Curs 11

Conventia privind facilitarea accesului international la justitie, anume Conventia de la

Haga din anul 1980, ratificata de Romania prin Legea nr. 215/2003, prevede regimul national
in ceea ce priveste accesul international la justitie si spune cetatenii unui stat contractant,
precum si persoanele avand resedinta obisnuita intr-un stat contractant beneficiaza de
asistenta judiciara in materie civila si comerciala in fiecare stat contractant in aceleasi conditii
in care ar fi beneficiat daca el insusi ar fi fost cetatean sau rezident al acelui stat.
Conventia prevede obligatia fiecarui stat de a desemna o autoritate centrala
competenta pentru primirea cererilor de asistenta judiciara. In cazul Romaniei este vorba
despre Ministerul Justitiei. Conventia reglementeaza scutirea de cautio iudicati solvi, nicio
cautiune si nicio depunere, indiferent de denumirea ei, nu poate fi solicitata numai pentru
simplul fapt pentru ca o persoana are calitatea de strain sau nu are domiciliul in tara
respectiva. Este aplicabil regimul national si in ceea ce priveste legalizarea copiilor dupa
deciziile justitiei.
La nivel european este in vigoare Acordul european asupra transmiterii cererilor de
asistenta judiciara, adoptat la Strasbourg in anul 1977 sub egida Consiliului Europei, care
prevede posibilitatea oricarui cetatean european de a transmite prin autoritatea centrala din
statul lui cereri de asistenta judiciara in alte state europene. Acordul prevede si obligatia
autoritatilor expeditoare si primitoare de a asista pe solicitant, in sensul de a-l asista la
indeplinirea documentatiei necesare pentru indeplinirea cererii de asistenta si transmiterea
cererii catre autoritatile locale competente sa asigure respectiva asistenta.

(IV) Efectele hotararilor judecatoresti straine in Romania

(i) Dreptul intern
Problema eficacitatii hotararilor straine este reglementata in art. 1093-1109 C. proc.
civ. Prin recunoasterea si executarea hotararilor straine intelegem nu numai hotararile
judecatoresti, dar si actele notariale, precum si actele unei autoritati publice.
(1) Recunoasterea hotararilor judecatoresti straine (recunoasterea autoritatii de lucru
judecat al acestor hotarari)
(A) Anumite hotarari straine sunt recunoscute de plin drept. Este vorba de statutul
personal al cetatenilor statului unde hotararea a fost pronuntata.
(B) Recunoasterea judiciara a hotararilor straine.
(a) Conditiile recunoasterii
Conditii pozitive:
Trebuie sa fie definitiva potrivit legii statului unde a fost pronuntata;
Instanta care a pronuntat hotararea sa fi avut competenta sa judece procesul potrivit legii
sediului sau;
Sa existe reciprocitate in ceea ce priveste efectele hotararilor judecatoresti straine intre
Romania si statul instantei care a pronuntat hotararea;
In cazul in care o partea a lipsit la acel proces, trebuie sa se constate ca partii care a lipsit i-a
fost inmanata citatia pentru termenul cand au avut loc dezbaterile in fond, i s-a comunicat
actul de sesizare a acelei instante, i s-a dat posibilitatea de a se apara pe parcursul procesului
si i s-a dat posibilitatea de a exercita o cale de atac impotriva respectivei hotarari.
Conditii negative:
Hotararea este manifest contrara ordinii publice de drept international privat roman;
Hotararea straina a fost obtinuta cu scopul exclusiv de a sustrage cauza de la aplicarea legii
romane, conform dreptului international privat roman;
Cand exista o autoritate de lucru judecat a unei hotarari romane si in cazul in care exista o
situatie de litispendenta;
Hotararea straina este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata anterior in strainatate
susceptibila de a fi recunoscuta in Romania;
Instantele romane aveau competenta exclusiva de solutionare a cauzei;
A fost incalcat dreptul la aparare;
Hotararea nu este definitiva si face obiectul unei cai de atac in tara unde a fost pronuntata.
1

