Economie Mondiala

INTRODUCERE
In perioada, ce a urmat revolutiei din decembrie 1989, economia si societatea

romaneasca s-au aflat in plin proces de continuare si consolidare a trecerii de la un sistem
excesiv centralizat catre economia de piata, de la un sistem totalitar la unul democratic.
Costurilor ridicate ale tranzitiei li s-a adaugat un mediu international nefavorabil structurii
existente a comertului exterior national. Disparitia unor piete traditionale pentru exporturile
noastre, respectarea embargourilor impuse in relatiile cu tarile cu pondere in exportul nostru
sau de unde trebuiau recuperate datorii acumulate in timp, restrangerea pietei Asiei si apoi a
Rusiei, multiplicarea masurilor de protectie comerciala ca urmare a acestor factori de
perturbare a pietei internationale, au avut influente directe asupra exporturilor Romaniei. In
acelasi timp, reducerea productiei industriale si agricole, insuficienta dezvoltare a sectorului
tertiar au afectat oferta de export. In plus, dependenta extrem de mare a exporturilor noastre
de importuri a determinat accentuarea continua a dezechilibrului balantei comerciale si de
plati.
In conditiile globalizarii economiei mondiale si a extinderii Pietei Unice Europene,
Romania nu-si poate permite sa adopte politici economice externe inspirate fie dintr-un
liberalism naiv, fie dintr-un protectionism obtuz care sa o indeparteze de realizarea unei
economii de piata moderne.
Tranzactiile de comert exterior reprezinta o componenta a sferei afacerilor sau
tranzactiilor internationale in raport cu care se particularizeaza, prin natura obiectului,
calitatea participantilor si mecanismele de realizare.
Principala forma a tranzactiilor de comert exterior o reprezinta exportul-importul de
marfuri, de bunuri corporale. Aceste operatiuni se pot realiza sub forma exportului direct facut
de producatori sau prin implicarea caselor de comert si a firmelor de comert exterior. Firmele
care desfasoara tranzactia de comert exterior isi elaboreaza strategii si isi organizeaza structuri
specifice pentru aceste domenii, urmarind valorificarea resurselor umane si materiale potrivit
exigentelor pietei internationale.
La baza procesului de concepere si structurare a lucrarii a stat ideea ca, in conditiile
trecerii la o economie competitiva, marea majoritate a agentilor economici sunt orientati spre
contracte cu lumea exterioara; in plus, intr-o economie mondiala caracterizata de o continua
accentuare a interdependentelor dintre state, nici o economie nationala nu poate exista in stare
de izolare economica.
In aceasta lucrare am prezentat necesitatea apecte ale comertului international,
evolutia si principalii actori. In cel de-al doilea capitol am analizat evolutia comertului
international al Romaniei in ultimele decenii si impactul aderarii la UE asupra acestuia
Comertul international cea mai importanta parte a sectorului tertiar este avantajos
chiar daca nu in egala masura tuturor tarilor participante la schimburi. Permite tarilor ca,
prin specializarea in producerea unei game mai inguste de marfuri sa utilizeze mai intens
resursele abundente si ieftine si sa beneficieze de avantajele economiilor de scara.
Beneficiile comertului international nu se limiteaza doar la schimburile de bunuri si
servicii. Apar avantaje si din compensarea unor fluxuri de marfuri si servicii cu fluxuri ale
fortei de munca si de capitaluri, acest din urma caz reprezentand schimbul de bunuri curente
pentru bunuri viitoare.
Schimburile internationale de active (participari la capital sau titluri de credit) ofera
posibilitatea diversificarii avutiei fiecarei tari si reducerii variabilitatii venitului.
Desi, in general, toate tarile castiga din comertul international, nu toate grupurile din aceste
tari au mereu de castigat: apar efecte asupra distribuirii veniturilor. De obicei sunt
dezavantajati producatorii de marfuri concurate de importuri si castiga consumatorii acestor
marfuri. Adesea acest fenomen face obiectul unor prelungi dezbateri politice.
Printre celelalte reforme intreprinse in tarile in tranzitie, liberalizarea schimburilor
comerciale externe reprezinta cel mai dinamic domeniu al trasformarilor economice. Intr-o
1
perioada de timp relativ scurta, aceste tari au abandonat schimburile comerciale ermetice din
interiorul CAER, adoptand un sistem deschis in care vestul Europei a devenit unul dintre cei
mai importanti parteneri comerciali.
In ultimul deceniu inainte de inceperea perioadei de tranzitie economiile socialiste
erau comparabile, din punct de vedere al exportului de bunuri, cu tarile in curs de dezvoltare ,
ambele grupuri inregistrand aceeasi tendinta de evolutie. Colapsul regimului comunist a
determinat un declin dramatic al exporturilor, a caror proportie in PIB a scazut la mai putin de
25%, in principal datorita disparitiei acordului CAER. Liberalizarea ulterioara a schimburilor
internationale a permis insa o crestere rapida a volumului comertului exterior al economiilor
in tranzitie, al caror grad de deschidere si diversificare este apropiat de nivelul existent in
vestul Europei .
Evolutia comertului international pe perioada de tranzitie este caracterizata de doua
tendinte principale : o reorientare a schimburilor comerciale catre pietele occidentale (in
principal cele ale Uniunii Europene), respectiv o crestere continua a deficitului balantei de
plati externe.
Deficitul balantei comerciale trebuie deci considerat in contextul general al deficitului
balantei de plati. In acelasi timp, deficitul comercial reprezinta elementul fundamental care
diferentiaza din punct de vedere calitativ tarile in tranzitie, mai important decat nivelul sau
fiind capacitatea economiei de a finanta acest deficit in mod corespunzator.
Pe baza considerentelor de mai sus, rezulta ca domeniul comertului international este
mult mai complex si mai important decat simplul schimb de bunuri intre o economie in
tranzitie si restul economiei mondiale. Investitiile straine constituie o componenta cruciala ce
trebuie luata in considerare atunci cand se analizeaza performanta comertului exerior, intrucat
acesta reprezinta un element esential al balantei contului curent.
CAPITOLUL 1
COMERTUL INTERNATIONAL CARACTERISTICI SI EVOLUTII RECENTE
1.1. Definirea si componentele comertului international
Dreptul comertului international are ca obiect de reglementare comertul international,
adica ansamblul raporturilor juridice de drept privat, care apar in cadrul comertului
international.
Comertul international are doua acceptiuni:
restransa (stricto sensu) sensul clasic, etimologic;
larga (lato sensu) o parte mai moderna a relatiilor internationale.
Comertul international este totalitatea operatiunilor de import si export de marfuri,
lucrari si servicii care se desfasoara intre persoane fizice si juridice, care isi au domiciliul,
respectiv sediile, in state diferite sau care primesc o marfa ce se afla in tranzit international.
Comertul international nu priveste numai operatiunile de import/export cu marfuri, ci
si cu lucrari, servicii.
Comertul international e privit in sensul dreptului privat, fiind o ramura a sa. Studiem
raporturi juridice ce apar intre persoane fizice si juridice de drept privat. Statul actioneaza pe
picior de egalitate juridica1.
Dreptul comertului international difera de dreptul international public. Ceea ce
particularizeaza disciplina sunt elementele de comercialitate si internationalitate.
Comercialitatea nu e specifica, fiind intalnita si in dreptul comercial. Ceea ce particularizeaza
disciplina e elementul de extraneitate, fiind ceea ce ofera disciplinei caracter distinct. Apare in
orice raport juridic.
Notiunea de internationalitate din dreptul international nu e identica notiunii de
internationalitate din dreptul comertului international. In dreptul international privat orice
element de extraneitate face ca acel raport sa devina de drept international privat; in dreptul
comertului international elementul de extraneitate e calificat. Nu orice element de extraneitate
din raportul comercial face ca acel raport sa devina de drept international comercial.
Criteriul international in dreptul comertului international:
Subiectele raportului juridic de dreptul comertului international sa-si aiba sediile/domiciliile
in state diferite, criteriu de natura subiectiva si e prevazut in toate conventiile internationale
care ne privesc, ex: Conventia Natiunilor Unite privind contractul de vanzare internationala de
marfuri, Conventia de la Viena, 1980.
Marfa, lucrarea sau serviciul in drumul ei, de la o parte la cealalta, trebuie sa parcurga
cel putin o frontiera (sa fie in tranzit international); criteriile pot fi alternative, oricare din ele e
suficient pentru a oferi caracter international raportului juridic.
Cooperarea economica internationala e un ansamblu de relatii de conlucrare,
colaborare intre subiectele de drept apartinand unor state diferite, care pun in comun o valoare
economica in vederea desfasurarii unei activitati lucrative (producere de profit) care se va
imparti intre participantii la cooperare, ex: Acordurile de cooperare economica internationala
la care Romania e parte (peste 50).
Cand se are in vedere comertul unei tari atunci se vorbeste de comert exterior.
Comertul exterior este parte integranta a comertului international si include exportul,
importul, reexportul si tranzitul2..
Exportul reprezinta activitatea desfasurata de persoanele autorizate de a vinde bunuri
si servicii in alte tari. Importul este reprezentat de activitatea desfasurata de persoanele
autorizate pentru cumpararea de bunuri si servicii din diverse tari pentru tara careia ii apartin
1
2
Popescu, R. F., Politici comerciale internationale, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 8.

