Sunteți pe pagina 1din 30

TEORII ALE DEMOCRATIEI

10 oct.

MACHIAVELLI
Diego Quaglioni:
-

Refectia politica a lui Machiavelli e legata de relatia dintre istorie si


politica, experienta si normele vietii civile
Normele vietii civile sunt inspirate din opera lui Titus Livius (primul
conducator al reflectiei istorico politice renascentiste)
Machiavelli experienta anticilor poate fi cel mult un ghid pt umanisti
(florentini) si nu trebuie privita ca o autoritate
Istoria e mereu si exclusiv istorie politica (istorie a schimbarilor
politice si reflectie asupra legilor care le guverneaza)
Umanismul primeste din experienta anticilor impulsul unei noi viziuni
despre politica si istorie menita sa inlocuiasca viziunea augustiniana,
treptat inlocuita cu o interpretare in termeni naturalisti a schimbarilor
petrecute in comunitatile politice
S-a considerat mult timp ca Machiavelli ar fi dat o noua identitate istoriei
politice, considerand ca a lasat la o parte traditia umanista, abordand un
drum care nu mai fusese parcurs pana atunci
Scrie din perspectiva politicii si stiintei politice, nu a istoriei
Interpretarea istoriei romane devine filosofie politica
Discursurile asupra decadei lui Titus Livius este o lucrare
contemporana cu Principele
Operele politice in genere presupun o ereditate politica si o ampla cultura
literara si istorica
Cultura antica a lui Machiavelli devine un fel de stiinta care se bazeaza pe
faptul ca natura umana nu se schimba odata cu trecerea timpului
Comparatia intre actiunile anticilor si viata politica din timpul vietii lui
Machiavelli presupune nu doar idea mereu reafirmata a exemplaritatii
romanilor, ci si o conceptie despre istorie si despre mecanismele ei bazata
pe idea ca practica politica trebuie sa tina cont si de experientele
anterioare
Avem mereu in fata perspectiva trecerii de la istorie la regula politica
Experienta lucrurilor antice este un mijloc important pt a intelege politica si
pt a actiona asupra ei
Imitarea ordinii antice reprezinta baza unei noi stiinte a statului care
trebuie sa se bazeze pe experienta in aceeasi masura ca si dreptul sau
medicina
Machiavelli e impotriva celor care incearca sa isi conformeze actiunile
politice in exclusivitate modelelor antice care nu sunt doar dificil de
preluat, ci si imposibil de imitat

Naturalism politic:
-

natura inteligibila lumea politica permite deducerea unor legi si


reguli universale => Machiavelli refuza sa isi imagineze republici si isi
aplica reflectia la politica din timpul sau
Machiavelli ajunge sa inteleaga istoria altfel decat predecesorii sai
Putem vorbi despre o revolutie metodologica si conceptuala care
separa teologia politica a Evului Mediu tarziu de opera lui Machiavelli
1

Istoria nu e o repetare a acelorasi evenimente, ci manifestarea unor


continuturi diferitec are isi au originea in pasiunile umane invariabile
Avem posibilitatea de a domina evenimentele
Exemplul/modelul pastreaza intacta forta normativa pt ca sunt aplicate
acelorasi mecanisme ale comportamentului uman
Modelul aplicat fara atentie la detaliile politicii reale nu va putea
transforma stiinta despre stat intr-o forta politica

Paul Veyne:
-

Despre calificativele care i s-au aplicat lui Machiavelli


Pretuieste raul sau binele?
Este un autor cinic si demistificator, a demascat realitatea politica
sau nu?
Machiavelli ar fi inteles care era realitatea efectiva a politicii statelor din
vremea lui Veyne are rezerve fata de acest lucru
Machiavelli a considerat aceasta realitate ca fiind chipul etern al politicii
El nu a fost decat un tehnician limitat, dar a lasat impresia ca este lucid
Machiavelli isi propune sa vorbeasca despre modul in care principatele
pot fi conduse si pastrate (Principele, cap II)
Principele care vrea sa isi pastreze statul trebuie sa sties a urmeze
adevarul efectiv, sa fie intelept pt a sti sa evite infamia viciilor care l-ar
face sa isi piarda statul (cap XV)
Specia umana nu este pe deplin imblanzita, de aceea se poate revolta
Veyne principii sunt singurii agenti ai politicii
a guverna era un termen care se folosea in domeniul agricol (= a
stapani)
Principii nu incheie un contract cu supusii lor si nu au drepturi/datorii
fata de ei
Principii nu se supun unor reguli morale, de aceea nu exista un conflict
intre politica si morala pt ca ea e ignorata in raport cu politica
Relatia principe-supusi nu e morala, ci tehnica
Principele nu are obligatia de a asigura binele supusilor
A guverna si a-si pastra principatul este un lucru natural si instinctiv
A guverna inseamna a-I pune pe supusi in conditia de a nu-I putea dauna
principelui si de a nu se gandi sa ii dauneze (Discursuri)
Principele trebuie sa isi pastreze regatul si nu sa ii guverneze in sensul
actual al termenului
Pt a pastra regatul va trebui ca principele sa ii multumeasca cand pe
supusi, cand pe oprimati

Trasaturi ale politicii


-

Caracterizeaza politica Europei intre sex XV-XVII inainte ca monarhii sa


devina monarhi constitutionali
Politica inseamna altceva la Machiavelli decat acum
Institutiile si functiile puse in joc nu sunt aceleasi cu institutiile din
democratiile de azi
Principatele erau disputate intre mai multi suverani
Statul lui Machiavelli se baza pe violenta si practicarea nedreptatii pt asi mentine granitele
Statul modern guverneaza si gestioneaza interesele unei anumite
populatii
Statutul acestui adevar efectiv al politicii pe care Machiavelli il surprinde
nu are un caracter etern
Este un adevar cu ajutorul caruia nu putem gandi statul modern si nici
macar o realitate pe care ne-am obisnuit sa o credem clasica
2

Nu incheie epoca fictiunilor, ci isi creeaza propria fictiune


Este o fictiune rece care ii da aerul luciditatii
Machiavelli nu incearca sa justifice sau sa rationalizeze puterea rationala,
iar principele gandit dupa modelul latifundiar nu are menirea sa asigura
bunastarea supusilor cu care nu a incheiat niciun contract
Politica nu cunoaste niciun alt actor in afara principelui
Statul si politica sunt fenomene pure, naturale
Nu e nici cinic, nici lucid, ci un campion al seriozitatii care isi transforma
gandirea intr-un nou academism (Veyne)
Asa zisa luciditate e legata de practica politica din vremea sa (a
suveranilor vechiului regim)
Creeaza o fictiune cu aparente rationaliste Machiavellism
Acest rationalism nu este al unui ganditor politic, ci cel al unui
tehnician/inginer al politicii (Veyne)
Nu se intreaba in privinta limitelor, ci doar a coerentei interne a mijloacelor
Considera imaginar tot ce nu corespunde acestei realitati
Imaginarul = realitatea celorlalti
Adevarul efectiv este o fictiune care se considera pe ea insasi mai
adevarata decat adevarul
Machiavelli crede ca descrie si slujeste un model care il configureaza in
functie de ceea ce poate face pt el
Din politica mai multor principi, Machiavelli pretinde ca desprinde un
model rational
Modelul e o abstractiune prin care politica este redusa la efortul puterii de
a se autoconserva sau de a-si pastra domeniul sau teritoriul in care exista
Puterea exista in general dincolo de determinatiile istorice
Acest domeniul al puterii/politicii ramane acelasi indiferent de felul in care
se manifesta supusii sau cetatenii
Supunerea fata de putere e aceeasi in cetatea greaca, intr-un principat sau
in statele din sec XX
Avem o putere fara alte calificari care trebuie sa se conserve pt a nu se
autonega
Daca principele e singurul actor politic, avem de a face cu un actor politic
colectiv si statul va fi acelasi fie ca vorbim de o republica precum Atena
sau Roma, fie de un imperiu ca cel roman
Desi vorbeste despre principe, Machiavelli este, conform lui Veyne, nu un
monarhist, ci un republican convins
binele este urmarit doar in republici, experienta ne dovedeste ca
popoarele nu si-au sporit bogatia decat sub o guvernare libera
Veyne libertatea e un concept aplicabil unor colectivitati care se
autoguverneaza si nu este supusa unui stapan
Machiavelli intelege libertatea in sens antic, doar colectivitatea e
libera, nu indivizii
Chiar si o oligarhie se va numi republica daca nu e supusa unui stapan
Din perspectiva lui Machiavelli, puterea principelui este posibila in principal
datorita apolitismului supusilor
Prin relatia de supunere, cei condusi ajung chiar sa isi iubeasca stapanul
Principele trebuie sa se faca ascultat (= sa se faca temut)
Supusii il vor asculta nu datorita violentei sau persuasiunii, ci din
obisnuinta
Supunerea va fi atunci o afectiune naturala (Principele)
Teama va fi asemanatoare cu iubirea
Principii sunt respectati pt virtutile lor cel putin aparente, dar oamenii sunt
sensibili in cea mai mare masura fata de forta lor
3

Daca principele isi va mentine statul, mijloacele prin care a facut acest
lucru vor fi considerate onorabile si vor fi laudate de fiecare
Maretia statului determina atitudinea supusilor, indiferent de ceea ce ei
gandesc
Veyne realitatea politica din timpul lui Machiavelli scotea in evidenta o
disimetrie intre principe si supusi
Principele lui Machiavelli nu se poarta nici patern, nici ca un egal, ci ca un
proprietar care are un singur scop pastrarea teritoriului
Singurul scop al puterii politice princiare e acela de a supravietui
Veyne e optica unui tehnician care se crede teoretician stie ca politica
nu e morala si stie care lucruri trebuie evitate
Machiavelli devine celebru prin antimoralism, insa nu este decat un
tehnician conformist care prezinta o politica fara fundament
La el, existenta statului si puterea principelui sunt simple fapte din care el
face niste drepturi
Nu este nici lucid, nici cinic
E doar un personaj caruia statul ii apare ca un obiect atat de sublim incat
nu e nevoie sa argumentam in favoarea lui
Machiavelli nu incearca sa justifice societatea politica, nici sa o
fundamenteze pe un contract sau pe binele comun
Se situeaza in acelasi plan cu creatorii de utopii si cu cei care au scris asa
numitele oglinzi destinate principilor
Diferenta dintre Machiavelli si contemporanii sai umanisti pt Machiavelli,
adevarul efectiv al lucrurilor este considerat cel mai important lucru in
politica
In celelalte scrieri de acest gen, autorii idealizau principii, infatisandu-e o
oglinda a tuturor virtutilor
Machiavelli vorbeste doar in termeni tehnici si isi slujeste principele fara sa
il idealizeze
Inainte de Machiavelli, cititorul oglinzilor principilor era pregatit doar sa
auda lucruri nobile pt ca asa cerea legea genurilor
Machiavelli nu afirma ceva nou, de exemplu cand argumenteaza in
Discursuri superioritatea republicilor o face in maniera conventionala ca
acestea sunt mai drepte ca principatele
Pacea si maretia statului devin scopurile principale ale politicii
Odata cu el isi face debutul absolutismul sau perioada de formare a marilor
monarhii
Opera lui va fi continuata de un autor precum Jean Bodin (1576)

Jean Bodin, De la Republique:


- 2 idei fundamentale
I.
Principii nu trebuie sa se poarte nedrept
II.
Dreptatea nu e relevanta pt politica
-

Suveranitatea absoluta trebuie data conducatorilor politici pt ca o


suveranitate ingradita nu este suveranitate
In privinta legii, supusul nu are drept de jurisdictie impotriva principelui
Orice putere/autoritate de a comanda depind de suveran
Este contrat notiunii de autoritate civila sa le acorzi supusilor dreptul de a
se opune
Ofera un argument juridic in favoarea supunerii suveranitatea
absoluta e necesara pt mentinerea pacii
Orice supus ar deveni tiran daca i s-ar ingadui revolta impotriva
suveranului si s-ar ajunge la anarhie
4

Puterea suverana se subordoneaza doar puterii lui Dumnezeu pt ca


principele nu incheie niciun contract care ar prevederea obligatii fata de
supusi
Dreptatea nu poate fi preferata pacii civile
Traditia absolutista ia locul traditiei moderate a umanismului princiar

Hobbes dezvolta reflectia asupra pacii civile din sex XVI


-

Poate parea machiavellian in anumite privinte (Veyne)


Autoritate, realism, pace
Inlocuieste virtutile morale cu cele politice
In alte privinte e antimachiavellian in privinta dreptului natural
Aceasta notiune nu e doar refuzata, ci ignorata de Machiavelli
Machiavelli nu isi pusese problema originii statului, nici a eventualelor sale
functii
- Hobbes isi pune problema din perspectiva cetatenilor
- Pt Machiavelli, statul, puterea si supunerea erau notiuni care se intelegeau
de la sine si asupra carora nu considera ca trebuie sa reflecteze
- Succesul lui Machiavelli s-a bazat pe faptul ca sustine ideea de supunere
neconditionata chiar daca nu ii mai idealizeaza pe principi
31 oct.

