional
diverse rapoarte informative, cu privire la situatia firmei. Cele periodice se
prezinta la jumatate de an si dupa un an. In raportul semestrial are
urmatoarele elemente minimale ce trebuie a fi dezvaluite: cifra neta de
afaceri pentru o perioada de sase luni, rezultatul extraordinar, rezultatul
financiar, precum si rezultatele inainte si dupa impozitare. Raportul trebuie
sa contina informatii cantitative, impreuna cu o explicatie a rezultatelor si

un rezultat cu privire la situatia societatii. De asemenea se cere a fi o

comparatie cu situatiile financiare precedente. Acest raport ar trebui sa fie
disponibil, cel mai tarziu, dupa trei luni de la sfarsitul celei de-a doua
perioade a anului financiar. Elementele calitative din raportul intermediar
trebuie sa fie calculate si evaluate in conformitate cu dispozitiile legii
contabilitatii. Raportul intermediar ar trebui sa precizeze daca acele
situatii sunt auditate.
Raportul anual este compus din conturi individuale, conturi
consolidate, raportul administratorului, auditorului si raportul anual privind
diagnosticul si pozitia actuala a firmei. Acest buletin contine aceleasi
elemente prezentate la raportul de la jumatatea anului, cu toate acestea,
cifrele sunt prezentate pentru o perioada de un an. Aceste date cantitative
trebuie sa fie insotite de o explicatie a rezultatelor si informatiilor cu
privire la activitatea firmei. Mai mult decat atat, ar trebui sa fie mentionate
daca datele au fost verificate si daca auditorul a emis un raport calificat .
In acest caz, continutul de calificare, trebuie sa fie dezvaluit.
In plus, societatile cotate trebuie sa comunice imediat, printr-un
raport ocazional, orice informatie care ar putea influenta pretul actiunilor
sau alte instrumente financiare emise de societate, in cazul in care
informatiile au caracter public. Companiile listate ca fiind noi pe piata
trebuie sa publice trimestrial informatii cu privire la cifra de afaceri si de
rezultatele lor, impreuna cu estimarile viitoare.

Companiile care au un angajat al Consiliului trebuie sa pregateasca

un raport special cu privire la situatia financiara a companiei pentru acest
lucru. Informatiile prezentate lucratorilor Consiliului pot fi aprobate de
catre auditorii financiari. Auditorii vor analiza si vor declara ca informatiile
reprezinta situatia reala de la companie si va astepta participarea la
reuniunea Consiliului pentru ca acesta sa raspunda la intrebari.
2.1. Practici de recunoastere si masurare

O comparatie intre reglementarile belgiene si Standardele

Internationale de Contabilitate IAS este prezentata mai jos. In Belgia,
practicile de masurare si de recunoastere sunt aproape identice cu
procedurile prevazute de legea internationala de reglementare contabila.
Comparatie intre reglementarile
Internationale de Contabilitate:

contabile

belgiene

si

Standardele

IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare. Sunt incluse aceleasi

principii contabile ca si in standardele de contabilitate. In ceea ce priveste
substanta peste forma, forma juridica de obicei, domina. In ceea ce

priveste continutul situatiilor financiare, declaratia prinvind un flux de

numerar nu este necesara in Belgia, iar o declaratie de modificari asupra
capitalul este necesar doar pentru a conturilor consolidate.
IAS 2 Stocuri. Tratate in mod similar, in art 32 si 35-39 (RD 20011:
FIFO. LIFO si media ponderata a costurilorr acceptate.
IAS 7 Situatiile fluxurilor de trezorerie. Nu exista reglementari
privind acest standard.
I
IAS 8 Politici contabile, modificari in estimarile contabile si
erori. Rezultatele ordinare si extraordinare sunt abordate intr-un mod
similar in partea IV din RD 2001. Nu exista nici o reglementare privind
corectarea erorilor fundamentale: o redeclarare a balantei de deschidere
nu este permisa; modificari contabile abordate in art 30 si 127; numai
cele din normele de evaluare si de prezentare sunt mentionate singura
cerinta fiind in notele explicative la bilant.
IAS 10 Evenimente ulterioare datei bilantuluiAbordare este similara
in ambele seturi de reguli: dupa balanta de verificare nu pot fi modificate
elemente decat prin ajustari in cazul in care acestea se refera la conditiile
existente
la
data
de
balantei.
IAS 11 Contracte de constructii. Tratate de cercetare-dezvoltare in
anul 2001. Ambele metode de evaluare sunt permise: metoda contractului
sau procedeul de finalizare.
IAS 12 Impozitul pe profit. Doar impozitul amanat este recunoscut. De
preferat ca metoda de evaluare sa fie combinata cu una de recunoastere a
diferentelor temporare.
IAS 14 Raportarea pe segmente. In notele explicative diferentele
dintre diferitele segmente ale industriei si geografice ar trebui sa fie
raportate.
IAS 16 Imobilizari corporale tratate in mod similar.
IAS 17 Contracte de leasing. Principiile de baza de care beneficiaza
in calitate de leasing financiar sau de operare de leasing sunt definite in
text
IAS 18 Venituri din activitati curente. Conceptul de venituri nu este
explicat in dreptul belgian de contabilitate.
IAS 19 Beneficiile angajatilor. Numai art. 54 (RD 2001) se ocupa de
pensii si se limiteaza la descrierea din aceste situatii, in care nici o
dispozitie de pensii ar trebui sa fie prezentata in bilant.
IAS 20 Contabilitatea subventiilor guvernamentale si prezentarea
informatiilor
legate
de
asistenta
guvernamentala. Subventiile
guvernamentale aferente activelor trebuie prezentate in bilant si separate
de impozitele amanate. Prezentarea de subventii aferente activelor este in

