Etiologia Pneuminitei de Hipersensibilitate

Termenul de pneumonita de hipersensibilitate sau alveolita alergica extrinseca descrie un grup

de boli pulmonare cauzate de inhalarea unei mari variet i de molecule diferite, care sunt de obicei
organice i ntotdeauna antigenice.
A fost descrisa pentru prima data in anul 1874, de catre Dr. Fisen, intr-o teza de doctorat in
Islanda, apoi in 1932 este descrisa aceeasi simptomatologie la fermierii britanici care lucrasera cu fan
si la jupuitorii de coaja de artar. Ulterior au fost recunoscute ca antigene inductoare actinomicetele
termofile si Criptostroma corticale. Pasul urmator l-a constituit identificarea anticorpilor precipitanti
ale acestor antigene. In 1964 se descrie bagasioza, echivalentul tropical al plamanului de fermier,
indusa de bagasa - reziduu volatil din prelucrarea trestiei de zahar si ca suport de actinomicete
termofile. De atunci, cadrul etiologic s-a largit progresiv, literatura semnaland constant noi antigene
incriminabile.
Pneumonita de hipersensibilitate reprezinta un grup de afectiuni rare, cu o mare implicare
profesionala in dezvoltarea bolii, dar sunt intalnite si extraprofesional.
In aparitia pneumonitei de hipersensibilitate este implicata o mare diversitate de antigene care
provin de obicei de la microorganisme, produse de origine animala sau vegetala ce se gasesc in
pulberile organice, substante chimice cu greutate moleculara mica folosite in industrie, medicamente.

Exemple de pneumonite de hipersensibilitate, antigenele implicate si sursa lor.

BOALA
Plamanul fermierului

SURSA
Fan mucegait

ANTIGENE IMPLICATE
Thermopfilic actinomycetes
Micropolyspora faeni, Aspergillus spp.
Penicillinum spp. Cancida spp.