Popescu, I., Ciucur, C., Bbeanu, D., Echilibrul inaintrii, Editura Eficient, Bucuresti, 1998 p. 50.
importatorii. Reexportul este activitatea desfasurata de persoanele autorizate de a cumpara

marfuri din unele tari si a le revinde in altele. Cand aceasta activitate se practica rational si pe
scara larga, ea poate fi o sursa importanta de profit si constituie un mijloc de dezvoltare a
comertului international.
Tranzitul reprezinta activitatea desfasurata de persoanele autorizate pentru
transportarea marfurilor straine pe teritoriul national, dar si in activitatea de depozitare
temporara a acestor marfuri in conditii de securitate, fiind considerat un comert invizibil.
Figura 1.1.
Tipologia fluxurilor economice internationale
Tranzactii (fluxuri)
internationale
Fluxuri comerciale
Bunuri
Tangibile
Bunuri
Intangibile
Servicii
Fluxuri financiare
Materii prime
Semifabricate
Bunuri manufacturate
Compensarea activitatilor
comerciale
Brevete
Know-how
Proiecte
Fluxuri
financiare
independente
Transport si asigurri
Servicii profesionale
Turism international
Imprumuturi si credite
pe termen mediu si lung
Investitii strine
Miscri de capital pe
termen scurt
Venituri din
plasamante externe
de capital
Transferuri
Relatiile economice internationale cuprind atat fluxuri (tranzactii) comerciale, cat si fluxuri
(tranzactii) financiare3:
Fluxurile comerciale internationale reflecta interdependentele dintre tari in planul
economic, fiind rezultatul adancirii treptate a specializarii operatorilor economici din
diferite tari in producerea si comercializarea de bunuri tangibile (produse corporale:
materii prime, semifabricate si produse manufacturate), de bunuri intangibile (produse
ale inteligentei umane sub forma de produse incorporale: brevete de inventie, knowhow, lucrari de proiectare) sau de prestari de servicii (transporturi si asigurari, turism
international, servicii profesionale).
Fluxurile financiare internationale sunt acele tranzactii intre rezidentii unei tari si cei
din restul lumii care au ca obiect transferul de mijloace de plata si/sau de credit.
Aceste fluxuri vizeaza, pe de o parte, compensarea tranzactiilor comerciale, iar pe de
alta parte, tranzactii financiare independente fata de activitatea comerciala
3
Clipici, E., Relatii financiar-monetare internationale, Editura Sitech , Craiova, 2009, p. 35.
internationala. Aceasta a doua categorie de fluxuri financiare se concretizeaza in

miscarile internationale de capital (credite externe acordate sau/si primite, investitii
straine directe sau de portofoliu, miscari de fonduri financiare pe termen scurt).
Consecintele migratiei transfrontaliere a capitalului in vederea valorificarii pe o alta
piata decat cea pe care s-a format el se reflecta tot sub forma unor fluxuri financiare,
dar de sens invers fata de sensul miscarii capitalului, fiind concretizat in veniturile din
plasamentele externe de capital. O buna parte din aceste venituri se repartizeaza in
tara de origine a capitalului sub forma de dobanzi (pentru credite), profituri (pentru
investitii) si sume generate de diferentele existente pe diferite piete financiare intre
ratele de schimb (pentru miscarile de fonduri pe termen scurt).
Componentele comertului international sunt4:
schimbul de bunuri sau produse (marfuri)
schimbul de servicii care au sau nu legatura cu cel de marfuri
schimbul financiar-bancar
schimbul de licente (know-how)
schimbul de opera de arta si creatii muzicale
schimbul care are loc intre si in cadrul societatilor transnationale(STN-urile)
1.2. Evolutia comertului international in ultimele decenii

Dupa anul 1985, pe parcursul unui deceniu si jumatate comertul international a
inregistrat o crestere rapida si sustinuta, care devanseaza in permanenta dinamica productiei.
Cu mici exceptii tendinta este valabila atat pentru exporturile cat si pentru importurile
mondiale si pentru toate categoriile de tari5.
Ritmurile de crestere se accelereaza dupa anul 1995. Astfel, in cazul exporturilor,
pentru tarile dezvoltate, cresterea de 5,9% din anii 1985-1994 este urmata de ritmuri mai
inalte culminand cu 10,6% in 1997 si 12% in 2000; pentru tarile in dezvoltare cresterea
exporturilor a fost de 7,7% in perioada 1985-1994, iar ritmurile maxime s-au inregistrat in
anii 1997-14% si 2000-14,9%.
Evolutii similare au fost inregistrate la importuri, pentru care ritmurile maxime sunt
atinse tot in anul 2000, fiind de 11,9% pentru tarile dezvoltate si 15,7% pentru cele in
dezvoltare. Prin urmare anul 2000 reprezinta un an de varf al cresterii productiei productiei si
comertului mondial.
Anul 2001, marcat de evenimentele 11 septembrie inregistreaza o prabusire
spectaculoasa a ratelor de crestere. Diminuarea ritmului activitatii economice si scaderea
cererii pe principalele piete mondiale au afectat drastic dinamica fluxurilor comerciale
internationale.
Pe ansamblul tarilor dezvoltate exporturile si importurile inregistreaza o crestere
negativa de -1%.
Incepand cu anul 2002, tendinta de crestere a comertului mondial se restabileste. Ca
rezultat al acestei evolutii volumul valoric al exportului mondial de bunuri a ajuns in 2005 la
10,1 trilioane dolari, iar cel al exportului mondial de servicii la 2,4% trilioane dolari.
Dintre principalii factori explicativi ai dinamicii comertului international in ultimele
doua decade amintim:
evolutia ritmului activitatii economice la nivel mondial; care subsumeaza ritmul
cresterii PIB pe regiuni geografice si respectiv cresterea productiei interne mondiale
etc.
progresele pe linia liberalizarii regionale si multilaterale a Schimburilor comerciale
internationale.
4
5
Krugman, P. R., Rethinking International Trade, MIT press, Cambridge, 1990, p.2.
Rujan, O. , Teorii si modele privind relatiile economice internationale, Bucuresti, Editura A.S.E, 2001, p.18.
tendintele diferite de evolutie a preturilor pe categorii de produse