conflict cu IAS 20. Toate celelalte subventii trebuie sa fie prezentat sub
forma de venituri (art. 95. RD 2001).
IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar. Tranzactiile
straine in valuta sunt reglementate doar de Buletinul 20 CNC/CBN.
Prevederea este in conformitate cu IAS 21 cu exceptia castigurilor
nerealizate care ar trebui raportatate ca venituri amanate. Pentru
traducerea situatiilor financiare ale filialelor straine, decretele consolidate
permit aplicarea a doua metode: monetare / non-monetare si metoda de
inchidere rata metoda, insa standardul nu prescrie atunci cand fiecare din
ele ar trebui sa fie aplicate.
IAS
22 Efectele
variatiei
cursurilor
de
schimb
valutar. Reorganizarile duty-free sunt prescrise utilizand o metoda
comparabila cu punerea in comun a intereselor, cu cateva exceptii:
-reorganizari impozabile
-Consolidarea
IAS 23 Costurile indatorarii Cele doua metode sunt permise:
capitalizarea si vanzarea.
IAS 24 Prezentarea informatiilor privind partile legate. Dezvaluirea
ar trebui sa fie facuta in notele explicative ale bilantului asupra activelor
financiare, creantelor si investitiilor, creditele datorate partilor afiliate si
rezultatele financiare obtinute de la acestia. De asemenea, cuantumul
datoriilor din aria securizata a companiei trebuie sa fie dezvaluit in note.
IAS 26 Contabilizarea si raportarea planurilor de pensii. Un decret
regal (1 aprilie 1991) se refera la situatiile financiare ale fondurilor de
pensii. Aceste situatii financiare au multe similitudini cu standardele
financiara a societatilor de asigurare, in Belgia, si nu sunt in conformitate
cu activele nete cerute de IAS 26.
IAS 27 Situatii financiare consolidate si individuale. Decretul
consolidat din martie 1991 este in conformitate cu cea de-a saptea
directiva, si, de aceea, intr-o mare masura este aceeasi ca si IAS 27.
Numai investitiile filialelor in societatea-mama ar trebui sa fie transportate
la costul de achizitie sau reevaluate.
IAS 28 Investitii in entitatile asociate. Investitiile in asociati in cazul
in care acestia au constituit declaratiile utilizand metoda punerii in
echivalenta, metoda costului sau o suma relevanta ar trebui sa fie
utilizata.
IAS 29 Raportarea financiara in economiile hiperinflationiste. Nu
exista reglementari privinD hiperinflatia.

IAS 30 Informatii prezentate in situatiile financiare ale bancilor si

ale institutiilor financiare similare. Nu exista conflicte intre IAS 30 si
decretul regal din 4 august 1996, care reglementeaza raportarea
financiara a bancilor si altor institutii financiare.
IAS 31 Interese in asocierile in participatie. Consolidarea
proportionala ar trebui sa fie utilizata pentru a raporta interesele in
societatile mixte.
IAS 32 Instrumente financiare: prezentare si descriere. Nu exista
reguli specifice cu privire la noile instrumente financiare.
IAS 33 Rezultatul pe actiune. Acest subiect nu este abordat de
catre legiuitorul belgian.
IAS 34 Raportarea financiara interimara raportul intermediar
consta numai dintr-o declaratie de venit condensat si notele explicative
selectate in Belgia
IAS 36 Deprecierea activelor. Sunt indicati doar termenii generali in
ceea ce priveste situatiile exceptionale de depreciere. Conceptul de
unitate generatoare de numerar nu se definite in conformitate cu legislatia
belgiana.
IAS
37 Provizioane,
datorii
contingente
si
active
contingente. Probabilitatea ca intreprinderea va suporta modificari, ca
urmare a unui eveniment din trecut este suficienta , nu trebuie sa existe
nici o obligatie de la data inchiderii bilantului. Se pot consitui provizioane.
O decizie privind restructurarea este suficienta a fi luata de Consiliul de
administratie inainte de data bilantului a pentru a configura o provizionul.
Restul prevederilor sunt tratate in mod similar.
IAS 38 Imobilizari necorporale. In temenii legislatiei belgiene nu se
face distinctie intre costurile de cercetare si dezvoltare , ambele putand fi
valorificate. Cu privire la activele necorporale generate intern, costurile
indirecte pot fi incluse.
IAS 39 Instrumente financiare: recunoastere si evaluare. Nu exista
reguli specifice cu privire la instrumentele financiare
IAS 40 Investitii imobiliare. In conformitate cu legislatia belgiana
numai evaluarea in conformitate cu costul istoric cu reevaluare este
permis.
IAS 41 Agricultura. Aceste elemente nu sunt abordate in legislatia
belgiana.

2.2. Norme de evaluare a bilantului si a contului de profit si pierdere

Normele de evaluare a bilantului si a contului de profit si pierdere

sunt de obicei, la fel pentru ambele conturi individuale si consolidate. Cele
mai multe reguli de evaluare sunt conservatoare si de foarte multe ori
juridice pentru definirea de active sau pasive. Legislatorul si CNC / CBN au
elaborat norme detaliate individuale, care sunt tipice unui sistem codificat
de legi, mai degraba decat principii generale si definitii. In consecinta, pe
de o parte, mai multe tipuri de active si pasive precum si unele articole
sunt definite in mod explicit in statut, in timp ce pe de alta parte, anumite
informatii necesare bilantului nu sunt definite deloc.
Normele de evaluare pentru cele mai importante posturi ale
bilantului, sunt descrise mai jos, impreuna cu diferentele dintre normele de
conturi individuale si consolidate. Evaluarea problemelor legate in special
de conturile consolidate vor fi tratate separat, ulterior.

