Ion Pop al Glanetasului, personajul principal din romanul "Ion" al lui Rebreanu .

Fiul lui Alexandru Glanetasul

si al Zeno-biei. Ion este un tanar chipes si muncitor, dar fara pamant, fiindca tatal sau terminase repede
zestrea nevestei si daduse in darul betiei.

El este modelul taranului ardelean din primele

decenii ale secolului 20. Destinul lui este strans legat de viata
satului din primele decenii ale secolului al XX-lea, a carui existenta Rebreanu
o surprinde realist si structurat social, in conditii specifice pentru romanii din
Transilvania - o realitate complexa si tragica. Din pacate, Ion al
Glanetasului n-a pastrat din trasaturile specifice ale romanilor
transilvaneni, decat dragostea de munca, harnicia, in vreme ce
dragostea pentru pamantul stramosesc se transforma intr-un fetisism
(veneratie exagerata pentru o idee) pentru pamantul obiect al
muncii, transformare ce-l dezumanizeaza prin aceasta oarba sete de
proprietate. Ion nu mai distinge cinstea, corectitudinea, capacitatea,
deosebindu-se prin atitudinea etica, prin unele actiuni negative, de
masa locuitorilor din sat precum si de inaintasi. Ion este caracterizat in mod
direct de catre narator beneficiind de un portret marcat de calitati: "Iute si harnic ca ma-sa", pamantul
ii era drag ca ochii din cap". Aceasta iubire pentru pamant, care tine de straturile de profunzime ale fiintei
sale,
In opera il vedem pe Ion ca pe un taran sarac, lacom de pamant din pricina pauperitatii, siret, incapatanat,
capabil de compromisuri morale, renuntand la iubirea adevarata si simuland ceea ce nu simte, cu scopul
unic de a castiga avere. Drama lui Ion este drama taranului sarac. Mandru si orgolios, constient de calitatile
sale, nu-si accepta conditia si este pus in situatia de a alege intre iubirea pentru Florica si zestrea Anei. In
dorinta de a obtine mai intai pamantul, apoi iubirea, personajul se dezumanizeaza treptat, iar finalul tragic
are sens moralizator;