evolutia cursurilor de schimb ale principalelor monede de tranzactie in comertul
international: dolarul, euro si yen-ul. momentul 11 septembrie 2001, urmat de
numeroase conflicte militare regionale.
Actiunea acestor factori a fost diferita pe tari, perioade si categorii de produse.
1) Astfel, in ce priveste evolutia activitatii economice exprimata prin dinamica PIB dupa anul
1985 constatam o crestere relative sustinuta: in jur de 3% pentru tarile dezvoltate cu
momentul de maxim de 3,8% in 2000 si de minim de 0,9% in 2001; si in jur de 5% pentru
tarile in curs de dezvoltare, cu maxime de 6-6,6% in anii 95-97 si 5,7% in 2000 si un minim
de 3,9% in anul 2001. Incepand din 2002 cresterea economica este reluata, dar in ritmuri mai
modeste.
Din categoria tarilor dezvoltate, SUA au inregistrat cresteri mai mari cu circa 1-1,5
procente comparativ cu tarile europene.
In ce priveste tarile din Europa Centrala si de Rasarit aflate in tranzitie, dupa 1995,
unele (Ungaria, Polonia, Slovacia, Slovenia) au inregistrat cresteri moderate dar sustinute,
altele printre care Cehia, Bulgaria, Romania au avut cresteri negative pe parcursul a 2-3 ani,
dupa care au urmat reluari ale cresterii in ritmuri mai sustinute6.
Din grupul tarilor in curs de dezvoltare, cresteri peste medie au inregistrat tarile Asiei
(de ex: 7,7% intre anii 1985-1994), iar dintre ele se remarca in mod deosebit China cu o
crestere de peste 7% pentru ultimele doua decenii.
2) Progrese substantiale pe calea liberalizarii schimburilor s-au obtinut in ultim/ele doua
decenii prin proliferarea acordurilor regionale de liber schimb si ca urmare a reducerii
barierelor tarifare si netarifare, conform acordurilor convenite in Runda Uruguay. Toate
acestea au fost de natura sa mareasca gradul de deschidere spre exterior a tarilor participante
si sa favorizeze accesul bunurilor si serviciilor pe pietele straine.
Deschiderea economiilor spre exterior si sporirea accesului pe pietele straine explica
de ce ritmul de crestere a exporturilor si importurilor mondiale devanseaza ritmurile de
crestere ale PIB si ale productiei industriale si agricole.
3) Evolutia diferita a preturilor a imprimat dinamici diferite diverselor segmente ale
comertului international. Cele mai mari cresteri de preturi au fost inregistrate la petrol si
metale. Pentru produsele agricole preturile s-au mentinut relative constante. In schimb pentru
multe produse manufacturate s-au inregistrat tendinte semnificative de scadere.
Spre deosebire de deceniul precedent, dupa anul 1990 cresterea pretului petrolului a
imprimat o dinamica accentuata comertului cu bunuri, egaland astfel ritmul de crestere a
comertului cu servicii (situat la 6,5% pentru ambele segmente in perioada 1990-2000).
In cadrul grupei produselor manufacturate pe primele trei locuri ca dinamica a
productiei, investitiilor si comertului international se situeaza:
tranzistorii si semiconductorii
calculatoarele si componentele de calculator si
echipamentele de birou
4) Cursurile de schimb ale principalelor monede de tranzactie au avut evolutii diferite. In anul
2000 fata de dolar, yen-ul s-a apreciat cu 6% iar euro s-a depreciate cu 13%. Tendinta a
continuat pana in anul 2003.
Potrivit ultimelor estimari ale Secretariatului Organizatiei Mondiale a Comertului, date
publicitatii in aprilie 2011, volumul schimburilor comerciale internationale a inregistrat in
2010 o crestere record, g la 14,5%, depasind atat estimarile din septembrie 2010 (13,5%), cat
si cele ale altor organisme economice internationale. Expansiunea cu 14,5% a comertului
mondial in 2010 reprezinta cea mai mare cifra pe baza anuala in contextul seriilor de date de
care dispune OMC incepand cu anul 1950. In acelasi timp, aceasta evolutie favorabila a
intervenit dupa declinul abrupt, sever si sincronizat al comertului international in 2009 cu
12% in termeni reali ss 23% in termeni nominali , fenomen cunoscut drept marele colaps al
Prgaru, I., Politicile comercial si de mediu ale Romniei, Bucuresti, Editura A.S.E., 2004, p.108.
comertului. Redresarea schimburilor comerciale internationale este cu atat mai remarcabil,

cu cat dupa contractia istorica din 2009, acestea au reusit sa revina la varful din 2008, fara
insa a se putea reinscrie in trendul pe termen lung care a prevalat in perioada premergatoare a
crizei.
Totodata, comertul s-a redresat mult mai puternic decat productia mondiala dupa cel
mai grav declin din perioada postbelica si, asa cum declinul fara precedent al comertului din
2009 a constituit unul din canalele majore prin care s-a propagat criza financiara si economica
globala, comertul a reprezentat un factor major de sustinere a procesului de redresare
economica in plan global in 2010. Relansarea comertului nu trebuie supraestimata.
Expansiunea record a comertului international si revigorarea activitatii economice in
2010 constituie, fara indoiala, evolutii imbucuratoare, dar importanta lor nu trebuie
supraestimataa mai ales ca impactul negativ al crizei financiare si al recesiunii globale este
asteptat sa persiste inca multa vreme in sfera relatiilor comerciale internationale.
Pe de alta parte, evenimentele care s-au succedat recent in lume dezastrul natural din
Japonia si conflictele sangeroase din Africa de Nord si Orientul Mijlociu sunt de natura sa
ridice sensibil gradul de incertitudine din economia mondiala, creand, implicit, dificultati
oricarei prognoze privind evolutia comertului in anii urmatori.
In pofida cresterii record a exporturilor mondiale in 2010, economistii OMC considera
ca expansiunea comertului international ar fi putut fi si mai robusta daca ar fi avut loc o
intoarcere rapida la trendul din perioada premergaaoare crizei, ceea ce nu s-a intamplat, insa.
Cu alte cuvinte, revenirea a fost suficient de puternica pentru ca exporturile mondiale sa
ajunga din urma la nivelul maxim atins in 2008, dar a fost insuficient de solida pentru
reinscrierea comertului in trendul de crestere din perioada anterioara a crizei.
Cresterea cu 3,6% a PIB mondial (real) in 2010 potrivit estimarilor OMC este la
randul sau mai putin robusta decat apare la prima vedere. Desi superioara ritmului mediu
anual de crestere de 3,1% din perioada 1990-2008, cresterea PIB din 2010 este departe de a
reprezenta un record, mai ales daca se tine cont de faptul ca, de cateva ori in anii mai recenti,
ritmul respectiv a fost de 4%, sau chiar de peste 4%, inclusiv in anii 1997, 2000, 2004 si
2006. Avand in vedere declinul sever al productiei mondiale in 2009, ar fi fost de asteptat ca
in 2010 cresterea PIB sa fie de aceeasi ordine de marime, sau chiar superioara.
In opinia economistilor OMC7, un complex de factori a determinat ca expansiunea
productiei mondiale si a comertului global sa fie mai lente decat asteptarile.
In primul rand, diminuarea stimulentelor fiscale in numeroase tari a atras dupi sine
atenuarea activitatii economice in cea de-a doua parte a anului 2010. In special, guvernele din
spatiul european au trecut la consolidarea fiscala in incercarea lor de a reduce deficitele
bugetare, cu consecinte negative asupra cresterii economice pe termen scurt si, implicit,
asupra schimburilor comerciale. Revenirea comertului international a avut loc, de fapt, la
mijlocul anului 2009, iar redresarea a fost deosebit de accentuata pana la mijlocul anului
2010. Dar, in a doua parte a anului 2010, ritmul redresarii comertului a pierdut din viteza
odata cu incetinirea ritmului de crestere a economiei mondiale.
In al doilea rand, desi preturile titeiului s-au stabilizat in jurul pragului de circa 78
dolari/baril in 2010, acestea s-au situat inca la niveluri inalte in raport cu standardele istorice
recente (de exemplu, preturile titeiului au fost in medie de 31 dolari/baril in perioada 20002005). Chiar daca erau inferioare mediei de 96 dolari/baril inregistrate in 2008, preturile
respective erau cu 30% mai mari decat in 2009, determinand majorari ale costurilor energiei
pentru gospodarii si pentru cercurile de afaceri. Somajul persistent nu a permis o revenire mai
puternica a consumului intern in tarile dezvoltate, limitand cresterea veniturilor si a cererii de
import. In 2010, rata medie a somajului a fost de 8,6% in tarile membre ale OCDE (in crestere
de la 6,1% in 2008), iar in SUA s-a mentinut in jurul cifrei de 9% pe tot parcursul anului.
7
Anghelache C., Comert exterior. Finantare si analiz financiar bancar, Editura Economic, Bucuresti, 2010,
p.96.
1.3. Principalii actori economici in domeniul comertului international (tari)