Imobilizari necorporale
Partea de active a bilantului belgian incepe cu separarea
cheltuielilor de constituire,in functie de formarea, reorganizare si problema
costurilor de imprumut, pentru a putea fi valorificate. Deoarece acestea
sunt de natura unor taxe amanate mai degraba decat de natura unor
active lichide, vor fi amortizate pe o perioada ce nu depasete cinci ani.
Imobilizarile necorporale sunt urmatorul post din bilant. Acestea
trebuie evaluate la costul de achizitie, sub rezerva unui plafon la o suma
ce nu trebuie sa depaseasca niciodata sumace urmeaza a fi valorificata.
Reevaluare de active necorporale nu este permisa.
Fondul de comert in conturi individuale apare doar in doua situatii
foarte specifice. Inainte de toate, el poate aparea in momentul in care o
companie cumpara o alta companie sau este parte din ea. Fondul
comercial este definit ca parte din costul de obtinere a unei intreprinderi
sau a segmentului de afaceri care depaseste net valoarea de intreprindere
sau de segment dobandita. In al doilea rand, vor aparea in caz de fuziune
sau de achizitie printr-un schimb de actiuni in urmatoarele situatii bine
definite: atunci cand (I) achizitorul are un procent din actiunile dobandite
de companie, printre activele sale si (2) valoarea transportata a acestor
actiuni in bilantul achizitor este mai mare decat valoarea actiunilor cotate.
Daca apare o astfel de diferenta, o incercare ar trebui mai intai sa se faca
pentru a-l elimina prin ajustarea valorilor de anumite active sau pasive.
Daca in urma modificarii ramane o diferenta, ar trebui sa fie prezentata
situatiile dupa ce fuziunea sau achizitia are loc.
Active corporale
Active fixe corporale in mod normal, sunt contabilizate la cost
(inclusiv toate cheltuielile necesare pentru a aduce bunul in functiune) si
amortizate la durata utila de viata. Contabilitatea nu precizeaza metodele

de deprecierea care ar putea fi utilizate. Cu toate acestea, legile fiscale

numai permit metoda liniara si metoda de amortizare fiscala. In plus nu
numai amortizarea este acceptata ca o cheltuiala deductibila. Foarte des
valoarea prezentata in activele corporale nu prea prezinta o vedere
economiac a activele de depreciat, utilizand metoda balantei fiscale,
reducerea este adesea subestimata. Active corporale pot fi reevaluate in
cazul in care cresterea in valoare este de un caracter permanent.
Reevaluarea unui activ tangibil finit cu o durata de viata ar trebui sa fie
depreciata. Aceste cheltuieli suplimentare de amortizare nu sunt acceptate
in scopuri fiscale si surplusul din reevaluare nu constituie baza de
impozitare.
Active
financiare
Se face o distinctie intre sumele investite in filiale, in asociatii,
precum si in alte societati, care trebuie sa se prezinta separat. Toate
debitori incasati intr-o perioada mai mare de un an si platile efectuate
pentru o perioada mai amre de un an sunt evaluate la valoarea nominala.
Active

curente
Stocurile reprezinta cea mai mica valoare din costul sau valoarea
de piata. Companiile pot alege sau nu includerea costurillor globale in
costul de productie, in cazul in care productia perioadei este mai mare de
un an. Companii pot include, de asemenea, dobanda din costul de
productie. Pierderile nerealizate din plasamente vor fi taxate in contul de
profit si piedere. Titluri de valoare cu venituri fixe ar trebui sa fie evaluate
la
costul
de
achizitie.
Pasive
si
dispozitiile
Pasive sunt impartite in bilant intre curente si pe termen lung si, de
asemenea, ca datorii financiare, datorii comerciale, etc.Informatii cu
privire la garantarea imprumuturilor sunt tratate in notele explicative.
Prevederile sunt impartite in patru categorii (pensii, impozite, de
intretinere si reparatii capitale, precum si alte dispozitii).
2.3. Situatii financiare consolidate.
Companiile belgiene nu au avut niciodata un rol initiator in
domeniul contabilitatii consolidate. Desi multe companii mari s-au infiintat
ca grupuri de societati, nu poate fi spus ca este un fenomen spontan in
Belgia. Primele initiative de reglementare la sfarsitul 1960 si inceputul lui
1970 au fost cu privire la societatile de holding Acestea au fost
completate ulterior de catre directivele juridice. Decretul regal din 6 martie
1990 (Decretul de consolidare) reglementat la punerea in aplicare a celui
de-al saptelea CE directiva in legislatia belgiana. Au fost aplicabile tuturor
societatilor industriale si comerciale si, prin urmare, a avut un impact
important de reglementare
IFRSurile adoptate de Uniunea Europeana sunt necesare, incepand
cu anul financiar 2005, pentru companiile listate, de la 2006, pentru banci
si de la 2007, pentru acele companii care au doar obligatiuni listate. Alte

companii sunt permise, incepand din 2004, la inceputul anului in loc de a

adopta IFRS belgian GAAP lor in situatiile financiare consolidate
(irevocabila alegere).
Compania financiare. GAAP-urile belgiene sunt inca . Standardelor
Internationale de Contabilitate (IASB) si SUA Financial Accounting
Standards Board (FASB) au fost comise pentru a converge IFRS si US GAAP
de la Norwalk Accord din 2002. Posibil ca si altele, inclusiv de
reglementare, au avut un statut de convergenta pentru a simplifica si
raportarea financiara si a reduce povara pentru companiile listate, in
special cele cu un stoc de cota de piata in mai mult de o jurisdictie.
Securities and Exchange Commission (SEC), sau 'foaie de parcurs', pentru
a scoate US GAAP cerintei de reconciliere pentru emitentii straini privati,
folosind IFRS, a sustinut in continuare spre convergent IFRS si US GAAP ca
un constituent esential. In plus, Comisia Europeana a aruncat in spatele
sau greutatea de convergenta ca parte a strategiei sale de a proteja mai
bine investitorii interni care investesc in non-europene.
Cele trei mari tipuri de convergenta aflate in curs de proiecte in
desfasurare:

Proiecte comune in cazul in care standardele sunt de asteptat sa fie

in acelasi cuvant (Business Combinatii Faza 2 este primul exemplu
de aceasta abordare);

Pe termen scurt, in cazul in care proiectele de convergenta pe

raspuns, fie in SUA sau IFRS GAAP par posibile pe o baza rapida
(impozitul amanat este un exemplu de contabilitate); si

In curs de dezvoltare la un consens privind abordarea pe termen

lung, proiecte care sunt de natura mai conceptuala (de venituri si
recunoasterea cadrul conceptual sunt exemple).

