Principiile i rolul moralei n societate

Att normele juridice,ct i cele morale sunt obligatorii,dar

obligativitatea lor este impus prin modaliti diferite:n timp ce
respectarea dreptului este garantat prin prevederea unor
sanctiuni,prin represiunea material organizat din punct de
vedere social,sanctiunea moral se situeaz numai la nivelul
contiinei individualesau se materializeaz n reprobarea din
partea altora, n blamul public.1
Doar omul este capabil s aleag ntre bine i ru, s
respecte sau s nu respecte valorile i normele morale. Nu exist
i nici nu a existat vreodat o colectivitate uman care s nu f
promovat anumite valori morale, anumite modele de conduit.Ne
ntrebm ns dac toate societile, colectivitile au promovat i
promoveaz unele i aceleai valori i norme morale ?
n unele grupuri se folosesc ca formule de salut S trii! " ,
Am onoarea" , considerndu-se c expresiile Bun ! " Salut"
utilizate de alte grupuri nu sunt sufcient de politicoase. Deci,
fecare societate, grup, individ i orienteaz aciunile, faptele n
funcie de o anumit list de valori i norme morale. Nu exist doi
indivizi pentru care aceast list s fe identic.
Faptul c un individ aparine unei alte colectiviti care le
acept i respect o tabl de valori morale, diferit de a noastr,
nu ne d dreptul s-l dispreuim, s-l considerm Inferior nou.
1 Raluca Murean, Problema raportului dintre moral i drept.Norme etice i norme
juridice.,p.136,surs internet, www.revistatransilvania.ro/arhiva/2006/pdf/numarul8-9/p136137.pdf.

Credina c obiceiurile, normele noastre morale sunt superioare

fa de ale altora (africani, arabi ) este o iluzie deart, care
creeaz i menine bariere tntre oameni, societi, naiuni.
n acelai timp, trebuie menionai faptul ca pentru o colectivitate
dat, totalitatea listelor de valori morale prezint mari asemnri.
Exist deci o sum de valori morale la care ader colectivitatea ca
ansamblu i care este specifc colectivitii respective. De altfel,
exist valori morale care au fost promovate n toate societile,
de la cele antice, pn la cele contemporane (valori morale
perene): sinceritatea, cinstea, buna-cuviin, demnitatea, omenia,
cumptarea etc. nelesul lor ns a fost diferit de la o perioad la
alta. Simim uneori plcerea de a ironiza un prieten, un coleg sau
o rud. Alteori, din dorina de a ctiga simpatia persoanei iubite,
denigrm n faa ei pe colegul pe care-1 apreciaz cel mai mult
tocmai pentru c l apreciaz aa de mult. Ne poate condamna
cineva

(acuza

de

imoralitate)

pentru

ncercm

ne

satisfacem o plcere (s ironizm colegul, s punem piedic unei

amice... etc.) sau pentru c acionm n conformitate cu interesul
nostru ? Fiecare dintre noi are anumite interese, plceri i
acioneaz pentru a i le ndeplini; i nu poate f acuzat de
imoralitate pentru asta. Se ntmpl ns ca .interesele noastre s
vin n contradicie cu interesele altora. n acest caz, satisfacerea
intereselor noastre personale, a plcerilor personale provoac
neplcere i suferin celorlali. n aceast situaie, unii dintre noi
vor continua s acioneze, prin orice mijloace, pentru atingerea
interesului personal, n timp ce ceilali, dimpotriv, vor renuna la

satisfacerea acelor interese i plceri care sunt potrivnice i

rufctoare semenilor. Cei dinti acord prioritate intereselor lor
n raport cu viaa lor moral. Ei sacrifc morala de dragul
interesului. Aa procedeaz unii compatrioi care, dornici de a se
mbogi peste noapte, ignor cu bun-tiin normele morale,
legile,

svrind

numeroase

acte

de

nelciune,

necinste,

corupie. Acordnd prioritate intereselor, aa-zisa via moral a

acestor oameni are un caracter trector: rezist atta timp ct se
menin interesele respective; de asemenea, are i un caracter
fragmentar: se manifest doar n relaiile pe care acetia le au cu
cei implicai n realizarea interesului respectiv.
Ceilali acord prioritate vieii morale, find capabili s se
ridice deasupra intereselor lor egoiste i s persevereze n cinste,
generozitate,
apreciaz,

integritate.