Prima incercare de adoptare a regulilor care sa guverneze relatiile comerciale
internationale a fost facuta de unele tari imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand a
aparut necesitatea crearii unui organism care sa supravegheze, sa controleze si sa se implice
direct in desfasurarea comertului international. Aceste eforturi au condus la adoptarea in 1948
a Acordului General pentru Tarife si Comert (G.A.T.T.), regulile sale aplicandu-se comertului
international cu bunuri. Acest Acord a functionat pe o baza provizorie pana la infiintarea
Organizatiei Mondiale a Comertului si a fost inclus in textele legale ale OMC.
Rundele de negocieri sub auspiciile GATT au determinat liberalizarea comertului cu
bunuri (in special a produselor industriale) si fixarea principalelor reguli multilaterale de
comert. Cea mai importanta runda de negocieri afost Runda Uruguay, care a durat din 1986
pina in 1994. Negocierile desfasurate in cadrul acestei runde au determinat deplina includere a
sectorului produselor agricole in regulile multilaterale de comert, abordarea comertului cu
servicii si a drepturilor de proprietate intelectuala in acelasi set de reguli8.
Unul dintre rezultatele Rundei Uruguay a fost crearea Organizatiei Mondiale a
Comertului la 1 ianuarie 1995.
Organizatia Mondiala a Comertului (O.M.C.) constituie un forum de negocieri pentru
continuarea liberalizarii comertului cu bunuri si servicii, convenirea unor reguli cat mai
adecvate la noile conditii de comert si asigura functionarea unor mecanisme multilaterale de
punere in aplicare a angajamentelor asumate de Membrii OMC. Aceste mecanisme includ,
intre altele, o procedura de reglementare a diferendelor.
In prezent, in afara sistemului O.M.C. au ramas doar cateva tari mari si o parte din
tarile in curs de dezvoltare, Organizatia Mondiala a Comertului bucurandu-se de o participare
aproape universala avand in vedere faptul ca, in prezent, numara 153 de state membre, care
acopera 95 % din comertul mondial.
Rusia a intrat intr-un final in Organizatia Mondiala a Comertului (OMC), in anul 2011,
in cadrul unei ceremonii origanizate in Elvetia, dupa 18 ani de negocieri. Georgia a incercat
cu succes sa blocheze accesul Rusiei in organizatie, inca din 2008 cand cele doua tari s-au
aflat intr-un scurt razboi. Rusia este cea mai mare economie dintre cele care nu sunt inca
membre ale Organizatiei, noteaza BBC. De asemenea, este ultima dintre economiile G20 care
intra in OMC. Prin proaspata apartenenta, multe dintre barierele comerciale actuale vor fi
ridicate, stimuland un comert diversificat intre Rusia si restul lumii. Unii analisti sugereaza
chiar ca noua apartenenta va aduce o crestere de zeci de miliarde anual pentru economia
Rusiei. Rusia este in prezent a treia cea mai mare piata de export a Europei, exporturile rusesti
fiind dominate de petrol si gaz. "Prin apartenenta la OMC, Rusia va trebui sa importe, de
asemenea, si anumite reguli si reglementari care vor redresa acele aspecte de care se plang, de
obiecei, investitorii straini, precum corputia, protectia actionariatului minoritar, independenta
judiciara", a declarat economistul Ivan Tchakarov.
Analistii considera ca motivul pentru care Rusia a fost intr-un final acceptata a fost
acela ca s-a modificat politica guvernamentala oficiala ca urmare a crizei. Altfel spus, Rusia a
acceptat faptul ca, in actualul context economic, este necesar sa se deschida ceva mai mult
catre investitorii straini dar si sa creasca tipurile de exporturi pentru a castiga noi segmente de
piata.
Infiintata la 1 ianuarie 1995, O.M.C. reprezinta baza institutional-juridica a sistemului
comercial multilateral, fiind unica organizatie internationala contractuala, care trateaza
regulile globale ale comertului dintre tari.
Acordul de la Marrakesh privind infiintarea O.M.C., prevede in preambulul
sau obiectivele de baza, similare cu cele ale G.A.T.T.- ului, dar care au fost extinse pentru a
acorda O.M.C. mandatul de a trata comertul cu servicii. Acestea sunt:
cresterea nivelului de trai, a standardelor de viata si majorarea veniturilor;
8
Blanaru, C. A., Comertul exterior al Romniei in contextul integrrii europene, Editura Alfa, Iasi, 2009, p. 110.
utilizarea deplina a fortei de munca;