Avem doua organisme oficiale de interpretare: Comitetul

International de Raportare si Interpretare Financiara (IFRIC) si Emerging
Issues Task Force (EITF). Dar, in plus, FASB se orienteaza spre dormarea ,
in timp ce numeroase grupuri nationale de orientare si autoritatile de
reglementare responsabile cu aplicarea IFRS pentru companiile listate
incep sa se adauge la literatura de specialitate. Daca toate aceste
interpretative si organisme de reglementare nu poat lucra in armonie si sa
evite adaugarea de norme si multipleu diverselor interpretari la principii, la
sfarsit, obiectivel armonizate la nivel mondial a standardelor de
contabilitate
nu
poate
fi
atinse.
Acest lucru ar putea parea tot mai degraba pesimist, dar se poate ca,
cateva obiective sa fie atinse cu usurinta. Intre timp, Price waterhouse
Coopers isi mentine angajamentul de a sprijini convergenta pe un singur
set de standarde de raportare pentru companiile in pietele de capital, si
cred ca piata de capital colectiva in anumite circumscriptii poate atinge
acest obiectiv.

In conformitate cu prevederile Comisiei Europene (CE) a

Regulamentului nr 1606/2002, societatile cotate, in Belgia, sunt necesare
pentru a utiliza Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS),
dupa cum este aprobat de Uniunea Europeana, pentru pregatirea
conturilor consolidate.
In ceea ce priveste optiunile disponibile pentru statele membre de a
permite sau impune standardele internationale in alte tipuri de conturi
pentru diferite tipuri de companii sunt interesate, din 2008, CE raportul
privind
punerea
in
aplicare
a
Regulamentul Nr 1606/2002 care afirma ca Belgia cere IFRS in conturile
anuale enumerate de companiile aflate pe piata de investitii si va lua in
considerare, permitand IFRS in conturile anuale pentru alte companii
(cotate si necotate), o data cu evaluarea acestor aspectele
fiscale si juridice ale acestei decizii.
Mai mult, folosirea IFRS-urilor este permisa in contabilitatea
consolidata
de toate celelalte companii si este necesara in conturile consolidate ale
institutiilor de credit si firmele de investitii.
Companiile care nu sunt obligate sa utilizeze IFRS sau aleg sa nu le
utilizeze, folosesc reguliele belgiene general acceptate
Comitetul pentru Standarde de Contabilitate (ASC) a publicat
'Politica plan privind punerea in aplicare a IFRS, Regulament, precum si
convergenta la sistemul contabil belgian fata de IFRS ' cu obiectivul de a'
ajusta 'contabilitatea belgiana la cadrul IFRS.
In iunie 2008, nu existau suficiente informatii la dispozitia publicului
in
ceea
ce
priveste
progresul inregistrat in eliminarea diferentelor dintre sistemul belgian si
cerintele internationale.
In 2005 un raport de evaluare elaborat de Institutul de Contabilitate
Publica si Consultanta Fiscala (IEC), prezentat la Federatia Internationala a
Contabililor (IFAC) descrie cadrul de reglementare si de stabilire a
standardelor pentru raportare financiara in Belgia.
Cerintele de pregatire a declaratiei fiscale pentru companiile listate
sunt cuprinse in decretul regal din 4 decembrie 2003, precum si articolele
97-106 din Codul de companie din 2001, care sunt completate de Euronext
la articolul Book.
Companiile belgiene private pregatesc situatiile financiare in
conformitate cu articolele 97-106 din Codul de companie din 2001 si Legea
cu privire la contabilitate si conturile anuale ale companiilor din 1975.
Companiile externe private pregatesc situatiile financiare in urma
articolului 107 din Codul de companie din 2001, completata prin decretul

regal
din
30
ianuarie
2001.
Contabilul Comisiei Standard (ASC), care este supravegheat de catre
Ministerul Afacerilor Economice, ofera asistenta tehnica pentru autoritatile
responsabile
de
instituire
a
Regulamentul de contabilitate.
O serie de publicatii privind principiile contabile general acceptate
pentru
a
sublinia
diferentele dintre cadrul belgian si a Standardelor Internationale de
Raportare Fincial (IFRS), eliberat de Standardele Internationale de
Contabilitate (IASB). Conform Comitetului European al Bancilor Bilantul de
date.
Principalele diferente intre legislatia belgiana si IFRS sunt in
principal, pe baza de principiul prudentei si pe existenta unui povarei
fiscale care influenteaza puternic regulile belgiene, deoarece situatiile
financiare sunt principala baza de impozitare. Cu toate acestea, astfel cum
a fost remarcat de catre Comitetul European al Bancilor Bilantul de date de
birouri, in decembrie 2003, ASC a publicat in 'Planul de politica cu privire
la aplicarea IFRS de regulamentare si de convergenta a sistemului belgian
Legea Contabilitatii spre IFRS ', cu obiectivul de a initia' o practica de
adaptare
a
practicilor
actuale
de
contabilitate,
cadru la standardele IFRS. Acest lucru a determinat constituirea a trei
grupuri de lucru, cu accent pe urmatoarele aspecte: legislatia fiscala,
dreptul societatilor comerciale, precum si ale intreprinderilor mici si
mijlocii, marimea intreprinderilor. Din iunie 2008, nu exista nici o
informatie la dispozitia publicului cu privire la progresul inregistrat in
eliminarea diferentelor dintre cerintele sistemului contabil belgian si cel
international.
Cu toate acestea, pe 19 iulie 2002, Comisia Europeana (CE) a
adoptat Regulamentul nr 1606/2002 care necesita adoptarea unor IFRS
emise
de
IASB.
In
cadrul
acestui
regulament, companiils sunt obligate sa isi pregateasca situatii financiare
consolidate folosind IFRS a aprobat de catre Uniunea Europeana incepand
cu 1 ianuarie 2005.
In ceea ce priveste optiunile disponibile pentru statele membre care
sa permita sau sa solicite standardele internationale si in alte tipuri de
conturi pentru diferite tipuri de companii interesate, Guvernul Belgiei a
introdus o serie de decrete (Royal) pentru pregatirea situatiilor financiare.
2.4 Coordonate ale procesului de convergenta
Ca termen, a converge semnifica a ajunge in acelasi punct sau la
acelasi rezultat.
Pentru a intelege continutul acestui concept aplicat la nivel contabil,
trebuie pornit de la realitatea ca o armonizare perfecta a normelor
contabile nu poate exista, din moment ce fiecare sistem contabil este

