Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Search:
Mergi
=)
Masele Plastice
Se numesc mase plastice materialele produse pe baza de polimeri, capabile de a capata la
incalzire forma ce li se da si de a o pastra dupa raciere. Dupa cantitatea in care se produc ele ocupa
primul loc printre materialele polimere. Ele se caracterizeaza prin:
densitate mica
proprietati termoizolante
Masele plastice se fabrica din materii prime usor accesibile, din ele pot fi confectionate usor cele
mai felurite articole. Toate aceste avantaje au determinat utilizarea lor in diversele ramuri ale
economiei nationale si ale tehnicii, in viata de toate zilele.
Aproape toate masele plastice contin, in afara de polimeri, componenti care le confera anumite
calitati,substanta polimera serveste in ele in calitate de liant.
O masa plastica este constituita din:
materialul de implutura ( faina de lemn, teseturi,azbest, fibre de sticla s.a.), care ii reduc
costul si ii imbunatatesc proprietatile mecanice,
alte substante.
Pentru a ne comporta corect cu masele pastice, trebuie sa stim din ce fel de polimeri au fost
produse ele termoplastici sau termoreactivi.
Polimerii termoplastici ( de exemplu polietilena) la incalzire devin moi si in aceasta stare isi
schimba usor forma. La racire ele din nou se solidifica si isi pastreaza forma capatata. Fiind din nou
incalzite, ele iarasi devin moi, pot capata o noua forma si tot asa mai departe. Din polimerii
termoplastici pot fi formate prin incalzire si presiune diferite articole care in caz de necesitate pot fi
din nou supuse aceluias mod de prelucrare.
Polimerii termoreactivi la incalzire devin plastici, apoi isi pierd plasticitatea devinind nefuzibili si
insolubili, deoarece intre macromoleculele lor liare au loc interactiuni chimice, formindu-se o
structura tridimensionala ( ca in cazul vulcanizarii cauciucului). Un astfele de material nu mai poate fi
supus prelucrarii a doua oara: el a capatat o structura spatiala si si-a pierdut plasticitatea
proprietate necesara pentru acest scop.
Pentru a imbunatati calitatile maselor plastice se recurge si la alte procedee. Materialele plastice
izotactice se utilizeaza atat ca atare, cat si sub forma compozitiilor lor ranforsate (cu fibre de sticla,
grafit, fibre de azbest etc). Ranforsarea (armarea) materialelor plastice mareste mult rezistenta
mecanica si greutatea specifica, dar in acelasi timp creste si pretul lor.
Alte cai e modificare a proprietatilor materialelor plastice constau in formarea de aliaje intre ele,
grefari de macromolecule pe un material dat etc. (- CH2-CH2-)n este o substanta solida, de culoare
alba, termoplastica, putin grasoasa la pipait, asemanatoare cu parafina. Acesta asemanare poate fi
inteleasa daca vom lua in consideratie faptulca acest polimer prezinta prin structura sa o
idrocartbura saturata (parafina) cu o masa moleculara mare. De aci se poate trage concluzia despre
inflamabilitatea polietilenei si despre stabilitatea ei chimica fata de reagenti. Polietilena arde cu o
flacara albastrie luminoasa. Solutiile de acizi, baze si oxidanti( permanganat de caliu) asupra ei nu
influenteaza. Acidul azotic concentrat o distruge.
POLIPROPILENA
(-CH2-CH-)n este foarte asemanatoare cu polietilena.
CH3
Ea de asemenea este un material solid, grasos la pipait, de culoare alba, termoplastic. Ca si
polietilena ea poate fi considerate hidrocarbura macromoleculara saturata (masa moleculara -80 000
200 000). Este un polimer stabil la mediile agresive. Spre deosebire de polietilena, ea devine
moale la o temperatura mai inalta( de 160-170 C) si are o rezistenta mai mare. La prima vedere
aceasta pare de neinteles. Prezenta in prolipropilena a numeroase grupe laterale CH3 ar fi trebuit
sa impiedice la alipirea macromoleculeleor una de alta. Rezistenta polimerului si temperatura lui de
topire in acest caz ar fi trebuit nu sa creasca, ci sa descreasca. Pentru a intelege aceasta
contradictie, este necesar sa examinam mai profound structura acestei substante.In procesul de
polimerizare moleculele de propilena(sau de alt monomer cu o structura asemanatoare)pot sa se
uneasca unele cu altele in diferite moduri, de exemplu:
CH2 CH CH2 CH CH2 CH CH2 CH
CH3 CH3 CH3 CH3
CH2 CH CH CH2 CH2 CH CH CH2
CH3 CH3 CH3 CH3
Primul procedeu se numeste cap-coada, cel de-al doilea procedeu-coada-cap. E posibila si o
varianta mixta de combinare.Polimerizarea propilenei se realizeaza in prezenta de catalizatori, ceea
ce contribuie la formarea dintre toti polimerii posibili a polimerului cu o structura regulata
corespunzatoare principiului cap-coada, caracterizata printr-o succesiune dreapta a grupelor metil
in catena.Grupele- CH3 capata in cazul unei polimerizari de acest fel o orientare spatiala regulata.
