“Un om igi perdu securea gl binui pe fful vecimului de fur. Se puse si-1 pindeasca, Atitudinea acestuia era cea a unui hot de securi; expresia fefei acestuia era cea a unui hot de securis fell de-a vorbi era exact acela al unui hof de secur. Or, se fntimpl& ‘omul igi gsi in vale securea pierdutd. A dous zi, privind la fil, vecinului observa nimic din finja acestua nu aducea a hof de secur. “in Lu teia un om pe ume Shi, El avea doi fi, unl deveni invatat sisi oferiservciile prinjului din Qi, eellalt deve~ ni soldat sisi oferi servieiile regelui din Chu cares1 angaja gene~ tal Grafie veniturilor celor doi fi, intteaga familie se imbogi Shi avea un vecin pe mume Meng. Meng avea gi et doi fi, Ia fel at 51 celalalt militar: Meng dori si el s8'se imbo- ‘2ifeasca gi se informa de la fii Ini Shi cum au procedat s& ajungs avuti, dupa careful cel invatat al lui Meng incered si seangajeze laegele din Qin, numa c¥ acesta era angrenat in rizboi sin-avea ‘vreme de eulturd, asa cd, supra, il pedepsi pe tna; a doilea fu, rilitarul, incered si-si ofere serviciile rege din Wei, numai e& cesta dorea liniste si pace, nu rizboi, atl cd tl pedepsi pe tt rir pentru propunere. Meng, disperat, fi reproga lui Shi insucce~ sul inst acesta fi replicd: « Cind circumstangele sunt favorable, reusesti; In caz contrar, este dezastru, Calea apucatl de voi era aceeasi cu a noastri, numai cl rezultatele au fost contra ‘Aceasta provine de la lipsa momentului favorabil, De'altfel, nu ‘exist in lume regula care si fie valabill in toate circumstantele, ‘dupa cum nu exist un act care si fie ru in toate eazurile. Ceea ce inainte a fost in folosingi, poate f ast aruncat; ceea ce se arunci a2i poate fi in folosinid mine. Folosinfa gi nefolosinta nu au reguli fixe. Cum si isesti momentul oportun, cum site supui circumstantelo, iat ce nu depinde de nici o rejetd ». “Obiectul” cunoasterii metafizie se raporteazA la uhiver- sal, iminind mereu acelagi, “fir dualitate”, dincolo de orice schimbare si *dincolo de natura”, e®ci, cum spun musulmanii, “doctrina Uniti e unica si atunei metafiziea nu evoluewz, mu permite noi “descoperiti", disprefuind evolufia si progresul prin imutabilitatea sa esenfiala, influentcle individuale “originale” neafectind-o deloc, domeniul universal fiind esenfialmente unl fin 6 supra-individua, timpulu i spatiului supunindu-tise doar inve- ligul exterior al metafizci, ce se poate schimba, adaptindu-se ‘nor conditi speciale. “Asa cum flactra se adapteazi in aceasti Jume la tot felul de forme, fra a-sischimba natura, tot asa Atma, Spirtal Universal (dec i metafizia) se adapteaz la tot ful de forme” (Katha Upanisad). Metafizica nu are nici o legiturd cu “eredinfle” sau “opiiile” domenialui individual, ea mu participa la relativitateastinflor, deoarece implic& prin definite certitu- «ine permanenta si imutabili, adevirurile metafizice nefiind ipo- tetice si nici eontestbile, dscutie gi controversele e pot aparea datorindu-se unei expuneri defectuoase sau unei injclegeri im- perfect, fat scuzabil avind in vedere 8, prin natura lor univer. sall, concepfile metafzice conjin © parte inexprimabill. si ‘nimaginabill,neputind 6 atinse decit de inteligenta purd si infor- ‘mala, limbajul, afl ca toate simboluie,servind mumai ca punct, de plecare, ca “suport, asa cum mentaluleste doar o trambulina Pentru intelectual. De altel, singural mod posibil de expunere Integrals a metafizicii este ticerea. Dack stinta sau religia eosebese un subiect $i un obicet, in eazul metafizei, actal cunoasteii, subiectl si obiectul sint esentialmente. unificat, ‘ceca ce implicé o cunoastere de ordin. supraindividual,..ce ‘depagesterafionalu, mental, si corespunde supra-luminosul, supra-raionalului, adevirurile metafizice neputind fi concepute decit deo facultate ce inteece individual gi anume intuifa inie- lectuala, raz8 luminoas’ ce’are un earacter imediat, direct $1 infailibil, in timp ce rafionalul are un caracter discursi, mediat si fei Este ca si cum in domeniul fizc un sistem mecanic, ter- ‘modinamic sau de alti natura, ce primeste 0 energie gio trans- forma eu 0 anumitépierdere, in conformitate cu exile fiziii, ar fi transpus “dincolo de fied” unde intreaga energie primi s-ar transforma integral, pierderea fiind nul, ca i varatia entropici sistemului, randamentul devenind Un, energia primita, sistemul si energiatransformata topindu-se in unitate obfinindu-se atte! acel caz ideal ait de des visat de oamenii de stint; or metafi- ica este tocmai acest caz ideal end eroarea este nul, iar ade~ "