SIMBOLISMUL

Este un curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea, ca reactie impotriva
romantismului si parnasianismului. precursor al simbolismului in Franta este considerat
Charles Baudelaire, Les lleurs du mal" Florile raului"). Precursor al simbolismului romnesc a
lost Mihai Eminescu, prin poeziile "Dintre sute de catarge" si Melancolie".
Numele curentului a fost dat de Jean Moreas in articolul-manifest intitulat "Le symbolisme
simbolismul are meritul de a reface sensibilitatea poeziei. apeland la simbol, aluzie, sugestie.
Reprezentantii europeni ai simbolismului au fost: Charles Baudelaire, Stphane Mallarm,
Jean Moreas,
Iar reprezentanti romani ai simbolismului sunt: Ion Minulescu. George Bacovia, Stefan Petic,
Alexandru Macedonski.
Trasaturile simbolismului:
raportul dintre simbol (semn, cuvnt) si eul poetic nu este exprimat, ci sugerat,
deci sugestia este o modalitate specific simbolismului;
poezia simbolista exprima numai atitudini poetice sau stari specifice acestui
curent literar: spleen-ul, angoasa, oboseala sufletesti psihica, disperarea, apasarea
sufleteasca, nevroza, toate fiind insa sugreate, ra a fi numite: "a numi obiectul este
asuprima trei sferturi din farmeculpoemului; a sugera, iat visul!" (Mallarme);
corespondentele dintre cuvinte si elemente din natura sunt principalele modalitati
de realizare literara a poeziilor; de exemplu cuvntul plumb are drept corespondent in
natura un metal greu, de culoare cenusie, maleabil si cu o sonoritate surda (patru
consoane si doar o vocala) care simbolizeaza ca stari sufletesti sugerate de
trasaturile acestui metal greutate sufleteasca, angoasa. instabilitate psihica,
claustrare intr-un spaiu fara solutii de evadare.
muzicalitatea versurilor: fie prin prezenta intrumentelor muzicale sau a ariilor ca
simbol ("Muzica nainte de toate Verlaine), fie prin muzicalitatea interioara a versurilor
Arta versurilor e arta muzicii Al Macedonski);
versul liber, ca noutate prozodica, rima fiind considerata o simpla conventie,
accentul punndu-se pe forma si ritmul versului;
tema generala a poeziilor simboliste o constituie conditia nefericita a poetului intr-o
societate superficiala, meschina, incapabila sa perceapa, sa inteleaga si sa aprecieze
nivelul artei adevarate;
cromatica este, de asemenea, fie exprimata direct prin culori cu putere de simbol, fie
sugerata prin corespondente (ex. simbolul plumb cenusiu), toate simboliznd stari si
atitudini poetice,
olfactivul sugereaz n poezia simbolista stari ale eului poetic, fiind in general
sugerate mirosurile puternice prin simboluri foarte sugestive (cadavre, mort) Este,

asadar, un lucru cert faptul ca poezia simbolista apeleaz la toate simturile omului,
pentru o receptare totala si profunda a starilor poetice exprimate.