Alterarea sistemelor de neurotransmisie, prezena comorbiditilor i subdiagnosticarea

tulburrii cu consecine directe asupra gradului de recuperare reduc rata rspunsului terapeutic cu
creterea numrului de recderi. Rezultatul nefavorabil este disfuncionalitatea cognitiv, direct
proporional cu numrul i tipul episoadelor.
n acest context, considerm c stabilizatorii de dispoziie i antipsihoticele de generaia a dou
trebuie s aib rolul principal n abordarea terapeutic corect a tulburrii afective
bipolare, iar evaluarea pacientului trebuie s se fac n mai multe etape.

Eficacitatea medicaiei anticonvulsivante, precum carbamezapina i valproat utilizate n

intervenia de prima linie n tulburarea afectiv bipolar, realiznd clasa medicaiei stabilizatoare
a dispoziiei n psihiatrie au dus la ipoteza c tulburrile dispoziiei ar putea fi consecina
fenomenului de kindling n lobii temporali.

Exist un consens al datelor epidemiologice privind prevalena mai mare a bolii afective
la femei, n comparaie cu brbaii. O apreciere global implic ns nuanri care pot fi
semnificative sub aspectul analizei etiopatogenice a bolii, astfel:
n privina bolii bipolare, raportul femei / brbai fiind de 2 / 1 (Klerman - 1980);
sub aspectul prevaleneitulburarilor afective se constat o scdere a raportului

femei

/ brbai de la 3 / 1 n depresiile reactive la 3 / 2 n depresiile unipolare, cu o tendin de

egalizare n formele bipolare. [7]