ROUSSEAU

Discurs asupra originii si fundamentelor inegalitatii dintre oameni


(1755)
-

Rousseau adreseaza doua critici stiintei moderne a dreptului natural:


1. Ca modernii dau definitii contradictorii legii naturale
2. Ca ei confunda natura omului cu ceea ce oamenii au devenit in cursul
istoric

Ii reproseaza lui Hobbes faptul ca a confundat omul civil cu omul socializat


Hobbes a afirmat in mod gresit ca oamenii sunt dusmani unii altora pentru
ca nu a distins bine intre natura si societate
Hobbes i-a atribuit omului natural pasiunile omului social
Pe de alta parte, Rousseau recunoaste ca Hobbes a intrevazut foarte bine
eroarea tuturor definitiilor moderne ale dreptului natural faptul ca natura
umana este straina moralitatii
In Discursul despre inegalitate, Rousseau indeparteaza toate cartile
savantilor moderni si faptele istorice pt ca dreptul nu poate fi dedus din
fapte; de aceea el ia ca punct de plecare omul natural, strain de morala si
distinctia dintre bine si rau
Rousseau nu indeparteaza faptele istorice pt a introduce un punct de
vedere moral asupra omului, ci este vorba mai degraba de o incercare de a
fonda stiinta politica, Rousseau propunandu-si pt aceasta sa ignore
societatile politice care au existat pana la el
Deviza lui este sa nu il confundam pe omul natural cu cel civilizat
Toti filosofii, spune el, care au vrut sa ajunga la conceptul de stare de
natura au esuat pt ca realitatea sociala in care s-au increzut le-a ascuns
ceea ce era cu adevarat natural
Rousseau isi propune asadar sa plece de la o intuitie non-istorica asupra
naturii omului si sa scrie o istorie care nu pretinde despre ea insasi ca este
adevarata
El urmareste sa faca doar rationamente ipotetice si conditionale
Nu este vorba inca (asa cum va fi in Contractul Social) de a expune
principiile dreptului politic

O istorie posibila a relatiilor sociale reconstituie o istorie ipotetica a


guvernarilor
Potrivit lui Rousseau, oamenii nu au instituit statele dorind servitutea, ci pt
a le proteja viata, bunurile si libertatea
Asocierea voluntara pe care o descrie Rousseau in Discursul asupra
inegalitatii este una legitima; desi intentiile au fost legitime, totusi efectele
involuntare ale asocierii oamenilor s-au dovedit catastrofale:
o Servitutea celor saraci, dar si a bogatilor, cauzata de raporturile lor
de dependenta reciproca
o Servitute politica rezultata din faptul ca guvernele se situeaza
deasupra legilor
o O stare de razboi intre toate statele lumii
In Contractul Social, Rousseau va incerca sa analizeze in ce conditii
oamenii pot realiza ceea ce doresc efectiv atunci cand consimt sa traiasca
intr-o societate politica
In Contractul Social, el isi propune sa analizeze cum putem impiedica fie si
numai provizoriu transformarea libertatii in servitute
Hobbes descrisese natura omului fara sa separe vreodata natura de
societate
Starea de natura era pt el o fictiunein care nu existau raporturi morale si
juridice intre oameni si in care viata oamenilor era similara cu cea a
animalelor; acest lucru se intampla nu pt ca natura oamenilor este astfel,
ci pt ca starea de razboi care aparea din pricina dizolvarii societatii civile
facea imposibila civilizatia
Din perspectiva lui Rousseau, istoria ipotetica devine indispensabila pt a
avea acces la adevarata natura a omului si pt a separa in ea ceea ce este
originar de ceea ce este artificial
In opinia lui Rousseau, trebuie sa indepartam toate efectele socializarii pt a
accede la natura adevarata a omului
Pt Hobbes, orice om civilizat poate observa in el insusi pasiunile naturale
care exista in toate societatile
Pt Rousseau insa doar un individ exceptional este capabil sa descopere
lucrurile pe care le ascund prejudecatile sociale
In cazul omului natural, fortele si puterea sa sunt pe masura dorintelor pe
care le are; cand apar dorinte noi care necesita ajutorul celuilalt, atunci
apar si motivele/cauzele diviziunii si competitiei si este impiedicata
cooperarea pasnica
Regasim aici sociabilitatea conflictuala, analizata si de Hobbes
Ne punem intrebarea ce se intampla atunci, din perspectiva lui Rousseau,
cu dreptul natural
In starea de natura descrisa de Rousseau, dreptul natural este definit
plecand de la sensibilitate si facand abstractie de ratiune
Descoperim in noi insine doua principii afective fundamentale: iubirea de
sine (grija sau interesul fiecaruia pt propria bunastare si conservare) si mila
(respingerea naturala a suferintei)
Avem doua inovatii decisive: dorinta bunastarii sau a conservarii nu mai
este definita in legatura cu ratiunea; excesele iubirii de sine sunt
temperate de mila
Desi Rousseau se doreste a fi un ganditor sistematic, exista diferente intre
viziunea sa din Discursul asupra inegalitatii si cea din Contractul social
In prima lucrare, Rousseau se refera la istoria ipotetica a umanitatii (a
guvernarilor)
In cea de a doua lucrare, el studiaza principiile dreptului politic

In Discursul asupra inegalitatii, Rousseau corecteaza analizele lui Hobbes


cu privire la starea de natura
Starea de natura se naste din cauza societatii si nu a pasiunilor naturale
societatea provoaca razboi pt ca s-a indepartat de natura
Rousseau adauga aici si o idee preluata de la John Locke potrivit careia
razboiul se naste din dezvoltarea inegalitara a proprietatii
Societatea civila nu apare din dorinta de servitute voluntara, ci din dorinta
de a salva libertatea
Care sunt atunci cauzele servitutii? Exista 2 cauze:
Legile, in loc sa ii protejeze pe saraci, ii favorizeaza pe bogati
Razboiul suprimat in interiorul societatii politice rabufneste si mai violent la
frontiere
Nasterea unui stat duce acum si la nasterea celorlalte, fiecare dintre ele
fiind constrans sa adopte, in vederea protectiei, solutia politica
Nu avem de a face cu dorinta servitutii, ci cu preocuparea de a face
efectiva puterea suprema a comunitatii
In Discurs asupra inegalitatii, corpul politic se naste printr-un adevarat
contract intre popor si conducatorii pe care acesta ii alege
Vointele membrilor poporului fiind unite intr-una singura, legile
fundamentale devin obligatorii pt toti membrii statului, fara exceptie
Contractul astfel incheiat intre popor si conducatori nu este invocabil in
cazul in care vreuna dintre parti a incalcat vreo conditie stabilita
In Contractul social, Rousseau se bazeaza pe demonstratie si nu pe o
istorie ipotetica; se afla in joc aici insasi tema libertatii
Miza contractului social este, in aceasta privinta, aceea ca fiecare cetatean
sa asculte doar de sine si sa fie mai liber ca inainte
Inca din Discursul asupra inegalitatii, libertatea era considerata ca
inalienabila
Uniunea politica trebuia sa mentina cele doua aspecte ale libertatii
naturale, definite in prima parte a discursului: mai intai independenta
indivizilor unii fata de altii, si in al doilea rand puterea vointei si cea a
alegerii care sunt specifice omului
Ca si la Hobbes, pentru Rousseau, suveranitatea este una indivizibila
Suveranul este, asadar, situat deasupra legilor; suveranitatea este si
absoluta
I s-a reprosat lui Rousseau faptul ca i-a acordat poporului o suveranitate
ilimitata; a facut acest lucru pt ca a crezut ca raul venea de la detinatorii
puterii si nu de la puterea in sine
Pt Rousseau, suveranitatea populara este prin natura ei fara vreo limita
legala
Vointa actuala a suveranului are puterea de decizie, el putand chiar sa
dizolve societatea civila
Potrivit lui Jean Terrel, trebuie sa distingem intre actul voluntar care
instituie societatea civila si vointa prezenta a suveranului
Existenta corpului politic depinde asadar de vointa prezenta a suveranului
Rousseau se inspira de la Hobbes atat in privinta istoriei ipotetice a
umanitatii, cat si in stiinta dreptului politic
Pt Rousseau insa, teza sociabilitatii naturale cade odata cu cea a
primatului ratiunii
Dreptul natural se fundamenteaza pe sensibilitate, si nu pe ratiune
Corpul politic se va manifesta de acum inainte legiferand
Rousseau introduce doua inovatii decisive: o noua definitie a legii si de
faptul ca suveranul actioneaza exclusiv legiferand
7

