Chimenul [Cuminum cyminum, cumin]

Chimenul [cunoscut si ca secarea, chimion, chimin] este printre

putinele mirodenii originate in Romania; creste spontan in
fanetele si pajistile de deal, sub-montane si montane. Poate fi,
prin urmare, considerat o buruiana si ii putem remarca efectele
benefice datorate acestui statut.
Planta romaneasca cum spunem, chimenul are multiple utilizari
"populare": ceaiul de chimen se da copiilor mici contra colicilor
abdominale; tot cu ceai de chimen se spala copii pe cap pentru
vindecarea "bubelor" iar fetele isi spala fata pentru a o face curata
si luminoasa. Femeile care alapteaza mananaca chimen pentru a
stimula lactatia, etc.

Separat de "gura satului" [pe a carei intelepciune nu o neglijam

deloc, insa], cercetarile bio-medicale, releva urmatoarele
proprietati curative sau adjuvante ale chimenului: trateaza
sindromul colonului iritabil, are puternic efect anti-inflamator
intestinal si ajuta la echilibrarea florei intestinale; combinatia
menta-chimen este imbatabila in vindecarea simptomelor diareei,
a flatulentei si a colitelor de fermentatie datorita proprietatilor
anti-inflamatoare, antiseptice si carminative.

Chimenul administrat intern sau extern (cataplasme) stimuleaza,

intr-adevar, puternic, secretia lactata; in combinatie cu menta
combate dispepsia si halena (miros urat al respiratiei); are efect
tonic nervos, favorizeaza circulatia nervoasa, confera o stare de
vioiciune si tonus mental.

In bucataria raw este nelipsit si excelent in crackers, in humus,

peste salata de varza acra, in sosuri si pateuri.