Amurg ardelenesc

Vasile Voiculescu
Rostogolit, pmntul s-a-ntors cu faa-n umbr,
i pleac gndul pleoap i rana-n noi adoarme.
Dar dincolo de munte o mreie sumbr
Cu noaptea lupta nc i cerul e n arme.
Trec suflete prin codri i apele sunt ruguri,
S-aprind vechi turle lng morminte far-de nume,
Prin *i ard lncile de raze n fierul de la pluguri,
Cu minile pe suflet se-ncrunt-n fund o lume...
Pe roat zrii tras jos, schilav, lumina
Se rupe c o carne a sesului n chinuri.
Ies lanuri vechi de bezn pecetluind lumina
i norii, guteri negri, cu gu de veninuri.
O ar-i frnge trupul n agonii de aur,
Cu huri oarbe-n spate cscate s-o nhae,
i-n timp ce noi cu capul pe-al somnului tezaur
n vile uituce dormind cu visu-n brae,
Amurgul uria-i icoan bizantin
O spnzur pe-ntregul perete spart al rii:
Gol iroind de snge, de visuri i lumina,
St ratignit Ardealul pe crucea-ntunecarii.

(1940, Bucureti)