Plamanul crescatorului de pasari

Papagali, porumbei, gaini

Proteine serice si dejectii

Bagasioza

Trestie de zahar mucegaita

M. faeni, T.sacchari, T. Vulgaris

Plamanul de aer conditionat

Instalatii de aer conditionat

M. faeni, T. Vulgaris

Plamanul crescatorului de ciuperci

Compost

Aspergilus, T. vulgaris, spori de ciuperci,

Suberoza

Pluta mucegaita

Praf de pluta, Aspergillus clavatus

Boala jupuitorului de artar

Coaja de artar

Criptostroma corticale

Boala prelucratorului de malt

Orz mucegait, malt

Aspergillus fumigatus, A. clavatus

Sequioza

Rumegus

Pullularia pullulans

Plamanul spalatorului de branza

Branza mucegaita

Penicillium spp

Boala gargaritei de faina

Faina infestata

Sitophilus granarius

Plamanul utilizatorului de extract

de hipofiza

Liofilizant
heterologa

Plamanul cultivatorului de cafea

Pastai de cafea

Praful pastailor de cafea

Plamanul muncitorului chimist

Cauciuc sintetic, izolatii

Izocianati, clorura de vinil

Plamanul lucratorului cu tutun

Tutun mucegait

Aspergillus spp

Boala utilizatorului de sauna

Apa din sauna

Aureobasidium spp

Boala producatorului de vin

Struguri mucegaiti

Botritis Cinerea

Boala lucratorului in subsol

Mucegai

Cephalosporium spp, Penicillinum spp

Plamanul de sericultor

Larve de viermi de matase

Proteine ale larvelor

Plamanul muncitorului din berarii

Hamei

A. fumigatus, Cryptostroma corticale

Boala acoperisului din paie

Frunze si ierburi uscate

Sacchoromonospora viridis

Plamanul cojocarului

Pielea de animale

Blana animala

Boala muncitorului cu detergenti

Detergenti

Enzime de Bacillus subtilis

Lycoperdonosis

Spori

Sporii de Lycoperdon

de

hipofiza

Proteine serice si antigene pituitare,

porcine si bovine

Actinomicetele
termofile
care
cresc
la
temperaturi
de
peste
60C
(Micropolyspora faeni, Thermoactinomyces vulgaris) se numara printre agentii etiologici ai
plamanului fermierului si ai bolii cultivatorilor de ciuperci.
Numerosi fungi au fost incriminati in diferite forme de alveolite alergice survenite la fermieri,
muncitori care prelucreaza lemn, cei care prepara malt sau branza, sau cei care utilizeaza dusuri aflate
in subsoluri: Aspergillus spp., Alternaria spp., Penicillium spp.,Cladosporium spp.
O alta forma de alveolita alergica este plamanul crescatorilor de pasari in care sunt implicate
proteine serice, dejectii, pene, fulgi, hematii, albus si galbenus de ou provenite de la porumbei, gaini,
curcani, rate, gaste, bibilici, fazani, papagali, turturele, cintezoi
Expunerea masiva la mucegaiuri de furaje poate determina un sindrom denumit micotoxicoza
pulmonara sau plamanul atipic de fermier, cu febra, frison si tuse, cu prezenta infiltratelor pulmonare
la cateva ore dupa expunere. Nu este necesara o expunere anterioara cu sensibilizarea organismului la
Aspergillus, agentul principal suspectat, iaranticorpii impotriva extractelor de Aspergillus sunt absenti.
In prezent pneumonitele de hipersensibilitate sunt considerate un grup de afectiuni
caracterizate prin inflamatie indusa imun parenchimului pulmonar, implicand unitatile periferice,
schimbatoare de gaz (bronhiole terminale, alveole, interstitiul), secundar inhalarii de catre gazda
susceptibila a unei varietati de antigene vehiculate de prafuri organice.

Stabilirea diagnosticului pozitiv presupune o atenta anamneza ocupationala ( profesionala, dar

si extraprofesionala) si de mediu. Istoricul atent al preocuparilor profesionale si extraprofesionale este
esential pentru diagnosticul pneumonitei de hipersensibilitate, in masura in care reuseste sa identifice o
legatura intre o expunere particulara ( la locul de munca, acasa saun in oricare alt mediu) si episoade
anterioare pneumonice, ca si prezenta unor manifestari similare la alti indivizi expusi.
Examenul clinic, radiologic si functional sunt nespecifice.
Lavajul bronhioloalveolar poate exprima un profil citologic sugestiv ( limfocitoza CD8+cu
numar crescut de mastocite).
Determinarea IgG specifice in ser fata de fungi si alergeni proveniti de la pasari poate
prezenta utilitate in evaluarea pacientilor cu suspiciune clinica de alveolita alergica extrinseca
(pneumonita de hipersensibilitate).
Examenul histopatologic al materialului prelevat bioptic poate oferi argumente concluzive.
Sunt preferate biopsia pe plaman deschis sau toracoscopia video-asistata, care permit recoltarea de
materiale ample, sub control vizual sin zonele modificate.
Investigatiile imunologice sunt un bun marker de expunere, acestea presupun identificarea
antigenului inductor si evidentierea anticorpilor precipitanti prin tehnici de difuzie in gel sau RIA in
serul pacientilor dar si in lichidul de lavaj.
Testele cutanate ( de tip imediat sau intarziat) de detectare a sensibilizarii celulare sunt
utilizate doar ocazional, experimental.
Testele de provocare inhalatorie sunt si ele de interes limitat, in principal, datorita riscului de
reactii adverse severe.
In concluzie pneumonita de hipersensibilitate este o boala rara, mediata imun care poate fi
diagnosticata printr-o anamneza atenta si explorari paraclinice adecvate. Evitarea expunerii se asociaza
cu un prognostic bun. Sistematic se descriu noi forme de pneumonita de hipersensibilitate, fapt care
constituie o continua provocare pentru clinicieni.
Bibliografie:
1. Pneumologie, Pneumonita de hipersensibilitate, Edit. Universitara Carol Davila Bucuresti, 2008;
2. Baums textbook of pulmonary diseases, seventh edition, Hypersensitivity pneumonitis;
3. Harrisons Principles of Internal Medicine, Respiratory System Disease.