protejeaz

societate

promoveaz

normal,
astfel

de

sntoas
conduite,

respingnd i sancionnd conduitele imorale.Din aceast discuie

nu trebuie s nelegem c exist oameni totdeauna buni i
oameni totdeauna ri.

Fiecare om are i manifestri de buntate

i manifestri de rutate, ns n timp ce la unii predomin

conduitele morale pozitive, la alii predomin conduitele imorale,
negative.
Fiecare dintre noi a avut momente de slbiciune, a simit
mcar o dat tentaia de a nclca normele morale, fe pentru c
interesul nostru imediat era n contradicie cu normele morale, fe
pentru c am considerat c nu suntem sufcient de apreciai,
recompensai pentru moralitatea noastr, fe pur i simplu din

nevoia de nonconformism. Nu toi ns, atunci cnd am greit neam simit vinovai, am ncercat s rscumprm greeala sau cel
puin s n-o mai repetm. Ori, prima condiie pentru a duce o
via moral o constituie trirea sentimentului de vinovie pentru
faptele noastre rele i ncercarea de a nu le mai repeta. Contiina
moral se trezete n copil nu cnd spune sunt bun " , ci atunci
cnd spune sunt ru " .
Ne ntrebm de ce oamenii morali duc o via moral, de ce
accept ei s respecte normele, valorile morale ? Cauzele pot f
diferite. Sunt persoane care respect normele morale de teama
de a nu f sancionai, de a nu pierde anumite avantaje (teama de
a nu f dispreuii, ndeprtai din grupul de prieteni din care fac
parte, de exemplu). Sunt ns persoane care duc o via moral
pentru c neleg necesitatea respectrii normelor morale i se
conformeaz lor ca expresie a acestei nelegeri . n primul caz, nu
putem vorbi despre o adevrat i durabil moralitate, ntruct
cei care respect normele morale nu din convingere, ci de teama
sanciunii, le vor nclca de ndat ce se vor afla la adpost de
privirile celorlali. n aceast situaie sunt i copiii care accept si asculte prinii, s-i sacrifce primele impulsuri i s aib o
conduit moral de teama de a nu f pedepsii sau de teama de a
nu le pierde dragostea . Pentru a pstra benefciile iubirii
printeti, ei accept interdiciile, fr s ncerce s le neleag
rostul, fr s fe convini de importana lor, ns le ncalc atunci
cnd sunt neobservai. n concluzie, spunem despre o persoan
c este o fin moral atunci cnd i ntemeiaz viaa pe

sentimente de dragoste, generozitate, altruism; cnd pune morala

deasupra

intereselor

sale

egoiste,

cnd

este

capabil

preuiasc i s respecte fina uman.

Nu putem vorbi de moralitate dac nu avem capacitatea de
a-i respecta pe ceilali, de a-i trata ca oameni, adic ca scop i
niciodat ca mijloc " , ca instrumente pentru satisfacerea
plcerilor i intereselor noastre.
Morala nu se bazeaz pe constrngerea exterioar, ci pe
ndeplinirea de bunvoie a datoriei. Ea cere s preferi cinstea nu
de team, nici din interes, ci pentru c necinstea este un ru, este
sub demnitatea uman.
Prin educatie se pot descoperi stadiile de dezvoltare are
constintei morale, regulile morale insusite de acesta si mai tarziu,
chiar flozofa proprie in care se regaseste moralitatea fecaruia.
Valorile morale importante care necesit atenie sunt:
Onestitatea: valorizeaza increderea si onoarea. In orice relatie
sociala increderea este necesara, iar copilul trebuie sa stie de mic
ca trebuie pretuita atat increderea pe care ceilalti o au in el cat si
increderea pe care el le-o poate oferi altora. Aceasta valoare se
coreleaza direct cu diverse trasaturi comportamentale, asemenea
sinceritatii, minciunii, prefactoriei, manipularii dar si cu principiile
personale si curajul moral. De asemenea responsabilitatile si
respectarea promisiunilor reprezinta metode prin care se poate
forma la copil onestitatea.
Respectul: a f preocupat de demnitatea, valoarea si autonomia
celor din jur dar si a propriei sale persoane; a-i trata pe ceilalti

