Sunteți pe pagina 1din 5

ROUSSEAU

Discurs asupra originii si fundamentelor inegalitatii dintre oameni (1755)

Rousseau adreseaza doua critici stiintei moderne a dreptului natural:


Ca modernii dau definitii contradictorii legii naturale
Ca ei confunda natura omului cu ceea ce oamenii au devenit in cursul
istoric

Ii reproseaza lui Hobbes faptul ca a confundat omul civil cu omul socializat


Hobbes a afirmat in mod gresit ca oamenii sunt dusmani unii altora pentru ca
nu a distins bine intre natura si societate
Hobbes i-a atribuit omului natural pasiunile omului social
Pe de alta parte, Rousseau recunoaste ca Hobbes a intrevazut foarte bine
eroarea tuturor definitiilor moderne ale dreptului natural faptul ca natura
umana este straina moralitatii
In Discursul despre inegalitate, Rousseau indeparteaza toate cartile savantilor
moderni si faptele istorice pt ca dreptul nu poate fi dedus din fapte; de aceea
el ia ca punct de plecare omul natural, strain de morala si distinctia dintre
bine si rau
Rousseau nu indeparteaza faptele istorice pt a introduce un punct de vedere
moral asupra omului, ci este vorba mai degraba de o incercare de a fonda
stiinta politica, Rousseau propunandu-si pt aceasta sa ignore societatile
politice care au existat pana la el
Deviza lui este sa nu il confundam pe omul natural cu cel civilizat
Toti filosofii, spune el, care au vrut sa ajunga la conceptul de stare de natura
au esuat pt ca realitatea sociala in care s-au increzut le-a ascuns ceea ce era
cu adevarat natural
Rousseau isi propune asadar sa plece de la o intuitie non-istorica asupra
naturii omului si sa scrie o istorie care nu pretinde despre ea insasi ca este
adevarata
El urmareste sa faca doar rationamente ipotetice si conditionale
Nu este vorba inca (asa cum va fi in Contractul Social) de a expune principiile
dreptului politic
O istorie posibila a relatiilor sociale reconstituie o istorie ipotetica a
guvernarilor
Potrivit lui Rousseau, oamenii nu au instituit statele dorind servitutea, ci pt a
le proteja viata, bunurile si libertatea
Asocierea voluntara pe care o descrie Rousseau in Discursul asupra
inegalitatii este una legitima; desi intentiile au fost legitime, totusi efectele
involuntare ale asocierii oamenilor s-au dovedit catastrofale:
Servitutea celor saraci, dar si a bogatilor, cauzata de raporturile lor de
dependenta reciproca
Servitute politica rezultata din faptul ca guvernele se situeaza deasupra
legilor
O stare de razboi intre toate statele lumii
In Contractul Social, Rousseau va incerca sa analizeze in ce conditii oamenii
pot realiza ceea ce doresc efectiv atunci cand consimt sa traiasca intr-o
societate politica

