Activitatea de instruire optima este realizata prin intermediul folosirii cat mai eficiente a

metodelor de invatamant.
Aceste instrumente faciliteaza transmiterea de informatii, verificarea unor achizitii sau
imbogatirea acestora prin diferite metode, formarea de deprinderi, etc. Astfel meodele de
invatamant pun in prin plan contactul elevilor cu obiecte, fenomene sau situatii care nu sunt des
intalnite in viata de zi cu zi care nu pot fi explciate prin procese conventionale si care sunt
explicate cu ajutorul unor instrumente si tehnici speciale.
Aplicarea corecta a metodelor de invatamant ca si in cazul nostru metoda problematizarii
afecteaza in mod pozitiv imagineatia si creativitatea elevilor, faciliteaza procesele de gandire, le
starneste curiozitatea in legatura cu unele probleme ceea ce ii face pe elevi sa cerceteze
motivandu-i sa descopere noi orizonturi. Putem vedea cat de imporatanta este aplicarea acestor
metodelor in procesele de instruire a elevilor deoarece ele favorizeaza dezvoltarea echilibrata si
chiar frumoasa a tinerilor.
Metoda de invatamant aleasa pentru a fi dezbatuta in randurile care vor urma este metoda
problematizarii deoarece este o metoda larg utilizanta in procesele de instruire care reuseste sa
cuprinda tot spectrul de materii scolare fiind aplicabila penntru majoritatea cazurilor.
Este una dintre cele mai utile si valoroase metode ale didacticii moderne si reuseste sa
puna in evindenta si sa dezvolte foarte bine gandirea rationala a elevilor.
Problematizara este o metoda activa care este inclusa in arealul metodelor orale.
Aceasta metoda isi gaseste utilitate oriunde exista o contradictie, o asa numita situatie-problema,
concept care sta la baza metodei in cauza. Este vorba de un ,,conflict care apare in urma
coliziunii a doua planuri ale realitatii, dintre experienta anterioara si cea noua.1
Mai exact subiectul traieste o stare launtrica de conflict din cauza achizitiilor deja prezente si
adaugarea celor de noutate acestea fiind necompatibile. Noile informatii nu se incadreaza in
vechiul tipar dind nastere unei stari de curiozitate, de neliniste cerandu-se noi explicatii

1 Frunza,2004,P32

situatiillor aparute. O intrebare devine o problema cand ridica semne de intrebare si genereaza
uimire, nedumerire.2
Prin incercarea de a raspunde la problemele ivite se face practic un efort de gandire pentru a
descoperii soluti adecvate problemelor respective. Acestea pot consta in restructurarea,
recombinarea cunostiintelor invatate anterior pentru a da noi explicatii.
In procesele de instruire nu toate obstacolele pot fi considerate situatie-problema. Acesta trebuie
sa indeplineasca anumite conditii pentru a avea acest inteles.
In prima faza obstacolul in cauza trebuie sa creeze starea de conflict de care avem nevoie dintre
informatiile deja cunoscute si cele noi dobandite. Iar elevii trebuie sa detina un bagaj de
cunostiinte suficiente in legatura cu natura obstacolului care trebuie depasit altfel spus utilizarea
eficienta a metodei de care vorbim.3
In cazul in care nu este vorba despre o situatie-problema atunci este nevoie de aplicarea altei
metode de invatamant. Daca este totusi vorba despre o situatie-problema atunci se poate aplica
cu usurinta si eficient la toate disciplinele, toate ciclurile de invatamant fara sa fie limitata de
facotri materiali cum se intampla de pilda in cazul invatarii prin descoperire.
O alta caracteristica a situatiei-problema mai poate fi si ca aceasta poate fi identificata in
realitatea cotidiana sau chiar creata de profesor in cazul in care nu poate fi identificata4
In cazul in care profesorul este nevoit sa creeze situatia-problema, daca acesta detine o temeinica
pregatire psihopedagogica atunci el poate capta interesul elevilor sai si astfel sporind eficienta
metodei.
Rolul profesorului este unul foarte important in buna functionare a metodei.
Acesta este nevoit sa cunoasca nivelul de cunostinte ale elevilor pe anumite teme, mai ales in
cazul identificarii sau creeari situatiei-problema deoarece achiziitile deja existente cum am spus
2 Cerghit,1976,P105
3 Frunza,2004,P33
4 Frunza,2004,P33