De aici deducem ca in sistemul lui Rousseau puterea legislativa in ea insasi


este adevaratul suveran
Guvernul devine atunci instanta insarcinata cu aplicarea legilor la situatiile
particulare
Corpul politic capata in acest cadru o putere absoluta asupra membrilor sai
Teoreticienii contractualisti de dinainte de Rousseau (Grotzius, Pufendorf si
Locke) admiteau ca instituirea cetatii se facea pt ca legile naturale legitime
in drept erau in mare parte lipsite de putere
Rousseau adauga si faptul ca nu naturii ii revine rolul de a salva drepturile
omului si cetateanului
Dreptul politic si buna fucntionare a institutiilor sunt cele carora le revine
rolul de a proteja drepturile omului si cetateanului
In opinia lui Rousseau, numai conventia sociala poate asigura ceea ce nu a
reusit dreptul natural modern, anume punerea politicii in slujba securitatii
si a protejarii indivizilor
Libertatea civila vine asadar acum sa o inlocuiasca pe cea naturala
Ea inseamna mai intai independenta unui om de alt om si in al doilea rand,
libertatea naturala il defineste pe om ca om
Pt a ca cetatenii sa devina liberi, Rousseau spune ca trebuie indepartata
total aceasta libertate naturala
Independenta este astfel abandonata in favoarea guvernarii legii
Guvernarea legii ne elibereaza de orice dependenta fata de o vointa
particulara
Cetateanul redobandeste independenta pe care ajunsese sa o piarda in
starea de razboi
Suveranul si nu guvernul va stabili legile de suveranitate inzestrate cu
utilitate publica
Trebuie sa distingem deci intre doua functii: intre exercitarea puterii
legislative care ii revine suveranului si cea a puterii executive care ii revine
principelui/magistratului
Rousseau afirma ca orice stat legitim este republican
Diversitatea regimurilor priveste doar modalitatile de guvernare
Monarhia legitima este o republica in care poporul suveran i-a incredintat
unui singur om exercitiul puterii executive
Regimul democratic este, dupa Rousseau, regimul in care exista cel mai
mare risc de a confunda suveranul cu guvernul
Rousseau strange laolalta doua discursuri considerate inainte de el ca fiind
incompatibile: Discursul despre statul suveran si cel despre republica
Suveranul lui Rousseau nu are ca sarcina elaborarea sau propunerea
legilor; el, in acest sens, nu se confunda cu legislatorul
Legislatorul este un personaj exceptional, capabil sa descopere legile
potrivite oricarei actiuni si capabile sa convinga poporul fara ca el insusi sa
fie magistrat
In sistemul lui Rousseau din Contractul social, dreptul de a propune legi noi
ii este rezervat guvernului
Eventualele propuneri ale corpului legislativ sunt supuse apoi aprobarii
corpului executiv
Rousseau sintetizeaza asadar trei discursuri: cel despre dreptul natural
modern, cel despre suveranitate si cel despre republicile libere
In starea civila, dreptul natural este instituit prin contract, instituit odata cu
instituirea suveranitatii comunitatii
Dreptul natural devine astfel din ce in ce mai politic

Jacques Maritaine Omul si statul


8

Cap 2.
- Isi propune sa investigheze radacinile filosofice si nu doar juridice ale
conceptului de suveranitate
- El sustine ca la origine, suveranitatea a fost un concept politic si nu unul
juridic
- Filosofia politica trebuie sa se elibereze de acest concept invechit si
intrinsec iluzoriu
- In antichitate, termenul de polis nu desemna atat statul, cat mai ales
societatea sau corpul politic
- Asemenea, in evul mediu, termenii de principatus si suprema potestas
(tradusi adesea prin suveranitate) insemnau cea mai inalta autoritate
conducatoare
- In modernitate, cel care s-a ocupat cel mai mult de chestiunea
suveranitatii vrand sa o defineasca in mod irevocabila fost Jean Bodin
- Suveranul descris de Jean Bodin nu se supunea decat legii naturale si
respingea supunerea fata de orice lege omeneasca, oricare ar fi fost
aceasta daca ea era distincta de legea naturala
- El a creat prin astfel de afirmatii temeiul absolutismului politic si a definit
chiar suveranitatea ca putere absoluta si perpetua a unei republici
- Poporul s-a dezis total si a renuntat la intreaga lui putere pt a o transfera
suveranului si pt a-l investi cu ea pe suveran; din momentul investirii sale,
suveranul nu mai face parted in popor, ci din corpul politic, orice esenta a
puterii rezidand doar in suveran
- Apare aici ceea ce este inselator in conceptul de suveranitate
- Teoreticienii suveranitatii stiau ca poporul poseda in mod natural dreptul
de a se autoguverna, dar au inlocuit luarea in considerare a acestui drept
cu aceea a puterii poporului constituit in cetate
- Acesti teoreticieni au discutat problemele politice in termeni de bunuri
- Ar fi trebuit mentinut faptul ca principele fiind vicarul majoritatii sau
deputatul poporului, dreptul sau in aceasta calitate este dreptul insusi al
poporului
- Acest drept exista mereu in popor si nu i-a fost transferat principelui
- Principele ar trebui socotit doar ca o culme a structurii politice; numai
astfel principele a fost responsabil in fata poporului
- Ar fi fost un rege, dar nu regele absolut, un principe, dar nu principele
suveran
-

Conceptul de suveranitate s-a nascut in Europa odata cu monarhia


absolutista
Viziunea eronata a modernitatii politice in privinta notiunii de suveranitate
a condus si la o viziune gresita despre statul modern
Statul trebuie sa fie privit, potrivit lui Maritaine, doar ca o parte sau un
organ instrumental
Statul nu poate avea nici independenta suprema fata de intreg, nici putere
asupra acestuia, nici vreun drept de a face corpul politic dependent de el
Puterea si independenta statului nu sunt supreme decat in raport cu
celelalte parti ale corpului politic care sunt supuse legilor si administrarii
sale
In sfera activitatii externe, statul actioneaza numai in calitate de
reprezentant al corpului politic aflat sub controlul acestuia
In comunitatea internationala, statul se bucura de dreptul la independenta
suprema
E vorba insa de rolul statului in comunitatea internationala

In realitate, statul nu detine in raport cu cetatenii sai dreptul natural si


inalienabil la independenta si puterea suprema
Statul nu este si nu a fost niciodata in mod autentic suveran
Conceptul de suveranitate nu se aplica nici corpului politic, nici statului
Putem afirma ca nicio institutie omeneasca nu poseda in baza propriei sale
naturi dreptul de a-i conduce pe oameni
Poporul sau corpul politic au dreptul natural si inalienabil la deplina
autonomie
Nu putem concepe poporul ca guvernandu-se separat si de deasupra siesi
In Contractul social al lui Rousseau, vointa generala nu este doar o vointa
majoritara, ci una indivizibila si superioara tuturor vointelor individuale
Din perspectiva lui Maritaine, Rousseau nu era un democrat, dar a reusit sa
introduca in democratiile moderne o notiune de suveranitate distrugatoare
pt democratie si care tindea spre statul totalitar
Legiuitorul descris in contractul social poate fi usor vazut ca o reprezentare
a dictatorilor totalitari din sec XX
Dreptul poporului de a se autoguverna decurge din insasi legea naturala
Chiar exercitarea acestui drept trebuie facuta doar in acord cu legea
naturala
O lege nu devine dreapta doar pt ca exprima vointa poporului
O lege nedreapta, chiar daca decurge din vointa poporului, nu este de fapt
o lege
Problema pe care o ridica notiunea de suveranitate, asa cum a fost ea
definita in modernitatea politica, incalca flagrant dreptul de
rezistenta/opozitie al oricarei constiinte individuale
Suveranitatea, ca notiune, este valabila doar in metafizica si nu in politica
unde ea inseamna de fapt instaurarea absolutismului
Izvorul autoritatii se afla doar la Dumnezeu, iar cei care sunt investiti de
popor pt a conduce nu sunt vicarii lui Dumnezeu, ci vicarii poporului de
care nu pot fi separati
Pana cand statele nu vor abandona conceptul de suveranitate, ele nu vor
putea intra intr-un corp politic largit adica intr-o societate mondiala
Statul suveran are o putere care in loc sa fie relativ cea mai inalta, este o
putere absolut suprema
Statul suveran trebuie criticat si din perspectiva faptului ca el nu asuma
deloc conceptul de responsabilitate
In modernitate, impunerea statului suveran s- afacut sub pretextul
inselator al ideii ca el ar fi personificarea poporului
S-a introdus astfel in stat un principiu opus in mod direct celui conform
caruia poporul este judecatorul final al modului in care este guvernat
Statele democratice au cazut astfel prada unei grave contradictii: in loc sa
vorbim despre suveranitatea statului, trebuie sa vorbim de un stat
responsabil, supus controlului poporului
Nici poporul nu este suveran in sensul lipsei responsabilitatii
Atat conceptul de suveranitate, cat si cel de absolutism trebuie respinse pt
a putea instaura o democratie autentica

7 noi.

JOHN LOCKE
Robert Filmer Patriarcha
- Filmer combatuse principiile dreptului natural modern si teoria contractului
care deriva din el
- Cele doua tratate ale lui Locke au fost descrise pt a se opune acestei
viziuni
10

Filmer e important pt ca e unul din primii critici ai teoriei contractualiste in


forma sa moderna
Filmer contestase relatia stabilita de Hobbes intre contract si suveranitate
Locke isi dezvolta teoria despre legea naturala si contract fara sa se refere
la suveranitate
Daca Filmer vorbise de suveranitate fara contract, la Locke vorbim despre
contract fara suveranitate
Potrivit lui Filmer, D-zeu i-a dat lui Adam dreptul de a domina pamantul, pe
ceilalti oameni si celelalte creaturi; in aceasta idee, Filmer adauga ideea
suveranitatii imprumutate de la Jean Bodin
De asemenea, el adauga o aparare a absolutismului fara precedent pana la
el; nu putem vorbi de o libertate naturala, egala, a oamenilor; aceasta
libertate ar putea avea consecinte politice dezastruoase
Conduce la ideea dreptului popoarelor de a-si pedepsi si destitui regii
legitimi
Dreptul la rezistenta impotriva regilor nu poate sa fie justificata
Critica pe care el o aduce teoriei contractului: daca totul apartine tuturor,
un individ nu isi poate insusi un bun fara sa fi obtinut in prealabil
consimtamantul tuturor celorlalti oameni
Un argument similar fusese invocat de Hobbes care afirmase: sustinatorii
sociabilitatii naturale nu vor dispune de argumente pt a legitima impartirea
lumii in mai multe state
Potrivit lui Filmer, orice renuntare la un drept implica un consimtamant din
partea tuturor oamenilor; subliniaza astfel caracterul fictiv al contractului
social
Intelegem ca daca o minoritate a ales un principe, nu putem pretinde
decat printr-o fictiune ca acea minoritate ar fi fost mandatata de intreaga
comunitate sa faca acest lucru
Natura unei adunari legitime este distrusa daca unei majoritati i se acorda
dreptul de a prevala; acest drept il are doar intreaga adunare
Filmer il critica pe Hobbes, sustinand ca pt el, legea majoritara decurge din
legea naturii; Hobbes nu spune acest lucru
Spre deosebire de Hobbes, Locke transfera reflectia pe terenul istoriei
Locke incearca sa demonstreze ca teoria contractului, bazata pe drept si
pe ratiune, este si conforma cu practica umanitatii
Potrivit lui Locke, Filmer nu poate dovedi ca dreptul la suveranitate a fost
transmis de-a lungul timpului de la Adam la succesorii sai
Locke insa are dificultati in a-si sustine propria teza pt ca guvernarile au
aparut inainte de istoria scrisa; totusi, Locke conchide ca istoria ne arata
ca guvernarile pasnice ale lumii s-au bazat pe consimtamantul poporului
Pt Locke, ca si pt Hobbes inainte, ratiunea este cea care stabileste care
este originea, cum s-au instituit guvernarile; tot ratiunea sustine ca
oamenii sunt liberi in mod natural
In cel de-al doilea tratat despre carmuire, Locke defineste relatia dintre
Dumnezeu si creatia lui; oamenii fiind creati de acelasi Dumnezeu, rezulta
de aici ca starea de natura are o lege a naturii care o guverneaza
Locke va trece la reflectia asupra contractului; scopul oamenilor de a intra
in societate e acela de a constitui un popor, supus unei singure guvernari
supreme
Alcatuirea acestei unice guvernari se bazeaza pe consimtamantul
oamenilor; oamenii apartin unui corp politic unic in care majoritatea
poseda dreptul de a actiona si de a trage concluzii pt toti ceilalti

