Sunteți pe pagina 1din 3

Realismul este un curent aprut n sec.

al XIX-lea, ca o reac ie la neoclasicismul canonizat


n Academiile de arta ca academism i mpotriva romantismului. Romantismul, current
artistic care nu a cunoscut aceeasi intensitate pe continent si a imbracat diferite forme de
manifestare, a atras prin exagerari si prin pasiunea penrtu libertate, refuzul burgheziei din
sec XIX-lea, care nu doreste sa se transforme in consumatoarea unor asemenea produse
artistice. In a doua jumatate a acestui secol burghezia preia puterea politica si nu se mai
implica la inceput in sustinerea artelor. Finantarea artei se rezuma la plata comenzilor
statului si la premiile decernate de academiile de profil. Spre sfarsitul secolului se poate
constatat chiar o tendinta de productie industrial a obiectelor de arta, care devin o marfa ca
oricare alta.
Noiunea de realism ca micare (curent) nglobeaz mai multe fenomene ce s-au derulat n
arta europeana a sec. al XIX-lea, caracterizat, cum se tie, ca un secol al pozitivismului. Aici
intra, de exemplu, parial grafica lui Goya (cea a Dezastrelor rzboiului si nu cea fantastica
a Disparatelor i a Capriciilor). Intra unii peisagi ti englezi in frunte cu Constable. Intra
peisagitii de la Barbizon care picteaz in plain air i, datorita tehnicii precise aplicate
reproducerii efectelor atmosferice, pot fi nglobai realismului chiar i impresioni tii, cu
rezervele sau precizrile de rigoare.
Fonndatorul scolii realiste francize, Gustave Courbet (1819-1877), pictor al scenelor sociale,
isi desavarseste tehnica studiind tablourile olandezilor, spaniolilor si italienilor sec XVII,
care erau expuse la Louvre. Lucrarile sale, exemplu elocvent pt creatii care nu se conformau
regulilor impuse de Academie, sunt ilustratii ale vietii reale, familiare artistului. Inspirat
mai ales din traiul satenilor din Ornans, locul sau natal, Courbet refuza sa picteze scenele
mitologice sau alegoriile agreate de Academie, intrebandu-se Cum as putea picta ingeri,
cand nu am vazut nici unul, niciodata? Courbet picteaza Inmormantarea la Ornans,
Dupa Cina la Ornans, Spargatorii de pietre. Inmormantarea este o scena de gen din viata
sociala, simpla, rupta de centrul vietii pariziene. Academia vede in lucrarile lui Courbet
ideea revolutiei. In aceasta situatie, nu este surprinzator faptul ca lucrarile sale (Intalnirea,
Izvorul, Marina, Atelierul pictorului), au fost refuzate in Salonul official si la Expozitia
Universala de la Paris din 1855.
Abandonand cele mai controversate aspecte ale artei lui Courbet, ministrul Artelor
frumoase ii cere artistului sa picteze un tablou important cu ocazia Expozitiei Universale.
Courbet, indignat de aceasta cerere prezinta Atelierul pictorului- alegorie reala delimitand
o perioada de 7 ani din viata mea artistica. Lucrarea are dimensiuni considerabile, de 5,98
m pe 3,50. Referindu-se la tabloul sau, Courbet scrie: Eu ma aflu la mijloc, pictand, la
dreapta sunt actionarii, adica prietenii, lucratorii, amatorii din lumea artstica. La stanga, alt
aspect al vietii obisnuite, poporul, mizeria, saracia, bogatia, exploatatorii, oamenii care
traiesc de pe urma mortii altora... Cu aceasta panza, Courbet isi dovedeste independent fata
de regimul imperial care ii comandase un tablou cu subiect impus. Afirmand importanta
crescanda a clasleor populare si a taranimii oprimate, el respinge idealizarea in arta, ia in
deradere muza inspiratiei si o inlocueste cu un model nud care isi arunca jupoanele pt a

ramane dezbracata. Courbet da tuturor personajelor si obiectelor reprezentate pe panza sa


