Una dintre cele mai vechi activiti umane o reprezint comerul, el prinznd contur o

dat cu apariia ideii de proprietate , cnd omul a contientizat c anumite bunuri sunt ale sale
i c acestea se delimiteaz de cele care aparin altor persoane. Afacerea, ca activitate, se
definete prin risc.
Prima Constitutie a Romaniei a adus in prim plan dezvoltarea unei economiide piata
libere, iar in acest context s-a impus necesitatea realizrii unui cadru juridic adecvat, care s
reglementeze statutul juridic al agenilor economici, precum i raporturile juridice la care
acesta particip.
Lucrarea de fata tine sa creioneze o sinteza a principiilor si regulilor juridice
aplicabile in domeniul afacerilor in general si relatiilor de munca din acest domeniu in
special.
Am ales o astfel de tema si pentru a pune in evidenta si diversele pareri cu privire la
sinonimia dreptului afacerilor cu cel de drept comercial. In plus consider ca exista diverse
domenii ale dreptului ce reglementeaza "viata de afaceri".
Realitatea comerciala are la baza realitatea sociala, datorita perfectionarii
mecanismului juridico-economic ce guverneaza comertul, in dinamica dezvoltarii economiei.
In conditiile economiei de piata, strapunsa de tranzitie si criza economica,
multitudinea reglementarilor legale ce stau la baza acestui domeniu si interconexiunea cu
celelalte ramuri de drept pun in evident rolul important al dreptului afacerilor atat pentru
domeniul economic cat si pentru cel juridic.
Pornind de la idea ca in cadrul unei colectivitati dreptul este cel care reglementeaza
relatiile umane, lucrarea va ilustra modul in care sunt reglementate relatiile de munca in
cadrul dreptului afacerilor.
Viata sociala coordoneaza lumea afacerilor, aceasta din urma regasindu-se intr-un
raport de subordonare, iar in acest contextputem spune ca dreptul afacerilor cauta permanent
tehnica de gestionare si organizare a relatiilor economice.
In domeniul dreptului afacerilor nu trebuie sa uitam ca relatia cu piata muncii este
dirijata de cererea societatii si a sectorului privat.

Capitolul I Consideratii introductive

1.Apariatia si evolutia dreptului afacerilor in legislatia nationala, europeana si internatioanala
Sub imperiul dezvoltarii si al informatiei rapide, intr-o societate supusa schimbarii si
aflata in expansiune activitatea comerciala cuprinde sfere din ce in ce mai largi de activitate si
care nu se limiteaza la granitele unei tari.
Intr-un mediu bazat pe investitii, oamenii de afaceri cauta stabilitate, dar mai ales un
mediu de afaceri propice afacerilor lor. In aceasta situatiei isi doresc sa-si desfasoare
activitatea intr-un sistem judiciar correct, care sa-I protejeze si sa-i sprijine.
Oameni de afaceri sau nu toti ne confruntam cu ceea ce numim azi comert. Civilizatia
s-a bazat inca de la inceput pe comert si pe productie. Punerea in practica a comertului se face
prin intermediul tuturor factorilor necesari productiei de bunuri si servicii, care sunt cerute pe
piata, in scopul de a face profit.
O stiinta sociala de organizare si conducere colectiva avand ca si finalitate obtinerea
profitului sau crearea unor premise pentru atingerea acestui obiectiv este afacerea.
Chiar daca civilizatia si-a continuat trendul ascendent al evolutiei sale ea a avut la
baza elemente cum sunt productia, comertul, circulatia marfurilor si altele.
Omul pare a fi, din cele mai vechi timpuri, inzestrat cu un simt al proprietatii ce i-a
permis sa-si stranga bunurile necesare vietii de zi cu zi, sa faca troc la inceput si apoi comert.
Cuvantul afacere este de origine franceza si exprima o actiune comerciala industriala
sau financiara avand ca scop obtinerea de profit.
Sistemul normelor stabilite sau recunoscute de stat, in scopul reglementari relatiilor
sociale conform vointei de stat, a caror respectare obligatorie este garantata de forta
coercitiva a statului reprezinta dreptului unui stat.
Dreptul afacerilor se inscribe in categoria de originalitate ce decurge din noutatea si
inovatia solutiilor adoptate si atehnicilor utilizate, impuse de practica afacerilor. In plus
dreptul afacerilor isi gaseste justificarea in rezultatul evolutiei istorice, caci sfera relatiilor
comercialnecesitau a fi reglementate si puse sub protectie juridica.

