Noul Ierusalim cetatea celor mntuii

Dac profeiile din Apocalips snt vrednice de crezut i adevarate, ceea ce deja
s-a dovedit prin faptul c ele s-au mplinit pn azi cu scumptate, atunci anunul
divin c mpria lui Dumnezeu va fi aezat ct de curnd pe acest pmnt este un
adevr care i el se va mplini n mod sigur. Dac acum mai bine de 19 secole
apostolul Pavel scria credincioilor din vremea sa n epistola ctre Evrei capitolul
12 versetul 22 astfel : "i v-ai apropiat de Muntele Sionului, de cetatea
Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea n
srbtoare a ngerilor", v dai seama cu ct mai aproape ne gsim noi astzi de
Ierusalimul ceresc, de marea srbtoare a ntnirii noastre cu iubitul nostru
Mntuitor Iisus Hristos.
O, ct de uimit, ct de ncntat trebuie s fi privit apostolul Ioan la scena
Ierusalimului ceresc, la toate acele scene ale nnoirii tuturor lucrurilor! Ce rpitoare
splendori au fost trecute pe dinaintea ochilor si obosii de luptele vieii i
nlcrimai de suferin ct i de dor dup Iisus. Ce renviortoare trebuie s fi fost
acele cuvinte divine pentru inima batrnului martir: "Iat, Eu fac toate lucrurile
noi". Gndii-v ce mult ar face pentru noi dac zi de zi n loc s pierdem ore
preioase n fata nimicurilor i a tuturor lucrurilor vremelnice i striccioase ale
acestui veac prezentate pe micul ecran, dac ne-am lua timp s privim din ce n ce
mai mult la frumuseile de nedescris ale veniciei care ne ateapt, ct de nviorai i
de mngiai ne-am simi n toate luptele i ncercrile credinei noastre! Privii spre
cer, este apelul ultimelor dou capitole ale Apocalipsei. Privii spre cetatea
Dumnezeului celui viu, spre Ierusalimul ceresc, spre marea zi a izbvirii noastre i a
refacerii tuturor lucrurilor. Apostolul Ioan a neles chemarea cerului. De pe acea
insul a exilului su, el i-a ridicat privirea mai presus de lanurile sale, mai presus
de singurtate, de batrnee, neputin, lacrimi i dureri, spre a se stura cu
splendorile pregtite de Iisus pentru toi cei mntuii. De aceea la capitolul 21,
ncepnd de la versetul 9 el ncearc s ne ofere o descriere i mai expresiv a
Noului Ierusalim, a slavei i strlucirii lui zicnd astfel :
"Apoi unul din cei apte ngeri care ineau cele apte potire pline cu cele din urm
apte urgii a venit i a vorbit cu mine i mi-a zis: Vino s-i art mireasa, nevasta
Mielului. i m-a dus n duhul pe un munte mare i nalt; i mi-a artat cetatea
sfnta, Ierusalimul care se pogora din cer de la Dumnezeu avnd slava lui
Dumnezeu.

Lumina ei era ca o piatr prea scump, ca o piatr de iaspis strvezie ca cristalul.

