BS Tele CM A Cromgelu Ate MU ee asupra mintii copiluluia od SM ce ha dil cl 2 : Mole’ Ebocle het’) LaF Asist. Univ. Drd. Ing. Andrei Dragulinescu Efectele micului ecran asupra mintii copilului Editura Prodromos Asociatia Pentru Apararea Familici si Copi 2007iene aaa seca aR Nota Referent stiint Prof, univ. dr Mie Badescu, directorul directorul Centrului de Geopolitica si Antropologie Vizualé al Us Dr. Elisabeta Negreanu, cercetator Ministerul Educ: Dr. Rodica Nano, medic pediatru, consultant UNESCO determinat s& scriu cartea Efectele televiziunii asupra mi in general, raspundeam simplu: 0 conjunctura, o simpla este greu de inteles ins cum o intdlnire oarecare poate schimba ata unui om. Voi reda in continuare aceasta intamplare cu gandul cA ceea ce m-a determinat pe mine si-mi schimb orizontul de preo- cupari va face si pe cititorii acestei cart s& acorde mai multé atentie celor ce vor urma. fn urmé cu cinci ani am cunoscut un tAnar american care mi-a fost coleg la un curs de specializare pe care I-am urmat in strainata- te. Imprietenindu-ne, am petrecut mult timy despre viata noastré de pana atunci. Cel mai mult m-a impresionat fatelui siu Michael asupra cAreia reveneam adesea fn {and Ia dialogurile care s-au purtat atunci intre mine si ‘meu John, pentru a scurta povestirea Cand avea 10 ani - povestea el - parintii lor s-au despartit. El a ir fratele su, care avea atunci numai 2 ani, a fost luat de mama sa. {ns mamei sale nu fi mai rmAnea aproape deloc timp SA se ocupe de el, cdci isi petrecea intreaga zi la servici fel a fost nevoiti s& angajeze o bond care s& stea cu Michael. Aceasta {ns fl isa pe fratcle lui John s& stea ceasuri fntregi fn fata televizo- rului. Aceasta era o activitate care lui ti cea foarte mare placere, iar bonei fi convenea, neavind astfel deloc de furcé cu el. Mama cunos- Deserierea CIP a Bibliorecit Nationale « Roméniel tea aceasta, ins’ era multumita, crezdnd ca astfel el va invata o mt | GHEORGHE, VIRGILIU; CRIVEANU, NICOLETA; pe care nimeni altcineva nu ar avea timpul sa i le } DRAGULINESCU, ANDRE! spun. Michael devenea ins din ce in ce mai agitat si obraznic cu | copia / toti cei din jur, inclusiv cu mama sa. Ea nu putea s&-i refuze nici 0 ‘ela Gheorghe, NcsletaCriveans, plicere, ca o compensate la timpul pe care nu putea s& i-1 acorde. | ‘Andrei Drigulineseu. - Bucurest: Prodromos, 2007 Michael era un copil inteligent, astfel c4 in pri ni de scoala ISBN 13, 978-973-87900-3-2 se parea cA nu va avea probleme la fnvatatura. Dar incd de pe 3se observa la el o anumitd hiperactivitate si neatentie. Mai aceste fenomene s-au accentuat. Dupa clasa a IV-a a inceput s& invete din ce in ce mai prost, devenind un elev problema. Nu pu: tea sta locului, nu se putea concentra la ore, era permanent distrat, extrem de irascibil gi certaret, desi avea un suflet foarte bun. Mama a inceput s&-1 duc& la doctori, pentru ca in final s& constate ci sufera de ADHD (deficit de atentie cu hiperactivitate). Pentru ca si poata sta linistit in clas, lui Michael i s-a dat sa ia ritalin, un seda- tiv care se administreaza foarte multor copii in America. Acasa era destul de linigtit cnd se uita la televizor sau cAnd se juca pe calcu- lator, dar in rest avea un comportament imposibil. Mai cu seama cand nu i se faicea pe plac devenea extrem de irascibil si agresiv. Dupa televizor au urmat jocurile pe calculator care ti ocupau cea mai mare parte a timpului liber, iar apoi Internetul. Cum venea de la scoala se ageza la-calculator, uitand chiar gi si mai m&nance. Doctorii au insistat mult pe lang’ mama sa si nu-l mai lase atat de mult in fata ecranului, insi ea nu se putea opune. Era suficient sa se deschida discutia pentru ca Michael si faci o adevarata crizd de nervi si si devina violent. Cu mare dificultate a reugit si termine scoala, prieteni nu prea avea, iar cu fetele intmpina multe probleme, in principal din prici- nd cA s-a ingragat foarte mult si de aceea se simtea complexat. De asemenea, se pare c& privitul la imagini de pe site-urile erotice de pe Internet i-a produs un dezechilibra atat psihologic cat si organic, cdci nu mai poate intretine relatii sexuale normale cu o fata Acum are 30 de ani (la inceputul anului 2002) si st& acasd. A fincercat de mai multe ori sa se angajeze, dar nu rezist mai mult de cfteva zile. Este extrem de nelinigtit si distrat, nu are putere si se motiveze $i sé se concentreze la munca pe care o are de facut, nu poate asculta si indeplini ceea ce i se spune, desi la prima vedere Pare 0 persoand normal. Mama sa este disperata, fiindca fi da seama c& nu este bun de nimic si nu stie ce sa facé in viata dupa ce nu o s& mai fie ea. in 4 afar de a sta pe Internet, a ménca gi a bea nui mai place sé facé nimic altceva. Odati mi-a spus ci nu-i mai vine s& pardseascd lu mea virtuala, c& lumea reala il plictiseste gi il oboseste grozav. Nu este singurul ténar american in situatia lui. Nenumarati copii sufera astazi de ADHD, iar America este plin de adolescenti frus: trati, incapabili sa se descurce in viat, si igi intemeieze o familie. Desi aceast povestire m-a marcat mult, la vremea aceea, nici macar nu banuiam anvergura fenomenului. Totusi, am inceput si ma informez, atat din cartile de specialitate provenite in special din America, cat si prin discutiile purtate cu psihopedagogi, psihologi si medici. Odata cu