Sunteți pe pagina 1din 8

1.

Psihopatiile
2. Psihozele toxice

1. PSIHOPATIILE

In 1884, Babinski introduce in psihiatrie termenul de psihopatie. Termenul de


psiohopatie tinde sa fie inlocuit cu cel de personalitate structurata dizarmonic
(dezvoltari dizarmonice ale personalitatii). Aceasta permite mentinerea
psihopatiilor in afara patologicului, in zona de trecere dintre normal si anormal.

La constituirea acestor perturbari de caracter si de personalitate, care conduc la


grave tulburari de comportament, la tulburari de adaptare si conflicte cu societatea,
contribuie factori etiologici complecsi, de la traumatisme cranio-cerebrale,
encefalite in copilarie, pana la factori de mediu, printre care foarte importanti sunt
cei familiali.

Caracteristici:
1. se cristalizeaza in adolescenta;
2. persista toata viata;
3. se manifesta pe plan comportamental;
4. determina tulburari de adaptare si integrare in societate datorita imaturitatii
autocontrolului la nivelul sferelor afectivitatii si vointei.

Clasificare:
a) Psihopatia astenica

obosesc usor la eforturi obisnuite,

sunt impresionabili, emotivi,

au o capacitate de munca si randament scazute.

b) Psihopatia de tip exploziv (psihopatii excitabili)


1

sunt tipuri de personalitate care nu-si pot stapani emotiile, sunt caracterizati
de descarcari brutale, primitive ale afectelor;

reactioneaza brutal, prin insulte, tipete la mici contrarieri;

reactiile sunt disproportionate, ei functionand pe principiul picaturii care


umple paharul;

comportamentul este inegal: dupa insulte si tipete, declansate de cele mai


mici contrarieri, isi doresc sa reia contactul social sau familial;

subiectii sunt iritabili, irascibili;

aceasta dizarmonie devine mai evidenta in adolescenta, la menopauza sau


andropauza;

uneori explodeaza si devin agresivi, ajungand pana la maltratari.

c) Psihopatia isterica

gandirea si afectivitatea au aspect imatur: subiectii sunt lipsiti de rezistenta


la frustrare (sunt asemeni copiilor care daca nu primesc jucaria preferata, se
simt frustrati si se manifesta ca atare);

sunt sugestibili si au o gandire influentata de afecte si de dorinta de a fi in


centrul preocuparilor celor din jur: sunt egocentrici;

sunt teatrali in exprimare, au o imaginatie si o fantezie exagerate, nascocind


adesea povestiri inedite despre trecutul lor, pentru a impresiona auditoriul si
chiar pe medic;

fac frecvente crize isterice.

d) Psihopatia psihastenica se dezvolta la personalitati nehotarate, oscilante,


anxioase, pe acest fond putand evolua atat la adult, cat si la copii nevroze obsesivofobice, preocupari ipohondrice.

e) Psihopatia paranoida

sunt personalitati dizarmonice, banuitoare, suspicioase, interpretative;

au un orgoliu excesiv (supraautoestimare si atitudine dispretuitoare fata de


cei din jur);

sunt profund interesati de putere si titluri, sunt gelosi si invidiosi pe cei cu un


statut social ridicat;

ajung la procese, scandaluri, reclamatii, sunt procesomani;

pe acest fond evolueaza de obicei paranoia.

f) Timopatia (psihopatia afectiva) are mai multe varietati:

1. hipertimicii (afectivii euforici) sunt excitati afectivi, veseli, optimisti, volubili,


hiperactivi, predispusi la excese erotice si toxice (alcoolism, droguri), vad totul prea
in roz;
2. hipotimicii (afectivii depresivi): posaci, indispusi, care vad totul in negru, tragic;
au tendinta la izolare sociala, sunt dezgustati de viata; capacitatea de colaborare
este foarte redusa;
3. afectivul ciclotimic: este caracterizat prin oscilatii timice (sufletesti) intre
euforie si depresie

g) Personalitatea structurata dizarmonic de tip schizoid

incapacitatea subiectilor de a stabili relatii sociale;

sunt caracterizati de retragere in sine;

indiferenta si raceala afectiva;

functionalitatea sociala este sever limitata;

barbatii, din lipsa abilitatii sociale, pot sa ramana necasatoriti;

sunt inclinati spre speculatii logice, abstracte, dar sunt lipsiti de creativitate;

au bizarerii in gandire;

aceasta personalitate este considerata ca un teren propice pentru


dezvoltarea schizofreniei

h) Personalitatea structurata dizarmonic de tip antisocial si pervers sexual

lipsa de adaptare constanta la normele societatii (conflict direct cu


societatea);

afectivitate primitiva, cu tulburari instinctuale si reactii brutale;

apar tulburari ale sexualitatii, fie homosexualitate, fie perversiuni sexuale.