Era nconjurat cu un zid mare i nalt. Avea dousprezece pori i la pori
doisprezece ngeri i pe ele erau scrise nite nume, numele celor dousprezece
seminii ale fiilor lui Israel. Spre rsrit erau trei pori, spre miaznoapte trei pori,
spre miazzi trei pori i spre apus trei pori. Zidul cetii avea dousprezece temelii
i pe ele erau cele dousprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai mielului.
ngerul care vorbea cu mine avea ca msurtoare o trestie de aur ca s masoare
cetatea, porile i zidul ei. Cetatea era n patru coluri i lungimea ei era ct
lrgimea. A msurat cetatea cu trestia i a gsit aproape dousprezece mii de prjini.
Lungimea, lrgimea i nlimea erau deopotriv. I-a msurat i zidul i a gsit 144
de coi, dup msura oamenilor, cci cu msura aceasta msura ngerul. Zidul era
zidit din iaspis i cetatea era din aur curat ca sticla curat. Temeliile zidului cetii
erau mpodobite cu pietre scumpe de tot felul. Cea dinti temelie era de iaspis, a
doua de safir, a treia de halchedon, a patra de smarald, a cincea de sardonix, a asea
de sardiu, a aptea de hrisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de hrisopaz, a
unsprezecea de iacint, a dousprezecea de ametist. Cele dousprezece pori erau
dousprezece mrgritare, fiecare poart era dintr-un singur mrgritar. Ulia cetii
era de aur curat ca sticla stravezie".
Sunt sigur c unii dintre dumneavoastr, stimai cititori, suntei nite pasionai
cltori care ai umblat mult prin lume i ati vzut multe locuri ncnttoare i multe
orae frumoase cu cldiri semee, nite adevrate oaze ale inteligenei, frumosului i
ale celor mai rafinate gusturi. nsa sunt sigur c nimic din tot ce ai putut vedea pn
azi nu se compar cu acea capodoper a minilor Domnului Iisus, acel ansamblu
arhitectonic mestrit, alctuit din ziduri de iaspis, cu pori de mrgritar, cu temelii
mpodobite cu pietre scumpe i cu strzi de aur curat strlucitor.
n urm cu muli ani, pe cnd era tnr, apostolul Ioan se gsea mpreun cu
ceilali ucenici i cu Domnul Iisus Hristos n jurul mesei la Sfnta Cina n acea
camer de sus. i el i aducea mereu aminte de ultimele cuvinte ale Domnului
nainte de crucificarea Sa i nainte de nlarea Sa la cer : "S nu vi se tulbure
inima; avei credin n Dumnezeu i avei credin n Mine. n casa Tatlui Meu
sunt multe locauri; dac n-ar fi aa v-a fi spus. Eu M duc s v pregtesc un loc
i dup ce M voi duce i v voi pregti un loc M voi ntoarce i v voi lua cu
Mine ca acolo unde sunt Eu s fii i voi". Prul apostolului albise de vreme iar
vlaga tinereii sale se consumase de-a binelea pe parcursul anilor de slujire
apostolic, ani plini de greuti, eforturi, ncercri i lupte.

Asemenea multora din naintasii sai, ca si a multora din urmasii sai, apostolul se tot
ntreba: Cnd, cnd se va mplini cuvntul Domnului? Oare, vor avea parte ochii
mei sa vada mplinirea fagaduintelor Sale nainte de a merge la odihna n
pulberea pamntului? Si acum, nchipuiti-va cu ce ochi a privit apostolul Ioan la
acea scena profetica, ct de extaziat si ct de coplesit a fost launtrul sau atunci cnd
ngerul l-a asezat fata n fata cu mplinirea visului lui de o viata, locasul sau ceresc.
Oamenii au mpartit lucrurile din natura nconjuratoare n lucruri nsufletite si
lucruri nensufletite, impresia tuturor fiind aceea ca lucrurile nensufletite, pentru ca
nu au viata si o inteligenta ct de rudimentara, nu exprima nimic, ele fiind bune
numai ca materie prima din care sa se produca bunurile de consum necesare
ntretinerii vietii lucrurilor nsufletite.
nsa despre pietre Domnul a spus cndva ucenicilor Sai ca daca ei vor tacea, atunci
pietrele vor striga. Desi nensufletite, totusi, materialele din care va fi zidita cetatea
Noului Ierusalim, vor vorbi. Ele vor vorbi despre stralucirea si curatia vietii cu
Dumnezeu. Natura nensufletita a devenit partasa blestemului pacatului atunci cnd
Dumnezeu a blestemat pamntul din pricina pacatului primei perechi. Dar acum
cetatea lui Dumnezeu mpreuna cu toate lucrurile de pe pamnt vor fi noi si ele vor
straluci, vor vorbi, si vor recapata cu alte cuvinte rolul lor de martori tacuti ai
ntelepciunii, puterii, slavei si desavrsirii lui Dumnezeu. Aurul, pietrele scumpe de
toate culorile si perlele de dimensiuni cu totul neobisnuite din care vor fi zidite
portile cetatii, se vor reflecta n stralucirea transparenta a strazilor de aur. Aceasta
risipa de bogatii va rasplati ntr-un fel de-a lungul vesniciei pe toti aceia care n
timpul vietii lor de pe vechiul pamnt au ales sa fie saraci cu duhul, sa plnga, sa fie
blnzi, sa fie flamnzi si nsetati dupa neprihanire, milostivi, cu inima curata,
mpaciuitori si prigoniti si ocarti din pricina credintei. Tuturor acestora Domnul
Iisus le-a dat asigurarea Sa divina: "A lor este mparatia cerurilor. Ei vor mosteni
pamntul si vor vedea pe Dumnezeu. Bucurati-va si veseliti-va pentru ca rasplata
voastra este mare n ceruri", a spus Domnul Iisus. Si iata acum ce mare si ce
stralucitoare este bogatia rasplatirilor lui Iisus pentru cei ce L-au urmat. De aceea
nu ma mira deloc de ce de-a lungul vesniciei cei mntuiti nu vor nceta sa cnte:
Mari si minunate snt lucrarile Tale Doamne! Drepte si adevarate snt caile Tale,
mparate al neamurilor! Ct si acel refren fara de sfrsit: Aleluia, a Celui ce sade pe
scaunul de domnie si a Mielului sa fie lauda, cinstea, slava si stapnirea n vecii
vecilor!