Rolul dreptului afacerilor in societatea romaneasca este unul important prin prisma
rezolvarii problemelor complexe care apar intre participantii la viata economica. Evolutia
acestui drept a pus in evidenta mecanisme juridice proprii, specifice gandirii omului de
afaceri al zilelor noastre.
Dreptul afacerilor este un drept special, un ansamblu unitar de norme juridice ce
reglementeaza relatii sociale, patrimoniale si personal nepatrimoniale ce iau nastere intre
comercianti.
Studierea dreptului afacerilor nu poate fi facuta izolat ci ancorata in istorie, caci
numai analizand evolutia dreptului afacerilor vom observa cum functioneaza diversele
mecanisme juridice instituite de-a lungul timpului, prin acordul liber exprimat al statelorin
cadrul diferitelor organizatii international, dar si rolul acestora in aparitia si consolidarea
normei de drept. Astfel se va putea urmari si structura politico-juridica interna si international
actual.
Dezvoltarea societatii umane spre forme superioare de organizare atrage dupa sine si
stiinta dreptului care trebuie sa se adapte ritmului, sa devina o expresie vie a tuturor celor
implicate in acest proces.
Atat din perspectiva nationala, comunitara cat si internationala analiza dreptului
afacerilor in evolutie ne arata cum au aratat de-a lungul timpului conditiile materiale, cum a
evoluat statul si organizatiile internationale ceea ce a creat suprastructura politico-juridica a
societatii.
In intreaga lume, o importanta largita o au acum programele legate de afaceri, care
pun in lumina dezvoltarea activitatii comerciale printr-un plan de actiune structurala.
In intreaga lume notiunea de afaceri este privita ca o tranzactie cu finalitate financiara,
un lucru ce trebuie facut pentru a castiga bani.
In speta afacerea reprezinta orice initiative a unui intreprinzator, concretizata intr-o
relatiecontractuala si avand o finalitate economic-financiara precizata, corespunzatoare unui
anumit scop.1
A supravietui in lumea afacerilor inseamna a o cunoaste.

Dan Popescu, Conducerea afacerilor, Ed Scripta , Bucuresti, 1995, p.12

Originalitatea dreptului afacerilor se datoreaza in mod essential, evolutiei sale istorice

specific, mai ales pentru faptul ca lipsa de formalism a acestei ramuri de drepta facut sa
ramana mai putine izvoare scrise, comparative cu dreptul civil.2
Analizand cea mai veche opera legislativa, cunoscuta sub denumirea de Codul lui
Hammurapi ea continea dispozitii referitoare la negustori si auxiliarii lor, la camata si la
alte operatiuni specifice comisionului.
In secolul al VII i.e.n atat negustorii fenicienii cat si cei grecii au instituit cutume
negustori privind operatiunile financiare,asigurarea, comertul maritim.
In dreptul roman existau norme ce reglementau raporturile comerciale. Totusi pe
acest drept s-a bazat teoria generala a contractelor si cea a obligatiilor de drept civil. In plus
in aceevremuri slavii erau cei ce se ocupau cu gestionarea magazinelor sau navelor.
Dreptul gintei era aplicat in raporturile dintre cetateni si straini. El s-a format ca
urmare a extinderii relatiilor romanilor cu strainii, in conditiile unei productii de marfuri si
vietii comerciale fara precedent.3
In concluzie dreptul roman era unul riguros, cu reguli tehnice pe care le-a transmis in
domeniul contractelor, dar totusi nu exista o legatura directa in regulile acestui drept si
regulile cu specific comercial.
Si totusi prototipul societatii comerciale in colectivitatile antice. In Orientul Apropiat
si cel Mijlociu existau uniuni de oameni, iar China ,la mijlocul mileniului II in Hr.,se formau
uniuni agricole si mestesugaresti, iar pe acest fond aparte de ginta. In plus dreptului egiptean
ii sunt cunoscute comunnitatile de tarani.
La mijlocul sec. al V-lea ,cind Grecia se afla intr-o perioada de inflorire economica si
Atena era centrul marilor afaceri ,acolo locuind cei mai bogati negustori si bancheri ,au
aparut si mari societati comerciale, apropiate prin esenta societatilor in nume colectiv.4
Perioada evului mediu este una hotaratoare. Este perioada in care se stabilesc reguli si
practici comerciale care stau la baza unor institutii importante care slujesc si azi dreptul
afacerilor.
2