anterior sunt foarte importante pentru a depasii problema. Exista numeroase discutii in legatura
cu achizitiile elevilor, acestea reprezentand conditii interne care sunt necesare in rezolvarea
problemelor. Discutiile se rezuma la faptul ca aceste conditii interne mai exact disponibilitatea si
investirea lor in rezolvarea problemelor sunt diferite de la individ la individ, caracterisiticile fiind
influentate de multi factori. In viziunea sa R.M.Gagne spune ca exista patru caracteristitici ale
acestor conditii interne. O prima caracteristica ar fi volumul de reguli sau achizitii de care
dispune individul. Acestea reprezentand cunostintele invatate anterior. Un al doilea aspect consta
in usurinta actualizarii cunostintelor adecvate unei probleme. Capacitatea individului de a sesiza
notiunile absolut necesare rezolvarii situatiei-problema. Usurinta cu care achizitiile alcauiesc
ipoteze. 5
Obiectivul rezolvarii problemelor este sa ceara subiectului sa realizeze un pas in fata spre
insusirea de reguli de ordin superior.
Pasul facut de elev este conditionat de materia pe care o primeste, materia insemnand
,,conflictele si este foarte important ca acesta sa constientizeze diferenta dintre nivelurile de
cunoastere.6 Si complexitatea operatiei de gandire este direct influentata de natura informatiilor
si complexitatea problemei aduse in discutie de catre cadrul didactic.
Pentru a rezolva o problema un numar de etape trebuie sa fie parcurs. Etapele si numarul lor
difera de la autor la autor dar iin general ele au aceasi insemnatate.
Se incepe cu definirea punctului si a scopului urmarit, punerea problemei adica cunoasterea
punctului de plecare si selectarea informatiei, se origanizeaza informatia adunata, incepe
prelucrarea informatiei prin intermediul mai multor cai: rationala, intuitiei, analogiei, etc pentru a
identifica solutiile posibile, se decide luarea unei optiuni, unei solutii optime si verificarea
solutiei alese si a rezultatelor astfel insusindu-se explicatiile problemei.
Dupa cum am mai spus anterior, profesorul este cordonatorul elevilor, el se foloseste de
metoda problematizarii pentru a transite acestora materia si de a o insusi prin intemediul
problemelor care sunt identificate sau create de catre cadrul didactic. Profesorul are la dispozitie
5 Frunza,2004,P36
6 Cerghit,1976,P106

mai multe moduri prin care poate face procesul de instruire mai eficient si sa starneasca interesul
tinerilor. Pentru a creea sau prezenta situatii problematice acesta ii poate determina pe elevi sa
observe obiecte sau fenomene din mediul inconjurator, se pot folosii material demonstrativ
pentru a identifica mai usor problemele si se mai pot identifica prin intermediul comunicarii
orale sau prin lecturarea unui text.
Un alt pas important este ca elevii sa constientizeze, sa identifice contradictiile ca acestia
sa poata definii problema si sa ii identifice crecteristicile. In cazul acesta rolul profesorului este
sa orienteze atentia elevilor spre identificarea contradictiilor. Cadrul didactic poate intervenii pe
parcurs pentru a face mai clare unele date si pentru a orienta discutia in directia potrivita pentru a
mai usura munca elevilor dar nu trebuie sa comunice direct cunostintele gata elaborate pentru ca
trebuie sa conduca gandirea acestora spre descoperirea adevarurilor. Altfel spus print-o atenta
indrumare, prin indicatii verbale care sa nu contina solutii, contribuie la rezolvarea problemelor
in cele mai bune conditii.
In cazul istoriei metoda problematizarii se poate folosii cu mult succes. Istoria este o
disciplina care necesita din partea elevilor o gandire rationala si mult interes pentru ca acestia sa
inteleaga evenimentele istorice. Prin materia predata profesorul sau chiar si elevi pot identifica
situatia-problema sau poate fi creata de catre profesor.