majorarea productiei si dezvoltarea comertului;
utilizarea optima a resurselor mondiale.
Aceste obiective au fost completate cu domeniul serviciilor si cu notiunea
de dezvoltare durabila, referitoare la utilizarea optima a resurselor mondiale si la necesitatea
protectiei si conservarii mediului inconjurator, corespunzator diferitelor niveluri de dezvoltare
economica ale tarilor.
Organizatia Mondiala a Comertului serveste drept forum pentru continuarea
negocierilor privind liberalizarea comertului cu servicii prin desfiintarea barierelor si
elaborarea de reguli in noi domenii legate de comert. Pe langa aceasta, ea
indeplineste urmatoarele functii:
facilitarea implementarii, administrarii si aplicarii instrumentelor juridice ale Rundei
Uruguay si ale oricaror noi acorduri ce vor fi negociate in viitor;
solutionarea diferendelor comerciale;
examinarea politicilor comerciale nationale;
cooperarea cu alte institutii internationale in formularea politicilor economice la scara
mondiala.
Astfel, in scopul asigurarii unei mai mari coerente in elaborarea politicilor economice
la nivel mondial, OMC va coopera, in functie de necesitati, cu F.M.I. si Banca Mondiala.
Trebuie mentionat ca O.M.C. este singura organizatie internationala globala, cu vocatie
universala, care stabileste reguli de comert intre state. Aceste reguli sunt continute in
Acordurile OMC, negociate, semnate si ratificate de Parlamentele membrilor, scopul principal
al acestor Acorduri fiind sprijinirea producatorilor de bunuri si servicii, a exportatorilor si
importatorilor in realizarea operatiunilor comerciale, precum si oferirea unui cadru
multilateral coerent si eficient, care sa ajute membrii la identificarea si valorificarea
avantajelor necesare cresterii economice.
Regulile O.M.C. prevazute in Acorduri, declaratii si decizii, sunt rezultatul
negocierilor dintre membrii organizatiei. Prin intermediul acestor acorduri (voluminoase si
complexe deoarece reprezinta texte juridice ce cuprind o gama larga de activitati, care se
refera la agricultura, industria textila si imbracaminte, sistemul bancar, standarde industriale,
proprietatea intelectuala si multe alte domenii, dar bazate o serie de principii care constituie
fundamentul sistemului multilateral de comert), membrii O.M.C. opereaza intr-un sistem de
comert nediscriminatoriu, care le stabileste drepturile si obligatiile.
Apartenenta la O.M.C. se obtine pe baza liberei decizii a tarilor care doresc acest lucru, in
urma unui proces de negocieri cu membrii, care se finalizeaza cu incheierea unui Protocol de
aderare in care sunt incluse angajamentele pe care tara respectiva si le asuma si se obliga sa le
puna in aplicare ulterior aderarii la organizatie, obligandu-se, in acelasi timp, sa respecte
regulile si principiile generale ale O.M.C.
O.M.C. este condusa, in fapt, de guvernele membrilor 9, toate deciziile fiind luate de
catre membri, ca regula generala prin consens, (fie de catre ministri - cu ocazia Conferintelor
ministeriale, fie de catre oficialii membrilor - care se intalnesc regulat la Geneva). Aceste
decizii sunt apoi transpuse in legislatiile nationale, prin adoptarea de catre Parlamentele
membrilor. O.M.C. este o organizatie in care fiecare membru, indiferent de marimea sau de
puterea sa economica sau comerciala, are o pondere egala, pe principiul un membru un vot.
Reglementarile O.M.C. prevad posibilitatea unui vot majoritar, insa aceasta prevedere nu a
fost niciodata utilizata in O.M.C., fiind foarte rar folosita chiar in cadrul predecesorului sau
G.A.T.T.
O.M.C. este considerata ca fiind cel de al treilea pilon al economiei mondiale alaturi
de Banca Mondiala si Fondul Monetar International, organizatia este unica prin structura si
functionare, in sensul ca O.M.C. nu face parte din Sistemul O.N.U. iar, in cadrul O.M.C.,
puterea nu este delegata unui organ director (cum este cazul Bancii Mondiale sau F.M.I.),
Secretariatul O.M.C., in frunte cu directorul general al organizatiei, avand un rol de facilitare
si implementare a deciziilor adoptate de catre membri.
Unul dintre elementele esentiale prin care O.M.C. se deosebeste de predecesorul sau
G.A.T.T. il constituie obligatia fiecarui membru de a accepta pachetul de reguli si obligatii
multilaterale, inclusiv de a se supune prevederilor Memorandumului de acord privind
Reglementarea Diferendelor, care sunt puse in aplicare prin intermediul Organului de
Reglementare a Diferendelor (ORD). Existenta ORD, a mecanismului la care membrii pot
recurge in situatia in care considera ca sunt dezavantajati prin nerespectarea angajamentelor
luate de un alt membru in cursul negocierilor (sau a celor de aderare la O.M.C.), sau ca
respectivele angajamente sunt implementate de o maniera care conduce la anularea
avantajelor lor teoretice, face din O.M.C. o institutie deosebit de importanta pe plan
international, cu putere de implementare si urmarire a modului de punere in aplicare a
obligatiilor asumate de catre fiecare membru, intarind astfel caracterul sau contractual.
Principiile de baza ale O.M.C./G.A.T.T. pe care toti membrii trebuie sa le aplice sunt:
un avantaj acordat unei tari trebuie extins tuturor membrilor Organizatiei Mondiale a
Comertului (clauza natiunii celei mai favorizate); nici o tara nu poate face discriminare intre
produsele proprii si cele importate (tratamentul national); nici o tara nu poate aplica restrictii
cantitative asupra comertului; toate regulile si legile afectand comertul trebuie sa fie publice;
regulile si angajamentele sunt obligatorii pentru membri, iar eventualele dispute comerciale
dintre membri trebuie solutionate prin intermediul mecanismului de solutionare a
diferendelor. OMC cuprindea 76 de tari membre la infiintare. Alti 74 de membri au urmat in
urmatorii zece ani, ultima fiind Vietnam care a aderat la data de 11 ianuarie 2007.
Romania este membra OMC de la 1 ianuarie 1995. Acolo unde cele mai multe
organizatii opereaza pe o tara, un vot sau pe baza voturilor masurate, multe decizii
ale OMC, cum ar fi adoptarea intelegerilor (si a reviziilor aduse acestora) sunt determinate de
consens. Acest lucru nu inseamna insa ca s-a ajuns la unanimitate: doar ca nici un membru nu
gaseste o decizie a fi atat de inacceptabila, incat sa insiste pe o anumita obiectie. Votul este
folosit doar ca un mecanism de reducere sau in cazuri speciale10.
Avantajul consensului este acela ca incurajeaza eforturile de a gasi decizia acceptata
de catre toti. Principalele dezavantaje includ cererile de alocare a unei perioade de timp mai
mare si mai multe runde de negocieri, pentru a dezvolta o decizie in consens, iar tendinta ca
acordurile finale sa foloseasca un limbaj ambiguu asupra partilor contencioase puncteaza
faptul ca viitoarele interpretari ale tratatului vor fi dificile.
CAPITOLUL 2
EVOLUTIA COMERTULUI INTERNATIONAL
AL ROMANIEI IN ULTIMELE DECENII SI IMPACTUL
ADERARII LA UE ASUPRA ACESTUIA
10
Popescu, R. F., Politici comerciale internationale, Editura Sitech , Craiova, 2009, p. 25.
10
2.1. Caracteristicile Comertului International al Romaniei in ultimele decenii

Tranzactiile de comert exterior reprezinta o componenta a sferei afacerilor sau
tranzactiilor internationale in raport cu care se particularizeaza, prin natura obiectului,
calitatea participantilor si mecanismele de realizare.
Principala forma a tranzactiilor de comert exterior o reprezinta exportul-importul de
marfuri, de bunuri corporale. Aceste operatiuni se pot realiza sub forma exportului direct facut
de producatori sau prin implicarea caselor de comert si a firmelor de comert exterior. Firmele
care desfasoara tranzactia de comert exterior isi elaboreaza strategii si isi organizeaza structuri
specifice pentru aceste domenii, urmarind valorificarea resurselor umane si materiale potrivit
exigentelor pietei internationale.
Participarea tuturor statelor la circuitul economic mondial este in conditiile
contemporane o necesitate obiectiva. Complexitatea economiei mondiale, incidenta extrem de
puternica a progresului tehnic, gradul foarte inalt de diversificare a proceselor economice,
accentuarea interdependentelor dintre economiile nationale, avantajele extrem de importante
ce se pot obtine de pe urma specializarii internationale sau pericole la care se expun cei ce
prefera autarhia, sunt doar o parte a cauzelor si a factorilor care au condus la generalizarea la
scara mondiala a schimburilor economice internationale. Practic, in prezent, toate statele
lumii, mari sau mai mici, bogate sau sarace, dezvoltate sau in curs de dezvoltare, se preocupa
foarte intens de participarea cat mai eficienta la economia si circuitul economic mondial11.
Participarea la circuitul economic mondial trebuie, in prezent sa asigure folosirea
schimburilor economice externe ca factor al cresterii economice; acest obiectiv este extrem de
important pentru toate statele lumii deoarece12:
Schimburile economice internationale trebuie sa asigure inzestrarea economiei
nationale cu factori de productie (avem in vedere resurse naturale, mijloace tehnice si
tehnologice, resurse financiare si resurse de munca de o calificare corespunzatoare
noilor cerinte ale progresului tehnic) in conditiile in care cele interne nu sunt
suficiente, nu sunt eficiente (problema avantajului comparativ), sau din considerente
strategice (economisirea resurselor interne, ori conservarea lor pentru perioadele
urmatoare);
Participarea la circuitul economic mondial permite diversificare ofertei interne de
bunuri si servicii, ceea ce produce consecinte benefice pentru gradul de satisfacere a
nevoilor de consum cat si pentru nivelul calitativ al productiei interne (ca urmare a
competitiei ce se creeaza intre aceasta si oferta externa);
Participarea la schimburile economice internationale trebuie sa permita valorificarea
eficienta a resurselor interne excedentare, sau specializarea pentru export in ramurile
in care tara respectiva detine avantajul comparativ;
Racordarea la circuitul economic mondial creeaza de asemenea un climat favorabil in
plan politic, militar, etnic, religios, cultural etc., care poate fi, la randul sau, in mod
direct, un catalizator al cresterii economice;
2.1.1 Trasaturi si tendinte inregistrate in evolutia comertului exterior

romanesc pana in 1989
Procesul de refacere economica a tarii dupa al II- lea razboi mondial a avut loc in
conditii deosebit de grele, implicand mari sacrificii din toate punctele de vedere. Orientarea
impusa de U.S.S.S. pe linia autoizolarii tarilor din estul Europei devenite socialiste, de restul
11
Ciobanu, G., Metode si tehnici de comert exterior, Universitatea Crestin "Dimitrie Cantemir", Arad, 1995, p.
42.
12
11
tarilor lumii, agravata de politica de blocada si de discriminari comerciale desfasurate de tarile