influentat de variabile economice, financiare, fiscale, sociale, juridice si

culturale ale mediului. Eforturile de armonizare regionala au atenuat
diferentele dintre practicile contabile dar nu au putut sa le elimine. De
exemplu, Directiva a IV-a europeana, desi aplicata in toate tarile membre,
nu a fost perceputa in mod unitar. De asemenea, desi exista o oarecare
armonizare intre sistemele contabile anglo-saxone, exista totusi diferente
intre contabilitatea americana si cea britanica, spre exemplu.
Solutia ar fi convergenta, tradusa prin alinierea, fara preluare
identica, la normele contabile internationale. Mai exact, convergenta
presupune un singur set de standarde, cu posibilitatea adaptarii lor la
realitatile nationale, elaborate cu concursul reprezentantilor mai multor
tari.
Astfel, sistemele contabile nationale ar trebui sa-si adapteze
propriile norme la cele internationale (IAS/IFRS) sau chiar sa le adopte cu
un anumit numar de schimbari.
Organismul
international
de
normalizare
contabila
(IASB: International Accounting Standards Board, engl.) si cel american
(FASB: Financial Accounting Standards Board, engl.) au semnat un acord
(numit de la Norwalk, sediul FASB), avand ca finalitate asigurarea
unei convergente mai importanta a referentialelor contabile emise de cele
doua organisme de reglementare contabila. Oficialii celor doua organisme
de normalizare contabila au declarat ca asigurarea convergentei normelor
contabile la nivel mondial semnifica alinierea normelor contabile
considerate de baza, prin adoptarea variantei doctrinare considerata cea
mai buna: daca norma americana (US GAAP) este mai buna se schimba
norma internationala si invers. Pe de alta parte, convergenta presupune si
o aliniere a referentialelor contabile nationale la normele IFRS emise de
IASB, pana la aceasta data IASB realizand o serie de acorduri cu organisme
de normalizare contabila din diferite tari.
Procesul de convergenta este vizibil pentru lucrarile IASB: intr-o
prima faza, de amelioare a normelor IAS existente, au fost revizuite mai
multe norme IAS, una a fost abrogata (IAS 15) iar altele costituie inca
obiectul unui proiect separat de ameliorare (IAS 32 si 39 privind
instrumentele financiare). In plus, au fost adoptate norme noi, (cele sapte
norme IFRS), convergente cu referentialul contabil american.
De asemenea au fost facuti pasi importanti in directia convergentei
si de catre organismul american de normalizare. FASB a emis mai multe
standarde care elimina diferentele existente in raport cu referentialul
international (de ex. SFAS 151, 153, si 154) si a amendat o norma (SFAS
123) pentru a fi mai aproape de tratamentul international.
Directiile mari de convergenta intre FASB si IASB sunt urmatoarele:
a) convergenta privind situatiile financiare (raportarea financiara);
b) convergenta privind gruparile de intreprinderi;
c) convergenta privind cadrul contabil conceptual;

d) convergenta privind recunoasterea veniturilor.

Convergenta intre cele doua referentiale vizeaza insa si alte aspecte,
cum ar fi: operatiunile de leasing, stingerea datoriilor, raportarea castigului
pe actiune sau impozitul pe profit.
In esenta, termenul de armonizare a fost inlocuit cu cel de
convergenta, care denota o crestere a compatibilitatii intre referentialele
contabile globale ca urmare a importantei pietei financiare americane in
economia globala.
S-a dezbatut mult continutul procesului de convergenta, proces
acceptat intr-o masura tot mai mare pe plan mondial. Convergenta este
esentiala pentru dezvoltarea si buna functionare a pietei internationale de
capital. Participantii cheie pe aceste piete (intreprinderi, utilizatori de
informatii financiare cum sunt analistii financiari si investitorii, organismele
de reglementare) doresc sa o vada realizata. Tot mai multe fluxuri
traverseaza frontierele, activitatile de fuziune sunt tot mai numeroase,
investitiile externe continua sa creasca substantial. Asadar, normele
contabile trebuie sa fie coerente cu pietele internationale.
Obiectivul IASB este ca normele internationale si nationale sa
convearga spre norme de inalta calitate.
Aceasta s-ar putea realiza printr-o colaborare cu autoritatile
nationale pe baza unor proiecte comune, prin monitorizare si prin
intensificarea comunicarii.
Obtinerea convergentei in viziunea IASB se poate realiza prin:
- existenta unui cadru conceptual unic
- colaborari in cadrul unui parteneriat real
- alegerea celei mai bune alternative indiferent de originea ei
- crearea unor mecanisme pentru interpretari pertinente
Actiunile mentionate trebuie sa fie concertate cu aspecte de natura
practica cum sunt: alinierea reglementarilor fiscale, de piata, juridice,
asigurarea calitatii auditului si a conducerii intreprinderilor.
IASB lasa la latitudinea statelor optiunea de extindere a IAS/IFRS de
la conturile consolidate ale societatilor cotate la societatile mici si mijlocii
(IMM-URI), fie ca sunt cotate sau necotate.
Liniile generale ale programului de lucru al IASB se refera la trei
obiective:
-