In Contractul Social, el isi propune sa analizeze cum putem impiedica fie si


numai provizoriu transformarea libertatii in servitute
Hobbes descrisese natura omului fara sa separe vreodata natura de societate
Starea de natura era pt el o fictiunein care nu existau raporturi morale si
juridice intre oameni si in care viata oamenilor era similara cu cea a
animalelor; acest lucru se intampla nu pt ca natura oamenilor este astfel, ci pt
ca starea de razboi care aparea din pricina dizolvarii societatii civile facea
imposibila civilizatia
Din perspectiva lui Rousseau, istoria ipotetica devine indispensabila pt a avea
acces la adevarata natura a omului si pt a separa in ea ceea ce este originar
de ceea ce este artificial
In opinia lui Rousseau, trebuie sa indepartam toate efectele socializarii pt a
accede la natura adevarata a omului
Pt Hobbes, orice om civilizat poate observa in el insusi pasiunile naturale care
exista in toate societatile
Pt Rousseau insa doar un individ exceptional este capabil sa descopere
lucrurile pe care le ascund prejudecatile sociale
In cazul omului natural, fortele si puterea sa sunt pe masura dorintelor pe
care le are; cand apar dorinte noi care necesita ajutorul celuilalt, atunci apar
si motivele/cauzele diviziunii si competitiei si este impiedicata cooperarea
pasnica
Regasim aici sociabilitatea conflictuala, analizata si de Hobbes
Ne punem intrebarea ce se intampla atunci, din perspectiva lui Rousseau, cu
dreptul natural
In starea de natura descrisa de Rousseau, dreptul natural este definit plecand
de la sensibilitate si facand abstractie de ratiune
Descoperim in noi insine doua principii afective fundamentale: iubirea de sine
(grija sau interesul fiecaruia pt propria bunastare si conservare) si mila
(respingerea naturala a suferintei)
Avem doua inovatii decisive: dorinta bunastarii sau a conservarii nu mai este
definita in legatura cu ratiunea; excesele iubirii de sine sunt temperate de
mila
Desi Rousseau se doreste a fi un ganditor sistematic, exista diferente intre
viziunea sa din Discursul asupra inegalitatii si cea din Contractul social
In prima lucrare, Rousseau se refera la istoria ipotetica a umanitatii (a
guvernarilor)
In cea de a doua lucrare, el studiaza principiile dreptului politic
In Discursul asupra inegalitatii, Rousseau corecteaza analizele lui Hobbes cu
privire la starea de natura
Starea de natura se naste din cauza societatii si nu a pasiunilor naturale
societatea provoaca razboi pt ca s-a indepartat de natura
Rousseau adauga aici si o idee preluata de la John Locke potrivit careia
razboiul se naste din dezvoltarea inegalitara a proprietatii
Societatea civila nu apare din dorinta de servitute voluntara, ci din dorinta de
a salva libertatea
Care sunt atunci cauzele servitutii? Exista 2 cauze:
Legile, in loc sa ii protejeze pe saraci, ii favorizeaza pe bogati

Razboiul suprimat in interiorul societatii politice rabufneste si mai violent la


frontiere
Nasterea unui stat duce acum si la nasterea celorlalte, fiecare dintre ele fiind
constrans sa adopte, in vederea protectiei, solutia politica
Nu avem de a face cu dorinta servitutii, ci cu preocuparea de a face efectiva
puterea suprema a comunitatii
In Discurs asupra inegalitatii, corpul politic se naste printr-un adevarat
contract intre popor si conducatorii pe care acesta ii alege
Vointele membrilor poporului fiind unite intr-una singura, legile fundamentale
devin obligatorii pt toti membrii statului, fara exceptie
Contractul astfel incheiat intre popor si conducatori nu este invocabil in cazul
in care vreuna dintre parti a incalcat vreo conditie stabilita
In Contractul social, Rousseau se bazeaza pe demonstratie si nu pe o istorie
ipotetica; se afla in joc aici insasi tema libertatii
Miza contractului social este, in aceasta privinta, aceea ca fiecare cetatean sa
asculte doar de sine si sa fie mai liber ca inainte
Inca din Discursul asupra inegalitatii, libertatea era considerata ca inalienabila
Uniunea politica trebuia sa mentina cele doua aspecte ale libertatii naturale,
definite in prima parte a discursului: mai intai independenta indivizilor unii
fata de altii, si in al doilea rand puterea vointei si cea a alegerii care sunt
specifice omului
Ca si la Hobbes, pentru Rousseau, suveranitatea este una indivizibila
Suveranul este, asadar, situat deasupra legilor; suveranitatea este si absoluta
I s-a reprosat lui Rousseau faptul ca i-a acordat poporului o suveranitate
ilimitata; a facut acest lucru pt ca a crezut ca raul venea de la detinatorii
puterii si nu de la puterea in sine
Pt Rousseau, suveranitatea populara este prin natura ei fara vreo limita legala
Vointa actuala a suveranului are puterea de decizie, el putand chiar sa dizolve
societatea civila
Potrivit lui Jean Terrel, trebuie sa distingem intre actul voluntar care instituie
societatea civila si vointa prezenta a suveranului
Existenta corpului politic depinde asadar de vointa prezenta a suveranului
Rousseau se inspira de la Hobbes atat in privinta istoriei ipotetice a
umanitatii, cat si in stiinta dreptului politic
Pt Rousseau insa, teza sociabilitatii naturale cade odata cu cea a primatului
ratiunii
Dreptul natural se fundamenteaza pe sensibilitate, si nu pe ratiune
Corpul politic se va manifesta de acum inainte legiferand
Rousseau introduce doua inovatii decisive: o noua definitie a legii si de faptul
ca suveranul actioneaza exclusiv legiferand
De aici deducem ca in sistemul lui Rousseau puterea legislativa in ea insasi
este adevaratul suveran
Guvernul devine atunci instanta insarcinata cu aplicarea legilor la situatiile
particulare
Corpul politic capata in acest cadru o putere absoluta asupra membrilor sai

