Necesitatea stabilirii naturii juridice a raportului de asigurari este data de
cunoasterea/nevoia de cunoastere a instrumentelor folosite in analizarea raportului obligational rezultat pt ca sunt distincte elementele/instrumentelor aplicabile profesionistilor fata de cele aplicabile celor neprofesionisti. In ceea ce priveste raporturile de asigurare clasice incheiate cu societatile de asigurare, profesionisti in domenii ,actul juridic are caracter mixt,pt asigurator aplicandu-se regulile din materia dreptului profesionistilor (drept comercial),iar pt asigurat regulile de drept civil. Raportul de asigurare insa,poate fi si exclusiv un act juridic civil in conditiile in care se incheie cu o societate mutuala,astfel incat atat asiguratul,cat si societatea civila mutuala asiguratoare vor fi investigate cu instrumente specifice dreptului civil. Natura jurdica a raportului de asigurare din perspectiva scopului urmarit: -in cazul asigurarii de bunuri,scopul urmarit fiind preintampinarea unei pagube prin posibilitatea inlocuirii bunului distrus cu indemnizatia de asigurare.S-a apreciat ca natura juridica a contractului este de conservare sau chiar de administrare.Fiind un act de administrare,chiar si minorul cu capacitate de exercitiu restransa rezulta ca poate incheia contractul de asigurare de bunuri. -in cazul asigurarilor de viata asiguratul urmareste capitalizarea si investirea primelor de asigurare.Asigurarea avand natura investitionala contractul va avea natura juridica a unui act de dispozitie,astfel ca doar majorul cu capacitate deplina de exercitiu va putea incheia un contract de asigurare de viata. Natura juridica a contractului de asigurare din perspectiva rolului partilor la incheierea contractului de asigurare: -contracte negociate -contracte de adeziune -contracte obligatorii. In unanimitate,inainte de 1995,doctrina a clasificat contractul de asigurare ca fiind un contract de adeziune cu argumentul ca numai una dintre parti stabileste clauzele contractului de asigurare,asiguratul neavand decat posibilitatea de a le accepta sau refuza. Doctrina recenta apreciaza,insa,ca standardizarea contractului de asigurare nu constituie un element suficient pt a transforma in mod cert contractul de asigurare intr-unul de adeziune.Tipizarea contractului aduce doar un plus de rigoare,insa partilor le revine responsabilitatea negocierii unei palete largi de elemente tehnice specifice asigurarii,cum ar fi: durata contractului ; aria geografica de acoperire ; valoarea indemnizatiei ; modalitatea de plata a primei ; discount-ul asupra primei ; modalitatile de denuntare a aparitiei riscului si alte asemenea care arata ca ,contractul de asigurare este un contract negociat limitativ cu asiguratorul. Caracterele juridice ale contractului de asigurare:
- este un contract aleatoriu > intrucat intinderea,scadenta sau chiar
existenta obligatiei pt una din partile contractante sau pt toate nu se cunoaste la momentul incheierii contractului ele depinzand de realizarea sau nerealizarea unui eveniment viitor,posibil,dar incert.Lipsa sanselor se sanctioneaza cu nulitatea contractului,intrucat dispare contractul cu caracter aleatoriu. - este un contract obligatoriu,pseudoobligatoriu sau facultativ > este de cele mai multe ori voluntar,incheindu-se la initiativa asiguratului sau contractantului asigurarii ; in ceea ce priveste contractele obligatorii sau pseudoobligatorii ele deriva pe de o parte dintr-o anumita calitate specializata a asiguratului (proprietar de autovehicul,avocat,notar,executor,medic,arhitect etc) si care in virtutea legii este obligat sa incheie un raport de asigurare,obligativitatea rezidand din ideea de protectie a tertilor si a destinatarilor serviciilor profesionale oferite de asigurat. - este un contract numit > pt ca este reglementat de legiuitor prin articole dedicate exclusiv acestui domeniu. - are caracter consensual,incheindu-se prin simplul acord de vointa al partilor,cu toate acestea proba raportului de asigurare este limitativa > astfel ca,din aceasta perspectiva,contractul de asigurare trebuie sa se incheie in forma scrisa,cerinta insa fiind ad probationem. - este un contract sinalagmatic > pt ca partile isi asuma obligatii reciproce si interdependente,astfel daca asiguratorul isi asuma obligatia de a indemniza pe asigurat,asiguratul isi asuma obligatia de a plati primele de asigurare. - are caracter oneros > pt ca ambele parti urmaresc un interes patrimonial,un avantaj banesc. - este un contract cu executare succesiva > executarea contractului,neavand loc printr-o simpla prestatie.Asiguratorul se angajeaza sa il asigure pe asigurat acoperind riscul pe intreaga durata a contractului,in schimb asiguratul va plati primele de asigurare de asemenea pana la expirarea contractului. Incheierea contractului de asigurare: Presupune realizarea acordului de vointa intre asigurator si contractantul asigurarii.Procesul este unul complex,ce presupune minim 2 etape: 1.informarea reciproca a partilor 2.intalnirea concordat(simultan) a ofertei cu acceptarea acesteia. Etapa precontractuala : teoretic nu naste nici drepturi si nici obligatii niciuneia dintre parti,insa in domeniul asigurarii ea este o etapa esentiala care nu poate lipsi,iar buna credinta din negocierile existente in aceasta perioada este esentiala pt validitatea conventiei de asigurare care se va incheia.Declaratia de risc reprezinta modalitatea de informare a asiguratorului de catre viitorul asigurat si reprezinta totodata o oferta de a contracta a asiguratorului,rubricile acestui chestionar fiind transpuse in polita de asigurare(in contractul de asigurare).Asiguratorul va decide incheierea contractului adeseori numai pe baza raspunsurilor din acest chestionat,astfel ca buna credinta a asiguratului reprezinta cauza asumarii obligatiei de asigurator.
Momentul incheierii contractului : cunoasterea momentului incheierii
contractului reprezinta un alt element esential pt ca permite verificarea conditiilor de validitate a contractului,cat si a legii aplicabile raportului obligational.Momentul incheierii contractului difera de perioada asigurata. Locul incheierii contractului : reprezinta un element esential pt aflarea legii aplicabile si a competentei instantei in caz de litigiu.