11

Intr-o prima etapa, oamenii formeaza o singura comunitate in baza legii


naturale; a recunoaste acest lucru inseamna pt Locke doar a cunoaste
legea morala de care oamenii trebuie sa asculte
Ulterior, oamenii alcatuiesc prin contract o societate civila
Societatea civila nu se naste ca urmare a oricarui fel de pact care ar pune
capat starii de natura; este nevoie de un pact al carui rol este acela de a-i
pune de acord pe oameni intre ei pt a alcatui o singura comunitate si un
singur corp politic
Pt Locke, conventia pt egali nu este validata doar de existenta republicii
Contractul este definit de Locke in urmatorii termeni: un om liber se face
pe sine servitorul altuia vanzandu-i acestuia din urma serviciile pe care se
angajeaza sa le faca in schimbul salariului pe care urmeaza sa il primeasca
Aceasta relatie difera de cea dintre stapan si sclav; un om nu poate deveni
printr-un pact sau consimtamant sclavul nimanui si nici nu se poate
supune puterii absolute si arbitrare a altui om
Acest text vizeaza toate teoriile servitutii voluntare Hobbes si Grotzius
Servitutea voluntara da nastere unor relatii despotice, adica unei stari de
razboi care exclude relatia juridica a contractului
Atunci cand descrie formarea societatii civile, Locke foloseste notiunea de
compact, tradusa prin pact; atunci cand trateaza despre cazul servitorului
salariat
In primul tratat despre carmuire, relatia juridica dintre soti este desemnata
de mai multe ori prin termenul de contract; cand analizeaza societatea
conjugala, Locke va folosi cuvantul pact
Locke aduce o inovatie importanta in gandirea politica moderna atunci
cand refuza sa puna conventia ca fundament ca nastere a proprietatii
private
In aceasta privinta, Locke isi propune sa arate cum este posibil ca oamenii
sa fi ajuns proprietari a cate ceva din ceea ce a dat Dumnezeu
In cazul lucrurile stapanite in comun care se mentin ca atare prin contract,
vedem ca proprietatea incepe atunci cand cineva ia o parte din ceea ce
este comun, scotand-o din starea in care a lasat-o natura; munca mea este
cea care a instituit proprietatea mea asupra lor
Impotriva lui Filmer, Locke afirma ca trecerea de la comunismul primitiv la
proprietate este totusi posibila
Chiar si in activitatile elementare precum vanatoarea sau culesul roadelor,
omul nu se multumeste sa ia doar o parte din patrimoniul comun, ci ii
adauga si propria lui munca
Mai multe conditii trebuie indeplinite pt ca munca sa poata inlocui pactul:
mai intai oamenii nu trebuie impiedicati in dreptul lor de a se folosi de
patrimoniul comun; binele sperat trebuie sa rezulte din munca persoanei si
nu din cea a naturii
Rolul muncii este mult mai putin manifest in cazul vanatorii si al culesului
Inventarea monedei implica un acord tacit pt a da valoare unei mici bucati
de metal sau implica un consimtamant tacit si voluntar la posesiuni foarte
inegale
Agricultura si schimburile monetare sunt pt Locke mijloace pt ca oamenii
sa asculte de ceea ce Dumnezeu si ratiunea lor le poruncesc sa
stapaneasca pamantul, slujind astfel intreaga omenire pt ca insisi cei
saraci beneficiaza de sporirea generala a bunurilor disponibile
Pt Locke, inegalitatea nu e consecinta involuntara a acordului in privinta
monedei

12

Locke se refera in mod explicit la consimtamantul tuturor fata de


inegalitate; acest consimtamant este independent de societatea civila sau
de societatea politica
Consimtamantul vine sa solutioneze urmatoarea problema: daca oamenii
sunt egali prin natura lor si daca aceasta egalitate nu este doar absenta
oricarei subordonari politice naturale, ne este greu sa intelegem modul
inegal si disproportionat al stapanirii pamantului
Nici inegalitatea politica, nici cea dintre bogati si saraci nu pot fi legitimate
decat prin consimtamantul liber al fiecaruia
Locke distinge intre instituirea societatii civile si cea a guvernarii; mai intai
din perspectiva lui Locke trebuie desemnata instanta care sa exercite
puterea legislativa
De asemenea, disolutia societatii civile prin invazia unei forte cuceritoare
trebuie separata de cea a guvernarii
Numele de contract este rezervat de Locke pt momentul asocierii
oamenilor si nu este vorba de un contract intre comunitate si puterea
legislativa pe care ea o instutuie
Pt Locke, asocierea prin contract nu este suficienta pt a iesi din starea de
natura
Formarea republicii este conditionata de o instanta ultima reprezentata de
puterea legislativa sau de magistratii numiti de ea
Pt a descrie inceputul societatii politice, Locke nu utilizeaza aproape
niciodata cuvantul contract
Locke vorbeste de pact sau de acord (agreement); cand vorbeste insa de
instituirea guvernarii, Locke foloseste termeni mai generali (agreement si
consent)
Termenul de consimtamant este foarte potrivit pt a descrie situatia
indivizilor care se nasc intr-o societate care este deja supusa unei
guvernari
Avem astfel mai intai un pact de asociere urmat apoi de formarea puterii
legislative in care termenii de acord si de consimtamant joaca rolul cel mai
important
Locke distinge intre un consimtamant explicit si unul tacit; vorbim de pact
sau de consimtamant tacit atunci cand cineva accepta sa fie protejat de
legile tarii in care traieste, cosimtind astfel la regimul si guvernarea ei
Guvernarea incepe cu actul care a instituit puterea legislativa; acest act de
stabilire a puterii legislative este prima si fundamentala lege pozitiva a
tuturor comunitatilor
Locke nu va mai folosi termenul de lege, ci va vorbi de constituirea
legislativului ca act prim si fundamental al societatii sau ca act originar si
suprem al societatii, anterior tuturor legilor pozitive
Nu este suficient ca legislativul sa isi primeasca autoritatea de la
comunitate; este nevoie de consimtamantul fiecarui proprietar
Legea fundamentala prin care este constituit legislativul presupune
consimtamantul direct al majoritatii comunitatii
Specificul actului originar care intemeiaza comunitatea presupune astfel
consimtamantul direct si explicit al fiecarui membru
Consimtamantul fiecaruia va fi unul indirect, el presupunand cel putin
regula majoritatii
Relatia ulterioara dintre comunitate si puterea legislativa nu este una
contractuala, ci una bazata pe termenul englezesc de trust
Diferenta dintre trust si contract rezida in faptul ca obligatiile in cazul unui
trust sunt unilaterale, pe cand in cazul contractului ele implica ambele
parti
13

Puterea legislativa ca rezultat al legii lui Dumnezeu si al legii naturale, dar


si al poporului, are limite si obligatii
Exista 4 astfel de limite prevazute de Locke:
1. puterea legislativa trebuie sa guverneze potrivit unor legi fixe si stabile
2. ea trebuie sa aiba ca scop doar binele public
3. ea nu trebuie sa colecteze impozite fara consimtamantul poporului
4. sa nu transfere altcuiva puterea de a legifera
Primele 2 limite fusesera mentionate si de Hobbes, ultimele 2 ii apartin lui
Locke la care adauga: atunci cand poporul considera ca legislativul
actioneaza contrar fata de trust, el isi regaseste puterea originara de a
decide soarta comunitatii si de a institui un nou legislativ
potrivit lui Locke, poporul are dreptul de a decide daca acordul a fost in
mod vizibil incalcat
exista 2 puteri supreme: cea a poporului si cea a legislativului care pot fi
compatibile
suprematia nu inseamna pt Locke suveranitate, de aceea putem vorbi de
mai multe puteri supreme
Spre deosebire de predecesorii sai, Locke nu desemneaza puterea politica
cu termenul de suverana; exista doar o suveranitate a lui Dumnezeu care
face ca oamenii, fiind creati de el, sa fie egali din natura si independenti
Nu exista intre oameni nici subordonare, nici supunere
In ordine umana, vorbim doar de suprematie si nu de suveranitate, care
este in mod necesar de origine divina
Puterea este suprema in doua sensuri: cand comunitatea este lipsita de
guvernare sau cand guvernarea a fost dizolvata pt ca nu isi mai indeplinea
rolul; atunci comunitatea instituie o putere legislativa si decide astfel in
privinta formei statului
Sensul al doilea: cand exista guvernare, comunitatea isi pastreaza puterea
de a judeca daca aceasta isi indeplineste sarcina pt care a fost instituita
Daca exista o guvernare legitima, suprematia ii apartine instantei
insarcinate cu legiferarea
Puterea comunitatii nu are capacitatea de a repartiza diferitele puteri ca
intr-o constitutie moderna
Comunitatea se multumeste atunci sa constituie o instanta care are rolul
de a legifera
Ulterior, legislativului ii revine rolul de a institui o instanta care va folosi
forta publica pt a guverna in interior si pt a determina politica exterioara a
republicii (puterea federativa)
Locke nu este adeptul separarii puterilor intrucat el nu prevede o putere
juridica autonoma si supune executivul suprematiei legislativului
In orice regim, Locke are in vedere 3 suprematii: cea a comunitatii, cea a
legislativului si cea a instantei executive

14 noi.

Friedrich Hayek
-

(1899-1992)
Drumul catre servitute
Constitutia libertatii
De la generatie la generatie, limbajul trebuie adaptat si sa scoatem
libertatea din uitare
Ideea de la care porneste: libertatea fundamenteaza majoritatea valorilor
morale
Cel mai adesea, spre libertate doar tindem, fara sa o putem atinge, insa e
important si acest fapt; sa avem libertatea ca o tinta permanenta
Implicit, vom incerca sa reducem coercitia
14

Libertatea este flagrant incalcata atunci cand oamenii isi extind actiunea
coercitiva asupra semenilor lor

Cap I Libertate si libertati


- Diferentiaza notiune de libertate de alte notiuni cu care ea a fost
identificata
- Libertatea hayek-ana e diferita de libertatea politica, interioara sau in sens
de putere de a face ceea ce doresc
- Prin libertate politica denumim in mod obisnuit participarea oamenilor la
alegerea guvernantilor, la procesul legislativ si la controlul asupra
administratiei
- Ea este un derivat conceptual al libertatii individuale obtinut prin aplicarea
acesteia la grupuri
- Libertatea colectiva nu implica insa libertatea la nivel individual
- Libertatea personala deplina nu presupune in mod obligatoriu libertatea
politica
- Exercitarea libertatii politicii nu e sursa garantarii libertatii personale
faptul de a-ti alege guvernul nu inseamna neaparat a-ti asigura libertatea
- Libertate interioara (libertate subiectiva/metafizica) nu are ca antiteza
coercitia, ci iesirea de sub impulsul starilor de moment; inseamna
posibilitatea de a lua o decizie in functie de cunoasterea propriilor
oportunitati; priveste vointa individuala si nu interventia unui agent extern
- Libertatea in sens de capacitatea sa fac ceea ce doresc nu trebuie
confundata cu libertatea adevarata; aceasta identificare fortata nu ar duce
decat la erodarea ideii insesi de libertate individuala
-

Sensul Hayek-an al libertatii este unul esentialmente negativ, ceea ce face


ca acest concept sa stea alaturi de alte concepte precum pacea sau
securitatea sau absenta obstacolelor; descrie absenta unui anumit
obstacol (absenta coercitiei)
Ea isi dobandeste dimensiunea pozitiva doar odata cu punerea in practica
a proiectelor noastre (cand decidem cum vom folosi circumstantele in care
ne aflam)
Libertatea necesita ca individului sa i se permita sa isi urmareasca propriile
nevoi aceasta ingaduinta nu este una perfecta, intotdeauna vor exista si
o serie de constrangeri
Pt ca libertatea individuala sa prevaleze si pt a mentine totusi ideea de
constrangere, trebuie ca regulile generale sa prevaleze
O alta distinctie este cea intre libertate si libertati
Libertatile apar atunci cand lipseste libertatea
Libertatea prevaleaza acolo unde nu este nevoie sa ii explicitam sensul
intr-o stare de libertate, libertatile ca explicitari ale absentei coercitiei sunt
inutile
Intr-o stare de libertate, explicite sunt doar interdictiile formulate prin
reguli suficient de generale incat sa nu poata viza in mod particular pe
cineva anume
Regulile generale nu trebuie sa privilegieze, dar nici sa nedreptateasca pe
cineva
Sensul autentic al libertatii este dat de definirea acesteia ca absenta a
coercitiei
Coercitia consta in controlul pe care altcineva il exercita asupra mediului
sau circumstantelor vietii unui individ
In acest caz, proiectele respectivului individ (daca el va fi supus coercitiei)
nu vor mai fi expresia propriei sale libertati
15