Dorin Clocotici, Dreptul commercial al afacerilor I, Ed Fundatia Romania de maine Bucuresti, 1998, p.29
Molcut,Emilsi Oancea,Dan.Drept roman.Bucuresti,1993,p14
4
Smochina,Andrei.Istoria Universala a Statului si dreptului.Epoca antica si medievala.Chisinau,2002,p23
3

O importanta aparte au avut-o orasele situate la mare. Din evul mediu s-au pastrat si
monumentele obiceiurilor negustoresti, indeosebi ale obiceiurilor maritime. In perioada
acesta carecteristica este legata de aparitia corporatiilor, organizatii colective formate din
comercianti si meseriasi. In plus in aceste orase medievale, comertul se dezvolta neincetat, iar
corporatiile formau conducerea oraselor.
In acest context comerciatii din diferite state au inceput sa aplice anumite reguli
comerciale comune, stabilind adevarate obiceiuri comune.
Din nefericire pentru stiinta dreptului afacerilor , nu au fost pastrate asemenea
regulamente ale corporatiilor si edictele unor mari orase-cetati italiene.5
Daca ne referim la situatia din Franta spre deosebire de Italia aici au fost pastrate
aceste reguli si ele au devenit baza in elaborarea dreptului afacerilor. Tot in Franta Evului
mediu sunt instituite reguli privind targurile, acestea fiind locurile in care inflorea schimbul
comercial si operatiunile bancare.
Tot in aceasta perioada apar regulile care guverneaza falimentul comercial. Aceasta
perioada este dominata de cutume si acestea desprinse din activitatea comerciantilor, avand
un pronuntat caracter international.
Daca in perioada evului mediu dreptul cutumiar este cel de baza in epoca moderna
este inlocuit cu cel scris. Totodata este perioada elaborarii codurilor comerciale.
Un prim act care prefigureaza marile monumente legislative ale Frantei a fost
Edictul din 1563 al lui Carol al IX-lea ,prin care

au fost create juristictii

consulare,

aplicabile numai comerciantilor.6

Un loc aparte il ocupa Codul commercial francez. Totodata apar si reguli cuprinse in
legi comerciale special care au reglementat activiatatea comerciala. Astfel se face recunoscuta
dualitatea dreptului privat. Codul comercial francez desi initial preluat ca lege in tari ca
Belgia, ItaliaSpania, mai tarziu fiecare din tarile precizate incearca sa-si adopte propriul cod,
care sa fie de o anumita influenta.
Un caz aparte il reprezinta Anglia in care desi avem o multitudine de legi comerciale,
acestea nu au fost codificate.
5
6

Dorin Clocotici, Dreptul commercial al afacerilor I, Ed Fundatia Romania de maine Bucuresti, 1998, p.31
Carpeneanu Stanciu, Drept comercial roman. Ed.All Beck , Bucuresti, 2004, p.5

O originalitate aparte o reprezinta cazul Statelor Unite care au raspandit reguli