civilizat, a folosi normele de politete atunci cand sunt necesare in

interactiunile sociale, a accepta fara prejudecati diferentele
individuale, a se abtine de la violenta sau intimidari sunt doar
cateva dintre caracteristicile pe care educatia se poate axa pentru
a dezvolta respectul in individ.
Responsabilitatea:

corelata

cu

onestitatea,

reprezinta

recunoasterea si indeplinirea atributiilor proprii. Se poate educa

prin intermediul autodisciplinei, perseverentei, recunoasterea
propriilor greseli dar si a propriilor succese.
Dreptate si corectitudine: aceasta trasatura influenteaza direct
luarea deciziilor corecte si afecteaza moralitatea foarte grav in
cazul in care nu este dezvoltata. Se bazeaza pe luarea decizilor
intr-un mod cat mai obiectiv, lipsit de prejudecati.
Spirit civic si cetenesc: inseamna recunoasterea si indeplinirea
obligatiior sociale, protectia mediului, participarea la procesorul
democratic, si mai ales supunerea in fata legii.
La varste mai mici (prescolare) formarea caracterului pe
baza valorilor morale se poate face folosind metoda recompensei.
Astfel, copilul va putea aprecia comportamentele si atitudinile
generate din aceste valori si chiar si le va insusi in propia flozofe
morala, urmand ca si el sa le sustina mai departe. In aceasi
masura comportamentele care sunt consecinta a unor trasaturi
morale negative trebuie sa fe descurajate, fe prin pedepse (din

nou, in special la varstele prescolare) sau prin alte metode

educative la varste mai mari (asemenea comunicarii deschise).
Educatia

reprezinta

actiunea

constienta,

organizata,

desfasurata n cadrul unor institutii speciale, n scopul formarii si

informarii viitorului (sau actualului) adult.Aceasta influentare
constienta si planifcata e totdeauna ndreptata spre scopuri pe
care fecare societate si le fxeaza potrivit unor cerinte proprii si
perioadei istorice date. Ca actiune sociala constienta, educatia
poate stimula si accelera aportul celorlalti factori n procesul
dezvoltarii. Faptul ca educatia genereaza noi forme de activitate
cu cerinte tot mai complexe ce presupun amplifcarea continua a
eforturilor copilului, l obliga pe acesta la o restructurare perpetua
a

proceselor

si

nsusirilor

psihice,

restructurare

care

impulsioneaza si consolideaza procesul dezvoltarii.

Prin cerintele pe care le adreseaza si le impune, educatia se
afla ntotdeauna naintea dezvoltarii, aceasta aparnd ca un efect
al ei ce se exprima prin schimbarile calitative ce apar pe plan
psihic, prin trecerea de la un stadiu inferior la unul superior etc.
Pe de alta parte, formularea si dozarea exigentelor,atribute cu
care este investita educatia, nu se face n mod ntmplator, ci
pornind de la nivelul atins n dezvoltarea psihica, de la
cunoasterea conditiilor interne acumulate pna n acel moment.
n aceasta ipostaza dezvoltarea ne apare ca premisa a educatiei.
Deoarece