Daca ne vom inchipui ca atomii de carbon, care formeaza macromolecula zigzag, sint situati intr-un
singur plan, atunci grupele metil vor fi situate sau de una si aceeasi parte a acestui plan, sau se vor
succeed regulat de ambele parti ale lui.Clorura de polivinil(- CH2 CH -)n este un poilimer
termoplastic, ale carui macromoleculele au o structura de tipul cap-coada(Mr de la 10 000 pine la
150 000). Ea se obtine prin polimerizarea prin radicali a clorurii de vinil CH2=CH. In prezenta de
initiatori, din a caror dezintegrare rezulta radicali liberi pentru inceputul cresterii catenei. Faceti
schema unei macromolecule crescinde de polimer prin formarea successive de
radicali liberi.Pe baza de clorura de polivinil se obtin mase plastice de doua tipuri: viniplast , care are
o regiditate considerabila, si plasticat, care e un material ceva mai moale. Pentru a preveni
descompunerea acestui polimer, in masele plastice fabricate pe baza lui se introduc stabilizatori, iar
pentru a obtine plasticate moi se introduc si plastifianti.Din viniplast se fabrica tevi rezistente la
actiunea agentilor chimici, piese pentru aparatajul chimic, cutii de accumulator si multe altele.
POLISTIRENUL
(- CH2 CH )n.
C6H5 C6H5
Monomerul acestui polimer este stirenul CH2=CH. El reprezinta o imbinare de hidrocarburi
nesaturate cu hidrocarburi saturate, ca si cum ar fi etilena, in a carui molecula un atom de hydrogen
este substituit cu un radical de fenil C6H5, sau benzen, in a carui molecula atomul de hydrogen
este substituit cu un radical de vinil CH2=CH-. Polisterenul are o structura liniara, masa moleculara
de la 50 000 pana la 300 000. Se obtine prin polimerizarea monomeruluiin prezenta de initiatori.
Spre deosebire de polimerii examinati mai inainte, polistirenul la incalzire se depolimerizeaza foarte
usor, adica se dezintegreaza, formind monomerul initial:
-CH2 CH CH2 CH CH2 CH . nCH2=CH
C6H5 C6H5 C6H5 C6H5
Unul din dezavantajele polistirenului este rezistenta relativ mica la lovire, ceea ce-I reduce domeniile
de utilizare. In present datorita cauciucului la sintetizarea polimerului se obtine polistiren rezistent la
lovire. Acest polistiren este acum cel mai raspindit.O varietate de polimer este penopolistirenul. El se
obtine, adaugind in timpul prepararii materialului a unei subtante de spumare. Ca rezultat polistirenul
capata o structura asemanatoare cu o spuma solidificata cu porii inchisi. Acesta este un material
foarte usor. Penopolistirenul se utilizeaza in calitate de material termo- si fonoizolator, la constructii,
in tehnica frigorifica, industria mobilei.
de regula, ca parti componente ale diferitelor materiale artificiale. In afara de poilimeri care joaca
rolul de lianti, in compozitia lor intra materiale de umplutura, substante de solidificare, coloranti si
altele. In procesul de prelucrare la executarea articolelor din ele, de exemplu in timpul presarii la
cald, o astfel de masa plastica la inceput e termoplastica, umple bine forma, apoi in timpul incalzirii
si sub actiunea presiunii in ea se formeaza structura spatiala si ea devine articol solid monolit.
Articolele produse pe baza de mase plastice fenolformaldehidice se caracterizeaza printr-o
rezistenta mecanica, rezistenta termica si stabilitate mare la actiunea acizilor, prin proprietati
dielectrice bune.Din masele plastice fenolformaldehidice, la care in calitate de material de umplutura
serveste faina de lemn, se prepara pulberi de presare, iar din acestea prin presare la cald un
larg asortiment de articole electrotehnice, precum si multe aparate de uz casnic.Utilizind in calitate
de material de umplutura materiale fibroase, de exemplu linters de bumbac, se obtin materialele
cu fibre.Daca in calitate de material de umplutura se foloseste tesatura de bumbac, se obtine o
masa plastica rezistenta denumita textolit ( piatra textila). Din ea se executa piese deosebit de
importante pentru masini. Sunt foarte cunoscute materialele plastice cu straturi lemnoase. Ele se
obtin prin prelucrarea furnirului de lemn cu rasina formaldehidica si prin presarea lui ulterioara. Fiind
un material rezistent si ieftin, se folosesc in industria constructoare de masini, in transport, in diverse
ramuri ale tehnicii, precum si pentru fabricarea mobilei.
<<<obiecte
din mase plastice>>>