trecerea timpului, in msura in care constientizam Pericolul am inceput tot mai mult si ma gandesc la scrierea unei arti destinate publicului din Romania. Din aceste friméntéri, in urma a peste patru ani de studii a rezultat volumul Efectele televiziunii asupra mintii umane. Multi dintre cititorii carti au solicitat gi o varianta sintetica, mai redusd a acestei cArti, pentru a putea fi mai ugor parcursa si de cei cdrora le-ar lipsi timpul necesar unei lecturi sistematice. Sarcina a fost destul de dificil, fiinde& afirmatiile fara demonstratii pot apa- rea destul de putin credibile, prin gravitatea lor, iar expl iar $i numai in parte reproduse cresc semnificativ numérul pagi- nilor. Astfel ca s-a ficut compromisul de a pastra din original nu- mai problemele legate de efectele tehnologiei audio-video asupra dezvoltarii si. functionérii mintii umane, renuntand aproape com- plet la discutia privind cultura nihilismului, si am redus la mini- mum demonstratiile. Spre exemplu, in cazul dependentei de televi- Zor, s-a renuntat complet la partea demonstrativa prezentand in doar o singura pagina concluziile demonstratilor realizate in 31 de pagini in volumul original. in aceasta perspectiva multe din capi- tole pot fi considerate ca find doar o scurta introducere in proble- matica. Pentru cei care doresc s aprofundeze fenomenele, lucru necesar pentru formarea unei atitudini in abordarea televiziunii sia tehnologiei audio-video in general, va fi necesaré si cercetareavolumelor din seria Fata nevizuté a tele-viziunii sau a bibliografiei citate, ‘Aceast lucrare s-a realizat in special pentru uzul cadrelor di- dactice si al parintilor, la cererea multora dintre acestia. in anexele adaugate cdrtii au fost cuprinse un capitol dedicat dependentei de internet precum $i o sinteza in numai cdteva pagini a problematici dezbitute pe parcursul volumului. Astézi, este tot mai greu sa gisim timpul unei lecturi asezate, ins trebuie s4 avem in vedere ci numai ficnd un efort ne putem smulge din vartejul in care ne atrage cultura de consum, divertismentul si stresul unei vieti domi- de maine. in cazul fn care nu vom cunoaste efectele pe care noile tehnologii le au asupra vietii noastre, s-ar putea ca intregul nostru efort existential s4 nu-giatingd tinta Lumea moderni ne ofer nu numai o multime de facilitati, dar ne si intinde numeroase capcane, pundndu-ne in pericol in primul rand sindtatea mental, Numai de noi depinde si intelegem si ast- fel sd ne putem pistra atét sin&tatea, cAt gi libertatea pe care atat de mult o pretuim. Cuvént inainte fn urma cercetirilor desfaigurate nici o indoiala: vizionarea TV si calculatorul dauneaza dezvoltat functionarii creierului uman. Aceasta, deoarece activitatea cor 14, atunci cand ne asezam in fata ecranului, este complet rit de aceea intélnit in mod obignuit in viata oamenilor. Cele céteva cea suri petrecute zilnic de copii in fata televizorului si a calculatorului, ‘inc din primii ani de viat4, vor influenta definitoriu modul in care creierul va réspunde pe viitor la provocérile lumii reale, modul in care va procesa informatia. Astfel, se demonstreazi in mai multe studii, mintea tinerilor ajunge sa fie dependent de starea de pasivitate, de neconcentrare si negandite care i-a fost indusa zilnic, cAteva ceasuri, prin interme- diul vizionarii. Emisfera stanga a creierului, a carei activitate este inhibata cand privim la televizor, nu se dezvolt& normal, ceea ce va face ca tinerii acestia si fie deficienti in ceea ce priveste gindirea logica gi analiticd, in vorbire, in construirea frazei, in scris si citit - procese desfasurate in ariile acestei emisfere. Cele mai grave sunt ins consecintele pe care televiziunea si jocurile pe calculator le au asupra functionarii partii din fata a creierului ~ cortexul prefrontal ~ care il deosebeste pe om de animal. Prin franarea dezvoltat chiar prin vatémarea produsa de televiziune $i calculator acestei zone esentiale in dezvoltarea proceselor de constiinta, a proceselor mentale superioare, vizionarea afecteaz capacitatea de concentra- rea atentiei, slabeste motivatia gi favorizeaz comportamentele in- stinctive ~ bulimia, agresivitatea gi pulsiunile sexuale, Acestea sunt doar cateva din motivele pentru care Academia Americana de Pediatrie (Reisenberg, 1998), recomanda ca pana la doi ani copiii sa nu fie lasati s se uite la televizor, iar dup’ aceasta varst, pe toata perioada varstei scolare, s& li se limiteze timpul vi- zionarii (cumulat televizor, video sau calculator) la una, cel mult doua ore pe zi. Unii autori opineaz ca macar pan’ la 5-6 ani cand 7 ultimii ani, nu mai ramanese incheie prima perioada esentiala in dezvoltarea creierului, copiii sa fie tinuti departe de televizor si de calculator. $i pentru adulti, vizionarea constituie un important factor fn in- tensificarea starii de nervozitate si agitatie mentalA, in slabirea capa. citéti de concentrare, in sc&derea memorie, in aparitia stirii de pasi- vitate gi a plictiselii, a depresiilor, a anxiet&tii si tulburérilor de per- sonalitate. Stresul generat pe parcursul si in urma vizionarii poate afecta in mod serios creierul distrugand celula nervoasi din zonele cortexului prefrontal si ale emisferei stngi. Asadar, pentru persoa- nele care sunt deja stresate, care sunt obosite nervos, este recoman- dat ca in loc sé-si petreacd timpul