capitaliste fata de tarile socialiste a intarziat procesul de refacere economica a Romaniei, ca,
de altfel si din alte tari din Europa rasariteana, si trecerea la dezvoltarea economica pe cu totul
alte baze fata de perioada din inainte de razboi13.
Relatiile comerciale externe pe care Romania le-a desfasurat pana in 1989, atat din
motive interne cat si din motive externe, nu au devenit cu adevarat un factor de progres in
dezvoltarea economica a tarii, chiar daca datele oficiale publicate in tara noastra ar putea
permite atenuarea acestei concluzii: aceasta pentru ca se pune sub semnul indoielii exactitatea
datelor statistice din perioada dictaturii ceausiste, chiar daca anuarul statistic pe anul 1990 a
mai inlaturat o parte din falsurile anterioare.
Potrivit acestor date, in perioada 1950-1989, volumul valoric total al comertului nostru
exterior ar fi crescut de circa 36 de ori, din care exportul de 42 de ori, iar importul de 29 de
ori, ritmul mediu anual de crestere, per total comert exterior, fiind de circa 10 %.
Ritmul de crestere a comertului exterior romanesc a fost diferit de la o perioada la alta
si comparatia cu alti indicatori ai dezvoltarii economiei nationale arata ca tara noastra nu s-a
putut inscrie ferm in tendintele care s-au manifestat pe plan mondial.
Tabel 2.1.
Dinamica principalilor indicatori ai dezvoltarii economiei Romaniei
in perioada 1960-1989 (1950 = 100%)
1960
1970
1975
1980
1985
1989
Produsul social
263
623
10 ori
14 ori
18 ori
19 ori
Venitul national
268
599
10 ori
15 ori
17 ori
16 ori
Productia industriala
340
11 ori
21 ori
30 ori
40 ori
44 ori
Productia agricola
171
212
289
334
406
351
Export
338
871
21 ori
40 ori
42 ori
42 ori
Import
266
805
17 ori
40 ori
30 ori
29 ori
Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 1989, INSSE, BUCURESTI
Desi, pe ansamblu, comertul nostru a inregistrat ritmuri inalte pana la sfarsitul

deceniului opt devansand in anumiti ani chiar dinamica productiei industriale, obiectivul
stabilit cu privire la cresterea diferentiata pe cele doua fluxuri (cresterea mai accelerata a
exporturilor si mai lenta a importurilor) nu a fost integral indeplinit si din aceasta cauza,
balanta comerciala s-a soldat aproape cronic deficitara.
Potrivit datelor publicate de GATT, in 1988 Romania ocupa locul 38 la export (13,1
miliarde dolari), cu o pondere de 0,5% din exportul mondial si pe locul 45 la import (10
miliarde dolari), cu o pondere de 0,3% situandu-se cu mult in urma unor tari cu potential
economic similar.
O evolutie asemanatoare a avut-o si ponderea comertului exterior national scazand de
la circa 50% in 1980 la circa 32% in 1988. Cat priveste volumul comertului exterior pe
locuitor, si acesta a scazut de 1100 dolari 900 dolari.
2.1.2 Trasaturi si tendinte inregistrate in evolutia comertului exterior

romanesc pana la integrarea Romanie in UE
13
12
Dupa decembrie 1989, fostele intreprinderi de comert exterior au fost transformate in

societati comerciale (societati pe actiuni), dar au continuat sa se afle sub coordonarea
ministerelor de resort, avand ca obiect de activitate desfasurarea operatiunilor de importexport al produselor ministerelor in subordinea carora se aflau. Liberalizarea formelor de
proprietate, precum si deschiderea efectuata prin promulgarea si aplicarea Legii nr. 54/1990 si
a Legii nr. 31/1991, au facut posibila infiintarea de societati particulare cu capital privat avand
ca obiect de activitate comertul international (mai ales ca investitiile initiale necesare se situau
la niveluri reduse). Principalele mutatii produse in sistemul organizatoric al comertului
exterior romanesc sub impactul celor aratate, in perioada 1990-1992, pot fi rezumate astfel:
mentinerea intreprinderilor de stat cu activitate de comert exterior care isi prelungesc
relatiile traditionale cu furnizori si beneficiari aflati de asemenea in proprietatea
statului;
infiintarea de societati comerciale cu capital privat autohton cu functii de case de
comert care intermediaza schimburile economice internationale;
infiintarea reprezentantelor proprii ale societatilor multinationale, care incep sa
deruleze activitati de import-export;
cresterea cererii de bunuri de larg consum din import care favorizeaza aparitia a
numeroase societati particulare cu capital romanesc sau strain in pozitia de importatori
a unor produse din aceasta categorie.
Perioada 1993-1996 este puternic marcata de fenomene turbulente care se produc atat
in sfera macroeconomica (caracterizata prin inconsecventa politicilor comerciale aplicate,
exacerbarea fenomenului inflationist, devalorizarea monedei nationale in raport cu
principalele devize etc.), cat si in cea microeconomica.
Perioada 1996-2002, se poate caracteriza, din punctul de vedere al evolutiei structurii
organizatorice a comertului exterior, ca fiind o perioada de consolidare si relativa stabilitate.
In acest interval, Romania a adoptat o serie de politici economice destinate reorientarii
geografice a schimburilor sale comerciale si, mai ales restructurarii interramuri a bunurilor
exportate si importate. In pofida acestor eforturi, tara noastra a ramas si in aceasta perioada un
importator net care inregistreaza un deficit comercial care tinde sa se permanetizeze
Principalele cauze responsabile pentru aceasta stare ,de fapt, raman insuficienta restructurare
a economiei, dar mai ales, ponderea ridicata a intreprinderilor de stat in totalul firmelor
producatoare de bunuri destinate exportului14.
In perioada 1999-2004, volumul comertului exterior a crescut cu peste 152%,
respectiv de la o valoare cumulata (export si import) de circa 17,9 milioane Euro in 1999 la
45,2 milioane Euro in anul 2004. Aceasta evolutie se datoreaza demonopolizarii activitatilor
de comert exterior, cresterii competitivitatii economiei, inclusiv pe calea majorarii investitiilor
straine, precum si liberalizarii tot mai accentuate a comertului, atat ca rezultat al negocierilor
multilaterale, cat mai ales al acordurilor de comert liber incheiate cu alte tari, un loc deosebit
ocupandu-l Acordul de Asociere cu Uniunea Europeana.
Cu toate acestea, comparativ cu statele membre ale UE, si chiar cu noile state membre,
volumul comertului exterior este redus (in anul 2004, volumul comertului exterior al
Republicii Cehe era de 107,5 milioane Euro, al Ungariei de 93,1 milioane Euro, iar al Poloniei
de peste 130 milioane Euro) 15.
In perioada 2001-2004, evolutia comertului exterior a fost supusa influentei combinate
a unei serii de factori interni si externi, dintre care: revigorarea economiei ce a favorizat
sporirea exporturilor si a importurilor; ani agricoli nefavorabili urmare a efectelor secetei
prelungite; dependenta inca mare a cresterii productiei industriale de importuri, in special
energetice si de completare; incetinirea masiva a cresterii economice mondiale si amanarea
relansarii in zona Euro; mentinerea la un nivel ridicat a preturilor unor resurse energetice;
14
Clipici, E., Relatii financiar-monetare internationale, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 65.
Anghelache C., Comertul exterior Finantare si analiz financiar-bancar, Editura Economic, Bucuresti,
2004, p. 15.
15
13
blocarea fluxurilor comerciala cu unele zone cu sensibilitate politica; inversarea raportului de