Isi vor face aparitia interesele celui care exercita coercitia


Prin coercitie, de fapt, se limiteaza si se deturneaza libertatea individuala
de la sensul ei propriu; individul supus coercitiei se transforma din
persoana care gandeste si valorizeaza intr-un simplu instrument
Desi prima conditie pt a vorbi de libertate individuala ar fi eliminarea
coercitiei, totusi unicul mod de a evita coercitia este amenintarea cu
coercitia singura cale pt pastrarea libertatii individuale este asumarea
sub forma unor reguli generale a unei coercitii al carei monopol il detine
statul, a carei aplicare trebuie sa fie cat mai restransa
Conditia acestei coercitii consta in caracterul impersonal si abstract al
masurilor coercitive
Regulile generale trebuie cunoscute de dinainte pt ca ele sa poata deveni
informatii utile pt planurile sau proiectele individuale in acest caz,
individul care cunoaste de dinainte regulile va actiona ca unul prevenit si
nu va avea riscul de a nu sti care sunt consecintele
Detinatorul monopolului coercitiei este statul; el trebuie sa actioneze pe
baza unor reguli generale
Daca libertatea individuala inseamna absenta coercitiei si realizarea
proiectelor individuale, ne putem intreba cum se face ca aceste proiecte
nu ajung sa se pericliteze reciproc
Acest fapt se datoreaza faptului ca libertatea naste libertate, iar
preocuparea pt o ordine de un anumit tip nu garanteaza libertatea
Libertatea isi este propriul principiu regenerator si ea nu poate fi pastrata
prin masuri care privesc manifestarile ei particulare
Desfasurarea libertatii individuale, prin efectele ei de durata isi creeaza si
conditia prezervarii libertatii
Coerenta actiunilor este data de respectarea unor reguli comune (reguli
formale)
Ele nu tintesc catre implinirea dorintelor sau nevoilor anumitor indivizi;
aceste reguli sunt reguli cadru sau reguli ale jocului care nu presupun un
continut particular sau o intentie concreta
Ele sunt numite si reguli ale ordinii spontane care nu trebuie sa vizeze un
scop particular si care trebuie sa fie identice pt categorii cat mai largi de
membri ai societatii
Libertatea fiecarui individ in parte este asigurata in cadrul ordinii spontane
tocmai prin pastrarea anonimatului celui care se supune unor reguli
abstracte
Exista insa intr-o societate si reguli care limiteaza libertatea individuala;
acestea sunt regulile care vizeaza implinirea unui scop precis = reguli de
organizare
Cele doua tipuri de reguli sunt legate de doua conceptii diferite despre
lege:
1. Legea si libertatea sunt inseparabile = libertatea e cel mai bine
prezervata prin legi formale, cat mai generale; vorbim de descoperirea
legii si de rolul important acordat cutumei
2. Legea este un obstacol in calea libertatii = inventarea legii si
interpretata ca o regula de organizare si nu ca o regula formala sau una
specifica unei ordini spontane; legea rezida in vointa legislatorului.
Autoritatea este inzestrata cu o putere arbitrara in functie de
circumstante. Sfera libertatii individuale va fi supusa riscului
arbitrariului. Distruge de fapt suveranitatea dreptului.

16

Aceasta a doua conceptie se arata subversiva la adresa democratiei pt


ca se vor aplica intotdeauna decizii nu in functie de regulile stabilite in
prealabil, ci doar in functie de situatiile concrete.
-

Suveranitatea dreptului implica existenta unor limite ale legiferarii


Prin legiferare trebuie doar explicitate regulile generale sau formale; de
asemenea, prin ele trebuie anticipata folosirea coercitiva a legii de catre
stat
Legea, in acest caz, nu va fi contrara realizarii libertatii individuale, ci va
deveni chiar un garant al acesteia
Hayek observa ca libertatea individuala a dominat acolo unde au fost
respectate niste principii comune
Respectarea unor astfel de principii comune este unicul mijloc care permite
intr-o civilizatie a libertatii respectarea obiectivelor individuale
Intr-o astfel de civilizatie, forta de constrangere a autoritatii este
intotdeauna limitata
Libertatea la Hayek devine principiul suprem prin faptul ca ea este aparata
ca valoare in sine; nu putem sti dinainte daca respectand valorile generale
vom atinge rezultatele concrete pe care le intentionam, dar in mod cert din
cauza ignorantei noastre suficient de mare in toate privintele nu putem
defini explicit obiectivele pe care ni le propunem
Prin intermediul legii, putem sa ne urmarim in modul cel mai eficient
scopurile, fara ca legea sa fie transformata intr-un mijloc/instrument care
vizeaza in mod explicit o anumita finalitate
Inainte de a legifera, trebuie sa recunoastem existenta unor reguli comune
care fac astfel incat puterea de a legifera sa nu fie nelimitata
Societatea nu exista mai intai pt ca apoi sa isi dea legi si nu toate legile
rezulta in urma unei legislatii
Dreptul este anterior legislatiei si formeaza impreuna cu libertatea si cu
proprietatea o triada indisociabila
Principiile sau regulile aplicate pe termen lung sunt cele care vor salva
libertatea si nu dorinta de a obtine rezultate rapide, dorinta care va
distruge libertatea
Orice forma de constructivism face mai anevoioasa relatia dintre justitie si
lege, comitand simultan doua greseli majore
Potrivit constructivistilor, orice decizie legislativa este o problema de
resortul justitiei
Vointa legislatorului are capacitatea de a transa intre ceea ce este drept si
ceea ce este nedrept
Insa potrivit lui Hayek, drept sau nedrept poate fi doar comportamentul
uman
Hayek propune revenirea la ceea ce conceptul de lege insemna initial,
adica reinvierea acceptiunii sale clasice
Libertatea in opinia lui inseamna intr-o anumita masura sa ne incredintam
soarta unor fapte pe care nu le putem controla; tocmai acest lucru li se
pare intolerabil constructivistilor, insa el este inevitabil
Nu putem spune asa cum fac pozitivistii juridici ca tot ceea ce se numeste
lege are acelasi caracter; trebuie sa vedem o legatura mai stransa intre
conceptia despre justitie si modul in care definim legea
Haye recunoaste ca si prin reguli perfect abstracte si generale putem
restrictiona grav libertatea individuala
Totusi, aceste reguli generale si abstracte numite si reguli de dreapta
conduita sunt singurele care pe termen lung mentin suveranitatea
dreptului
17

Regulile de dreapta conduita se bazeaza de cele mai multe ori pe o lege in


sensul cel mai autentic care trimite la termenul grecesc de nomos
Hayek a fost criticat pt faptul ca a considerat ca suveranitatea dreptului
inseamna inexistenta unei legislatii opresive
Criticii lui sustineau ca o legislatie opresiva se poate dezvolta si atunci
cand majoritatea legilor se bazeaza pe reguli abstracte, formale si
generale
De asemenea, alti critici au remarcat faptul ca filosofia politica hayek-ana
nu se intemeiaza pe ideea unor dreptul inviolabile ale omului
Tema criticii sociale este legata de modul in care Hayek apara libertatea
individuala
Mentinerea libertatii individuale este incompatibila cu justitia distributiva,
numita cel mai adesea justitie sociala
Justitia sociala respinge ideea suveranitatii dreptului
Suveranitatea dreptului denumeste principiile potrivit carora toti sunt in
mod egal supusi legii (lege generala in privinta previziunilor ei, ale carei
efecte sunt cunoscute si sigure)
Potrivit lui Hayek, tocmai suveranitatea dreptului si egalitatea in drepturi
sunt aparate acolo unde guvernul este limitat si acolo unde nu se
urmareste egalizarea materiala a conditiilor
Hayek este constient de faptul ca intr-o civilizatie a libertatii, modul de
remunerare poate parea adesea nedrept; aceasta se intampla deoarece
modul de remunerare are de cele mai multe ori o legatura prea putin
vizibila cu meritul, insa tinta societatii libere este ordinea abstracta, iar
modul in care vor fi afectati diferitii indivizi nu este dinainte cunoscut
Trebuie sa revenim la ideea ca dreptatea si nedreptatea
Justitia este posibila intre oameni liberi datorita ignorantei noastre suficient
de mare in privinta efectelor aplicarii regulilor
Justitia sociala sau distributiva ar trebui sa fie numita mai degraba
antisociala
Singura forma de justitie compatibila cu o societate libera este cea care
vizeaza doar regulile de dreapta conduita
Acestea sunt singurele care ii pot ghida pe oameni in raporturile care se
stabilesc intre ei, intr-o societate libera
Justitia distributiva este incompatibila cu liberalismul politic pt ca aceasta
justitie sociala este de fapt calul troian al totalitarismului
Trebuie sa distingem intre doua sensuri ale notiunii de justitie
Justitia in sensul ei adevarat trebuie sa apara ca un concept moral in care
doar actiunile umane pot fi considerate juste sau injuste
Exista insa si un al doilea sens al notiunii de justitie pe care incearca sa il
impuna promotorii justitiei sociale
Acest al doilea sens nu este potrivit cu o societate libera se datoreaza
faptului ca societatea este rezultatul unei evolutii neproiectate intentionat
Un rezultat neintentionat nu poate fi formulat in termeni de justitie
Hayek aduce 3 obiectii majore la adresa justitiei sociale:
1. Adoptarea ideii de justitie sociala presupune o interpretare gresita a
societatii vazuta ca o organizare deliberata
2. Daca adoptam a doua ideea de justitie sociala, inseamna ca estimam
ca poate exista la nivel social un acord asupra a ceea ce este absolut
dezirabil
3. Impunerea justitiei sociale ar insemna renuntarea la valorile implicate
de civilizatia noastra, valori sustinute de regulile de dreapta conduita
18