favorizarea convergentei in materie normativa

facilitarea aplicarii normelor

ameliorarea normelor existente

In afara acestor teme, au fost identificate alte subiecte care vor fi

incredintate spre studiu unora dintre normalizatorii nationali. Dintre
acestea se poate mentiona un proiect legat de intreprinderile mici si
mijlocii care va studia necesitatea furnizarii unor instrumente specifice
nevoilor de informatii financiare in tarile emergente sau pentru anumite
categorii de intreprinderi cum sunt IMM-urile sau intreprinderile
individuale.
Asadar, trendul mondial este realizarea convergentei, curent la care
se aliniaza si Europa. Incepand cu 1 ianuarie 2005, aceasta a trecut la
aplicarea efectiva a normelor contabile internationale ca modalitate de
asigurare a convergentei contabile. Inca inainte de aceasta scadenta
valabila dupa cum se stie pentru societatile cotate si conturile lor
consolidate ne-am formulat cu totii o serie de intrebari vis-a-vis de.
In paralel cu regulamentul amintit, Consiliul european pregatea un
proiect de modificare a directivelor a IV-a si a VII-a in cadrul unei directive
numita de modernizare pentru a permite convergenta totala (fie de
drept, fie prin optiune/de fapt) a solutiilor internationale cu cele fixate in
vechile directive. Proiectul urmarea ca adoptarea IAS/IFRS sa respecte
exigentele directivei a IV-a si a VII a, adica sa dea o imagine fidela si
onesta a situatiei financiare si a rezultatelor unei intreprinderi. Aceasta
cerinta nu implica totusi o stricta conformitate cu fiecare dintre dispozitiile
directivelor europene.
Justificarea actiunii in cauza era crearea unor conditii de concurenta
uniforme pentru societatile europene care aplica IAS/IFRS, respectiv pentru
cele care nu le aplica. Or, cele care nu aplicau normele internationale,
aveau ca unica sursa de drept contabil directivele IV si VII. In consecinta,
aceste directive era important sa reflecte dezvoltarile contabile pe plan
international.
Pentru a intelege ritmul si amploarea procesului de convergenta pe
plan european, ni se pare relevanta expunerea unei scurte statistici privind
situatia din Europa inainte de anul 2005. Astfel:
71 % din intreprinderile europene recunosteau beneficiile raportarii
dupa IAS/IFRS
57% dintre intreprinderi agreau reglementarea contabila facuta mai
degraba de un organism paneuropean sau global decat unul national
81% dintre intreprinderi doreau libertatea de a opta pentru IAS/IFRS
inainte de 2005
Desigur, exista diferente mai mari sau mai mici intre normele
nationale si cele internationale. Credem ca, in timp, diferentele se vor
atenua. Dar pana atunci, ele trebuie cunoscute si gestionate.

Intr-o prezentare sintetica, principalele diferente intre normele

europene si IAS/IFRS sunt:
a) IAS/IFRS au fost destinate facilitarii comunicarii de informatii pe
pietele de capital, in timp ce normele nationale ale multor tari din
Europa au urmarit sa sprijine politica fiscala si alte scopuri de
reglementare.
b) IAS/IFRS au fost destinate asigurarii transparentei prin
intermediul publicarii si al cresterii gradului de utilizare a valorii
juste pentru active si datorii. Astfel, pot intra in contradictie cu
norme nationale care permit o prezentare limitata si o evaluare
guvernata de principiul prudentei si de costul istoric
CONCLUZII

Pregatirea situatiilor financiare, in Belgia, a fost considerata in trecut

o mare masura, in aplicarea reglementarilor contabile detaliate emise de
catre guvernul belgian de contabilitate de reglementare si normele de
evaluare incluse in acesta sunt dominate de o norma juridica si fiscala
puternic dezvoltaat. Pe parcursul secolului al XX-lea contabilitatea
intreprinderii a fost cea mai importanta sursa de informatie financiara in
Belgia. Contabilitatea a fost in general, si inca este, condusa de
impozitare. La sfarsitul secolului al XX-lea au aparut doua evolutii. In
primul rand, de la inceputul anilor 1990, situatiile consolidate ale
companiilor mari au luat importanta deosebita ca o sursa de informatii
financiare. In al doilea rand, influenta IAS. US GAAP si alte GAAPstaine in
practicile contabile belgiene a devenit mult mai puternic ca urmare a
efectelor internationale de armonizare.
Belgia ar putea intra intr-o 'recesiune grava' in 2009, in contextul in
care ansamblul indicatorilor economici de la sfarsitul anului trecut, in
frunte cu inflatia, denota o perspectiva sumbra asupra economiei, sustine
Guy Quaden, guvernatorul bancii centrale a Belgiei. Acesta a declarat ca
produsul intern brut din 2009 ar putea scadea cu 1,9%, marcand intrarea
Belgiei intr-o recesiune grava. In decembrie, acesta anticipa o scadere cu
doar 0,2% a PIB-ului, informeaza AFP.
BIBLIOGRAFIE

1. Jorissen, A. and Maes, L. The principle of fiscal neutrality: the

cornestone of the relationship beetwen financial reporting and taxation in
Belgium. Europian Accounting Review
2.
Deaconu
A.,
Impactul
convergentei
contabile
asupra
reglementarilor si practicilor nationale, volumul conferintei Contabilitatea
mileniului III, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 2003

3. Pauwels, P. Accounting and Reporting in Belgium

4. Deaconu A., Contabilitatea Intreprinderilor Mici si Mijlocii
standarde nationale, europene sau internationale ?, 3rd International
Conference An Entreprise Odyssey: Integration or Disintegration, June
15-17 th, 2006, Zagreb, Croatia
4. Internet

n majoritatea rilor lumii exist organizaii ale profesionitilor contabili care au ca

atribuii principale s-i protejeze i s-i reprezinte pe membrii lor, s stabileasc
modul de exercitare a profesiei, s organizeze examenele profesionale etc. Vom
prezenta n continuare modul n care este organizat profesiunea contabil n unele
dintre aceste ri.
Belgia
Profesioniti n domeniul contabilitii pot fi considerai n Belgia: revizorii de ntreprinderi,
experii contabili i contabilii. n anul 1953 s-a nfiinat Institutul Revizorilor de ntreprinderi
care i regrupeaz pe profesionitii contabili abilitai s exercite auditul legal al conturilor.
Pentru a deveni revizor de ntreprinderi o persoan trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii:
s aib
naionalitate belgian;
s aib pregtire universitar de minimum 4 ani sau s fie nregistrat ca expert contabil de 4
ani;
vrsta minim 25 ani, dar nu mai mult de 65;
s nu fi fost condamnat;
s fi reuit la examenul de
admitere la stagiu;
s fi efectuat un stagiu de 4 ani pe lng un revizor experimentat (care practic activitatea de
revizor de ntreprinderi de minimum 5 ani); stagiul trebuie s cuprind 1000 de ore de activitate pe an;
s fi reuit, la
sfritul stagiului, la examenul de aptitudini.Examenul de aptitudini cuprinde o prob scris i una oral. Proba scris
presupune redactarea unei lucrri pe baza unui caz practic de revizie, iar proba oral const ntr-o discuie asupra
activitilor specifice profesiei, misiunilor, responsabilitilor i deontologiei revizorilor de ntreprinderi.Titlul de expert
contabil a fost recunoscut i protejat n Belgia doar ncepnd din 1985 cnd s-a nfiinat Institutul Experilor Contabili.
Obinerea acestei caliti este condiionat de deinerea de ctre candidat a unei diplome universitare i ndeplinirea
urmtoarelor condiii:
s fi reuit la examenul de admitere la stagiu;
s fi efectuat un stagiu de trei ani pe lng
un expert contabil cu experien (750 de ore pe an);
s fi reuit la examenul de aptitudine la sfritul stagiului;
examenul const tot n dou probe: una scris i una oral.