liber fn fata micului ecran, agra- vandu-gi starea, si caute destinderea prin iegirea fn natura, prin activitati practice, prin lectur& sau prin comunicarea cu cei apropiati \Volumul a avut o bund primire in mediul profesorilor, al peda- gogilor si al parintilor, cei care prin insigi activitatea si viata lor Constata cu durere cd, de la cea mai fraged& varstd, copiii zilelor noastre sunt tot mai greu de stapdnit si de educat, multi dintre ei ‘manifestind serioase tulburari nervoase si psihice. Mai multi profe- sori ne-au spus ca, dincolo de avertismentul privind pericolul pe care il reprezinti televiziunea in dezvoltarea mintii umane, au gasit in studiile citate de-a lungul lucr&rii un bogat material informativ de ordin didactic, un adevarat ghid de orientare in educarea copii Jor lumii in care traim. Ni s-au relatat si cazuri in care diferite per- soane au refuzat s& primeascd aceasta carte, si o citeasca, afirmand & oricum nu se pot lisa de televizor si, ca atare, nu are rost si se streseze sau sé-gi incarce constiinta. in aceasté atitudine se jentiaz cu claritate dependenta pe care o poate naste televiziu- nea gi, intr-o anumité masurd, gradul de intunecare a constiintei pe care fl indica refuzul de a cunoaste adevarul. ‘Ne-am propus inca dintra inceput si intelegem adevarul si s& gasim solutiile cele mai potrivite pentru a iesi din criza fn ne-a adus modul de viati bolnav pe care-] impune societatea de consum. De fntelegerea acestui lucru, de adoptarea unei atitudini responsabile 8 in educarea copiilor nostri si in desfigurarea vietii de familie de- pinde viitorul acestor copii gi al nostru, al tuturora, Altfel vom de- veni spectatorii si victimele unei revarsari de violent, al cdrei de- but si-a facut deja aparitia, a unei inmultiri fara precedent a bolilor mentale, de la depresii pnd la schizofrenii, a generalizarii la noua generatie a infirmitatilor mentale, de la probleme de atentie si hi- peractivitate pana la autism. Copiii nu pot intelege (patrunde semnificatia), nu-si pot aminti si aplica tot ceea ce au citit Exist, oare, o legatura intre vizionarea TV gi dectinul abilitatit de a citi? Maria Winn raspunde la aceasté intrebare ardtind ca, {ntr-un studiu ficut pe un grup de 500 de copii intre 9 si 10 ani, toti au declarat c& preferd s& se uite la televizor decat sA citeasca, Aceasta este, de fapt, situatia generalé la nivelul tuturor societatilor occidentale, unde s-a generalizat ritualul zilnic al vizionarii TV. Chiar gi in Romania este ugor de constatat c& nici copiii si nici tine- rii crescuti cu TV nu mai citese c&rti. ,Televizorul este mai provoca- tor, mai relaxant, nu pretinde nici un efort, spun copii, si de aceea fl preferd.” (Winn, 1996) De altfel, obignuinta de a citi a fost substituité cu vizionarea TV si pentru cei mai multi dintre aduleis Diferenta dintre copii si adulti, in toate aceste tri, este insé semnnificativa. Cu toate cé multi dintre adulti se itd astazi la televizor mai mult decit citese ci fat de tinerii creseuti in fata micului ecran au avantajul cd, atunci cAnd citesc o carte, inteleg din continutul acesteia cu mult mai mult decit pricep tinerii generatiei TV, parcurgdnd aceeasi carte. Deci nu este vorba de o lips de maturizare ideaticd, ci de incapacitatea de a intelege sau a lega sensul cuvintelor in fraza. »intr-un articol minutios documentat, publicat in revista Read. ing Reaserch Quaterly, doi cercetatori de la Universitatea Leyden din Olanda au selectat gi sintetizat datele esentiale privind relatia dintre uitatul la televizor gi citit, incluzand si informatie obtinute din cdteva tri sau regiuni unde televiziunea avea s& apar pentru 4 sim America, 60% din pops dintze cdr! sunt cite de aproximativ 10% din popul citese 4 mi ‘su mai putin; 3036 - 2 minute/2i sau mai pi Sone Healy, Endangered Minds. p.25-prima oard. Ei au identificat principalele mecanisme prin care tele- viziunea submineaza lec o — televiziunea anuleazA satisfactia pe care o producea lectura, inlocuind-o cu placerea facilé a micului ecran, $i astfel inhiba dez- voltarea abilitati 5 — vizionarea solicita un efort mental inferior celui cerut de lectu- 14, ceea ce- va face pe copil sa giiseasc’ cititul ca fiind prea dificil; — dependenta de televizor micgoreaza timpul pe care copii sunt dispusi si-1 petreacd spre a gisi rispunsul la problemele pe care trebuie si le rezolve gi, ca atare, ingreuneaza sau descurajeaza des- fAsurarea unei activitati precum cititul. Aceasta activitate necesita vigaz pentru reflectie, rabdare si tenacitate in decodarea semnifica- ” (Healy, 1990) Televizorul, arat{ M. Winn, presupune o experienté complet diferita de cea a lecturii. 1) Lectura elibereaza imaginatia, care trebuie s& construiasca, ssi imagineze intelesul cuvintelor, al lucrurilor citite. Televizorul §ns& blocheazi procesul imaginativ, oferind imaginile de-a gata (deja formate). (Winn, 1996) 2) Lectura presupune un ritm mai incet sau mai rapid, tn func- de capacitatea de intelegere a textului (cat de rapid), in timp ce televiziunea, impundnd un ritm foarte rapid, cel al derubirii imagi- nilor, depageste capacitatea omului de a procesa informatia. 