comerciale specific americane.
In plus trebuie sa amintim ca odata cu trecerea timpului codurile comerciale au fost
imbunatatite cu legi special care au demonstrat o imbinare intre dreptul privat si cel public.
In Romania in 1887 a fost elaborat i pus n aplicare Codul comercial roman, care
punea in valoare codul francez si cel Italian. In 1938 n Romnia este aprobat un nou Cod
commercial, dar nu este pus in vigoare.
Desi afacerea este chiar obiectul de activitate a comerciantilor, in tara noastra acest
drept deafceri nu s-a fundamentat ca o ramura distinct de drept, mai ales in conditiile in care
tara noastra a trecut prin sistemul contralizat al economiei nationale.
Pentru spaiul romnesc, dreptul afacerilor nu are o evoluie istoric care s se ntind
pe o perioad considerabil de ani, deoarece, fcnd abstracie de perioada anterioar celui
de-al doilea rzboi mondial, legislaia specific afacerilor a luat amploare abia dup 1989.
Desi dreptului comercial i se recunoaste contributia majora la alimentarea normative a
dreptului afacerilor, acesta este considerat o ramura de drept clar conturata si caracterizata, in
raport cu dreptul comercial.7
Importanta dreptului afacerilor este una vitala in actual conjuncture international ,
unde nu se aude o singuira voce, cand desi europa incearca sa vorbeasca intr-o unitate in
diversitate, elitele politice din Asia si Rusia isi contureaza rolul lor de lideri mondiali.
Trebuie sa intelegem ca dreptul afacerilor este o impletire de drept privat si public
facuta cu un scop cel al desfasurarii normale a unei activitati care va crea profit.
In concluzie dreptul afacerilor ar avea menirea de a reprezenta un drept
microeconomic al inteprinderilor in opozitie cu dreptul macroeconomic care reglementeaza
economia in ansamblul sau. El cuprinde elemente de drept public ce graviteaza in jurul
nucleului de drept commercial.8

1.2 Notiuni si concepte in dreptul afacerilor

7
8

Vasile Patulea, Corneliu Turianu, Curs rezumat de drept al afacerilor, ED. Scripa, Bucuresti, 1996, p.11
Valentin Stelian Badescu, Dreptul afacerilor, Ed. Universul juridic, Bucuresti, 2012, p.11

In activitatea economic-sociala asistam permanent la participarea directa sau indirect,

fizica sau intelectuala a omului pentru realizarea unui scop util. Orice actiune cu participarea
omului urmareste o finalitate intr-un anumit domeniu de activitate. In ultima instanta totul se
masoara in bani.9
Fiecare tara, poate, are o anumita viziune asupra notiunii de afacere, dar concluzia ar
fi una simpla ca afacerea este o actiune a unui intreprinzator intr-un domeniu de activitate ce
trebuie condusa, organizata si controlata pentru a obtine o eficienta economica, in speta un
profit.
In centrul activitatii de afaceri, inca din cele mai vechi timpuri s-a gasit omul, el este
cel care trebuie sa gaseasca echilibrul intre cere si oferta, el este cel ce poate fi ofertant, client
sau consumator.
Omul de afaceri este un intreprinzator, el este cel ce dinamizeaza mediul, raspunde
schimbarilor si vine in intampinarea viitorului, convins ca obiectivul sau principal poate fi
atins, adica sa fie rentabila afacerea.
Pentru a vedea in timp rezultatele unei afaceri nu trebuie sa existe invinsi si
invingatori, ci trebuie sa existe luptatori pentru obtinerea unei relatii contractual cu o
finalitate economic-financiara.
In lista notiunilor din cadrul dreptului afacerilor facptele de comert reprezinta acte
juridice si economice, prin care se realizeaza producerea de marfuri, executarea de lucrari sau
prestarea de servicii sau o interpunere in circulatia marfurilor, cu scopul de a obtine profit.
Exercitarea comertului presupune a ntreprinde pentru piata, a asocia inteligent toate
mijloacele si toti factorii necesari productiei de bunuri si servicii, cerute de piata, n regim de
profit.
Dreptul afacerilor trebuie s puna in valoare noiunile i entitile de factur juridic i
economic, s sesizeze comunicaiile obligatorii i funcionale dintre acestea.