n 1992 a fost creat prin decret regal un Institut al Profesionitilor Contabili care este
alctuit din profesioniti contabili care au rolul de a asigura inerea contabilitii
ntreprinderii. Se apreciaz c aceti profesioniti se vor regsi n acest institut doar pn
cnd vor ndeplini condiiile prevzute pentru a dobndi titlul de expert contabil.
Implicarea acestor organisme n reglementarea practicii contabile este limitat, vorbindu-se de o pasivitate a profesiei.
Raionamentul profesional nu le este familiar profesionitilor, neexistnd o tradiie n aceste sens, dar acest lucru este pe
cale s se schimbe datorit internaionalizrii.Pn n 1975 ntreprinderile belgiene erau deinute de un grup restrns de
persoane. Din acest motiv, informaiile erau obinute direct de la manageri astfel nct nu a existat cerere pentru
elaborarea de situaii financiare. Ca urmare, n-a fost necesar nici existena unei profesii independente n domeniul
contabilitii i al auditului. Rapoartele financiare erau orientate spre bnci pentru c ele erau cele care finanau
ntreprinderile i nu potenialii investitori (situaia este valabil i astzi). n 1913 a aprut prima reglementare privind
obligativitatea prezentrii bilanului (fr contul de rezultate). n 1975 a aprut prima lege a contabilitii (este foarte
detaliat), care conine referiri i la conturile anuale (legea e valabil doar pentru ntreprinderile industriale i
comerciale). Aceast lege a impus reguli noi n elaborarea situaiilor financiare (pn atunci utilizate aproape exclusiv de

creditori), ele urmnd a fi utilizate de acum nainte att de ctre creditori (cel ami mult), ct i de autoriti (mai ales cele
fiscale) i de asociaii ale angajailor.Sub aspectul aplicrii normelor contabile, Comisia pentru Standarde Contabile
poate permite unor firme s ntocmeasc situaiile financiare conform altor norme dect cele naionale (numai dac
firmele cer acest lucru). Este vorba de excepii individuale i doar pentru grupuri. Pentru obinerea acestei aprobri
trebuie ndeplinite anumite condiii: firma s fie cotat la diferite burse, s aib activitate internaional important,
societatea-mam s utilizeze standarde non-belgiene, operaiunile firmei s fie n domenii n care se utilizeaz alte
standarde. Comisia elaboreaz diferite reglementri n domeniul contabil care nu au for de lege, dar care au un impact
foarte puternic.Se fac eforturi pentru elaborarea de norme, mai mult dect pentru a interpreta principiile generale. nainte
de elaborarea unor acte normative n domeniul contabilitii, profesionitii pot dezbate propunerile i pot face
recomandri.Legislaia fiscal influeneaz foarte puternic situaiile financiare.Auditul legal al conturilor este rezervat
revizorilor de ntreprinderi, fiind obligatoriu pentru urmtoarele categorii de societi:
societile comerciale
(anonime, n comandit pe aciuni, cu rspundere limitat) care depesc unul din urmtoarele criterii: totalul bilanului 100 milioane FB, cifra de afaceri - 200 milioane FB, numrul de salariai - 50;
societile cu mai mult de 100 de
angajai;
societile din anumite sectoare: asigurri, instituii financiare, ntreprinderi publice, spitale.

n cazul societilor care nu au revizori, legea prevede obligativitatea efecturii de controale

