Sunteți pe pagina 1din 3

Extras din document

Introducere in Dreptul Bancar

Definitie: este ramura de drept care contine norme ce reglementeaza raporturile juridice din
domeniul bancar, adica dintre comerciantul bancar si clienti: Persoane fizice si juridice.

Comertul de banca este reglementat de Codul Comercial Roman, care in art. 3 pct. 11 prevede
: Legea considera ca fapte de comert operatiunile de banca.

Desprins din ramura Dreptului Comercial, Dreptul Bancar contine norme proprii de
reglementare, generate de obiectul specific de activitate al comertului bancar, norme cuprinse
in izvoarele dreptului bancare.

Izvoarele dreptului bancar coincid partial cu izvoarele dreptului comercial si sunt urmatoarele
:

1. Constitutia României, care se refera la economia de piata, mecanism cerere-oferta,


proprietate publica si privata

2. Codul Comercial Roman (1887), izvor principal pentru Dreptul Comercial, care se refera la
activitatea bancara in Art.3, pct. 11

3. Legi Comerciale generale :

- Legea nr. 31/1990 a Societatilor comerciale

- Legea nr. 26/1990 a Registrului Comertului

- Legea nr. 82/1991 a Contabilitatii

- Legea nr. 11/1991 a Concurentei

4. Legi Comerciale specifice:

- Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara (modificata prin legea nr. 443/2004 si
republicata)

- Legea nr. 312/2004 privind statutul BNR

- Legea nr. 278/2004 privind reorganizarea judiciara si falimentul Institutiilor de credit

- Legea nr. 178/2004 privind Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB)

5. Normele BNR:

- normele nr. 11/2003 privind supravegherea pe baza individuala consolidata a fondurilor


proprii
- normele nr. 10/2004 privind autorizarea bancilor

- normele nr. 11/2004 privind modificarea situatiei bancilor

Scurt Istoric

Bancile au evoluat o data cu societatea umana, din antichitate pana in epoca moderna.

1. Antichitatea: cel mai vechi edificiu bancar este considerat templul din URUC din
Mesopotammia, in perioada 3400- 3200 I. e.n, unde s-au descoperit primele table de
contabilitate

Templul din SUMER, Babilon, se caracterizeaza prin descoperirea politei, ca document care
consemna recunoasterea unei datorii.

Raspândirea comertului a determinat dezvoltarea comertului de banca, practicarea


împrumutului cu dobânda, folosirea scrisorii de schimb, aparitia Bancilor de stat sau private.

La ROMA, bancherii privati s-au instalat in FORUM, cu o masa, o banca pe care etalau
monedele si pe care le împrumutau sau le schimbau.

Practicarea camatariei (împrumutului cu dobânda) s-a dezvoltat mai ales in contactul cu


popoarele mediteraneene, deoarece dobânda era limitata la Roma dar liberalizata in
provinciile romane (unde era de aproximativ 50%)

2. Evul Mediu : religia crestina interzice in mod expres dobânda, dar aceasta se practica in
continuare in cuantumuri cuprinse intre 6-12%, rolul de bancher jucându-l manastirile, care
pretind nu o dobânda ci o participare la beneficii sau despagubiri.

In secolul al XII-lea vorbim de vânzare pe credit, împrumuturile se garanteaza prin gajuri iar
dobânda ajunge la 30-40%. Se definitiveaza terminologia, apar termenii de Banca, bancher,
bancruta in Italia, in statele-cetati Florenta, Genova, Pisa.

3. Renasterea : se caracterizeaza prin aparitia bancilor private in Franta, Germania si Italia si a


bancilor publice in Italia. 1532 este anul aparitiei Burselor – ANVERS- Franta si LONDRA-
Anglia. Apar ZAFIRII, ca persoane autorizate si limitate ca numar, care cunosc diferitele
tipuri de moneda, împrumuta bani, înfiinteaza banci si devin bancheri.

4. Epoca moderna : apar bancile moderne ca cele de Emisiune, care monopolizeaza emisiunea
biletelor pe plan national (Amsterdam, Hamburg, Anglia si Franta). Se dezvolta bancile
private (case bancare) ROTSCHILD, care efectueaza operatiuni cu caracter exceptional.

Apar bancile comerciale. Acestea colecteaza depozite si finanteaza afaceri internationale.

Pentru clasele populare se constituie Casele de Economii, Case de economii pentru constructii
si Cooperativele de Credit, denumite intr-un cuvânt Institutii PARABANCARE.

IN ROMANIA :
Prima Banca Româneasca este banca Albina din Sibiu, constituita dupa modelul reuniunilor
de credit sasesti.

In anul 1874 se constituie Banca MARMOROSCH-BLANK, care devine cea mai importanta
Banca Comerciala din România

In anul 1919 se înfiinteaza Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC), apar bancile populare.

Prima lege bancara din România a intrat in vigoare la 8 Mai 1935.

Începând cu anul 1948, ramân in functiune numai bancile specializate de stat, BNR, CEC,
Banca de Investitii, Banca Romana de Comert Exterior, Banca pentru Alimentatie si Investitii
in Agricultura.

Notiunea de societate bancara comerciala (SCB)

SCB reprezinta o societate pe actiuni, care are un obiect specific de activitate, atragerea de
fonduri de la persoanele fizice si juridice sub forma de depozit si acordarea de credite. Pe
lânga aceste activitati principale, Banca efectueaza diverse servicii, numite operatiuni
accesorii si conexe. Elementul care reliefeaza pregnant o banca fata de o alta grupare
colectiva cu caracter de comercialitate este OBIECTUL DE ACTIVITATE. Statutul sau
juridic este diferentiat fata de celelalte societati comerciale prin obiectul specific de activitate
si prin controlul exercitat din partea BNR asupra constituirii si functionarii sale.

(https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/drept/drept-financiar-bancar-banci-finante-9626.html)

S-ar putea să vă placă și