3) Cititul inseamn& concentrarea minti, dezvoltarea atent televizorul, dimpotriva, sustine o atitudine pasiva, atentia nefiind rijatd din interior, ci captivat si sustinut prin stimuli externi. Cercetirile aati, de asemenea, c&, in cazul in care o primesc de la televizor, copii proceseaz’ informatia in mod diferit decét atunci cind o lectureazé: ,Cei care au vizut povestea la televizor au descris efectele vizuale si actiunea personajelor, in pul care a lecturat povestea a descris mai mult dialogul povest textului si despre personaje.” (Healy, 1990) Obignuiti cu televizo- 28 pt ca lectura si le puna la dispozitie (s8 aducd cu asteapti ca intelesurile s& fie primite de-a gata, ,, ca ritmul in care se pri- pierd rabdarea. Dacd cu to- mesc informatiile si fie rapi asteptrile le sunt ingelate, prin confruntarea cu o experient feritd, atunci se plictisesc, incep sa se gandeascé la altceva sau pur si simplu citesc alunecdnd peste litere si cuvinte, fr sé Prices: pa intelesul. Prin prisma celor prezentate anterior, se poate ajunge la con- cluzia cf structura corticald a celor care au crescut cu tel defavoriza in mod decisiv capacitatea de i pe care ei ar arita-o fata de 0 activitate care ‘are decit vizionarea TV, cat mai cu seamé unei cere un efort nedezvoltari normale a cortexului, fenomen care ingreuneaz inte- egerea si insugirea semnificatiei lucrurilor cite. Proportional cu timpul acordat vizionaiii TV, scade capacitates lesurile ascunse dincolo de randurile parcurse. Pentru omul societatii tehnologiei video, cartea se pare c# va fi un iectiv tot mai indepartat, un lucru plicticos, fiinde& nu o mai poa- ‘urmari si intelege. te {nvatarea gi televizorul in excelenta sa carte Amusing Ourselves to Death, Neil Postman demonstreaz4 faptul c& televizorul este departe de a fi un bun edu- ator. Neil Postman citeaz concluziile obtinute de G. Compstock #1 colaboratorii sai. Acestia au trecut in revista 2 800 de studii care tratau problema influentei TV asupra comportamentulut, cu referii Sin acest sens, dr. ‘egte functe ii, mai cu seamd arnt idem, p. 208 ‘rganizare care permite nei alte func sB devind mai dees 29la procesele cognitive.” (Postman, 1996) Studiile araté ci televiziu- nea nu este un mijloc potrivit pentru invatare. Oamenii retin de la televizor mult mai putine informatii decét in urma lecturi »Echipa lui Stauffer, analizind raspunsurile elevilor dupa ur- mirirea unui program de stiri transmis prin TY, radio sau prin scris, a giisit 0 crestere semnificativa a raspunsurilor corecte la intrebarile puse in cazul celor care primisera informatia prin lectura. Stern raporteazi cé 51% dintre telespectatorii investigati nu puteau sé-i aminteasca nici macar un singur titlu de stire dintr-un intreg pro- gram informativ urmarit la televizor doar cu cAteva minute inainte. Wilson a constatat ci un telespectator obignuit retine cel mult 20% din informatiile oferite de o emisiune de stiri pe un post obignuit de televiziune. (Postman, 1996) Multi cred ca, de fapt, nu orice program TV poate fi potrivit procesului de invatare. Problema este continutul, ni se spune ade- sea. Continutul gi forma ar putea ajuta mult, se afirm’. Dac s-ar transmite lucruri educative, morale, religioase, atunci copii si adul- fii ar avea ce invata, gi toata lumea s-ar folosi si ar fi multumita. Tdeea nu este noua. inca din ani ’70, in America s-a constituit 0 co- misie de cercetitori si specialisti in domeniul educatiei gi al mediei pentru a crea un program de televiziune perfect adaptat functiei educative. Sesame Street este numele programului destinat, in principal, copiilor prescolari, dar care a fost urmarit cu interes gi placere de copiii americani de toate varstele. Care au fost rezultatele? Copii care au fost incurajati cel mai mult de parinti si urmireasc’ Sesame Street au cele mai proaste rezultate in stpanirea vocabularului. (D. Anderson, Collins, 1988) Ei nu reusesc si p&trunda intelesurile cu- vintelor si s& organizeze cuvintele in fraze gramaticale corecte Daca telespectatorii lui Sesame Street au mari probleme cu vor- birea limbii, atunci cu siguranta vor avea si cu lectura, deoarece cercetirile arata c& aceia care vorbese bine limba sunt si buni citi- tori, Rezultatele in privinta cititului sunt catastrofale. Obi nuiti cu 30 dinamica literelor gi a cuvintelor de pe micul ecran, cu efectele spe- ciale care le insoteau: pentru a le capta atentia, copiti de varsta sco Jara ajung s& se plictiseascd repede in fata paginii de carte, cand activitatea nu mai este atét de distractiva gi de ugoar’, ci solicita efort. (Healy, 1990) Astfel cd, in ascultarea unei povestir, @ cattilor profesorului fn clas& sau in timpul lecturii, copilul obignuit cu televizorul asteapt permanent imaginile, pozele explicative. CAnd acestea nu apar, el se plictiseste gi ,schimba canalul”, isi pier- de atentia. {in privinta informatiilor, se pare cA tinerii telespectatori, dupa cativa ani de vizionare, au dobandit o serie de cunostinte incidenta- le, ceea ce i-a determinat pe parinti, la momentul respectiv, sa isi considere copiii foarte destepti. Copii de varste mici atu capacitatea de a retine o multime de reclame sau cuvinte separate pe care le pot reproduce ca niste papagali. Din pacate ins, pentru telespecta- torii lui Sesame Street s-a dovedit ci aceasti aparenta precocitate deceptioneazé foarte curdnd. Acesti copii s-au ardtat mai térziu in- capabili de a intelege si lega in mod rational informatiile detinute. Problema lor cea mai mare era de a face conexiuni, de a organiza