asupra situaiilor financiare n cazurile urmtoare: transformarea societilor, conflict de
interese ntre administrator i societate, emiterea de noi aciuni, suprimarea dreptului de
subscriere, proiecte de fuziune sau de sciziune.
AGA numete auditorul la recomandarea consiliului director. Dac exist un consiliu al angajailor, auditorul selectat
este prezentat acestuia de ctre consiliul director, angajaii lund hotrrea acceptrii sau nu a auditorului. n caz de
respigere, preedintele Camerei de comer numete provizoriu un auditor pn la numirea i acceptarea de ctre toi a
anoului auditor. Mandatul este de 3 ani i poate fi rennoit de 3 ori.Auditorii bncilor, ai altor instituii financiare, ai
companiilor de asigurare i ai spitalelor nu trebuie s fie membri ai Institutului Auditorilor, dar trebuie s fie autorizai de
diferite organizaii proprii acestor domenii.Publicarea situaiilor financiare, n form abreviat sau complet, este
obligatorie pentru societile ale cror situaii financiare trebuie auditate. Ele sunt nsoite de raportul directorilor.
Publicarea se face dup aprobarea de ctre AGA. Banca central (BNB) este cea care asigur publicarea, dup ce
depunerea situaiilor financiare se face la oficiile din teritoriu ale bncii, la care se vor gsi copii ale situaiilor financiare
la dispoziia publicului.Profesionitii contabili pot s-i asiste clienii n materie de fiscalitate i pot s-i reprezinte n faa
administraiei fiscale. Expertiza contabil judiciar poate fi efectuat numai de ctre experii contabili. Alte activiti care
pot fi desfurate de profesionitii contabili sunt: consultan economic i de gestiune, ntocmire de planuri financiare,
consultan n domeniul informaticii, evaluarea ntreprinderilor n caz de aport sau de achiziionri.n actele normative
care reglementeaz activitatea profesionitilor contabili sunt enunate n mod explicit situaiile de incompatibilitate: orice
activitate sau orice funcie de natur a pune n discuie independena de judecat a profesionitilor, cumularea misiunii
de audit legal cu orice alt misiune n cadrul aceleiai ntreprinderi, orice misiune pentru o ntreprindere n care ei sunt
consilieri angajai.Pentru liber-profesionitii contabili publicitatea este interzis. Este permis difuzarea de scrisori de
informare n legtur cu activitile prestate.Mai trebuie amintit faptul c, n Belgia, s-a creat, pe lng Ministerul
Afacerilor Economice, un organism consultativ numit Consiliul Superior al Revizoratului. Acesta este compus din
persoane exterioare profesiei, numite de rege, fie pe baza propunerilor minitrilor, fie pe baza propunerilor partenerilor
sociali. Consiliul are o competen general de avizare att n ceea ce privete Parlamentul i Guvernul, ct i Institutul
Revizorilor (Auditorilor) de ntreprinderi. El vegheaz ca normele i recomandrile de revizie s fie elaborate n respectul
interesului general i s rspund exigenelor lumii economice i sociale.Conturile consolidate trebuie s fie auditate de
unul sau mai muli auditori externi. n cazul n care consolidarea se efectueaz potrivit unor reguli ale altor ri, auditarea
poate fi fcut de auditorul conturilor anuale individuale ale ntreprinderii strine.Auditorul grupului poate fi: auditorul
uneia din societile membre ale grupului; un alt auditor numit prin consensul responsabililor societilor membre ale
grupului.Auditarea grupului se sprijin pe munca auditorilor din societile membre ale grupului. Pentru aceasta se vor
verifica independena i competena acelor auditori, calitatea lucrrilor efectuate i importana relativ a societilor
membre ale grupului. n anumite condiii pot fi fcute verificri ale conturilor societilor din grup. Imposibilitatea
efecturii unor teste din cauza limitrilor impuse de acele societi trebuie menionat n raport.Dac societile membre
ale grupului nu sunt auditate (dac legislaia altei ri nu o cere), auditorul societii-mam poate: s cear managerilor
acelor firme s numeasc auditori care s efectueze auditul urmnd reguli similare celor din Belgia; s cear controale
specifice din partea compartimentului de audit intern al societii-mam; s instituie controale pe care le consider
necesare.Publicarea se face tot prin BNB, dar copii ale situaiilor financiare se depun de ctre banc la Camerele de
comer. Cei interesai pot obine copii fie de la ageniile bncii, fie de la oficiile teritoriale ale Camerelor de comer.

EVOLUTIA PLANURILOR CONTABILE IN UNELE TARI EUROPENE

Monism si dualism in organizarea contabilitatii
Planurile contabile si rolul lor in normalizarea contabila europeana
Monism si dualism in organizarea contabili 323c24d tatii

In contabilitate, culegerea si prelucrarea datelor pot fi organizate intr-un singur circuit (monism

formal) sau in dublu circuit (dualism formal). In monismul formal, rezultatul nu poate fi determinat
daca nu s-au inchis toate conturile.

Cazul Belgiei
In Belgia, primele preocupari legate de standardizare a conturilor au fost cele ale lui Godefroid
(1864) care, in manualul sau de contabilitate, propunea un plan contabil destinat industriilor grele
traditionale.
Scopul planului sau contabil era acela de a furniza un calcul robust al costurilor, iar conturile erau
organizate in capitole si articole.
Cea mai importanta societate holding a vremii, Societe Generale de Belgique, cu interese deosebite
in industria siderurgica, a dezvoltat acest plan contabil si 1-a asezat la baza clasificatiei conturilor
din intreprinderile controlate (De Beelde, 2003).
Un plan de conturi bazat pe monismul formal a fost propus in Belgia de Hector Blairon in prima
editie a cursului sau de contabilitate industriala, Cours complet de comptabilit des Industries
manufacturires (1926).
Acest cadru contabil, ce integra contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune, avea sa
influenteze practica belgiana vreme de aproape patru decenii (De Beelde, 2003).

Capitolele acestui plan contabil se succedau analog circuitului resurselor intreprinderii, astfel:
- Capitolul 0. Conturi de capital initial, rezerve si rezultate;
- Capitolul 1. Conturi de valori imobilizate;
- Capitolul 2. Conturi de valori disponibile;
- Capitolul 3. Conturi de stocuri;
- Capitolul 4. Conturi de terti;
- Capitolul 5. Conturi de cheltuieli generale, de administratie si de
vanzare;
- Capitolul 6. Conturi de cheltuieli generale de uzina si de cheltuieli
de intretinere;
-Capitolul 7. Conturi auxiliare de repartitie si de regularizare;
-Capitolul 8. Conturi de fabricatie;
- Capitolul 9. Conturi de vanzari.
In 1944, Asociatia Flamanda a Inginerilor a realizat un plan de conturi bazat pe dualismul contabil,
propunandu-si numai armonizarea contabilitatii financiare.
Conform acestui plan, de asemenea optional, societatile dispuneau de flexibilitate maxima in ceea
ce privea subsistemul contabilitatii de gestiune.
Acest prim plan de conturi dualist nu a avut succes practic, si datorita unor motive politice (De
Beelde, 2003).
Planurile contabile utilizate in Belgia pana in anii saizeci s-au constituit la initiativa sectorului privat
si erau in special legate de contabilitatea de gestiune, urmarind:
-determinarea costului unitar al productiei,
-alocarea costurilor indirecte si
-controlul rentabilitatii la nivelul fiecarui produs.
Cheltuielile erau mai intai inregistrate dupa natura lor, iar apoi pe centre de productie.
Mai tarziu, preocuparile contabililor belgieni au privilegiat calea franceza, de separare a
contabilitatii financiare de contabilitatea de gestiune, cale incheiata cu impunerea unui plan
contabil minim normalizat obligatoriu in 1983.
Acesta este obligatoriu pentru toate intreprinderile mijlocii si mari si trebuie adaptat caracteristicilor
proprii ale acestora.