un sens symbolic, dar fiecare simbol este tratat in mod deliberat la nivelul unei reprezentari
foarte realiste.
Ca si compozitie, Courbet organizaeaza tabloul ca o scena a Judecatii de Apoi, sculptata pe
un timpan de catedrala. Ateu convins, isi bate joc de locul lui Dumnezeu n centru, pt a
recompensa pe cei buni si a pedepsi pe cei rai. Compozitia se repartizeaza conform traditiei
clasice, de o parte si de alta a verticaei axei de simetrie care traverseaza paleta tinuta de
pictor. Capetele personajelor sunt plasate de-a lungul orizontalei care constituie cea de-a
doua axa de simetrie.
-panza pusa cu fata la peretele fara nicio fereastra simbolizeaza absenta unui viitor pt
societatea nascuta din trecut
-in spatele perdelei ridicate, deschiderea lasa sa se zareasca lumina ce simbolizeaza gandirea
moderna
-religia cu un rabin si un preot
-un gropar
-craniul asezat pe un ziar ilustreaza vorbele lui Proudhon, conform, carora ziarele sunt
cimitirele ideilor
-un irlandez cazut pe paman reprezinta mizeria
Fara a-I lua in seama oe cei ce il inconjoara, artstul picteaza un peisaj din Jura natala, sub
privirile unei femei goale, modeului sau, si ale unui copil de taran in saboti
-chitara, palaria sombrero si pumnalul simbolizeaza stributele desuete ale romantismului.
-martirul gol rastignit, incarneaza arta academica
-modelul si juponul sau aruncat pe jos= realisumul
Adevaratele scoli de pictura realista au functionat la Barbizon sau la Fontainebleu, unde
pictori precum Corot, Jean Francois Millet, Theodore Rousseau, Jules Dupre, Nicolae
Grigorescu sau I Andreescu sunt atrasi de natura aflata in apropierea omului. Pentru a o
cunoaste, ei se supun regulilor traiului rustic, locuind si muncind alaturi de sateni. Panzele
lor, avand ca punct de plecare natura reala, nearanjata, sunt intotdeauna o dovada a
dragostei artistilor pentru vegetatie, sub toate formele ei, dar mai ales pt arbori masivi ce
ofera grandoare compozitiilor. (ex: Iesirea din padurea de la Fontainebleau- Rousseau,
Peisajul lui Dupre, Primavara lui Millet). Desi combatuti de reprezentantii artei oficia;e.
artisti si critici, acesti pictori au publicul lor la Paris, format din amatori de arta indrazneti.
Realismul francez a influentat si manifestarile artistice ale epocii din Belgia, unde atrag
atentia creatile lui Henri de Braekeleer (1840-1888), (Catedrala, Casa hidraulica). Acestea

se remarca prin ambianta pe care inceaca sa o creeze in jurul temelor tratate, cu ajutorul a
numeroase accesorii. Artistul accentueaza ilustrarea obiectelor, parand ca mediul pe care il
formeaza traieste singur, in vreme ce omul apare mai degraba un element de dcor, aproape
neapartinand mediului in care este plasat. Este interest de ceea ce se petrece in spatiile
inchise, in care decoru ocupa un loc essential si in care isi poate etala calitatile de luminist.

O larga sfera de cuprindere a cunoscut realismul in arta rusa, dobndind i o acuta nota de
critica sociala ca urmare a strilor de lucru foarte grave existente ntr-o Rusie napoiata,
guvernata de un regim politic de crunta opresiune. Un rol in promovarea principiilor
realiste elaborate de Belinski si de Cernisevski l-a avut aici miscarea peredvijnicilor in
frunte cu artiti ca Repin, Kramskoi, Perov, Serov, Veresciaghin si mul i al ii.
In arta romaneasc, realismul s-a impus cu vigoare o data cu apari ia pe scena a lui
Grigorescu si Andreescu, tradiia instaurata de ei n sec. al XIX-lea fiind urmata consecvent
de majoritatea artitilor din prima jumtate a secolului al XX-lea.
Pe plan European, pe langa consacrarea curentelor de avangarda, n special a celor
abstracte, realismul a avut i n secolul XX trsturi i zvcniri care au implicat diferite
forme si denumiri. Pot fi menionate altfel realismul mizeriabilist postbelic, neorealismul,
grupul verist al pictorilor realitii, scoal Realit ii politice, realismul angajat n America de
Sud, realismul fascist italian i german, realismul socialist sovietic extins dup rzboi i n
noile state socialiste.

Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, pictorul francez Gustave Courbet (1819-1877) respinge


att neoclasicismul, ct i romantismul i proclam o nou mi care, realismul. Nu l
interesa pictura cu subiecte istorice, portrete de efi de stat sau subiecte de tip exotic.
Consider ca artistul trebuie s fie realist, s reflecte evenimente cotidiene, la care s
participe oameni obinuii. Mediul ales de Courbet pentru multe din pnzele sale l
constituie satul su natal, Ornans. Picteaz muncitori construind o osea, or eni
participnd la funeralii sau oameni stnd la mas i care ascult muzic sau fumeaz.
Ali pictori care pot fi considerai realiti sunt: Honor Daumier (1808-1879), cunoscut mai
ales pentru litografiile care reflect scene de pe strzile pariziene, Jean Franois Millet
(1814-1875), care aparinea colii de la Barbizon, artist realist de factur social.