educatia

nu

actioneaza

mod

izolat,

ci

ntotdeauna n corelatie cu ceilalti factori, dezvoltarea este o

rezultanta a actiunii directe si indirecte a lor, a interactiunii dintre

ei. Actiunea indirecta a ereditatii se exprima prin intermediul

factorilor externi, n timp ce actiunea indirecta a acestora se
exprima prin intermediul conditiilor interne. Rezultatul dezvoltarii,
concretizat ntr-o trasatura particulara, nu poate f explicat prin
prisma unui singur factor, ci a ponderii si contributiei relative a
tuturor factorilor. Ca atare, nici unul din factori, inclusiv educatia,
nu

dispune

de

posibilitati

nelimitate,

rolul

fecaruia

find

dependent de ceilalti. Important este nsa din punct de vedere

pedagogic de a cunoaste daca limitele n dezvoltarea psihica a
unui copil sunt impuse predominant de factori ereditari sau de
factori externi, pentru ca n functie de acest fapt sa organizam
actiunea educationala.
Cu

tot

caracterul

lor

polivalent,predispozitiile

ereditare

incumb si o latura conservatoare care impune anumite limite ce

nu pot f depasite, orice exagerare sau fortare din partea
educatiei

putndu-se

solda

cu

consecinte

negative

pentru

dezvoltarea personalitatii umane.

Corectitudinea poate f un alt nivel social si real al luptei
dintre bine si rau.
Corectitudinea sociala pleaca de la bunul simt in timp ce
corectitudinea politica pleaca de la scopul pur politic urmarit, si in
timp ce prima poate ajunge la o morala a societatii, cea de-a doua
se opreste in calcule egoiste ale caror rezultate mincinoase sunt
asumate ca mari adevaruri.
Daca folosim corectitudinea politica doar ca un zgomot al
unor emotii folosite pur si simplu pentru obtinerea rapida a unor

reactii aproape inconstiente, pierdem sensul unei intelegeri

importante a aspectului social in ceea ce priveste comunitatea in
care traim.
Corect nu inseamna doar a f acceptabil in limbaj ci
inseamna a exista o identitate intre limbaj, gandire si actiunea pe
care o exerciti mai intai asupra ta insuti si apoi si asupra altora.
Corectitudinea nu exist atunci cnd inteligena renun la
bunul sim.
Corectitudinea oricarei autoritati politice trebuie sa nsemne
in primul rand ordine, o ordine care insa trebuie sa vina dintr- o
autodisciplinare si o autoretinere a respective autoritati, si nu
dintr-o forta excesiva cu functie de blocare pur si simplu a tuturor
aspectelor care nu convin autoritii.
Atunci cand unei autoriti i lipseste autoreinerea si
autodisciplina, acestea lipsesc cu siguranta i societii, iar
incorectitudinea unei autoritati nu poate sa nasc niciodat dect
o incorectitudine la nivel social.
Falsul respect al autoritii duce la o lipsa general de
respect ce nu poate duce la naterea corectitudinii, iar o
autoritate incorecta nu face decat sa justifce dispretul cetatenilor
pentru respectarea unor reguli care nu inseamna decat un flux
nesfarsit de legi fr nici o recunoatere a corectitudinii acestora
i a celor care le-au adoptat.
Ordinea este corect atunci cnd aceasta urmareste sa
ating scopul su principal, evitarea haosului si habitatul comun
al oamenilor n societate.