cunostintele pe care le posed si de a trage concluzii. Acesti copii se plictisese repede cand lectura sau prezentarea profesorului in clasa nu sunt insotite de imagini (ca la televizor) si isi pierd repede aten- tia. (Healy, 1990) Ge se intampl&, de fapt? Una dintre explicatille pe care ni le dau cercetitorii este urmatoarea: atunci cdnd copiti vad ceva la televizor, cauté fn mod instinctiv sa inteleagi, dar viteza de desftigurare a actiunii, bombardamentul de imagini si informatii fac impostbilé tn- telegerea si adancirea sensului celor vazute. Mintea copilului, repe- tand in mod frecvent aceasta experienta, de a nu fi lasata sa intelea g& continutul mesajului transmis, se invati cu aceasté atitudine pasiva, in care se subintelege faptul ci nu i se cere sau nu se asteapta de la ea s& prinda intelesul a ceea ce se intAmpla pe micul ecran. ‘Aceast deprindere, transferandu-se mai tarziu in experienta cotidia~ nd, scolard sau extragcolara, il va face pe copil si se mulfumeasca aldoar cu perceptia vizuala, emotionala sau senzorialé a lucrurilor, fara a mai face efortul intelegerii lor. intelegerea, gndirea ajung si fie lucruri prea dificile, enervante si plictisitoare, mai simplu fiind s& te multumesti cu imaginile si cu senzatiile pe care acestea le provoa- c& sau cu distractia pe care o presupune vizionarea. »Cercetitorii gisesc c& el mai buni sunt aceia care tind s& se uite mai putin la televizor. Mai mult decat atat, cu cét timpul dedicat vizionarii creste, cu atét rezultatele si performantele scolare sunt mai slabe.” (Healy, 1990) Prin televiziune, informatia este furnizata direct in subconstientul maselor Degi televiziunea poate modela comportamentele si mentalit’- file, nu se poate spune c& ea favorizeazd invatarea. lat care sunt rezultatele la care ajung sotii Emery, cercetitori in neuropsihologie la Universitatea de Stat din Canberra: ,in timp ce televiziunea pare sé afb capacitatea de a furniza o informatie utild privitorilor - si este ridicat& in slvi pentru functia sa educational — tehnologia te- leviziunii si natura experientei vizion&rii inhiba, de fapt, invatarea, aga cum este ea conceputa de regula. in timp ce ne uitam la televi- zor, invatarea care are loc este foarte putin cognitiva, greu de re- produs, foarte putin analizabilé, putin bazat pe gandire”. (Man. der, 1978) Dr. Erik Peper, cercetator in domeniul testarii electroencefalo- grafice, profesor la Universitatea de Stat din San Francisco, sublini- azA si el acest fapt: ,Pentru a invita cu adevarat ceva, trebuie si interactionezi cu sursa datelor. in cazul televiziunii, nu gandesti cu adevirat. $tiu cA, In cazul meu, pot s& invat ceva doar dac sunt ‘angajat, ca in metoda socratic’ de predare. Cea mai bund metoda de predare este cea interactiva. De exemplu, unii invati cel mai bine atunci cAnd iau notite, fiindcd notitele reprezinta un sistem cu feedback. (...) Vizionarea TV presupune numai sa primesti — conti- nua el - fara s& reactionezi. Nu face decat s& iti capteze atentia, iar 32 a ju primesti, nu privesti. Cititul produce o cantitate mult mai mare de unde beta, Este ceva anormal ca un om s& producd unde alfa in timp ce citeste. Partea ingrozitoare in cazul televiziunii este @ in- formatia ajunge la noi, dar noi nu interactionam. Intra direct in memorie gi probabil c& reactionm la ea mai tarziu, dar fra sé stim la ce reactiondm de fapt. Cand ne uitdm la televizor, ne antrenim s4 nu reactionm, si aga, mai térziu, facem lucruri fara s@ stim de ce le facem gi de unde ne-au venit in minte”. (Healy, 1990) fnvatarea tebuie si fie un proces rational si constient, ce pre~ supune un efort de intelegere, de organizare a cunostintelor si de integrare a lor in orizontul mai larg de cunoastere a individului. Noile cunogtinte sunt depozitate in memorie, de unde pot fi scoase pentru a fi intrebuintate in procesul géndirii. in cazul vizionarii TV, cunostintele nu sunt nici percepute sau structurate logic si nici min- tea nu este deplin constienta de ele. De fapt, daca se poate vorbi de o tnvatare prin intermediul televizorului, aceasta nu are un caracter logic, deductiv, sintetic, fiindcd aceste procese sunt guvernate de emisfera st€nga care, pe timpul vizionarii, se afl& in ,amortire”. Daca despre o invitare constienté in fata televizorului nici nu poate fi vorba, altceva poate fi ins remarcat ca fiind propriu aces- tei tehnologii: televiziunea se pare ci are capacitatea de a-si trimite mesajele direct in subconstient’, fard ca telespectatorul sé apuce si controleze acea informatie, s constientizeze cu adevarat ce si cum au patruns acele mesaje in memorie. Prin televizor, telespectatorii percep i isi insugese in mod in- constient, mai bine decat prin oricare alt mijloc de comunicare, spi- ritul general al unei realitati sau al unei persoane (personaj de pe micul ecran). Practic, aceasta capacitate de modelare a subconsti- entului uman defineste gi fi confer televizorului forta de a influen- {6 Uriaga forts de penetrare a subconstientul este determinaté de actvtatea coricalé alfa pe care o genereaza vizionarea, de caracter ‘emotional si dramati al tleviaiunil, precum si de perceptia imaginilor TV int-un regim ‘ce amintegte mai mult de stile alterate de constings decat de starea de veghe 1man, manifestati de televiiune, 33a cu putere gandirea si modul de viata al oamenilor, fra