Numeroase conflicte cu mediul in scoala, in familie, in colectivele de munca.


2.

PSIHOZELE

Definitie: psihoza presupune dezorganizarea globala a persoanei tradusa prin


distrugerea unitatii psihice si pierderea contactului cu realitatea. Psihoza
instaureaza o dezordine mintala care se manifesta prin:

Pierderea capacitatii de autoapreciere a propriei suferinte

Incapacitatea de a distinge ntre experienta subiectiva si realitate

Aparitia tulburarilor de perceptie (halucinatii, iluzii)

Existenta ideatiei delirante

Gndire ilogica

Comportamente inadecvate, bizare

Psihozele endogene care formau "marea psihiatrie"pot fi de mai multe tipuri:


-

Psihoza maniaco depresiva

Psihozele schizofrenice

Psihozele delirante non-schizofrenice: paranoia, psihozele delirante


sistematizate (delirul de interpretare, delirul pasional sau de gelozie), parafrenia.
Paranoia
Este o tulburare descrisa ca o psihoza cronica endogena care consta n evolutia
continua a unui sistem delirant durabil si impenetrabil la critica, dezvoltndu-se
insidios pe fondul conservarii complete a ordinii si claritatii gndirii, vointei si
actiunii.
Elementele definitorii sunt realizate de:
-

delir cronic bine sistematizat nehalucinator

discrepanta ntre aspiratii si posibilitati


4

personalitate premorbida specifica (rigida, hipertrofie a eu-lui)

Psihoza paranoida este n prezent asimilata cu tipul de persecutie din tulburarile


delirante.

Temele delirante care apar la paranoici au continut de: persecutie, gelozie, marire,
filiatie, ipohondriac etc.
Paranoicii sunt foarte revendicativi, au convingerea ca sunt inselati sau incorect
judecati.
Cauza tulburarii delirante este necunoscuta. Anumiti factori de risc sunt relevanti n
aparitia acestei tulburari:

Vrsta avansata

Deteriorarea senzoriala/ Izolarea

Istoricul familial

Izolarea sociala

Trasaturile de personalitate

Emigrare recenta

Principii de tratament:
Prima etapa a terapiei consta n stabilirea unei aliante terapeutice. Un astfel de
pacient are nevoie de o ascultare empatica, directa fara confruntari si fara afirmatii
evazive. Schema de tratament a unei tulburari delirante trebuie sa cuprinda pasii
urmatori:

Excluderea altor cauze pentru trasaturile paranoide

Confirmarea absentei unui alt tip de psihopatologie

Evaluarea consecintelor comportamentului delirant:


o

Demoralizare

Frica, Furie

Depresie

Impactul asupra aspectelor financiare, legale, personale, ocupationale


dat de actiunile pacientului de a cauta "solutii n justitie", "dovezi de
infidelitate", "diagnostice medicale"
5

Evaluarea anxietatii si agitatiei

Evaluarea potentialului suicidar si agresiv

Estimarea necesitatii internarii

Psihoterapie si tratament farmacologic

Mentinerea contactului pe perioada remisiunii

SCHIZOFRENIA
Schizofrenia este o boala complexa care nu are o singura trasatura definitorie ci
multiple simptome caracteristice din domenii multiple: cognitie, emotie,
personalitate, activitate motorie. Principala trasatura clinica a schizofreniei este
poate aceea ca psihismul pacientului pare rupt, fragmentat, disociat. Aceasta
disociere apare ntre ins si ambianta care, cufundat n lumea gndurilor, se rupe de
realitate si intrapsihic - ntre principalele functii si procese psihice. Psihismul si
pierde unitatea iar diferitele aspecte ale psihismului reflecta n mod individual
aspectele realitatii.
Simptomele caracteristice ale schizofreniei n viziunea principalilor psihiatri care au
aprofundat aceasta boala sunt:

saracire emotionala, abulie, pierderea unitatii identitatii

gndire fragmentata, inabilitatea de raportare la lumea externa

tipuri specifice de idei delirante si halucinatii

FORME CLINICE DE SCHIZOFRENIE


Formele clinice traditionale cuprind pacientii n functie de simptomele
predominante.
1.