Recunoasterea unei hotarari straine nu poate fi refuzata pentru singurul motiv ca

instanta care a pronuntat-o a aplicat o alta lege decat cea care ar fi fost determinata potrivit
dreptului international privat roman, afara de cazul in care procesul priveste starea civila si
capacitatea unui cetatean roman. Totusi, va fi recunoscuta in cazul in care, desi este vorba
despre starea civila si capacitatea unui cetatean roman, solutia pronuntata de catre instanta
straina este similara celei care ar fi fost pronuntate si de catre instanta romana, aplicand
norma conflictuala romana.
(b) Instanta romana nu poate sa reexamineze pe fond hotararea straina si nici nu o
modifica.
Procedural este competent tribunalul de la domiciliul/sediul persoanei care a refuzat
recunoasterea. Daca nu se poate determina, atunci va fi de competenta Tribunalului
Bucuresti. Daca este vorba despre o cerere de recunoastere pe cale incidentala, este
competenta instanta care solutioneaza cererea principala.
Cererea trebuie sa indeplineasca conditiile unei cereri de chemare in judecata
prevazute de legea romana, careia i se ataseaza dovada caracterului ei definitiv, dovezi
privind indeplinirea acelor conditii pentru situatia in care partea a lipsit, precum si orice alt
document din care sa rezulte indeplinirea conditiilor mentionate. Actele trebuie traduse
legalizat si supralegalizate, daca nu exista o conventie care sa scuteasca de supralegalizare.
Cererea se judeca cu citarea partilor, cu exceptia cazului in care din cuprinsul hotararii
rezulta ca paratul a fost de acord cu admiterea actiunii. Se pronunta o hotarare de
recunoastere.
(2) Executarea hotararii straine
Conditiile executarii sunt toate conditiile de la recunoastere plus aceea ca hotararea
trebuie sa fie executorie potrivit statului unde a fost pronuntata. Se formuleaza o cerere, care
merge impreuna cu cererea de recunoastere, competenta apartine tribunalului in
circumscriptia caruia urmeaza sa se efectueze executarea in Romania. La cerere trebuie sa fie
atasate toate actele de la recunoastere si, in plus, dovada din care sa rezulte ca hotararea
straina este executorie. Cererea se solutioneaza printr-o hotarare, cu citarea partilor. Dupa ce
hotararea a ramas definitiva, se emite titlul executoriu in conditiile legii romane.
Hotararea straina pronuntata de catre o instanta competenta beneficiaza in Romania de
forta probanta privind constatarile pe care instanta straina le face, daca acea hotarare are
caracter autentic.

(ii) La nivel european

(1) Regulamentul nr. 44/2001 prevede in ceea ce priveste autoritatea de lucru judecat
principiul ca o hotarare pronuntata intr-un stat membru este recunoscuta in celelalte state
membre, fara a fi necesar sa se recurga la o procedura speciala. Totusi, in ipoteza in care
partea impotriva careia se cere recunoasterea contesta, partea interesata trebuie sa solicite
recunoasterea hotararii. Solicitarea poate fi facuta pe cale principala sau pe cale incidentala,
intr-un alt litigiu.
Impedimentele la recunoastere sunt:
(a) Impedimente de procedura (propriu-zisa) si de fond
Daca hotararea este vadit contrara ordinii publice de drept privat international a statului
membru solicitat;
Hotararile pronuntate in default, cand dreptul la aparare al uneia dintre parti a fost incalcat, cu
exceptia ipotezei in care paratul, desi absent, ar fi avut posibilitatea sa formuleze o cale de
atac si nu a formulat-o;
Autoritatea de lucru judecat cu o hotarare din statul membru solicitat, adica recunoasterea va
fi refuzata daca hotararea este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata intr-un litigiu intre
aceleasi parti in statul membru solicitat;
2