ca ei sisi dea seama de acest lucru. Chiar dac& nu suntem perfect de acord cu comportamentul ce- lor de pe micul ecran, cu spiritul lor, cu modul lor de a fi sau de a gandi, totugi acestea ni se vor transmite $i, in timp, ni se vor fixa prin vizionare repetat’. Omul in fata televizorului este precum co- pilul care observa, fara s& fie constient, lumea care il inconjoara, pe care o interiorizeaz, ascunzdnd-o in memorie, pentru ca mai tarziu in mod automat s& adopte, prin imitare, un fel de a fi asemenea cu cel pe care il poarti deja inléuntrul subconstientului stu. SA nu ne im vazand comportamente anormale la copiii nostri; ei nu fac decdt si reproduca fidel modelele fizionomice vestimentare si com- portamentale ale eroilor de desene animate sau, in general, ale mi- cului ecran. Problemele de atentie »Motivul pentru care copiii nostri nu urmiiresc sensul unei pre- zentari sau discutii, afirma profesorii americani, este acela ca ei tsi schimba rapid centrul atentiei, aceasta flindu-le furaté foarte re- pede de alt stimul, lucru sau gind. Acesti copii nu mai asculta, nu ‘mai pot urmari. Ki sunt atat de puternic stimulati prin vizionarea TV, prin ascultarea la cAsti, incat s-au obignuit s& fie stimulati nu- mai din afard. Ki sunt agitati deoarece nu au nimic in minte; s-au deprins sa fie permanent amuzati, distrati de cineva. (...) Profesorii, aici la noi, se plang foarte mult gi afirma cd elevii nu mai asculta, sunt nelinistiti, (..) cred c& nu se poate invita s& asculti (ascultarea vaautd gi ca urmarire interactivi a unei prezentiri), atunci cand privesti la televizor. Cred c& micutii s-au deprins cu obiceiul vizio- narii, iar atunci cand profesorul vorbeste, ei nul mai aud.” (Healy, 1990) Acestea sunt cdteva dintre marturiile pe care profesorii din lu- mea occidentala le adue atunci cfind se refera la uriasa crizd din 34 jnvatmAnt. Copiii nu mai pot urmari cu atentie 0 prezentare obis- nuité, iar profesorii nu stiu ce si mai facd pentru a le captiva gi a le mentine aceast§ putere a minti, far de care nici o activitate, fie ea de invatare sau de alt tip, nu se poate desfagura. in America, marea parte a celor diagnosticati cu incapacitati de invatare (LD) suferd de hiperactivitate sau de aga-numitele proble- me de atentie. Este vorba de acei copii care nu pot si urméreasca gi sA se concentreze cu atentie asupra unui subiect oarecare. Indife- rent c& le vorbesc parinti, profesorii sau prietenii, ei tind rapid s& piarda sirul, mintea fiindu-le furat’ de altceva sau, pur si simplu, pentru céteva secunde, inceteazdi si se mai gandeascé la ceva anu- me, privind in gol (space out). in afara de incapacitatea urmaririi cu atentie a unei activititi, intalnim la acesti copit si dificultatea de a-si aminti ceea ce abia au auzit. ADHD ~ Attention Deficit with or without Hyperactivity Disorder (Deficit de arentie cu sau fir% hiperactivitate) — este boala de care, dup unele statistici realizate in America, sufer’ mai mult de 0 treime dintre copiii americani. In unele clase, mai mult de jumatate dintre copii sunt diagnosticati ca hiperactivi. Situatia nu este proprie numai Americii. Rapoarte ale cercetato- rilor din Anglia, Franta, Finlanda etc. indicd, de asemenea, 0 creste- re fra precedent a acestor probleme. Concentrarea si mentinerea atentiei a ajuns una dintre problemele principale de pe ordinea de zi a cercetatorilor fenomenului educational. Permanenta agitatie mental, incapacitatea de a stirui in rezolvarea problemelor, de a citi cArti mai dificile sau de a face 0 munca oarecare, perceputd ca plictisitoare sunt doar cateva dintre simptomele acestei boli. in agenda Consiliului National al profesorilor de matematica si a Aso- de supervizare si dezvoltare curriculara din Americd, incapa- citatea concentrarii pe o durat& minima necesara rezolvarii unei probleme a ajuns 4 ocupe un loc central. Problema este tratatd cu atta seriozitate, deoarece aproape nici o activitate nu poate fi des- 35fagurata far o anumita concentrare a mint $i urmarirea cu atentie 1 procesului respectiv. Cu toate c& nu exista o definitie deplin recunoscuté a ADHD-ului, majoritatea medicilor si profesorilor gasesc proprii acestei boli urma- toarele comportamente: — neputinta de a duce la bun sfarsit activitatea inceputé; ~ incapacitatea de asculta si de a urmari; ~ dificultatea de a sta concentrat sau conectat la o activitate; =a actiona inainte de a gn ~ alternarea rapida a unei activitati cu alta; ~ dificultatea organizarii si planificarii actiunilor; ~ dificultatea de a-si astepta randul. (Healy, 1990) Dac& la copii afectiunea ingrijoreazA mai cu seamA datorita problemelor pe care acestia le intémpina in procesul de tnvatare sau in alte activitéti extrascolare, pentru tinerii gi adultii noilor ge- neratii, consecintele devin mult mai grave. Scdderea atentiei, a con- centrérii, lipsa rabdarii, a tenacitatii si, cum vor vedea, a motivati- ei sunt caracteristicile ADHD-ului ce influenteaz& intreaga existenta a omului modern. Insucces profesional, instabilitate tn alegerea obiectivelor, relatii personale gi comunitare superficiale, irascibilita- te crescuti, complexul lipsei de performanta sunt doar cAteva din. tre cele mai semnificative urmari ale acestei afectiuni, care se anun- {ca fiind una dintre cele mai importante maladii ale secolului al ‘XXi-lea. Pentru identificarea