Promovarea unei legislatii sociale ar conduce la o redistribuire in functie de


valoarea fiecarei persoane pt societate
Hayek va critica si notiunea de valoare pt societate
Nu putem vorbi niciodata in mod obiectiv de ideea unei valori pt societate
pt ca ea ar fi intotdeauna stabilita in functie de un standard arbitrar
In schimb serviciile aduse de diversi indivizi semenilor lor pot fi cel mai
bine observate in procesul pietei
In acelasi timp, Hayek recunoaste faptul ca aprecierea unui produs pe
piata nu se afla intr-un raport direct proportional cu meritul celui care l-a
creat
Meritul ca functie subiectiva nu poate fi evaluat
Rezultatul final nu spune adesea prea mult despre munca investita pt
realizarea unui produs
De multe ori, un produs in care s-a investit multa munca se poate dovedi
inefficient pe piata, in timp ce un altul care poate fi rezultatul purei
intamplari se bucura de un success considerabil
In realitate, spune Hayek, redistribuirea nu ii va trata pe oameni in mod
egal pt ca ea afecteaza aplicarea corecta a regulilor generale
Obiectivul politicii intr-o societate libera nu poate fi redistribuirea
veniturilor pe baza unei notiuni arbitrare de justitie sociala
Obiectivul politicii poate fi insa acela de a ajuta produsul total sa creasca
pe cat este posibil de mult si de repede astfel incat cantitatea care revine
fiecarui individ sa fie maximizata
Hayek a fost foarte criticat pt modul in care a respins conceptul de justitie
sociala
Unii dintre critici au afirmat ca justitia sau injustitia nu se refera la
modalitatea in care un anumit rezultat a ajuns la noi, ci sunt legate de
raspunsul pe care noi il dam acestui rezultat
Injustitia se face resimtita atunci cand am putea remedia situatia celui
handicapat fara sa ne-o periclitam pe a noastra si totusi nu facem astfel
Potrivit lui Hayek, diferentele de venituri constituie unul dintre elementele
care ne pot ghida in privinta investitiilor viitoare
Incercarea de egalizare a conditiilor se va dovedi in final tot in detrimentul
celor saraci
Cei bogati intr-o societate libera au rolul de a testa produsele care in
prezent le sunt strict destinate, dar care vor deveni intr-o zi in viitorul nu
foarte indepartat accesibile si cumparatorului mediu
Nu exista un standard obiectiv in functie de care sa putem evalua bogatia
si saracia
Pt oamenii saraci din trecut, multe dintre lucrurile de care beneficiaza
oamenii nu prea bogati din prezent ar fi fost de neconceput in vremea lor
Initial, aceste lucruri au fost cumparate de cei bogati, iar cererea existenta
pe piata a facut posibila extinderea lor din prezent
Ne intoarcem la ideea ca cei bogati pot testa produsele pietei si pot
stimula crearea unor produse calitative
O investigatie asupra notiunii de justitie sociala nu poate omite sursele
care au condus la aparitia si la raspandirea acestui concept
1. Prima sursa e legata de faptul ca circumstantele schimbatoare ale
societatilor moderne bazate in exclusivitate pe mecanismele pietei se
pot dovedi fatale pt anumite grupuri de indivizi; trebuie sa existe mereu
un pagubit
2. Simpla invidie a celor care au mai putin fata de cei care au mai mult
19

3. Cresterea nr de muncitori salariati care nu cunosc mecanismele


functionarii pietei
Notiunea de justitie sociala nu este potrivita cu o societate libera de mari
dimensiuni, ci este in deplina consonanta cu cerintele unei societati tribale
Conceptul de justitie sociala nu este expresia inocenta a bunavointei fata
de cel mai putin norocos, ci este pretinderea pur si simplu a unei pozitii
privilegiate din partea anumitor grupuri
Aparatorii lui Hayek au sustinut ca atitudinea lui nu poate fi numita nici
autoritara nici antidemocratica
De asemenea, ei au sustinut ca nu se poate vorbi de o lipsa de interes a lui
Hayek fata de cei saraci sau fata de asigurarea publica a serviciilor sociale
Motivele pt care Hayek a criticat justitia sociala sunt atat economice, cat si
epistemologice
Dreptatea la Hayek nu se poate identifica cu bunastarea
Lege, legislatie si libertate
Prima teza: denuntarea iluziei constructiviste
In al doilea rand, e vorba de analiza functionarii pietei in termeni de teoria
informatiei
In al treilea rand, e criticarea notiunii de justitie sociala care, in mod
paradoxal, este aparata de sustinatorii ei din perspectiva ideii de egalitate
Hayek este preocupat de respingerea caracterului voluntar al reconstituirii
ordinii sociale
El spune: autori precum Descartes, Hobbes si alti contractualisti socotesc
ratiunea drept sursa absoluta a legilor
Aceasta afirmatie contine o eroare teoretica sau o iluzie
E vorba aici, ca in cazul oricarei forme de rationalism constructivist, de a
presupune in mod fals existenta in societate a unui subiect atotstiutor
Raspunsul lui Hayek in fata acestei false rationalitati consta in introducerea
opozitiei cosmos-taxis
Cosmos = ordinea naturala care este prezenta intotdeauna in social si care
trebuie doar descoperita de oameni
Taxis = ordinea nenaturala, care rezulta din vointele umane
Opozitie nomos-thesis
Nomos = legea care trebuie doar interpretata de oameni, care trimite la
dreptul continut in natura lucrurilor
Thesis = legea/regula de organizare, care urmareste anumite scopuri
particulare (falsa lege pt Hayek)

5 dec.

Benjamin Constant

(1770-1831)
- In cadrul disputei dintre antici si moderni (sec XVII, incepe ca o disputa
literara) 2 partide care se infrunta: Partida Conservatoare (cu anticii) si
Partida Modernilor
Despre libertatea anticilor comparata cu cea a modernilor
- Conferinta 1819, la Ateneul Regal din Paris
- Sursa de inspiratie: Montesquieu (el insusi trata despre Anglia moderna si
vechea cetate Sparta)
- Pt Montesquieu, constitutionalismul modernitatii era singurul care putea
opri anarhia si despotismul
- Constant va vorbi mai mult de tema libertatii
- Fiecare tip de libertate este in opinia lui Constant produsul institutiilor
specifice si al vietii din societatea respectiva
- Constant va urmari natura progresiva a libertatii moderne
20

In societatile antice, libertatea reprezenta un privilegiu pe care nasterea il


putea sau nu conferi cuiva
Liberalismul modern cere distribuirea libertatii fara sa se mai tina cont de
originea familiala
Refuza sa apere statul liberal pornind de la niste trasaturi ale naturii
umane
Constant inlocuieste mitul contractului social cu teoria schimbarii sociale
Statul liberal e cel mai potrivit pt a rezolva probleme societatii europene
In timpul Revolutiei Franceze, libertatea antica luata ca model de
revolutionar, a fost doar un pretext pt oprimare
Lectia pe care o au de invatat modernii este unirea participarii politice cu
independenta individuala
Apara sistemul reprezentativ pe care il defineste ca fiind descoperirea
modernilor
Caracterul specific al sistemului reprezentativ este cel mai bine pus in
evidenta daca il comparam cu autoguvernarea directa din cetatile antice
Reprezentarea politica se opune in mod direct oligarhiei si incurajeaza
participarea democratica
Acest sistem reprezentativ a fost creat tocmai pt a limita oligarhia fiind
inventat in perioada Revolutiei Franceze de catre Starea a Treia
Constant inlocuieste contrastul stabilit de Montesquieu intre monarhiile
moderne si republicile antice cu cel dintre regimurile reprezentative si cele
nonreprezentative
Potrivit lui Constant, in politica de cele mai multe ori, interesele sunt
ascunse, iar opiniile exprimate
Ideile cele mai acceptabile din punct de vedere moral pot fi utilizate in
viata politica pt a legitima atrocitati
Necesitatea si caracterul exceptional al circumstantelor pot fi intotdeauna
invocate pt a justifica abuzuri; asa s-a intamplat in vremea Directoratului,
cand s-au luat masuri in aparenta cu scopul de a consolida republica
El nu critica doar perioada Directoratului, ci si perioada restauratiei, regim
in care au fost puse in practica oprimarea si viclenia politica
Aparenta aplicare a legilor nu este decat o masca pt a legitima actiunile
arbitrare ale guvernului
In vremea revolutiei, multe legi retroactive au fost sustinute prin tratate
filosofice menite sa ascunda tocmai caracterul lor retroactiv
El observa ca asista la o dominatie a arbitrariului ipocrit sub toate formele
constitutionale
In vremea Revolutiei Franceze, libertatea a fost revendicata din toate
partile, dar aceasta revendicare nu a constituit decat un pretext pt ca
opozantii politici sa fie inchisi sau chiar executati
Sa demaste strategiile legitimarii oligarhice
Acest sistem de autolegitimare oligarhica este strans legat de ascunderea
intereselor private sub pretextul binelui public
Pt Constant, capacitatea teoriilor politice de a fi absolut convingatoare nu
le face sa fie intotdeauna si usor aplicabile
In privinta tuturor doctrinelor politice, trebuie sa ne punem intrebarea cui
slujesc ele
Constant incearca intotdeauna sa verifice daca o teorie politica reprezinta
sau nu o masca sau un pretext pt a legitima ceva profitabil sau favorabil pt
sustinatorul respectivei teorii
La fel se intreaba si cand critica teoria lui Rousseau despre suveranitatea
populara

21

Potrivit lui constant, aceasta teorie a suveranitatii populare a fost folosita


in perioada Revolutiei Franceze pt a legitima persecutiile, dand astfel
nastere spiritului anticivic
Dar filosofia lui Rousseau, in opinia lui Constant, este responsabila de
perioada terorii doar in masura in care a oferit subterfugii pt ura si teama
politica
Aceasta teorie a lui Rousseau a fost folosita pt a justifica ororile revolutiei,
ceea ce nu inseamna ca am putea nega cauzele imediate ale crimelor de
care s-au facut vinovati cei care detineau puterea
De altfel, pt Constant sustinerea populara de care s-a bucurat regimul
revolutionar (1873-1874) este in primul rand rezultatul fricii, dar si al
propagandei politice intreprinsa de iacobini
Trebuie sa observam importanta pe care o acorda Constant in analizele
sale pretextelor politice
Preocuparea lui pt a surprinde mecanismele ipocriziei publice si ale fraudei
politice explica pozitiile pe care le-a avut fata de democratizarea Frantei si
fata de teoria lui Rousseau
Alternativele politice care s-au manifestat in perioada post-revolutionara
au fost considerate fie democratice, fie antidemocratice
Astfel, iacobinii au fost considerati f democratici, partizanii prerogativelor
regale foarte antidemocratici, iar liberalii nu foarte favorabili democratiei
Putem prezuma, spune St. Holmes, ca problema sufragiului universal ii
separa in acea vreme pe adevaratii democrati de adversarii democratiei,
insa semnificatia sufragiului universal nu poate fi desprinsa decat printr-o
investigatie asupra continutului votului si asupra naturii institutiilor legate
de vot
Trebuie asadar sa cercetam dreptul opozitiei politice de a se organiza dpdv
politic si libertatea presei
Uneori, pozitiile luate in privinta chestiunii sufragiului universal pot fi
surprinzatoare pt ca ele nu sunt conduse de un adevarat atasament fata
de democratie
Adeptii prerogativelor regale (Partidul Ultra) au sustinut la un moment dat
ideea unui sufragiu generalizat intrucat credeau ca masele populare vor
vota impotriva republicii, sustinand astfel cauza contrarevolutionara si
asadar monarhia
Daca norma fundamentala a democratiei liberale este respectul fata de
opozitie, trebuie totusi sa observam ca sufragiul universal nu conduce in
mod necesar la o guvernare democratica
Sufragiul universal da nastere unei politici democratice doar acolo unde
este precedat de alegeri organizate in mod democratic
Pt Constant, care nu a fost considerat in epoca un democrat, ci doar un
liberal, vointa majoritatii este legitima doar daca ea nu incalca drepturile
minoritatii
In primii ani ai restauratiei, Constant considera ca drepturile electorale
trebuiau sa fie expresia dreptului de proprietate
Constant apara democratia in numele libertatii individuale, considerand
insa ca toti cetatenii ar trebui sa fie interesati de spatiul public
Guvernarea revolutionara care s-a identificat cu poporul nu i-a ingaduit
niciodata poporului controlul asupra lucrurilor politice
Opozitia lui Constant fata de democratie este strans legata de felul in care
acest concept a fost folosit de Rousseau
In privinta lui Rousseau, Constant lanseaza 2 tipuri de opinii: pt Constant,
filosofia lui Rousseau este un amestec absurd de principii favorabile
monarhiei si de opinii republicane
22