paritate intre Euro si dolarul SUA, precum si evolutia cursului de schimb al monedei nationale
fata de Euro.
Cresterea semnificativa a exporturilor in aceasta perioada a avut urmatoarele
caracteristici:
Concentrarea exportului pe un numar relativ restrans de grupe de produse. Este
important de mentionat faptul ca in anul 2004, patru grupe de produse detineau 74,9%
din totalul exporturilor, respectiv produse ale industriei usoare (29,8%), constructii de
masini (24,5%), produse metalurgice (15,4%) si produse ale industriei lemnului
(5,2%);
Tendinta de imbunatatire structurala a exporturilor. In anul 2004 fata de anul 1999, a
fost inregistrata o crestere cu 7,3 puncte procentuale a ponderii produselor industriei
constructiilor de masini in totalul exporturilor Romaniei (contributia acestei grupe de
produse la cresterea in valoare absoluta a exporturilor a fost de 3,3 milioane Euro in
anul 2004 fata de anul 1999), in timp ce cresterea exportului produselor industriei
chimice si a maselor plastice a fost de 1,8 puncte procentuale.
Orientarea din ce in ce mai ferma a exporturilor catre tarile europene, ajungandu-se de
la 84% din totalul exporturilor Romaniei in anul 1999 la 87,7% in anul 2004. In acelasi timp,
a scazut exportul catre alte zone, respectiv America si mai ales Africa - Orientul Mijlociu (de
la 11,9% din total exporturi in 1999 la 2,9% in 2003).
O dezvoltare notabila a inregistrat-o sectorul privat, a carui pondere in total exporturi a
crescut de la 65,6% in 1999 la 68,8% in 2004, iar in total importuri de la 72,1 % la 74,7%, in
aceeasi perioada.
Desi exportul a inregistrat cresteri, intre Romania si unele state care au aderat recent la
UE exista un decalaj semnificativ in aceasta privinta. In anul 2003, volumul exporturilor
Romaniei era de circa 3 ori mai redus decat cel al Poloniei, de 2,5 ori decat al Ungariei si de
2,6 ori decat al Cehiei, diferentele fiind mult mai mari comparative cu statele membre ale
UE-15.
Importurile au inregistrat o crestere de circa 164% in anul 2004 fata de anul 1999.
Dinamica cea mai accentuata a inregistrat-o importul de produse ale industriei constructiilor
de masini, datorita eforturilor de modernizare a economiei si de retehnologizare a industriei,
inclusiv pe calea aportului de bunuri de investitii promovate de patrunderea capitalului strain.
Majorarea importurilor se datoreaza, in principal, atat necesitatii sustinerii cresterii
economice realizate, cat si unor factori conjuncturali si climaterici (cresterea pretului pe piata
mondiala la titei, gaze naturale si huila energetica, declinul hidroenergetic cauzat de seceta si
drept consecinta, importurile suplimentare de pacura, ani agricoli nefavorabili). Un alt factor
important pentru evolutia recenta a importurilor il reprezinta cererea in crestere de bunuri de
folosinta indelungata, incurajata de expansiunea creditului de consum.
In anul 2004, balanta de plati a Romaniei a reflectat o deteriorare a soldului contului
curent atat in valoare absoluta, cat si ca pondere in PIB. Nivelul deficitului contului curent
inregistrat in anul 2004 a fost de 4 460 milioane euro, cu 45,7 % mai mare decat in anul
precedent, evolutie care s-a reflectat in cresterea ponderii acestuia in PIB la 7,6 % (de la 6 %
in 2003) 16.
Influenta determinanta asupra soldului contului curent a avut-o deficitul balantei
comerciale, care a insumat 5,3 miliarde euro si a carui pondere in PIB a crescut de la 7,8 la
suta in anul 2003 la 9 la suta in anul 2004. Accentuarea deficitului comercial cu 34,6 la suta
fata de anul precedent a fost determinata de accelerarea importurilor in trimestrele III si IV.
Exportul de bunuri si-a accentuat cresterea (de la 6,4 la suta in anul 2003 la 21,3 la
suta in anul 2004), ajungand la 18,9 miliarde euro, ca efect al majorarii preturilor externe (la
produse metalurgice, produse petroliere, masini, confectii, textile) si al modificarii volumului
si structurii exporturilor (masini, dispozitive mecanice, aparate si echipamente electrice,
16
Blnaru C. A., Comertul exterior al Romniei in contextul integrrii europene, Editura Alfa, Iasi, 2009, p. 47.
14
produse metalurgice, produse chimice, materiale plastice si cauciuc, mijloace de transport). In

aceste conditii, peste doua treimi din exporturile Romaniei au fost sustinute de confectii,
textile si incaltaminte, masini, aparate, echipamente, mijloace de transport si produse
metalurgice.
Dublarea ritmului de crestere al importurilor de bunuri (de la 12,3 la suta in anul 2003
la 24 la suta in anul 2004) si accelerarea acestuia in raport cu exporturile au condus la
ridicarea nivelului importului la 24,3 miliarde euro. Aceasta evolutie a fost determinata in
principal de cresterea preturilor externe, de majorarea cererii de bunuri de capital si de resurse
energetice primare si de extinderea creditului neguvernamental pentru bunuri de folosinta
indelungata (inclusiv leasing financiar pentru autoturisme).
Accentuarea soldului negativ al contului curent a fost alimentata si de cresterea cu
18,9 % a deficitului balantei veniturilor (pana la 1 421 milioane euro), datorita repatrierii de
catre nerezidenti a veniturilor din investitii directe si de portofoliu si a amplificarii platilor de
dobanzi ca urmare a cresterii imprumuturilor pe termen mediu si lung. De asemenea,
serviciile au inregistrat un deficit de 213 milioane euro, comparativ cu un excedent de 62
milioane euro in anul 2003, datorita cresterii platilor pentru transportul marfurilor importate si
al pasagerilor si pentru alte servicii (financiare, juridice, comerciale, profesionale si tehnice).
Largirea deficitului de cont curent a fost partial atenuata de evolutia pozitiva a balantei
transferurilor curente, al carei excedent s-a majorat cu 23,1 la suta, pana la 2 497 milioane
euro, pe seama fluxurilor banesti din strainatate.
In 2005, s-a accentuat tendinta de crestere a ponderii produselor realizate integral in
industrie, care au inregistrat o media anuala de crestere 19%, in detrimentul produselor
exportate care incorporeaza bunuri importate, care au crescut in medie cu 12,3%. Aceasta
tendinta indica scaderea exportului pe baza de Lohn (confectii tricotate -4,2%, imbracaminte
confectionata 2,3%) si cresterea exportului de produse realizate integral in industria
nationala.
Analiza structurii exportului din punctul de vedere al gradului de dezvoltare
tehnologica (conform clasificatiei OCDE), arata o slaba dezvoltare a sectoarelor industriei de
inalta tehnologie (aviatie, electronice, IT&C, farmaceutice) ale caror produse reprezinta 1,3%
din totalul exportului, cele ale sectoarelor industriilor de medie tehnologie (chimice,
petrochimice, masini si echipamente, echipamente electrice, vehicule cu motor), reprezinta
36,3%, cele ale sectoarelor industriilor de medie-joasa tehnologie (industria extractiva, plastic
si cauciuc, metalurgie, constructii navale) 19,7% si cele de joasa tehnologie (alimentare,
textile, hartie, lemn si mobilier) reprezinta 32,8%. Cele mai dinamice ramuri ale industriei ale
caror produse au avantaje competitive pe pietele externe, sunt: autovehiculele de transport in
crestere cu 67,8% (din care: autoturisme 211,1%, componente pentru autovehicule 47,3%);
masini si echipamente 17,7%; aparate electrice si electronice 17,1%; petrochimie 85,5%;
chimie 29% (din care: farmaceutica 54,3%, ingrasaminte 54,2 %, anorganica 33,1%, organica
16,4%, coloranti si pigmenti 21,8%); navala (nave si pacheboturi) 34,9%; metalurgie 12,8%
(din care: produse din fonta, fier si otel 34,1%, produse neferoase 47,8%); materiale plastice
19,1%; cauciuc (anvelope) 24,8%; mobila 8,9%. Uniunea Europeana a fost destinatia
principala la exportul Romaniei, cu o pondere de 67,6% (in crestere cu 9%, fata de 2004), dar
ritmuri de crestere mai mari s-au inregistrat si pe pietele din afara zonei UE, cum sunt: Europa
de est 41,2% (15,6% din totalul exportului), Asia-Oceania 34,5% (7,6%), America 65,2%
(5%) si Africa si Orientul Mijlociu 29,8% (2,2%). Principalii parteneri la export sunt: Italia
19,2 %, Germania 14%, Turcia 7.9%, Franta 7,4%, Marea Britanie 5,45%, Ungaria 4,1%,
Austria 3,1%, SUA 4,1%, Olanda 2,7%, Bulgaria 2,6%, Spania 2,4%, si Grecia 2,1%.
UE este principala sursa de aprovizionare a Romaniei, ocupand o pondere de 64,4%
din totalul importului, urmata de Asia-Oceania cu 11,5% si America cu 5,7%. Principalii
furnizori de produse in Romania sunt localizati in urmatoarele tari: Italia 15,4%, Germania
14,9%, Federatia Rusa 8,3%, Franta 6,7%, Turcia 4,9%, China 4%, Austria 3,7%, Kazahstan
3,3%, Ungaria 3,3%, Polonia 2,9%, Marea Britanie 2,9% si SUA 2,7%.
15
Figura 2.1.
Comertul exterior al Romaniei in perioada 2003-2006
Cresterea mai accentuata a importului decat cea a exportului a generat cresterea