cauzelor acestei boli, -au desfagurat nenu- mérate experimente, indeosebi in lumea occidental (unde afectiu- nea este mult mai vizibila), s-au emis si verificat mai multe teorii Factorii de risc au fost identificati in alimentatia chimizata (prezen- ta E-urilor, erbicizare, hormoni etc.), in modul de viata sedentar ipsa de migcare, de activitate fizica), in stres, ins mai ales in ex perienta cultural (modul de viaté al copiilor de astiai), experienté 36 *F dominata de vizionarea TV, activitate care ocupi in medie aproape 9 patrime din timpul pe care copii il dedica activitati fiecarei zie. Nu vom lua in discutie efectele unei toxice sau ne- © potrivite dezvoltarii normale a creierului si a organismulul, atat pen- tru ca acest subiect nu intra in obiectul acestei cdrti, ct mai cu sea- ‘ma pentru cA o buna stimulare a cortexului realizata prin dezvolta- rea limbajului, prin implicarea copiilor in jocuri si activitat fizice co- respunzatoare varstei este mai important si adesea suficient pentru a suplini neajunsul produs de o alimentatie nesindtoasi. Dacé nici factorii de mediu si nici cei alimentari nu sunt favorabili unei evolut normale, atunci acestia, prin cumulare, vor conduce, in modul cel mai probabil, la aparitia unei atrofii (nehranire prin stimulare \ corespunztoare) sau a unei nedezvoltari normale a creierului. Cercetarile asupra influentei televiziunii in aparitia si dezvolta- rea sindromului ADHD la tinerii noii generatii identifica dou mo- dalitati diferite in care televiziunea contribuie la producerea acestei afectiuni, Prima vizeaz4 insasi tehnologia video, impactul acesteia asupra mintii umane. Este suficient ca 0 persoani sa se uite cateva ceasuri zilnic la televizor (lucru valabil si pentru calculator, mai putin atunci cénd este utilizat pentru scris gi citi, ns& cu mult mai mult in cazul internetului si a jocurilor video), pentru ca dupa cati- ‘va ani s4 creasca semnificativ probabilitatea aparitiei manifestarilor ADHD. Cea de @ doua modalitate este legatd de continutul progra- melor TV urmarite. in diferite studii se demonstreaza c&, la nivelul cortical, exist mai multe mecanisme care pot conduce la aparitia problemelor de atentie si hiperactivitate. Este vorba, pe de o parte, de nedezvolta- rea comunicarii interemisferice realizate prin puntea care leaga cele doua emisfere (corpul calos) gi, pe de alta parte, de nedezvoltarea suficienta a centrilor ce apartin cortexului prefrontal 37‘TELEVIZORUL SAU ATENTIA ORIENTATA Ce se intampli, de fapt? in ce consta extraordinara putere de captivare a atentiei pe care o manifesta televiziunea? in anul 1986, Byron Reews de la Universitatea din Stanford, Esther Thorson de la Universitatea din Missouri si colegii lor au in- cercat s& afle care este mecanismul sau modul in care televizorul capteazi atentia, Ei au constatat c& formal features, ce caracte- rizeaza oricare emisiune TV (tdieturi de plan, rotiri ale camerei de filmat, edits, pans, migciri rapide ale camerei, zgomote bruste), au capacitatea de a provoca din partea telespectatorului un réspuns numit reactie orientatd, care are ca efect mentinerea atentiei fixate asupra ecranului. Atractia se pare c& se datoreaz rispunsului biologic de orien- tare, descris prima oara de Pavlov in anul 1927. Acest rispuns este instinctul vizual sau reactia auditiva la orice stimul nou sau la un stimul care se manifesta brusc. (Scientific american, 2002) Prim- planurile care se schimba brusc, migc&rile rapide ale aparatului de filmat tin in alertd creierul deoarece acestea agreseaza reflexul de a mentine, in mod anticipat, un control al spatiului in care ne aflam, al unei distante stabile, date intre unii si ceilalti, Marea parte a efectelor speciale, prezente pe micul ecran, sunt percepute de creier ca semnale ale unui potential pericol. (Reeves, 1985) Studiind modul in care variazi undele cerebrale in timpul vizi- onarii, cercetétorii au ajuns la concluzia c& aceste trucuri stilistice provoacd aparitia unui numar foarte mare de reactii involuntare care pot duce la orientarea atentiei prin cresterea semnificatiei mis- carii detectate. alta dovada a aparitiei raspunsului de orientare o constituie modificarea ritmului cardiac, fenomen care insoteste totdeauna aceasta reactie la pericol. O echipa «le cercettori condusa de Aurie Lang, de la Universitatea din Indiana (Scientific american, 2002) a constatat c& bataile inimii isi modifica ritmul pentru o duraté de la 4 la 6 secunde dupa aparitia reactiei de orientare, produsi' de 38 imbarile bruste de pe micul ecran, ceea ce aratS durata in care 7) manifesta raspunsul la stimul. Astfel c3, daca in acest timp apare “J pe ecran un alt stimul (efect special), atunci se obtine un raspuns a Hjientat, permanent, adic& 0 mentinere la acelasi nivel a atentiel ~ prientate. Pract, atentia orientaté sau raspunsul de orientare pe care i fprovoaci televiziunea este nu numai un raspuns al creierului 1a un © ggimul ce anunta pericolul, ci chiar efectul unei agresiuni pe care fistemul nervos 0 percepe ca atare si reactioneaza la ea; inseaimatt | Gupunerca creierului sau a sistemului nervos Ta o serie continua de “eresiuni sau stimuli ce violeaza ordinea interioard a acestuia. Acest fenomen constituie una dintre cele mai importante cauze a perma © nentei agitatii mentale, pe care o induce vizionarea TV, a