Schizofrenia dezorganizata

apare n adolescenta/la oamenii foarte tineri

pare a fi mai frecventa la barbati

debutul n general brusc printr-o schimbare frapanta a conduitei, cel n cauza


devenind dezorganizat n gnduri si comportament
Dezorganizare ideativa se traduce prin incoerenta masiva, severa. Pacientul trece
brusc de la o idee la alta asa nct nu se ntelege ce vrea sa spuna. Aceasta
6

incoerenta nu este prezenta doar la nivelul ideilor ci si al cuvintelor, spuse la


ntmplare, fara legatura.
Dezorganizare comportamentala; pacientul este ntr-o continua deplasare, n
miscare, parca ar fi ntr-un fel de investigare.
Indivizii care sufera de acest subtip de schizofrenie sunt frecvent incoerenti, au o
dispozitie neadecvata contextului situational sau detasare afectiva. Prezinta
numeroase bizarerii de comportament (ex. grimase, neobisnuite). Vorbirea lor
contine numeroase neologisme, expresii bizare, idei delirante.
2. Schizofrenia catatonica
Este o forma clinica caracterizata prin tulburari psihomotorii. n modelul clasic,
pacientul este catatonic si prezinta flexibilitate ceroasa ceea ce presupune ca este
ca o statuie de ceara, n general prezinta mutism iar atunci cnd este plasat ntr-o
anumita pozitie, va ramne n acea pozitie pentru o lunga perioada de timp.
n aceasta forma de schizofrenie se descriu negativisme active si pasive. De
exemplu negativismul alimentar este o problema de interventie psihofarmacologica
de urgenta, viata pacientului ajunge n pericol prin nealimentare. Poate aparea o
sugestibilitate crescuta, pacientul supunndu-se automat ordinelor terapeutului.
Ecolalia este o repetare lipsita de sens, ca "de papagal", a cuvintelor si frazelor
spuse de o alta persoana. Ecopraxia consta n repetarea gesturilor interlocutorului.
Ecomimia presupune imitarea expresiei mimice a interlocutorului.
Desi aceasta forma se ntlnea frecvent n urma cu cteva decenii, azi este din ce n
ce mai rara datorita interventiei rapide si eficiente a medicatiei neuroleptice.
3. schizofrenia paranoida
Simptomele dominante ale acestei forme sunt ideile delirante de persecutie sau
grandoare. Frecvent apar iluzii si halucinatii, cel mai adesea auditive, legate de cele
mai multe ori de continutul temei delirante. Sub influenta ideilor delirante, pacientii
pot scrie memorii, denunturi, pot trece la masuri de aparare fata de presupusele
amenintari, devenind astfel periculosi. Debutul schizofreniei paranoide tinde sa fie
mai trziu n cursul vietii dect la celelalte forme iar trasaturile distinctive, mai
stabile de-a lungul timpului. Trasaturile asociate ideilor delirante si halucinatiilor
sunt: anxietatea, furia, combativitate sau, dimpotriva, retragere sociala,
ambivalenta sau inversiunea afectiva.
4. Schizofrenia reziduala
Aceasta forma presupune ca a existat n trecut cel putin un episod acut de
schizofrenie dar tabloul clinic actual nu prezinta simptome psihotice pozitive
notabile (ex. idei delirante, halucinatii, dezorganizare a vorbirii). Apare o retragere
sociala marcata, aplatizarea afectului, abulie. Pot fi prezente idei excentrice sau
7

bizarerii de comportament dar ele nu mai sunt marcate. Halucinatiile si ideile


delirante, atunci cnd apar, sunt putin frecvente si vagi.
5. Schizofrenia simpla
Aceasta forma clinica de schizofrenie nu se distinge printr-un element clinic
semnificativ, caracteristic ci printr-o gama larga de simptome negative:

o scadere a capacitatii volitionale

o scadere a a capacitatii de rezonanta afectiva

o scadere pna la anulare a functionalitatii profesionale si sociale

o anumita detasare

o nsingurare, izolare

un comportament autist

Principii de tratament:
Vizeaza:- atenuarea fenomenelor psihotice
-

reintegrarea individului in mediul socio-familial

Se pot folosi urmatoarele metode:


1)Terapia medicamentoasa cu neuroleptice(haloperidol), sedative, hipnotice
2)Terapia electroconvulsivanta(electrosocuri)
3)Psihoterapia de grup si individuala
4)Ergoterapia
5)Terapia familiei