1.3 Izvoarele dreptului afacerilor

Ioan S. Pop, Conducerea profitabila a afacerilor, presa universitara clujeana, Cluj-Napoca, 2002, p.3

Izvoarele creioneaza anumite formule. Acestea pot fi orale, cum sunt adagiile
cutumiare, tradiiile, uzurile, deciziunile orale ale organelor etatice primitive, dar ele pot
ajunge a fi scrise prin redactarea cutumelor, a jurisprudenei sau a doctrine. Ele tind chiar a fi
fixate i consacrate n mod formal de autoritatea statal dup cum este cazul tipic al legii.
Izvoarele dreptului difera de la un sistem juridic la altul, insa majoritatea sistemelor
de drept se inscris intr-o pluralitate de izvoare. In plus ele devin elemente esentiale ale
sistemului de drept. Izvoarele, reprezinta o sursa de cunoastere a dreptului.. Izvoarele sunt
privite dintr-o perspectiv istoric, ele reprezentand si vestigii de civilizaie juridic.
Izvoarele incearca sa marcheze fiecare etapa evolutiva a unui sistem de drept intr-un anumit
moment istoric. Putem concluziona astfel cas izvoarele reprezinta factori de timp i spaiu.
n evoluia lor istoric tipurile de drept au adoptat diverse forme de exprimare a
normelor crora le-au acordat o importan diferit n ierarhia izvoarelor de drept. Astfel
izvorul de drept ramane modalitatea de instituire sau recunoastre de catre puterea de stat a
normelor juridice in procesul de creare a dreptului.10
Ca urmare a complexitatii relatiilor sociale, a existentei diferitelor organe cu atributii
normative specifice, derivnd din locul acestora n cadrul statului ca sistem ierarhic, precum
si ca urmare a particularitatilor fiecarui sistem de drept, n societatile organizate etatic se
ntlnesc forme variate de exprimare a dreptului. Evolutia istorica a tipurilor de drept este
evolutia formelor de exprimare a normelor, forme care au dobndit, de la un moment la altul,
o importanta diferita n ierarhia izvoarelor de drept.11
tiina juridic definete izvoarele dreptului ca formele concrete de exprimare a
normelor juridice, care acioneaz n cadrul unui sistem de drept n diferite etape ale evoluiei
sale. Mai simplu spus, izvorul de drept reprezint, modalitatea principal prin care dreptul
devine cunoscut de cei al cror comportament l regleaza.12
Profesorul Nicolae Popa spune izvorul de drept (considerat i surs ideologic),
constituie modalitatea prin care normele juridice devin reguli de conduit i se impun ca
modele n relaii interumane.

10

Ionescu Mircea Felix Melinesti, Teoria Generala a Dreptului, 2011, Universitatea Hyperion, Bucuresti, p.72.
Huma ,Teoria generala a Dreptului, curs 2003, Universitatea "Danubius" Galai, p.43
12
Costic Voicu, Teoria General a Dreptului, curs universitar, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2006, p. 145.
11

Totalitatea izvoarelor dreptului romn contemporan constituie un sistem unitar n care

se cuprinde o mare varietate de forme dispuse ntr-o anumit ordine i ierarhie.13
Izvoarele dreptului afacerilor sunt normative si imperative
In ceea ce priveste izvoarele materiale ale dreptul afacerilor acestea tin de raporturile
patrimoniale si personal nepatrimoniale care apar intre intreprinzatori in legatura cu
desfasurarea activitatii economice, precum si raporturile de interventie a statului in aceasta
activitate.
Noiunea de izvor de drept n sens formal presupune o realitate juridic preexistent, o
multiplicitate de relaii juridice, n care raiunea impune o anume apreciere, generaliznd-o.In
acesta categoroe cat priveste dreptul afacerlor intra: uzantele comerciale si in actele
normative. O importanta deosebita pentru dreptul afacerilor o are si doctrina juridica si
practica judecatoreasca.
Cat priveste izvoarele normative aici se incadreaza: Constitutia, legil;e adoptate de
Parlament, Hotararile si ordonantele Guvernului, uzantele comerciale si conventiile
international.
Actul normativ reprezint izvorul de drept creat de organe ale autoritii publice,
nvestite cu competene normative, care cuprinde norme juridice cu caracter general i
obligatoriu, a cror aplicare poate fi realizat, n caz de nevoie, pe calea forei de
constrngere a statului.14
Locul proeminent pe care-l deine legea n sistemul izvoarelor de drept se explic att
prin cauze istorice, ct i prin raiuni care in de trsturile de coninut i de form ale acestui
izvor juridic n raport cu celelalte izvoare.
Legea se distinge de celelalte acte normative att prin poziia ei superioar n sistemul
izvoarelor dreptului, fiind edictat de organul reprezentativ al puterii de stat, potrivit unei
proceduri anume stabilite, ct i prin coninutul normativ al reglementrilor instituite de ea.
Constituia i legile de modificare ale acesteia dispun de o for juridic superioar
fa de orice alt act normativ datorit, pe de o parte a coninutului reglementrilor, iar pe de
alt parte, procedurii speciale de elaborare i adoptare a sa. Legile Constituionale i cele de
13
14