n acea viziune a Noului Ierusalim ceresc, apostolul Ioan a vazut nu numai

stralucirile si frumusetile materialelor folosite n tot acest ansamblu arhitectural, ci
si proportiile si dimensiunile uriase ale acelei cetati. Cei ce au calculat masuratorile
cetatii, asa cum ne-au fost date n viziune, ne spun ca daca vrem sa ne gndim la
dimensiunile Noului Ierusalim ar trebui sa ne imaginam un oras de forma unui cub
ale carui laturi snt de 600 de km. Multi cercetatori ai Apocalipsei si-au pus
ntrebarea: Cine ar putea concepe existenta unui astfel de oras n realitate? Oare nu
cumva ar trebui toate detaliile viziunii sa fie luate mai degraba ca fiind niste
simboluri? Daca pe lnga aceasta forma si acele dimensiuni uriase ale cetatii
adaugam cele 12 feluri de pietre pretioase, cele 12 temelii, cele 12 porti si cei 12
ngeri pazitori ai portilor, apoi numele celor 12 semintii si numele celor 12 apostoli,
precum si masuratorile date n care cifra 12 este un fel de numitor comun,
ntrebarea devine si mai necesara. Oare nu ar fi cazul sa socotim ca aici este vorba
de ceva mai mult dect o cetate plina de bogatii si frumuseti de negrait. Eu personal
nclin sa cred ca aceasta viziune este o descriere cu mult mai cuprinzatoare dect
ceea ce ne-ar sugera textul la prima vedere. Desigur ca att cerul cel nou precum si
pamntul cel nou snt niste lucruri reale.

De aceea nu neg faptul ca Noul Ierusalim este o cetate reala, este chiar cetatea pe
care o astepta Abraam, cetatea al carei mester si Ziditor este Dumnezeu. nsa
viziunea apostolului Ioan ne da posibilitatea sa mergem mai departe si sa spunem ca
tot ceea ce a pregatit Dumnezeu pentru cei credinciosi ntrece cu mult puterea
noastra de imaginatie ca si puterea noastra de perceptie, asa nct singura
masura a asteptarilor noastre ramne n final aceea subliniata de apostolul Pavel n 1
Corinteni 2,9: "Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima
omului nu s-au suit, asa snt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ceL iubesc". Deci, viziunea cetatii Noului
Ierusalim cred ca trebuie sa o lasam sa
depaseasca cu mult mai mult granitele simturilor noastre sau ntelesul strict al
cifrelor. Cnd apostolul Ioan este ndemnat de nger sa priveasca spre sfnta cetate,

