Sunteți pe pagina 1din 3

NATURA JURIDICA A ASIGURARII

Necesitatea stabilirii naturii juridice a raportului de asigurari este data de


cunoasterea/nevoia de cunoastere a instrumentelor folosite in analizarea
raportului obligational rezultat pt ca sunt distincte elementele/instrumentelor
aplicabile profesionistilor fata de cele aplicabile celor neprofesionisti.
In ceea ce priveste raporturile de asigurare clasice incheiate cu societatile de
asigurare, profesionisti in domenii ,actul juridic are caracter mixt,pt asigurator
aplicandu-se regulile din materia dreptului profesionistilor (drept comercial),iar
pt asigurat regulile de drept civil.
Raportul de asigurare insa,poate fi si exclusiv un act juridic civil in conditiile
in care se incheie cu o societate mutuala,astfel incat atat asiguratul,cat si
societatea civila mutuala asiguratoare vor fi investigate cu instrumente
specifice dreptului civil.
Natura jurdica a raportului de asigurare din perspectiva scopului urmarit:
-in cazul asigurarii de bunuri,scopul urmarit fiind preintampinarea unei
pagube prin posibilitatea inlocuirii
bunului distrus cu indemnizatia de
asigurare.S-a apreciat ca natura juridica a contractului este de conservare sau
chiar de administrare.Fiind un act de administrare,chiar si minorul cu
capacitate de exercitiu restransa rezulta ca poate incheia contractul de
asigurare de bunuri.
-in cazul asigurarilor de viata asiguratul urmareste capitalizarea si investirea
primelor de asigurare.Asigurarea avand natura investitionala contractul va
avea natura juridica a unui act de dispozitie,astfel ca doar majorul cu
capacitate deplina de exercitiu va putea incheia un contract de asigurare de
viata.
Natura juridica a contractului de asigurare din perspectiva rolului partilor la
incheierea contractului de asigurare:
-contracte negociate
-contracte de adeziune
-contracte obligatorii.
In unanimitate,inainte de 1995,doctrina a clasificat contractul de asigurare ca
fiind un contract de adeziune cu argumentul ca numai una dintre parti
stabileste clauzele contractului de asigurare,asiguratul neavand decat
posibilitatea de a le accepta sau refuza.
Doctrina recenta apreciaza,insa,ca standardizarea contractului de asigurare
nu constituie un element suficient pt a transforma in mod cert contractul de
asigurare intr-unul de adeziune.Tipizarea contractului aduce doar un plus de
rigoare,insa partilor le revine responsabilitatea negocierii unei palete largi de
elemente tehnice specifice asigurarii,cum ar fi: durata contractului ; aria
geografica de acoperire ; valoarea indemnizatiei ; modalitatea de plata a
primei ; discount-ul asupra primei ; modalitatile de denuntare a aparitiei
riscului si alte asemenea care arata ca ,contractul de asigurare este un
contract negociat limitativ cu asiguratorul.
Caracterele juridice ale contractului de asigurare:

- este un contract aleatoriu > intrucat intinderea,scadenta sau chiar


existenta obligatiei pt una din partile contractante sau pt toate nu se cunoaste
la momentul incheierii contractului ele depinzand de realizarea sau
nerealizarea unui eveniment viitor,posibil,dar incert.Lipsa sanselor se
sanctioneaza cu nulitatea contractului,intrucat dispare contractul cu caracter
aleatoriu.
- este un contract obligatoriu,pseudoobligatoriu sau facultativ > este de
cele mai multe ori voluntar,incheindu-se la initiativa asiguratului sau
contractantului asigurarii ; in ceea ce priveste contractele obligatorii sau
pseudoobligatorii ele deriva pe de o parte dintr-o anumita calitate specializata
a asiguratului (proprietar de autovehicul,avocat,notar,executor,medic,arhitect
etc) si care in virtutea legii este obligat sa incheie un raport de
asigurare,obligativitatea rezidand din ideea de protectie a tertilor si a
destinatarilor serviciilor profesionale oferite de asigurat.
- este un contract numit > pt ca este reglementat de legiuitor prin articole
dedicate exclusiv acestui domeniu.
- are caracter consensual,incheindu-se prin simplul acord de vointa al
partilor,cu toate acestea proba raportului de asigurare este limitativa > astfel
ca,din aceasta perspectiva,contractul de asigurare trebuie sa se incheie in
forma scrisa,cerinta insa fiind ad probationem.
- este un contract sinalagmatic > pt ca partile isi asuma obligatii reciproce
si interdependente,astfel daca asiguratorul isi asuma obligatia de a indemniza
pe asigurat,asiguratul isi asuma obligatia de a plati primele de asigurare.
- are caracter oneros > pt ca ambele parti urmaresc un interes
patrimonial,un avantaj banesc.
- este un contract cu executare succesiva > executarea
contractului,neavand loc printr-o simpla prestatie.Asiguratorul se angajeaza sa
il asigure pe asigurat acoperind riscul pe intreaga durata a contractului,in
schimb asiguratul va plati primele de asigurare de asemenea pana la
expirarea contractului.
Incheierea contractului de asigurare:
Presupune realizarea acordului de vointa intre asigurator si contractantul
asigurarii.Procesul este unul complex,ce presupune minim 2 etape:
1.informarea reciproca a partilor
2.intalnirea concordat(simultan) a ofertei cu acceptarea acesteia.
Etapa precontractuala : teoretic nu naste nici drepturi si nici obligatii niciuneia
dintre parti,insa in domeniul asigurarii ea este o etapa esentiala care nu poate
lipsi,iar buna credinta din negocierile existente in aceasta perioada este
esentiala pt validitatea conventiei de asigurare care se va incheia.Declaratia
de risc reprezinta modalitatea de informare a asiguratorului de catre viitorul
asigurat si reprezinta totodata o oferta de a contracta a asiguratorului,rubricile
acestui chestionar fiind transpuse in polita de asigurare(in contractul de
asigurare).Asiguratorul va decide incheierea contractului adeseori numai pe
baza raspunsurilor din acest chestionat,astfel ca buna credinta a asiguratului
reprezinta cauza asumarii obligatiei de asigurator.

Momentul incheierii contractului : cunoasterea momentului incheierii


contractului reprezinta un alt element esential pt ca permite verificarea
conditiilor de validitate a contractului,cat si a legii aplicabile raportului
obligational.Momentul incheierii contractului difera de perioada asigurata.
Locul incheierii contractului : reprezinta un element esential pt aflarea legii
aplicabile si a competentei instantei in caz de litigiu.