Lipsa unei ordini incepe prin pierderea bunului simt al

autoritatii , si se ajunge la pierderea moralitatii prin impunerea
conceptului politic correct, ca o exceptie de la regulile generale
ceea ce duce la atacarea substanei ordinii publice.
Cei care au putere trebuie sa inteleaga ca echilibrul nu si-l
pot gsi niciodat n mai multa putere ci doar n responsabilitatea
pentru societate pe care trebuie sa o manifeste n exercitarea
acestei puteri, n timp ce, cei care sunt strivii de responsabiliti
i de sarcini trebuie s nteleag la rndul lor c echilibrul lor nu
const numai ntr-o acceptare tcut ci i n partea de putere pe
care ei si-o asuma in societate. 2 Morala exclude cultul, sau cel
puin l face inutil. Filosofa Kantian se distaneaz n mod clar,
de gndirea teocentric a Reformei.
Kant deriv conceptul de divinitate, din contiina legilor
morale pure.El rstoarn, din considerente etice, raportul clasic
dintre credin i fapte.
Buna conduit a omului ca datorie necondiionat,
condiioneaz graia.
Kantianismul nu pornete de la credina n Christos pentru a
ajunge la sperana mntuirii personale, ci impune, de la nceput,
exigenele dispoziiei morale sfnte i a bunei conduite, drept
condiie a iubirii divine.
Dumnezeu este o fin moral, iar Kant este interesat de
atitudinea moral a Divinitii fa de omenire.
2 Gabriel Blaa,Despre moral, surs
internet,http://gabriel.balasa.ro/category/uncategorized/

Ct privete aplicarea lor, att dreptul ct i morala au o

psihologie practic de cele mai multe ori intuitiv. ntr-un act
juridic, norma de drept este apreciat dup intenia culpabil sau
voina intern real.3
Dac practicianul este de bun credin, n mod sigur, fapta
este apreciat sau condamnat, iar dac promulgarea i aplicarea
normelor juridice rmn numai un fapt al voinei i inteligenei
umane, n cazul acesta numai principiile morale mai pot salva
societatea. Aceast atitudine exterioar a dreptului, n raport cu
contiina departajeaz ns norma juridic, de preceptele morale.
Ca ordini sociale normative, morala i dreptul nu difer
esenial nici n ceea ce privete coninutul i nici n ceea ce
privete geneza. Ele pot f instituite prin cutum sau prin
edictarea lor de ctre o autoritate.
Din punct de vedere religios, preceptele morale in de
nelepciunea divino uman i atunci, sunt superioare dreptului.
Ele consider persoana uman scop n sine, pe cnd statul, nu
este altceva dect un instrument pus n slujba omului i a
devenirii lui.
Dup principiile juridice, omul este considerat ca find
incapabil de perfectibilitate i atunci, statul, prin instituiile sale,
face ca omul s se poat dezvolta i perfeciona, individul uman
devenind

un

instituionalizate.

simplu
Numai

instrument
n

situaia

mna
n

care,

unei

ordini

statul

3 Extras Tez Drept, Irineu Ion Popa, Raportul dintre preceptele morale cretine i
normele juridice, surs internet
http://cisd.central.ucv.ro/lucrri_dr/irineu_tez_ro.doc

se

perfecioneaz, numai atunci intervenia sa se minimalizeaz i

este pus n slujba omului.
Omul i manifest primordial calitatea de fin moral n
via i n societate, prin responsabilitatea fa de sine. n msur
egal, el are de ndeplinit datorii att fa de suflet, ct i fa de
trup, drept mulumire pentru Creatorul lui, fapt pentru care putem
spune c datoriile fa de suflet constau n cultivarea inteligenei,
meninerea vitalitii spiritului, mbogirea sa n cunotine,
cultivarea sensibilitii prin controlul instinctelor individuale i
sociale, cultivarea i educarea voinei, conservarea, ntrirea i
perfecionarea ei.
n relaia cu aproapele i fratele, cu semenul su, omul
are ndatoriri de onoare prin care se manifest ca urmtor al lui
Hristos. De aceea, n centrul lor se afl datoria iubirii, exprimat n
Vechiul Testament sub forma principiului, S iubeti pe aproapele
tu ca pe tine nsui (Levitic XIX, 18), reluat n Noul Testament
dup msur dumnezeiasc n porunca s iubeti pe aproapele
aa cum v-am iubit i eu pe voi (Ioan, XV, 12). Dreptatea se
manifest pe plan personal prin voina ferm, de a da fecruia ce
este al su, de a voi binele, n msura n care, acest bine i
aparine conform dreptului natural sau pozitiv. 4 Din acest tip de
relaii se formeaz virtuile aferente: sociabilitatea, recunotina,
prietenia, ajutorarea freasc, alturi de forma ei cea mai
expresiv, milostenia.