ngerul i-a spus ca are de gnd sa-i arate de fapt mireasa, nevasta Mielului. Poate ca,
mai mult dect niste ziduri de cetate scaldate n lumini de aur si n straluciri
multicolore, aceasta viziune urmarea sa o prezinte apostolului Ioan ct si noua,
biserica lui Dumnezeu, poporul celor mntuiti. Aceasta nsemna n primul rnd nu ca
biserica se gasea n acea cetate cu zidurile de iaspis si mai degraba ca nsasi cetatea
era biserica. Si daca biserica este. "mireasa" Domnului Iisus ne dam seama ca
relatia Domnului Iisus cu Ierusalimul ceresc este o relatie mult mai intima dect
aceea dintre un locuitor al unui oras si acel oras. Relatia este de natura personala,
spirituala si nu att materiala. Ea ne vorbeste despre o partasie si o dragoste de
durata vesnica. Numai datorita Domnului Iisus aceasta cetate sta n partasie cu
Dumnezeu. Aceasta nseamna implicit ca Iisus este Domnul cetatii si Mirele ei.
Aceeasi concluzie ca viziunea cetatii este mai mult dect descrierea unei cetati
materiale este subliniata si de prezenta numelor apostolilor pe temeliile ei. Biserica
a fost zidita, spunea apostolul Pavel, pe temelia apostolilor si a proorocilor, piatra
din capul unghiului fiind Iisus Hristos. Iisus cel ntrupat, cel rastignit, cel nviat,
naltat la cer si proslavit este totul pentru acea cetate. n El, toata cladirea, bine
nchegata creste ca sa fie un templu sfnt n Domnul (Efeseni 2,21). Un oras, oricare
ar fi el, nu este pna la urma un simplu numar de strazi, de case si de cladiri publice,
ci este de fapt acea comunitate umana care locuieste nlauntrul zidurilor lui. Mireasa
Mielului nu este o singura persoana, ci ea este formata din milioane si milioane de
oameni. Desi n mijlocul lumii, n orice epoca mireasa Domnului Iisus, biserica Sa a
fost totdeauna o turma mica. La sfrsit ea va aparea n ochii ntregului univers ca o
gloata de nenumarat. Aceasta poate fi explicatia acelor dimensiuni uriase pe care
apostolul Ioan le-a notat n timp ce ngerul facea masuratoarea cetatii. De ce oare sa
mai fi fost nfatisata biserica printr-o cetate? V-ati ntrebat oare aceasta? Scopul
pentru care a fost folosit acest simbol a fost si acela de a sublinia ideea de strnsa
comuniune ntre membrii bisericii. n orase oamenii locuiesc unii fata de altii att de
aproape nct legaturile personale dintre ei snt foarte strnse si mpletite ntre ele.
Aceasta este de fapt ideea care sta la baza ntregului tablou al Noului Ierusalim.
Biserica celor rascumparati din pacat va fi o societate desavrsita. n aceasta obste
att sfintii Vechiului Testament ct si ai Noului Testament vor fi una n Hristos.
Nimic nu-i va mai desparti. Ei vor fi laolalta si vor mpartasi o singura viata,
un singur principiu iubirea; si un singur scop a trai spre a sluji drept slava lui
Dumnezeu. Aceasta idee a desavrsirii este zugravita prin forma de cub a cetatii. n
vechime doar Sfnta Sfintelor din sanctuarul din Ierusalim avea forma de cub. De

data aceasta ntreg Ierusalimul ceresc va exprima acest simbol al desavrsirii.

