JOHN LOCKE

Robert Filmer Patriarcha

Filmer combatuse principiile dreptului natural modern si teoria contractului
care deriva din el
Cele doua tratate ale lui Locke au fost descrise pt a se opune acestei viziuni
Filmer e important pt ca e unul din primii critici ai teoriei contractualiste in
forma sa moderna
Filmer contestase relatia stabilita de Hobbes intre contract si suveranitate
Locke isi dezvolta teoria despre legea naturala si contract fara sa se refere la
suveranitate
Daca Filmer vorbise de suveranitate fara contract, la Locke vorbim despre
contract fara suveranitate
Potrivit lui Filmer, D-zeu i-a dat lui Adam dreptul de a domina pamantul, pe
ceilalti oameni si celelalte creaturi; in aceasta idee, Filmer adauga ideea
suveranitatii imprumutate de la Jean Bodin
De asemenea, el adauga o aparare a absolutismului fara precedent pana la el;
nu putem vorbi de o libertate naturala, egala, a oamenilor; aceasta libertate
ar putea avea consecinte politice dezastruoase
Conduce la ideea dreptului popoarelor de a-si pedepsi si destitui regii legitimi
Dreptul la rezistenta impotriva regilor nu poate sa fie justificata
Critica pe care el o aduce teoriei contractului: daca totul apartine tuturor, un
individ nu isi poate insusi un bun fara sa fi obtinut in prealabil consimtamantul
tuturor celorlalti oameni
Un argument similar fusese invocat de Hobbes care afirmase: sustinatorii
sociabilitatii naturale nu vor dispune de argumente pt a legitima impartirea
lumii in mai multe state
Potrivit lui Filmer, orice renuntare la un drept implica un consimtamant din
partea tuturor oamenilor; subliniaza astfel caracterul fictiv al contractului
social
Intelegem ca daca o minoritate a ales un principe, nu putem pretinde decat
printr-o fictiune ca acea minoritate ar fi fost mandatata de intreaga
comunitate sa faca acest lucru
Natura unei adunari legitime este distrusa daca unei majoritati i se acorda
dreptul de a prevala; acest drept il are doar intreaga adunare
Filmer il critica pe Hobbes, sustinand ca pt el, legea majoritara decurge din
legea naturii; Hobbes nu spune acest lucru
Spre deosebire de Hobbes, Locke transfera reflectia pe terenul istoriei
Locke incearca sa demonstreze ca teoria contractului, bazata pe drept si pe
ratiune, este si conforma cu practica umanitatii
Potrivit lui Locke, Filmer nu poate dovedi ca dreptul la suveranitate a fost
transmis de-a lungul timpului de la Adam la succesorii sai
Locke insa are dificultati in a-si sustine propria teza pt ca guvernarile au
aparut inainte de istoria scrisa; totusi, Locke conchide ca istoria ne arata ca
guvernarile pasnice ale lumii s-au bazat pe consimtamantul poporului
Pt Locke, ca si pt Hobbes inainte, ratiunea este cea care stabileste care este
originea, cum s-au instituit guvernarile; tot ratiunea sustine ca oamenii sunt
liberi in mod natural