Autoritatea de lucru judecat cu o hotarare dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat tert, adica
recunoasterea va fi refuzata daca hotararea este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata
anterior intr-un alt stat membru sau intr-un stat tert, intre aceleasi parti, intr-un litigiu avand
aceleasi obiect si aceeasi cauza, cu conditia ca hotararea anterior pronuntata sa intruneasca
conditiile necesare pentru a fi recunoscuta in statul membru solicitat.
(b) Impedimente de competenta
Instanta care a pronutat hotararea a nesocotit dispozitiile din acele trei situatii analizate ca
fiind de competenta obligatorie (in materie de asigurari, protectia consumatorilor si
competenta exclusiva).
Hotararea a carei recunoastere se cere nu poate fi modificata ori revizuita pe fond. In
cazul in care hotararea a carei recunoastere se cere este supusa unei cai de atac in tara de
origine (nu este definitiva), instanta romana sesizata cu cererea de recunoastere poate
suspenda procedura de recunoastere pana in momentul cand hotararea din alt stat membru
ramane definitiva.
In ceea ce priveste executarea, forta executorie, intotdeauna va fi vorba despre
executare judiciara. Pentru a fi declarata executorie, trebuie sa indeplineasca toate conditiile
de la recunoastere si, in plus, sa fie executorie in statul unde a fost pronuntata.
Procedura de executare este de competenta teritoriala a instantelor de la domiciliul
partii impotriva careia se cere executarea sau de la locul de executare. Din punct de vedere
material, fiecare stat membru are obligatia sa comunice Comisiei Europene instantele care
sunt competente pentru solutionarea cererii de executare.
Procedura urmeaza o faza de fond, o prima cale de atac si, posibil, o a doua cale de
atac. In ceea ce priveste procedura de fond, ea este de competenta instantei indicata de fiecare
stat ca avand aceasta competenta. In ceea ce priveste Romania, competenta apartine
tribunalului de la domiciliul partii impotriva careia se solicita executarea.
Procedura urmeaza regulile din statul solicitat. Reclamantul este obligat sa isi aleaga
un domiciliu pe teritoriul statului solicitat sau un mandatar special pentru procesul respectiv.
Trebuie depuse doua documente in momentul solicitarii, anume copia hotararii (care sa
indeplineasca conditiile necesare pentru a se stabili autenticitatea acelei hotarari) si un
certificat. Certificatul are un model mentionat in anexa 5 la regulament, care este unic pentru
toate statele membre si prevede cateva mentiuni esentiale, respectiv statul membru de origine,
instanta sau autoritatea care a eliberat certificatul, ce instanta a pronuntat hotararea, datele de
identificare ale hotararii, textul hotararii, mentiunea ca acea hotarare este executorie in statul
membru de origine si semnatura si tampila organului emitent al certificatului.
Procedura in fata primei instante se desfasoara fara citarea partilor. Instanta verifica
numai actele mentionate si incuviinteaza imediat executarea. Hotararea se notifica atat
reclamantului, cat si paratului, iar partea interesata poate exercita prima cale de atac (recursul
la curtea de apel, pentru Romania). In recurs, paratul poate invoca orice impediment dintre
cele mentionate. Termenul pentru exercitarea recursului este de o luna de la comunicarea
hotararii primei instante, dar, daca partea impotriva careia se solicita executarea are
domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru decat cel in care s-a pronuntat hotararea de
incuviintare a executarii, termenul este de doua luni de la data comunicarii, fara ca acest
termen sa poata fi prelungit in vreun fel. Impotriva hotararii pronuntate in recurs se poate
exercita o a doua cale de atac diferita, in functie de legislatia fiecarei tari membre. In cazul
Romaniei nu se poate exercita decat calea extraordinara de atac a contestatiei in anulare sau a
revizuirii.
Instanta de executare nu poate revizui in fond hotararea a carei executare se cere. In
cazul in care ea este executorie, dar nu este si definitiva, instanta romana poate suspenda
judecarea cauzei pana la momentul ramanerii definitive si poate lua masuri provizorii si de
conservare. Nu se poate impune o cautio iudicato solvi, nu se poate impune o taxa
3