4 N. Mladin, Teologia Moral Ortodox, vol. II, EIBMBOR, Bucureti, 1970, p. 222.

Viaa moral a cretinismului este centrat pe raportul dintre

Dumnezeu i om din care se nasc toate atitudinile morale i
virtuile teologice.
n raport cu sine nsui, omul se preocup de formarea
virtuilor

dobndite

din

porunca

iubirii

de

desvrirea

personal, prin ndeplinirea datoriilor generale stima de sine

neleas ca scut mpotriva ademenirilor i poftelor interioare, 5
smerenia i iubirea de sine (manifestat prin instinctul de
conservare, tendinele de perfecionare).
n ciuda unei viei morale atent orientat prin intermediul
legilor, principiilor i datoriilor morale, n cretinism nu s-a
formulat nici un cod moral i comportamental.
Prescripiile legii morale pozitive sunt cuprinse i exprimate
n legea moral a Vechiului i Noului Testament. Partea creia i
revine implicarea cea mai mare asupra moralitii n Vechiul
Testament apare sub forma Decalogului. Cele zece porunci sunt
apreciate totodat ca o admirabil oper a epocii, dup fond,
care st n centrul normelor morale. 6
Decalogul, prin exprimarea concis i clar, sub forma
afrmaiilor i a negaiilor unei fapte permise sau interzise,
faciliteaz formularea sintetic a ndatoririlor religios-morale i
sociale ale oamenilor.

5 Ibidem, vol. I, p. 180.

6 Mircea Chialda, ndatoriri sociale dup Decalog, n Studii Teologice, nr. 3-4, 1971,
p. 603.

Din atitudinea fa de semeni i fa de sine se nasc virtuile

cardinale

nelepciunea,

dreptatea,

curajul,

cumptarea.

Nendeplinirea lor conduce la comiterea de pcate din categoria

celor mai grave: pcate capitale mndria, avariia, desfrnarea,
invidia, lcomia, mnia, lenea, omuciderea, asuprirea celor
neajutorai, oprirea plii lucrtorilor, nerecunotina fa de
prini i fa de educatori, nencrederea, invidia fa de darul
semenilor, nepocina pn la moarte.
Nu trebuie s existe drept fr moral, fr afrmarea
principiilor unei morale umaniste, sntoase, care s aib
ntotdeauna n vedere binele, dreptatea i echitatea, valori ale
umanismului, aa cum sunt ele de altfel prevzute i de legea
moral i promovate de drepturile universale ale omului.
Pentru ca principiul moralitii, proclamat odinioar de
Socrate, s devin contiin general, a fost nevoie de timp. Fr
ndoial, de timp avem nevoie pentru ca principiile moralei s
devin contiin civic. De-abia atunci vom putea vorbi i de o
respectare i aplicare a legilor, ca stare i contiin civic i
juridic, luminat i de principiile religios-morale. 7
Morala are capacitatea s considere pe om capabil s devin
drept. Dreptul, pentru a-i atinge scopul trebuie s se ntoarc la
dreptul natural i s reintroduc n structura sa preceptele
morale. Rolul su, de a pzi i de a menine n bun funcionare
7 Corina Albulescu (Ioni), Unele aspecte privind corelaia dintre drept i moral,
comunicare prezentat la Sesiunea tiinifc a Institutului de Cercetri Juridice,
2009, n Dreptul romnesc n contextul exigenelor Uniunii Europene, Editura
Hamangiu, 2009, pp.438-442.

relaiile sociale, nu este sufcient. El trebuie s execute toate

obligaiile juridice, dar trebuie, totodat, s devin o aciune
susceptibil de a-i da omului dreptate, deci, de a-l face pe
individul imperfect, s fe drept.