In cel de-al doilea tratat despre carmuire, Locke defineste relatia dintre
Dumnezeu si creatia lui; oamenii fiind creati de acelasi Dumnezeu, rezulta de
aici ca starea de natura are o lege a naturii care o guverneaza
Locke va trece la reflectia asupra contractului; scopul oamenilor de a intra in
societate e acela de a constitui un popor, supus unei singure guvernari
supreme
Alcatuirea acestei unice guvernari se bazeaza pe consimtamantul oamenilor;
oamenii apartin unui corp politic unic in care majoritatea poseda dreptul de a
actiona si de a trage concluzii pt toti ceilalti
Intr-o prima etapa, oamenii formeaza o singura comunitate in baza legii
naturale; a recunoaste acest lucru inseamna pt Locke doar a cunoaste legea
morala de care oamenii trebuie sa asculte
Ulterior, oamenii alcatuiesc prin contract o societate civila
Societatea civila nu se naste ca urmare a oricarui fel de pact care ar pune
capat starii de natura; este nevoie de un pact al carui rol este acela de a-i
pune de acord pe oameni intre ei pt a alcatui o singura comunitate si un
singur corp politic
Pt Locke, conventia pt egali nu este validata doar de existenta republicii
Contractul este definit de Locke in urmatorii termeni: un om liber se face pe
sine servitorul altuia vanzandu-i acestuia din urma serviciile pe care se
angajeaza sa le faca in schimbul salariului pe care urmeaza sa il primeasca
Aceasta relatie difera de cea dintre stapan si sclav; un om nu poate deveni
printr-un pact sau consimtamant sclavul nimanui si nici nu se poate supune
puterii absolute si arbitrare a altui om
Acest text vizeaza toate teoriile servitutii voluntare Hobbes si Grotzius
Servitutea voluntara da nastere unor relatii despotice, adica unei stari de
razboi care exclude relatia juridica a contractului
Atunci cand descrie formarea societatii civile, Locke foloseste notiunea de
compact, tradusa prin pact; atunci cand trateaza despre cazul servitorului
salariat
In primul tratat despre carmuire, relatia juridica dintre soti este desemnata de
mai multe ori prin termenul de contract; cand analizeaza societatea
conjugala, Locke va folosi cuvantul pact
Locke aduce o inovatie importanta in gandirea politica moderna atunci cand
refuza sa puna conventia ca fundament ca nastere a proprietatii private
In aceasta privinta, Locke isi propune sa arate cum este posibil ca oamenii sa
fi ajuns proprietari a cate ceva din ceea ce a dat Dumnezeu
In cazul lucrurile stapanite in comun care se mentin ca atare prin contract,
vedem ca proprietatea incepe atunci cand cineva ia o parte din ceea ce este
comun, scotand-o din starea in care a lasat-o natura; munca mea este cea
care a instituit proprietatea mea asupra lor
Impotriva lui Filmer, Locke afirma ca trecerea de la comunismul primitiv la
proprietate este totusi posibila
Chiar si in activitatile elementare precum vanatoarea sau culesul roadelor,
omul nu se multumeste sa ia doar o parte din patrimoniul comun, ci ii adauga
si propria lui munca
Mai multe conditii trebuie indeplinite pt ca munca sa poata inlocui pactul: mai
intai oamenii nu trebuie impiedicati in dreptul lor de a se folosi de patrimoniul

comun; binele sperat trebuie sa rezulte din munca persoanei si nu din cea a
naturii
Rolul muncii este mult mai putin manifest in cazul vanatorii si al culesului
Inventarea monedei implica un acord tacit pt a da valoare unei mici bucati de
metal sau implica un consimtamant tacit si voluntar la posesiuni foarte
inegale
Agricultura si schimburile monetare sunt pt Locke mijloace pt ca oamenii sa
asculte de ceea ce Dumnezeu si ratiunea lor le poruncesc sa stapaneasca
pamantul, slujind astfel intreaga omenire pt ca insisi cei saraci beneficiaza de
sporirea generala a bunurilor disponibile
Pt Locke, inegalitatea nu e consecinta involuntara a acordului in privinta
monedei
Locke se refera in mod explicit la consimtamantul tuturor fata de inegalitate;
acest consimtamant este independent de societatea civila sau de societatea
politica
Consimtamantul vine sa solutioneze urmatoarea problema: daca oamenii sunt
egali prin natura lor si daca aceasta egalitate nu este doar absenta oricarei
subordonari politice naturale, ne este greu sa intelegem modul inegal si
disproportionat al stapanirii pamantului
Nici inegalitatea politica, nici cea dintre bogati si saraci nu pot fi legitimate
decat prin consimtamantul liber al fiecaruia
Locke distinge intre instituirea societatii civile si cea a guvernarii; mai intai din
perspectiva lui Locke trebuie desemnata instanta care sa exercite puterea
legislativa
De asemenea, disolutia societatii civile prin invazia unei forte cuceritoare
trebuie separata de cea a guvernarii
Numele de contract este rezervat de Locke pt momentul asocierii oamenilor si
nu este vorba de un contract intre comunitate si puterea legislativa pe care
ea o instutuie
Pt Locke, asocierea prin contract nu este suficienta pt a iesi din starea de
natura
Formarea republicii este conditionata de o instanta ultima reprezentata de
puterea legislativa sau de magistratii numiti de ea
Pt a descrie inceputul societatii politice, Locke nu utilizeaza aproape niciodata
cuvantul contract
Locke vorbeste de pact sau de acord (agreement); cand vorbeste insa de
instituirea guvernarii, Locke foloseste termeni mai generali (agreement si
consent)
Termenul de consimtamant este foarte potrivit pt a descrie situatia indivizilor
care se nasc intr-o societate care este deja supusa unei guvernari
Avem astfel mai intai un pact de asociere urmat apoi de formarea puterii
legislative in care termenii de acord si de consimtamant joaca rolul cel mai
important
Locke distinge intre un consimtamant explicit si unul tacit; vorbim de pact sau
de consimtamant tacit atunci cand cineva accepta sa fie protejat de legile
tarii in care traieste, cosimtind astfel la regimul si guvernarea ei