aparitie! | hiperactivitatii, a scdderii vigilentei si deprinderii creierului cu aceast& orientare a atentiei din exterior si, in consecinta, a dimi- “nur controlului intern al atentiei. F ‘De mici, copiii, obignuindu-se cu astfel de experiente care fi bruscheazi gi le sedue atentia, cfnd sunt pusi in fata realitay Gife- rite activitati zilnice) care nu socheaza fn nici un fel, nu-gi mai pot Concentra atentia, De exemplu, la gcoals ei asteapté ca prezentarea profesorului s8 surprind’, avand forma unui spectacol. Aseptares eviinduvle satisfacuté, atentia este dezactivatd gandindw-se la alt ‘eva, Un simptom al acestei tendinte este faprul cé ei nu mai gisese nimic interesant din tot ceea ce presupune efort,totul fi plictiseste ‘ned din 1975, cercetdtorii de la Universitatea de Stat din Canberra prevedeau c4, proportional cu eresterea rimpului dedicat viaiondtii ‘TY, se intensifica gi problemele de atentie. (Emery, 1975) Prin urmare, vizionarea TV slibeste mult controlul intern al atentiei, capacitatea tinerilor de a-si sustine sau concentra atentia and la finalizarea activitatii desfagurate $i, practic, deprinde creie- yul sf raspunda automat la stimuli externi cultivand 0 atitudine mental pasiva. : 39 etVizionarea TV, factor determinant in aparitia hiperactivitatii Hiperactivitatea este acea stare de permanentii agit zbantu- iala sau migcare continua, care cauzeaza sau se coreleazi cu pro- blemele de atentie. Copiii care sufera de acest sindrom nu-si gasesc locul, Ia scoala nu pot sta linigtiti in banc, nu pot fi atenti la ce le spui. Hiperactivitatea determina impulsivitatea excesiva, lipsa con- trolului interior gi determina o oboseala nervoasa permanent’, un somn agitat si chiar insomnie. Ba este vézut’i ca 0 cauza principal @ comportamentului impulsiv la adulti, a comportamentului antiso- cial sia delineventei. Acest sindrom ii marcheazii pe extrem de multi copii fn grile dezvoltate (in unele comunitati pan’ la 50% din copii) si ti deter- mina pe medici sa prescrie celor afectati calmante extrem de puter- nice, adevarate droguri, pentru a-i calma suficient de mult, incat si se permita desfasurarea activititilor scolare. ,Efectul acestei mani- pulari planificate si atente — aratd J. Healy - fl constituie separarea raspunsului natural al creierului de cel al trupului, deoarece, in timp ce atentia mental a telespectatorului este in alert, nu este necesar ca persoana s& reactioneze $i fizic. Spre exemplu, creierul ‘inregistreazi migcrile brugte ale camerei video (sau actele de vio- lent prezentate), raspunzdnd la acest stimul din punct de vedere psihic sau neurologic ca la un pericol real. Concomitent insa, ten- siunea nu poate fi eliberata prin rspunsul fizic finde’ nu este ne- voie de acesta. Cercetitorii apreciaz ci aceasta excitare nervoasti in fata unui pericol iminent, care nu a fost descarcata printr-un ras- puns fizic (prin participarea, migcarea corpului), conduce automat Ja cresterea hiperactivitatii, irascibilitatii si frustrarii.” (Moody, 1980) Agadar, imaginile de la televizor stimuleaza in telespectator impulsul de migcare, ins reactia fizicd este reprimata nefiind ne- voie de ea. Aceastd tracasare senzoriala cauzeaza hiperactivitatea, deoarece energia fizicé produsa de imagini, dar nedescarcata fizic, este inmagazinata. Apoi, cand aparatul este inchis, are loc explozia, 40 janifesténdu-se in exterior prin crize ale lipsei de sens, reactii aotice, activitate acceleratd, i Neuropsihologii Emery gisesc cA vizionarea TV constituie as- téai una dintre cauzele principale ale hiperactivitatii. Cu c&t inain- teaza televiziunea, marindu-se timpul dedicat vizionarii, arata ei, se 4nregistreaza o crestere a hiperactivitatii. (Emery, 1975) Prin urmare, desi televiziunea este folosité de parinti pe postul de sedativ, cAci pare s@-i linisteascd, la incheierea vizionarii acestia yor fi cu mult mai agitati si hiperactivi ca inainte. Numai ecranul ‘TV ii mai poate linisti, dar cu riscul de a-i imbolnavi si mai tare. © Pe parcursul cercetarilor efectuate in anul 1978, J. Mander des- | copera in arhiva Serviciului de Informatit Cerebrale al Bibliotecii Biomedicale a UCLA-USA c&, ,«in 78 de referinte privitoare la efec- © tele televiziunii, existau 20 de articole referitoare la starea numita epilepsia TV, in care se vorbea despre persoane neepileptice care in- trau in crize convulsive in timpul vizionairii TV”. (Healy, 1990) Numérul bolnavilor de epilepsie este mai ridicat astéizi ca nicio- data in istorie. in Franta, Japonia, ca si in alte tari ale lumii dezvol- tate, se tnregistreaz fn jur de 8 bolnavi la 0 mie de locuitori. Fap- tul ca televizorul poate provoca si crize de epilepsie sau chiar poate declansa aceasti boald este un lucru cunoscut de specialisti. Dar evenimentul petrecut in anul 1998, in Japonia, a constituit un im- portant semnal de alarma. La data de 16 decembrie 1998, ora 10, in timpul unui cunoscut desen animat, Pochemon, 700 de copii au fost transportati de ur- genta la spital cu salvari sau magini de pompieri din cauza declan- sari crizelor de epilepsie. Peste 200 de copii au rmas in spital pen- tru ingrijire pe o perioada mai lung’. (Science en vie Junior, 1998) Se pare ci o singurd seena din acest desen animat, in care monstrul Picacky se aflé in centrul unei explozii de lumina, a declansat la 41 Epilepsia TV ye ie