Tocmai de aceea n versetul 22 citim: "n cetate n-am vazut nici-un templu pentru
ca Domnul Dumnezeu cel Atotputernic ca si Mielul snt templul ei. Atunci
locuitorii Ierusalimului ceresc nu vor mai avea nevoie de serviciile simbolice ale
slujbelor de la templu n vederea obtinerii prin credinta a neprihanirii si desavrsirii
lor, ci Dumnezeu si Mielul vor fi izvorul a toata desavrsirea pentru toti cei
mntuiti.
Dupa cum am vazut cetatea Noului Ierusalim are un zid nalt cu douasprezece
porti la care snt doisprezece ngeri, cte unul la fiecare poarta. Poate este inutila
aceasta precizare, totusi, este bine sa stim ca att naltimea zidului ct si prezenta
ngerilor la porti n-au drept scop apararea locuitorilor din cetate ci zidul este acolo
mai degraba ca sa sublinieze si mai bine ideea unei strnse partasii ntre locuitorii
Noului Ierusalim, iar acei ngeri stau de fapt ca niste reprezentanti ai ostirilor
ngeresti care la momentul revenirii Domnului Iisus n slava au fost trimisi cu o
misiune spre pamnt, dupa cuvntul Domnului din Evanghelia dupa Matei capitolul
24 cu versetul 31: "El va trimite pe ngerii Sai cu trmbita rasunatoare si vor aduna
pe alesii Lui din cele patru vnturi de la o margine a cerului pna la cealalta". ngerii
care n acea zi au avut privilegiul sa sune adunarea celor mntuiti snt cei care vor
mbogati si vor spori cu prezenta lor si mai mult placuta adunare a celor alesi.
Numele celor douasprezece semintii ale poporului Israel scrise pe portile cetatii snt
de fapt niste elemente de identificare a acelora dinlauntrul portilor. Tot Israelul este
acolo. ntreaga biserica a Vechiului si Noului Testament. Aceasta este biserica celor
nscrisi n cer. Ideea unei diferentieri a celor mntuiti dintre Israel si a acelora din
biserica crestina este exclusa cu desavrsire. n cer cei mntuiti vor forma un singur
popor, poporul sfintilor Celui Prea nalt, asa cum a scris proorocul Daniel n
capitolul 7 cu versetul 27.
n aceasta viziune, numarul 12 apare cu insistenta. Acest numar este de fapt
rezultatul nmultirii cifrei 3 cu 4. Cifra 3 reprezinta Sfnta Treime iar cifra 4 este
simbolul poporului ales al lui Dumnezeu adunat din cele patru colturi ale
pamntului. Biserica Domnului Hristos este vazuta acolo sus n toata desavrsirea ei,
n toata frumusetea ei, n toata slava pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru cei ce Lau iubit. Dar slava lui Dumnezeu nu va fi restrnsa numai la cetatea Noului
Ierusalim ci ntreg pamntul va fi plin de slava Domnului. O, ct m-as bucura iubiti
cititori, sa stiu despre fiecare din dumneavoastra ca v-ati luat ca tinta a vietiii Noul
Ierusalim, pamntul cel nou, mparatia lui Dumnezeu.

Despre aceasta mparatie a subliniat Domnul Iisus Hristos ca se ia cu navala, si

cei ce dau navala pun mna pe ea. A da navala pentru a obtine un lucru
nseamna concentrare, pasiune, lepadarea oricaror lucruri sau activitati care ar
putea stnjeni naintarea spre tinta suprema. Cnd privesc la profetiile mplinite
si la cele ce au mai ramas de mplinit, cnd ma gndesc la slava, frumusetile si
bucuriile de negrait care ne asteapta si de care sntem att de aproape, cnd ma
gndesc la Domnul Iisus care a parasit cndva cerul si a venit pe acest pamnt ca sa
moara pentru salvarea noastra si pentru a ne readuce pe toti n mparatia Sa, ma
ntreb: Oare va lipsi cineva de la acea mare sarbatoare? Oare va fi careva dintre noi
care se va ntoarce din drum sau va refuza n acest ultim ceas al istoriei sa dea cu
adevarat navala?
Fie ca n acest moment sa ne ntoarcem inima spre Iisus si sa spunem chiar
acum: Doamne, Mntuitorul nostru, Tu care ne astepti de atta timp cu rabdare, cu
bunatate si cu bratele deschise, recunoastem ca mai mult dect oricnd, mparatia Ta
este att de aproape. Dorim de aceea, chiar acum, sa ne luam ca tinta cerul, Noul
Ierusalim. Dorim prin harul Tau, prin meritele jertfei Tale scumpe sa ne primesti, sa
ne curatesti viata si prin Duhul Tau sa ne conduci spre portile cetatii sfinte. Fie ca n
curnd sa ajungem sa Te vedem fata n fata si atunci Doamne, fa-ne bucuria ca
niciunul dintre noi sa nu lipseasca de la marea ntlnire. Si-Ti multumim n numele
dragostei Tale infinite. Amin!