suplimentara peste taxa judiciara de timbru stabilita pentru aceasta categorie de situatii. Taxa
judiciara de timbru trebuie sa fie fixa. Nu se poate stabili o taxa in functie de valoare. Aceasta
hotarare va putea fi executata in statul solicitat numai in momentul in care s-a pronuntat in
prima cale de atac. Hotararea de fond nu este executorie.
Instanta trebuie sa adopte o procedura flexibila, daca se pune o problema de fixarea
unui termen pentru ca partea sa pregateasca apararea, daca se cer documente suplimentare
etc. Procedura nu trebuie insotita de termene de decadere sau de alte asemenea impedimente
procedurale care sa impiedice in final executarea.

(2) Regulamentul nr. 1215/2012 contine prevederi partial diferite. Acest regulament
este cea mai avansata forma de integrare judiciara a tarilor membre.
In ceea ce priveste recunoasterea, hotararile pronuntate intr-un stat membru se
recunosc in celelalte state membre de drept, fara a fi necesara o procedura speciala. In cazul
in care se contesta, nu cel care solicita recunoasterea trebuie sa ceara incuviintarea
recunoasterii, ci cel care contesta trebuie sa formuleze cerere pentru a se constata motivele de
refuz de recunoastere.
In fata instantei care judeca refuzul recunoasterii trebuie depusa hotararae straina si un
certificat. Certificatul este prevazut in anexa 1 si este mult mai amplu decat certificatul
reglementat de Regulamentul nr. 44/2001. Acest certificat reproduce integral informatiile
cuprinse in hotararea a carei recunoastere este in discutie, anume instanta de origine, datele
reclamantului, datele paratului, hotararea, daca a fost pronuntata in lipsa, obiectul hotararii,
ce a dispus instanta, daca sunt dobanzi, penalitati care curg periodic, taxe judiciare de timbru,
onorariile avocatilor, semnatura, tampila si data autoritatii emitente etc.
Recunoasterea se poate refuza:
Cand este vadit contrara ordinii publice de drept international privat a statului membru
solicitat;
Cand a fost pronutata in lipsa si actul de sesizare nu a fost comunicat, cu exceptia cazului in
care paratul in lipsa ar fi putut exercita o cale de atac si nu a facut-o;
Cand este ireconciliabila cu o hotarare intre aceleasi parti din statul membru solicitat;
Cand este ireconciliabila cu hotararea pronuntata intr-un alt stat membru sau intr-un stat tert,
cu identitatea de parti, obiect si cauza, daca hotararea pronuntata in alt stat membru
indeplineste conditiile pentru a fi recunoscuta in statul solictat;
Daca s-a incalcat competenta in materia asigurarilor, consumatorilor, munca si competenta
exclusiva.
Hotararile nu pot fi revizuite pe fond.
In ceea ce priveste executarea, o hotarare pronuntata intr-un stat membru, care este
executorie in statul membru respectiv, este executorie in toate celelalte state membre, fara a fi
necesara o incuviintare a executarii.
In cazul in care paratul contesta, el este cel care trebuie sa introduca o cerere prin care
sa solicite instantei sa constate refuzul de executare, cand se constata un motiv de impiedicare
a executarii. Motivele de impiedicare a executarii sunt identice cu cele de la recunoastere.
Procedura este in linii mari aceeasi cu cea din Regulamentul nr. 44/2001. Competenta
apartine tribunalului in fata caruia se depun copia hotararii si certificatul. Tot ca expresie a
unificarii judiciare, nu se mai cere niciuneia din parti sa indice o adresa postala in tara care
judeca refuzul de executare si nici sa numeasca un reprezentant autorizat din acea tara. Exista
posibilitatea unei prime cai de atac (recursul la curtea de apel, in cazul Romanie) si, eventual,
unei a doua cai de atac (contestatia la executare sau revizuire).