Mocanu Mihaela, Teoria Generala a Dreptului, curs 2011, Universitatea Andrei SagunaConstanta, p.74
Costica Voicu, Teoria general a dreptului, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2008, p.168

modificare a Constituiei au ca obiect de reglementare principiile fundamentale ale

organizrii sociale i de stat, sistemul organelor i separaiei puterilor n stat, drepturile,
libertile i ndatoririle fundamentale ale cetenilor.15
Intr-o societate traversata de o multitudine de probleme si situatii, aparute in diverse
context este necesar ca pe langa forul legislative al statului si alte organe sa intervina in
activitatea normativa. In acest caz vorbim despre actele normative subordinate legii. Aceste
acte difera in functie de sistemul de drept al fiecarui stat si au bineinteles si denumiri diferite.
Guvernul este autoritatea publica a puterii executive, care functioneaza in baza votului
de incredere acordat de Parlament si care asigura realizarea politicii interne si externe a tarii
si exercita conducerea generala a administratiei publice. Guvernul adopt hotrri i
ordonane.
Hotrrile i ordonanele se adopt prin consens. Dac nu se realizeaz consensul,
hotrte primul-ministru.16
Codul ca o form anume sistematizat ntr-un anume domeniu, reprezint n fapt tot o
lege. Pentru dreptul afacerilor Codul comercial ramane principalul izvor de drept. In acelasi
timp Codul civil trebuie privit in subsidiar.
Desi normele de drept commercial, in toate timpurile, au fost, astfel redactate incat sa
poata reglementa cat mai complet relatiile comerciale cu elemente de extraneitate, cu toate
acestea codurile comerciale ale statelor, ca de altfel si celelalte reguli comerciale cu character
national, cunosc un grad de diversificare, potrivit specificului fiecarei tari.17
Foarte importante raman si legile comerciale reglementeaz anumite segmente ale
activitii comerciale. Astfel, Legea 31/1990 reglementeaz societile comerciale, Legea
26/1990 republicat ce reglementeaz registrul comerului, Legea 11/1990, privind
combaterea concurenei neloiale.
Tot in categoria izvoarele dreptului afacerilor se incadreaza si normele de drept
financiar cuprinse in legi special. Acestea trebuie sa indeplineasca trei conditii pentru a
fi aplicabile in materie si anume legea in care este cuprinsa norma aplicabila sa nu fi fost
15

Carmen Popa, Teoria generala a dreptului, suport de curs, Universitatea Lucian Blaga Sibiu, Facultatea de
Drept Simon Barnutiu,p76
16
Dacian Dragos, Ana Ranta, Elemente de drept administrative, Cluj-Napoca,suport de curs, 2011-2012, p.11
17
Dorin Clocotoci, Dreptul commercial al afacerilor I, Universitatea Spiru Haret, Ed. Fundatiei Romania de
Maine, p.36