Acest lucru o face sa fie, dupa expresia folosita de Rousseau in Principii de


politica, corolarul tuturor formelor de despotism
Perioada Terorii reprezinta consecinta directa a principiilor Rousseau-iste
Din a doua perspectiva, Rousseau apare ca un geniu sublim, indragostit de
libertate si fiind primul care a facut popular
Constant impartaseste ideea lui Rousseau potrivit careia oamenii moderni
sunt divizati in ei insisi dupa o viata artificiala si exista mai degraba in
opiniile celorlalti decat pt ei insisi
Constant marturiseste ca se simte obligat sa il critice pe Rousseau in
primul rand pt teoria suveranitatii populare, dar atunci cand face acest
lucru se simte intotdeauna in dezacord cu el insusi
Filosofiile celor 2 autori difera in privinta multor aspecte, cum ar fi
problema reprezentarii, a rolului religiei, a valorii inegalitatilor naturale, a
structurii celei mai bune forme de guvernare, in privinta viziunii asupra
comertului, pluralismului sau patriotismului
Contrastul dintre atitudinile lor poate fi evidentiat daca ne uitam la statutul
pe care il are Sparta
Legislatorii Spartei nu permiteau poporului sa ia decizii fara sa fie asistat
(Rousseau)
Constant insa nu iubea modelul vietii spartane
Pt Constant, omul trebuie sa fie partial atat in domeniul public, cat si privat
Pt Rousseau insa, dihotomia public-privat nu este decat semnul slabiciunii
si al coruptiei care exista intr-o societate
Exista si puncte comune intre cei doi: criticarea vechiului regim, vazut de
amandoi ca un amestec de coruptie, de slabiciune si de putere arbitrara
Chiar daca ei identifica o problema comuna, solutiile pe care le adopta sunt
f diferite
Trebuie sa precizam ca imaginea lui Rousseau variaza in scrierile lui
Constant
In primele sale scrieri, Constant respingea utopia spartana rousseau-ista
pt ca reactiona la anii terorii
Constant a adoptat o forma de constitutionalism ostila prerogativelor
ereditare , dar ostila si oricarei forme de dictatura
Libertatea liberala nu are nicio legatura cu privilegiile aristocratice
Viziunea sa asupra constitutionalismului este pusa in slujba unei societati
eliberata de principiul ereditar, ceea ce il face apropiat de Rousseau
Modelul fundamental al gandirii politice rousseau-iste este autocorectia
Rousseau construieste mai intai un ideal sau o imagine (de ex apara
suveranitatea populara nelimitata sau regimul vietii spartane)
Pt Constant, intreaga constructie se prabuseste pt ca e inaplicabila vietii
reale
Pt Rousseau, suveranitatea nu poate fi nici alienata, nici delegata sau
reprezentata; aceasta inseamna ca suveranitatea descrisa de Rousseau nu
poate fi practic exercitata
A afirma faptul ca suveranitatea nu poate fi alienata inseamna a nega
principiul care tocmai a fost proclamat
Paradoxal insa, aceste slabiciuni ale filosofiei lui Rousseau arata in opinia
lui Constant, iubirea lui fata de om si mai ales fata de omul care se revolta
impotriva lui insusi si atasamentul fata de libertate
Am putea considera ca Rousseau si Constant tin de doua traditii politice f
diferite exprimate in modernitate: traditia lui Constant individualista (care
il are predecesor pe Locke), in vreme ce traditia lui Rousseau ar fi cea
colectivista (care va da nastere socialismului)

23

Potrivit lui Holmes, exista elemente individualiste si liberale chiar in


operele lui Rousseau si in special in Contractul Social
Tocmai aceste aspecte individualiste ale gandirii lui Rousseau au
reprezentat o atractie pt Constant
De cate ori critica vechiul regim, Rousseau abandoneaza limbajul
colectivist si organicist pe care il inlocuieste cu cel al individualismului,
contractului si consimtamantului politic
Putem intelege acum ca potrivit lui Constant, Rousseau nu este responsabil
pt declansarea Revolutiei Franceze
Exista in opinia lui Constant lucruri mai concrete care au dat nastere
Revolutiei Franceze: deficitul de populatie si difuzarea treptata a
proprietatii si a spiritului iluminist
Criticand initial teoria suveranitatii populare dezvoltata de Rousseau,
Constant formuleaza si propria sa opinie asupra statutului suveranitatii: pe
de o parte, societatea in ansamblul ei nu are dreptul sa exercite o
suveranitate populara nelimitata asupra vietii cetatenilor; pe de alta parte,
societatea in ansamblul ei este o fiinta abstracta si nu un agent politic
Dpdv obiectiv, societatea nu poate sa exercite nicio suveranitate
Pt Constant, conceptul de suveranitate ar putea duce f usor la o tiranie a
majoritatii si la o forma de conformism care ar distruge libertatea
individuala
Pt a opri aceste lucruri, trebuie ca toti cetatenii sa participe la
determinarea scopurilor politice, cu toate ca el recunoaste ca nu toti sunt
capabili sa puna in aplicare legile
Prea mult spirit public sau lipsa acestuia sunt la fel de periculoase
Pt a nu avea astfel de lucruri sunt necesare discutiile publice
In absenta dezbaterilor publice, nu vom putea sti care sunt adevaratele
interese ale corpului politic si cum putem ajunge la binele comun
Premiza oricarei teorii constitutionale corecte este aceea de a avea o
guvernare limitata
Nu este suficient sa definim o buna ordine politica, ci trebuie sa stim sa
formulam si acele propuneri care vor ajuta la punerea in practica a teoriilor
politice

12 dec.
- Premiza guvernare limitata in care sa nu existe un cumul de functii
- Fragmente dintr-o lucrare abadonata 1800-1803
- Reflectii despre constitutie 1814 pledoarie asupra monarhiei
constitutionale
- Principiile de politica 1815
- Aristotel daca pt Aristotel scopul care domina viata cetatenilor era chiar
scopul cetatii, pt Constant scopurile individului nu mai sunt aceleasi cu
scopurile politice
- Omul liberal este un cetatean care se ocupa intermitent de politica
- Scopurile pe care Constant le atribuie politicii sunt obtinerea pacii si a unei
guvernari reprezentative
- In lumea antica, termenul grecesc de politeea nu insemna doar
constitutie, ci si cetatenie, viata cotidiana a cetatii, administratie, structura
generala a polisului
- O astfel de constitutie era considerata viata sau sufletul cetatii
- Omul politic din Grecia Antica era preocupat doar de ideea participarii
civice si de adeziunea individului la comunitate

24

Constitutionalismul liberal viziune centrata pe ideea de compromis politic


si de cooperare si nu mai cred in ameliorarea morala a cetatenilor prin
mijloace comunitare
Caracteristicile sistemului constitutional: alegeri populare directe,
inviolabilitatea reprezentantilor, existenta a doua camere parlamentare, un
veto al executivului, dreptul la disolutia parlamentului, un executiv
responsabil, o putere judiciara independenta, libertatea absoluta a presei
Legislatorul este presupus a avea dreptul de a initia legi si de a le abroga
pe cele vechi
Constant mai vorbeste si de crearea unei puteri neutre care sa rezolve
conflictele dintre executiv si legislativ
El incearca asadar sa ii gaseasca politicii o asezare institutionala,
considerand ca garantiile bazate doar pe virtuti personale sunt mult prea
slabe
Constant ii previne pe constitutionalisti in privinta caracterului permanent
al imperfectiunii umane
El crede ca libertatea nu poate fi mentinuta acolo unde nu exista dominatia
politica a unei adunari alese
Constant elaboreaza o aparare f riguroasa a suprematiei legislative, fiind
convins ca partizanii democratiei au supraestimat gradul de
reprezentativitate al celei mai bune adunari legislative
Pt Constant, majoritatea reprezentantilor este intotdeauna o majoritate
fictiva in raport cu majoritatea numerica a celor care sunt reprezentati
Alegerea este intotdeauna preferabila principiului ereditar
Nucleul democratiei e reprezentat de separatia puterilor
In Fragmente dintr-o lucrare abandonata, Constant fixeaza scopul
legislativului de a exprima vointa nationala
Aceasta suprematie legislativa duce la respectarea suveranitatii,
antreneaza suveranitatea dreptului, care interzice caracterul retroactiv al
legilor
Sistemul constitutional propus de Constant presupune ca legislatorii sunt in
principiu guvernanti, dar sunt guvernati in practica, in vreme ce membrii
executivului sunt in principiu guvernati, dar in practica sunt guvernanti
Niciun proiect constitutional nu va putea face sa coincida pe deplin
interesele celor guvernati cu interesele guvernantilor, insa intr-o constitutie
durabila se poate garanta intre anumite limite interesul efectiv al
autoritatilor pt respectarea legii
Existenta a doua camere parlamentare pt ca altminteri s-ar ajunge la ceea
ce el numeste despotismul unei singure factiuni
Intr-un astfel de sistem, minoritatile extremiste ajung sa controleze
majoritati moderate, iar camera unica va detine intreaga putere si va
pierde contactul cu electorii, devenind astfel indiferenta fata de protestele
publice
Constant este partizanul bicameralismului si al unei puteri executive
separate nu doar pt a evita instaurarea tiraniei, ci si pt a asigura
identitatea dintre politica guvernului si vointa nationala
Legislativul nu are doar rolul de a crea legi, ci si acela de a alege
executivul
Executivul la randul sau poate initia proceduri legislative sau sa isi exprime
veto-ul fata de legile promulgate de legislativ
Prin aceste masuri, Constant vrea sa instaureze responsabilitatea
ministeriala pt ca in opinia lui un ministru care nu mai este sprijinit de
majoritatea reprezentantilor nationali poate cu mare dificultate sa isi mai
pastreze puterea
25

Cu alte cuvinte, ministrii trebuie sa demisioneze atunci cand nu mai au


sustinerea adunarii legislative
Chiar si intr-un regim monarhic, ministrii din jurul regelui trebuie sa se
bucure de incredere publica
Doctrina responsabilitatii ministeriale este consecinta suprematiei
legislativului intrucat Constant nu doar apara un regim constitutional, ci
sustine un regim parlamentar; aceasta nu inseamna ca executivul care
actioneaza in cadrul fixat de legislativ ar fi un instrument pasiv al acestuia
Reflectia lui Constant asupra caracterului inviolabil al legislativului se
continua cu o reflectie asupra dreptului de a dizolva adunarile
reprezentative
Vrand sa instaureze un regim al suprematiei legislativului, Constant nu isi
propune sa impuna prea multe constrangeri executivului intrucat vrea sa
arate ca liberalizarea societatii nu va duce la anarhie, ci la pace
Arta constitutionala presupune convertirea aspiratiilor personale care
trebuie puse in slujba unei guvernari alese de majoritate
Separatia pe care o instituie intre executiv si legislativ nu inseamna ca
deputatii nu vor putea ajunge intr-o zi ministri
Daca Constant sustine independenta puterii judiciare, el este in acelasi
timp convins de caracterul rezonabil al distinctiei dintre persoana si functia
pe care ea o ocupa
Aceasta distinctie elaborata de el in profunzime provine din faptul ca viciul
cel mai mare al unei constitutii este acela de a nu le mai oferi alternative
fostilor membri ai unei puteri politice
Toti membrii partidelor politice pot fi asadar obligati sa demisioneze, dar
acest lucru nu trebuie sa aiba consecinte asupra vietilor lor private
Constant sustine asadar caracterul impersonal al statului modern, menit sa
contracareze nelinistile aduse de experienta revolutionara
Constant critica si proliferarea excesiva a legilor fara sa uite insa faptul ca
mania legislativa este specifica statelor reprezentative
Pt Constant, nr mare al legilor arata pe de o parte ca legislatorii vor
intotdeauna sa actioneze si pe de alta parte ca ei se cred intotdeauna
indispensabili
Reglementarile excesive nu sunt in majoritatea cazurilor cerute de cei
guvernati si au doar rolul de a face ca guvernantii sa nu para niciodata
inutili
Elaborarea legilor va duce intotdeauna la dezbateri in jurul persoanelor
Daca Constant vede si anumite limite ale constitutionalismului, acest lucru
rezulta din convingerea sa ca intotdeauna cunoasterea este o resursa
limitata
Constant justifica abolirea cenzurii prin faptul ca nimeni nu poate dispune
vreodata de o cunoastere care sa il faca sa depaseasca limitele in aceasta
privinta ale naturii umane
Regulile formale sunt atunci necesare pt a evalua faptele cotidiene, in
vreme ce procedurile sunt un remediu in fata imperfectiunilor cunoasterii
umane
Perioada directoratului si regimului Napoleon nu au restabilit niciodata o
guvernare reprezentativa
Aceste regimuri nu au stiut sa mobilizeze resursele creatoare ale natiunii pt
ca doar adunarile reprezentative dau viata corpului politic
Guvernarea reprezentativa nu exista decat acolo unde libertatea si
independenta diferitelor pozitii politice sunt garantate la nivelul corpului
legislativ