Teoreticienii contractualisti de dinainte de Rousseau (Grotzius, Pufendorf si


Locke) admiteau ca instituirea cetatii se facea pt ca legile naturale legitime in
drept erau in mare parte lipsite de putere
Rousseau adauga si faptul ca nu naturii ii revine rolul de a salva drepturile
omului si cetateanului
Dreptul politic si buna fucntionare a institutiilor sunt cele carora le revine rolul
de a proteja drepturile omului si cetateanului
In opinia lui Rousseau, numai conventia sociala poate asigura ceea ce nu a
reusit dreptul natural modern, anume punerea politicii in slujba securitatii si a
protejarii indivizilor
Libertatea civila vine asadar acum sa o inlocuiasca pe cea naturala
Ea inseamna mai intai independenta unui om de alt om si in al doilea rand,
libertatea naturala il defineste pe om ca om
Pt a ca cetatenii sa devina liberi, Rousseau spune ca trebuie indepartata total
aceasta libertate naturala
Independenta este astfel abandonata in favoarea guvernarii legii
Guvernarea legii ne elibereaza de orice dependenta fata de o vointa
particulara
Cetateanul redobandeste independenta pe care ajunsese sa o piarda in starea
de razboi
Suveranul si nu guvernul va stabili legile de suveranitate inzestrate cu
utilitate publica
Trebuie sa distingem deci intre doua functii: intre exercitarea puterii
legislative care ii revine suveranului si cea a puterii executive care ii revine
principelui/magistratului
Rousseau afirma ca orice stat legitim este republican
Diversitatea regimurilor priveste doar modalitatile de guvernare
Monarhia legitima este o republica in care poporul suveran i-a incredintat unui
singur om exercitiul puterii executive
Regimul democratic este, dupa Rousseau, regimul in care exista cel mai mare
risc de a confunda suveranul cu guvernul
Rousseau strange laolalta doua discursuri considerate inainte de el ca fiind
incompatibile: Discursul despre statul suveran si cel despre republica
Suveranul lui Rousseau nu are ca sarcina elaborarea sau propunerea legilor;
el, in acest sens, nu se confunda cu legislatorul
Legislatorul este un personaj exceptional, capabil sa descopere legile potrivite
oricarei actiuni si capabile sa convinga poporul fara ca el insusi sa fie
magistrat
In sistemul lui Rousseau din Contractul social, dreptul de a propune legi noi ii
este rezervat guvernului
Eventualele propuneri ale corpului legislativ sunt supuse apoi aprobarii
corpului executiv
Rousseau sintetizeaza asadar trei discursuri: cel despre dreptul natural
modern, cel despre suveranitate si cel despre republicile libere
In starea civila, dreptul natural este instituit prin contract, instituit odata cu
instituirea suveranitatii comunitatii
Dreptul natural devine astfel din ce in ce mai politic