aleasa de subiecti o lex contractus; un subiect sa fie cetatean al tarii careia apartine legea
respective iar aplicarea legii nationale se fie acceptata de subiectii raportului juridic.
Mai mult in acesta categorie de izvoare normative se incadreaza si conventiile
internationale prin care se asigura implicarea dreptului comertului international in dreptul
afacerilor.18
In ceea ce priveste izvoarele interpretative in cadrul acestora se incadreaza
jurisprudenta si doctrina.
Doctrina servete ca un ndreptar pentru judectori i pentru legiuitor, reprezentnd n
acelasi timp un semnal de alarm asupra reglementrilor care trebuie schimbate ,imbuntite
sau asupra solutiilor de lege ferenda care trebuie s stea n atenia legiuitorului. 19Doctrina ca
izvor de drept trebuie s lucreze cu idei generale, prin analiza relaiilor juridice cuprinse n
cazurile concrete, spre a putea ajunge s lege cazurile noi de cele care au precedat.
Doctrina, ca i legea, ca i cutuma, nu creeaz direct dreptul pozitiv. Ea nu transform
dreptul pozitiv dect prin intermediul jurisprudenei, lund acest din urm termen n nelesul
su cel mai larg. Doctrina modern cerceteaz mai mult spiritul legii dect textul acesteia,
pentru c ea se sprijin nu numai pe lege, dar i pe jurispruden. Ea este important i din
punct de vedere practic, pentru procesul de creare a dreptului, ct i n activitatea practic de
aplicare a dreptului.
Doctrina, ca i legea, ca i cutuma, nu creeaz direct dreptul pozitiv. Ea nu transform
dreptul pozitiv dect prin intermediul jurisprudenei, lund acest din urm termen n nelesul
su cel mai larg.20
Dreptul este astfel un organism care triete o via care nu apare vdit n ntregime n
lumin. Acast via este, ns, cea real a dreptului i din ea eman apoi dreptul pozitiv, pe
care-l cunoatem i pe care l studiem.O doctrin care nu s-ar ntemeia nainte de toate pe
situaii de fapt i care, pe de alt parte, nu ar cuta s fac un tot sistematic din toate aceste
situaii de fapt, armoniznd din punct de veder logic toate observaiile fcute i scond toate
posibilitile logice din fiecare enunare, este o doctrin care nu i-ar face datoria.

18

Roxana-Daniela Paun, Dreptul afacerilor, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007, p.31
Antonie Iorgovan,Tratat de drept administrativ ,vol.1,Ediia 4,Edit. All Beck,Bucureti 2005,pag. 140.
20
Mircea Djuvara, Drept raional i izvoare de drept pozitiv, Editura Socec, Bucureti,p.123
19

Pe plan istoric, jurisprudena a jucat un rol important, ca izvor de drept, n dreptul

roman. Rolul sau s-a mentinut in perioada feudalismului, apoi un rol deosebit a jucat in
dreptul maritim si comerciale.Jurisprudenta distinge doua categorii de uzante comerciale:
legislative si interpretative.Uzurile legislative sunt izvoare de drept commercial cu aplicatie
subsidiara silimitata la prevazute de lege, iar uzurile interpretative devin aplicabile prin
vointa partilor in anumite contracte individuale.21
Atitudinea de rezerv fa de recunoaterea caracterului de izvor de drept
jurisprudenei este fundamentat i pe principiul separaiei puterilor n stat. ntr-adevr ntrun stat de drept, crearea legilor (normelor juridice) revine organului legiuitor, organelor
judectoreti revenindu-le sarcina aplicrii legilor la cazuri concrete.
Practica judiciar nu poate fi privit ca izvor de drept, ntruct instanele se pronun
numai n cazurile concrete n care au fost sesizate, fr a putea emite soluii cu caracter
general i permanent pentru ca acestea s poat fi considerate izvoare de drept22
Aadar, chiar daca de-a lungul istoriei jurisprudena a jucat un rol deosebit n cadrul
izvoarelor dreptului, ns pe msur ce naintm n contemporaneitate, rolul acestei se
restrnge la un anumit model de sistem de drept n funcie de spaiul geografic la care acestea
se raporteaz. Cu toate acestea rolul studierii i a acestui izvor al dreptului face parte din
cultura tiinific a omului de tiin aplecat asupra studierii dreptului.
Doctrina a jucat un rol deosebit in stabilirea trasaturilor legii. Alaturi de jurisprudenta
ramane un izvor de drept convingator si statornic. Totusi uneori, cu toata importanta pe care o
cunoaste in cadrul fenomenului juridic, in interpretarea si aplicarea legii, in dezvoltarea si
perfectionarea dreptului, cu toata incontestabila sa valoare stiintifica, doctrina nu este privita
ca un izvor de drept.

21

Ion Turcu, Dreptul afacerilor, Ed. Fundatiei ChemareaIasi, 1993, p.11

Carmen Popa, Teoria generala a dreptului, suport de curs, Universitatea Lucian Blaga Sibiu, Facultatea de
Drept Simon Barnutiu,p.83
22