26

Desi dezbaterile antreneaza uneori o lipsa de consens public, acest lucru


sporeste forta legaturilor sociale existente intr-o comunitate
Dezbaterile publice conduc in cele din urma la ameliorarea calitatii
guvernarii, libertatea acestora aratandu-se benefica atat pt electorat, cat si
pt adunarea aleasa
Dezbaterile ajung sa elimine spiritul de grup al unei adunari, spirit care
poate deveni periculos daca este prea exclusivist
Pt Constant, vointa generala este echilibrul care trebuie stabilit intre
vointele individuale asa cum interesul general este un compromis intre
interesele particulare si reprezentarea generala
Constant vrea pe cat se poate sa elimine eroarea in materie de judecata
politica si sa instaleze pe cat posibil adevarul printr-o piata libera a ideilor
In urma confruntarii acestor idei, se pot crea legi, mobilizandu-se pt
aceasta o cunoastere descentralizata
Libertatea are asadar o valoare f mare pt Constant, intrucat ea permite
evaluarea ideilor politice care la finalul acestui proces sunt cu mult
imbunatatite
Guvernarea reprezentativa este asadar capabila sa remedieze erorile
politice comise
Acesta este motivul pt care toate constitutiile liberale pun in joc
mecanisme de autocorectie
Principiul reprezentarii presupune ca fiecare reprezentant voteaza nu doar
pt interese private, ci si pt interese nationale
Daca principiul majoritatii trebuie sa domine sa adunari, unanimitatea insa
pare f periculoasa intrucat impiedica formarea unei opozitii care sa fie pe
deplin independenta
Constitutia se arata asadar a fi un mecanism de invatare publica si de
autocorectie guvernamentala
Constitutia nu este asadar doar un instrument de protejare a cetatenilor in
fata abuzului puterii
Elementul care conduce dezbaterile din interiorul adunarilor parlamentare
este opinia publica
Stephan Holmes considera ca opinia publica poate fi definita drept ecoul
libertatii antice prezent in cetatenia moderna
Dezbaterea publica libera este o modalitate de a-i implica pe cetateni in
guvernarea statului lor
Dezbaterea publica libera nu poate fi garantata decat atunci cand exista o
libertate deplina a presei care face posibila identificarea unei tari cu
constitutia ei, cu guvernarea sa si cu interesele sale publice
Daca opinia publica reprezinta viata statelor, putem spune ca dezbaterea
publica este expresia suveranitatii acestor state
Pt Constant, legislatia nu trebuie sa ii amelioreze dpdv moral pe cetateni
intrucat moralitatea nu este niciodata o sursa de armonie sociala
Antiliberalii monarhisti sau iacobini au vrut sa ii corecteze dpdv moral pe
cetateni prin legi care sa impuna si sa incurajeze practicarea virtutilor, insa
dupa Constant nicio guvernare nu poate avea pretentia de a intrupa toate
ideile morale ale tuturor cetatenilor pt ca exista in aceasta privinta prea
multe discordante intre ideile dominante
Ca liberal, Constant doreste existenta unei autoritati neutre care sa creeze
o ordine constitutionala plecand de la un compromis practic daca
constitutionalismul are nevoie de un consens minimal, trebuie sa observam
si importanta conceptului de neutralitate care antreneaza impartialitatea
procedurala

27

Aceasta impartialitate procedurala este fundamentala pt orice ordine


constitutionala moderna
Istoria a aratat, de altfel, caracterul utopic al unanimitatii morale
In locul unei utopii, Constant vorbeste adesea de o schimbare sociala
pasnica in care faptele
Constant isi propune sa elimine ceea ce este arbitrar din politica prin
crearea unei guvernari limitate
El vrea sa impuna adevaratele principii ale libertatii care se dovedesc
protectoare in raport cu toate partidele
Viziunea lui Constant in privinta dreptului comun este centrata pe ideea de
siguranta, iar libertatea este definita urmandu-l pe Montesquieu ca o forma
de siguranta personala
In acelasi timp, Constant crede ca egalitatea drepturilor indivizilor care
alcatuiesc corpul natiunii va fi conditia care va face posibila existenta
guvernarilor
Mai mult, actiunea guvernarii va fi determinata de participarea cetatenilor
la procesul elaborarii legilor
In lucrarea Principii de politica, el crede ca cetatenii nu se vor simti vizati
de institutiile politice daca acestea nu le vor solicita participarea prin
intermediul votului
Liberalismul de la inceputul sec al XIX-lea ia pozitie fata de principalele
teme aflate in dezbatere demnitatea omului, raportul dintre religie si
spatiul public, problema reflectarii adevarului la nivel politic
Majoritatea liberalismului de atunci au ca obiectiv principal definirea unei
ordini ideale in care educatia va avea un rol important, reusind sa limiteze
instinctele primare
Ordinea simte insa nevoia unui criteriu de separatie intre drept si nedrept
si de asemenea unui criteriu pt a descuraja actiunile nedrepte
Ordinile politice anterioare au vazut in puterea publica si mai ales in
actiunea statului un astfel de criteriu de departajare intre dreptate si
nedreptate, insa liberalismul de sec XIX nu mai are incredere in actiunea
statului care prin actiunile sale paternaliste poate aduce grave prejudicii
libertatii
In aceasta privinta, liberalismul face 2 afirmatii: libertatea trebuie sa ii
apartina fiecarui cetatean, statul reprezinta o putere care poate fi corupta
si care are propriile sale scopuri
Liberalii au considerat ca opinia publica este cel mai bun mijloc de a
atinge treptat adevarul, dreptatea si valorile civilitatii
Opinia publica, cand nu e separata de reflectia filosofica, poate instala
suveranitatea dreptului
Asistam astfel, odata cu liberalismul, la transformarea raportului antic
dintre opinie si adevar
Liberalii ne propun un parteneriat intre adevar si opinie
Daca in principiu consimtamantul informat este necesar in materie de
opinii, exista si dreptuld e a exprima opinii ignorante sau singulare
Liberalii spera ca autoritatea evidentei va ajunge in cele din urma sa se
impuna in fata capriciului, in fata coercitiei sau a fricii
Opinia capata un rol pozitiv pt ca ea face in asa fel incat membrii societatii
sa fie condusi de dorinte rezonabile care sa ii lege intre ei, manifestand
astfel demnitatea omului
Problema grava pe care o antreneaza aceste consideratii despre opinie
vizeaza statutul adevarului
Putem presupune ca fiecare membru al societatii se poate crede in posesia
unui adevar superior fata de adevarul celorlalti
28

Intr-o astfel de societate in care fiecare membru va dispretui adevarul


celorlalti, formulele social politice care au stat la baza contractului social
vor fi inlocuite prin simplul concept de toleranta
Exista riscul ca suveranitatea dreptului sa poata fi dificil mentinuta acolo
unde libertatea tinde sa nu mai cunoasca limite
Liberalismul impartaseste cu crestinismul credinta in faptul ca oamenii nu
au o tendinta naturala inspre bunatate
Mai mult, liberalismul se teme la nivel social de inclinatia majoritatii
oamenilor spre nedreptate si spre iubirea de sine
In acest context, liberalismul aduce in discutie necesitatea unei mai largi
educari a oamenilor, manifestandu-si astfel credinta deplina in puterea
educatiei
In jurul anului 1814, putem afirma ca liberalismul in Franta nu era
considerat ca inevitabil, fapt care reprezinta o explicatie pt caracterul sau
fragil
Tendintele de a impune acest curent in Franta nu au fost incununate cu
succes
In acest context, liberali precum Constant sau Guisot au fost obligati sa
priveasca negativ atat Vechiul Regim, cat si incercarea revolutionarilor de a
instaura o republica a virtutii
Mai mult, acesti liberali au privit negativ experimentele constitutionale din
prima parte a sec XIX, cat si dezbaterile dintre adevar sau filosofie si opinie
Ne putem intreba in mod legitim in privinta posibilitatii de a reprezenta
aceasta societate dpdv politic
Oamenii din perioada restauratiei nu isi mai fac iluzii in privinta unor
notiuni precum vointa generala, drepturi naturale, contract de asociere sau
putere paternalista
Oamenii din vremea restauratiei sunt nevoiti acum sa formuleze o noua
politica pe un teren pe care nu mai exista nicio constructie
Este vorba in acelasi timp de o incercare de a opera in acelasi spatiu cu
legi si cu moravuri
Acest lucru in opinia lui Kelly nu dovedeste ca notiuni precum vointa sau
ratiunea sau istoria
Putem trage doar concluzia ca notiuni precum societate sau opinie se afla
de acum inainte pe de a intregul la indemana cetatenilor din cauza
extremei lor mobilitati
Politica liberala va deveni in aceasta perioada in mod fundamental o
incercare de a salva capacitatile interioare educabile ale omului,
proiectandu-le in exterior sub forma drepturilor
Libertatea in aceasta perioada apare si ca o forma de opozitie fata de
constrangerile exercitate de stat, iar autoritatea politica are de acum rolul
de a garanta libertatea individuala
Termenul de individ, de altfel, este f adesea prezent in scrierile lui Constant
Din acest termen, Constant ajunge sa descrie sfera privata ca fiind reglata
de calm si de odihna termeni proveniti din
Acesti termeni nu duc la izolarea individuala, ci reprezinta conditiile unei
mai bune forme de sociabilitate
Libertatea moderna este pt Constant un fapt inevitabil
In lumea moderna, oamenii nu isi mai gasesc o deplina satisfactie in
activitatile publice, insa Constant observa ca orice discutie despre
libertatea moderna duce la o dezbatere despre statutul drepturilor, care nu
pot fi garantate decat printr-o protectie constitutionala
Orice detinator al puterii va gasi ratiuni de a transgresa drepturile daca nu
exista o bariera impotriva abuzurilor politice
29

Constant defineste guvernarea ca pe o autoritate sociala intrucat orice


societate nu dispune decat de drepturile care pot fi in mod legitim
exercitate de catre guvern
Poporul este suveran intr-un mod activ doar prin intermediul
reprezentantilor sai oficiali

30