Guvernarea incepe cu actul care a instituit puterea legislativa; acest act de

stabilire a puterii legislative este prima si fundamentala lege pozitiva a tuturor
comunitatilor
Locke nu va mai folosi termenul de lege, ci va vorbi de constituirea
legislativului ca act prim si fundamental al societatii sau ca act originar si
suprem al societatii, anterior tuturor legilor pozitive
Nu este suficient ca legislativul sa isi primeasca autoritatea de la comunitate;
este nevoie de consimtamantul fiecarui proprietar
Legea fundamentala prin care este constituit legislativul presupune
consimtamantul direct al majoritatii comunitatii
Specificul actului originar care intemeiaza comunitatea presupune astfel
consimtamantul direct si explicit al fiecarui membru
Consimtamantul fiecaruia va fi unul indirect, el presupunand cel putin regula
majoritatii
Relatia ulterioara dintre comunitate si puterea legislativa nu este una
contractuala, ci una bazata pe termenul englezesc de trust
Diferenta dintre trust si contract rezida in faptul ca obligatiile in cazul unui
trust sunt unilaterale, pe cand in cazul contractului ele implica ambele parti
Puterea legislativa ca rezultat al legii lui Dumnezeu si al legii naturale, dar si
al poporului, are limite si obligatii
Exista 4 astfel de limite prevazute de Locke:
puterea legislativa trebuie sa guverneze potrivit unor legi fixe si stabile
ea trebuie sa aiba ca scop doar binele public
ea nu trebuie sa colecteze impozite fara consimtamantul poporului
sa nu transfere altcuiva puterea de a legifera
Primele 2 limite fusesera mentionate si de Hobbes, ultimele 2 ii apartin lui
Locke la care adauga: atunci cand poporul considera ca legislativul actioneaza
contrar fata de trust, el isi regaseste puterea originara de a decide soarta
comunitatii si de a institui un nou legislativ
potrivit lui Locke, poporul are dreptul de a decide daca acordul a fost in mod
vizibil incalcat
exista 2 puteri supreme: cea a poporului si cea a legislativului care pot fi
compatibile
suprematia nu inseamna pt Locke suveranitate, de aceea putem vorbi de mai
multe puteri supreme
Spre deosebire de predecesorii sai, Locke nu desemneaza puterea politica cu
termenul de suverana; exista doar o suveranitate a lui Dumnezeu care face ca
oamenii, fiind creati de el, sa fie egali din natura si independenti
Nu exista intre oameni nici subordonare, nici supunere
In ordine umana, vorbim doar de suprematie si nu de suveranitate, care este
in mod necesar de origine divina
Puterea este suprema in doua sensuri: cand comunitatea este lipsita de
guvernare sau cand guvernarea a fost dizolvata pt ca nu isi mai indeplinea
rolul; atunci comunitatea instituie o putere legislativa si decide astfel in
privinta formei statului
Sensul al doilea: cand exista guvernare, comunitatea isi pastreaza puterea de
a judeca daca aceasta isi indeplineste sarcina pt care a fost instituita

Daca exista o guvernare legitima, suprematia ii apartine instantei insarcinate

cu legiferarea
Puterea comunitatii nu are capacitatea de a repartiza diferitele puteri ca intr-o
constitutie moderna
Comunitatea se multumeste atunci sa constituie o instanta care are rolul de a
legifera
Ulterior, legislativului ii revine rolul de a institui o instanta care va folosi forta
publica pt a guverna in interior si pt a determina politica exterioara a
republicii (puterea federativa)
Locke nu este adeptul separarii puterilor intrucat el nu prevede o putere
juridica autonoma si supune executivul suprematiei legislativului
In orice regim, Locke are in vedere 3 suprematii: cea a comunitatii, cea a
legislativului si cea a instantei executive