deficitului balantei comerciale. Structura deficitului releva, insa, ca acesta se localizeaza cu
precadere la bunuri pentru aprovizionarea industriei si la bunuri de capital, care au sustinut
procesele de restructurare, modernizare si crestere a economiei din aceasta perioada, potential
generatoare de dezvoltare, export si noi locuri de munca.
Comparativ cu anul 2000 exporturile in anul 2007 au fost de 2,3 ori mai mari, iar
importurile de 2,9 ori17.
Exporturile catre tarile UE-25 au atins un nivel de 17449,7 mil. euro (reprezentand
67,7% din valoarea totala a exportului), in crestere cu 16,3% fata de 2005. arile de destinatie
au fost: Italia cu o pondere de 17,9% in totalul exportului; Germania 15,7%; Franta 7,5%,
Ungaria 4,9%; Marea Britanie 4,7%; Austria 2,7%; Olanda 2,5%; Spania 2,3% si Grecia
2,0%. In privinta exportului, pe grupe de tari, se observa un ritm de crestere mai accentuat
catre tarile din Europa de Est cu 38,8% acestea detinand o pondere de 18,6% in totalul
exportului.
Valoarea exporturilor realizata in anul 2006 a inregistrat un nivel de 25,9 mld. euro, in
crestere fata de anul anterior cu 16,2% si un spor in valoare absoluta de 3,6 mld. euro,
provenind din exporturile de:
produse ale industriei constructiilor de masini, care au inregistrat cea mai pronuntata
crestere 36,4%, pe seama majorarilor localizate la autovehicule cu 50,4% si la masini
si aparate mecanice si electrice cu 33,1%. Grupa a contribuit cu 60% la cresterea
exporturilor totale. Aceasta situatie demonstreaza faptul ca industria romaneasca
incearca sa raspunda cererii externe orientandu-se catre produse cu valoare adaugata
ridicata;
produse agroalimentare in crestere cu 26,8%, care detine 3,3% din total export, in
principal pe seama majorarii exportului de cereale cu 45,7% si diverse produse
alimentare, bauturi si tigari;
17
Analiza are ca surs informational date publicate de Institutul National de Statistic si date preluate pe baz
de conventie de la Agentia National a Vmilor.
16
Figura 2.2.
Evolutia lunara a exportului Romaniei in perioada 2004 - 2006
Exporturile industriei usoare, care pana in anul 2004 detineau contributia cea mai mare
la oferta externa, in ultimii ani sunt practic stagnante. In interiorul grupei se remarca evolutii
diferite, astfel au crescut livrarile de produse textile (12%) si de pielarie si incaltaminte
(6,7%) si s-au redus articolele de imbracaminte (cu -4,6%)18.
Deficitul comercial din 2006 a insumat 11758,7 mil. euro, calculat ca diferenta intre
exportul de marfuri FOB si importul FOB (cu +3952,4 mil. euro mai mare fata de intervalul
corespunzator din 2005), respectiv -14895,3 mil. euro, calculat ca diferenta intre exportul
FOB si importul CIF (care include si serviciile de transport si asigurare), respectiv cu +4581,9
mil. euro.
Figura 2.3.
Evolutia lunara a exportului Romaniei in perioada 2003-2006
18
17
Cele mai insemnate deficite comerciale (FOB-CIF) in anul 2006 s-au inregistrat la
urmatoarele produse:
masini si aparate, echipamente electrice si parti ale acestora -4636,0 mil. euro;
produse minerale (titei, gaze si carbune) -3331,3 mil. euro;
vehicule de transport si parti ale acestora -2165,6 mil. euro;
materiale plastice, cauciuc si produse din acestea -1435,0 mil. euro;
produse ale industriei chimice si industriilor conexe -2062,2 mil. euro (din acestea:
produse farmaceutice -1188,0 mil. euro);
produse alimentare diverse - 927,0 mil. euro; hartie si cartoane cu - 634,4 mil. euro;
materiale pentru constructii -541,6 mil. Euro
2.1.3 Trasaturi si tendinte inregistrate in evolutia comertului exterior romanesc

dupa integrarea Romanie in UE
Volumul comertului exterior cu marfuri, in anul 2007 s-a cifrat la 80262,9 mil. euro,
inregistrand o crestere cu 20,5%, fata de aceeasi perioada a anului 2006. Exportul a fost in
valoare de 29380,3 mil. euro, in crestere cu 13,7%, iar importul a insumat 50882,6 mil. euro,
in crestere cu 24,9%.
Expedierile intracomunitare ale Romaniei au fost in anul 2007 de 21117,8 mil. euro,
iar exporturile extracomunitare au fost de 8262,5 mil. euro, inregistrand cresteri cu 15,9% si
respectiv 8,4% fata de anul 2006. Exporturile intracomunitare au avut o pondere de 71,9% in
exportul total.
Inca din trimestrul IV al anului 2008, efectele crizei economice mondiale au inceput sa
se manifeste mai intens si in Romania, incetinirea economica devenind o realitate. Rezultatele
statistice evidentiaza reducerea semnificativa a activitatilor din economie cu repercusiuni
directe asupra relatiilor comerciale internationale ale Romaniei, care s-au restrans puternic.
Astfel, in primul semestru al anului 2009 s-a continuat, in linii mari, trendul
descendent inregistrat incepand cu trimestrul IV al anului 2008. Exporturile de bunuri,
comparativ cu primul semestru al anului 2008, s-au redus cu 20,3% pana la valoarea de 13,6
mld. euro, in timp ce importurile au fost cu 36,4% mai mici si au atins o valoare de 17,9 mld.
Euro.
Tabelul 2.2.
18
Evolutia comertului exterior - % -
Export - total, din care:

Intra
Extra
Import - total, din care:
Intra
Extra
2009/ 2008
-19,0
-14,4
-30,4
-34,5
-31,6
-41,6
Sursa: Calcule CNP pe baza datelor Institutului National de Statistica
Astfel, in trimestrul I exporturile si importurile de bunuri au inregistrat scaderi

semnificative fata de trimestrul I 2008 (de 19%, respectiv 34,5%), dar si comparativ cu
trimestrul IV anterior (de 14,7%, respectiv 33,5%).
Figura 2.4.
Evolutia comertului exterior Romaniei in perioada 2007-2009
Tendinta descrescatoare a schimburilor comerciale a continuat si in cel de-al II-lea

trimestru al anului 2009. Astfel, fata de trimestrul II al anului anterior, dinamica exporturilor a
atins o valoare negativa de 21,5% iar importurile de bunuri s-au redus cu 38,1% conducand la
o diminuare a deficitului comercial cu 62,3%19.
Comparand evolutia comertului exterior din trimestrul II cu trimestrul I al anului
2009, se poate observa o redresare. Astfel, exporturile si-au imbunatatit dinamica, realizand o
crestere de 5,7%, in timp ce la importuri, cresterea a fost de 6,9%.
Evolutiile lunare ale comertului exterior arata o revenire a acestuia, astfel in luna iunie,
comparativ cu luna mai, exporturile de bunuri au inregistrat o majorare cu 11,4%.
Figura 2.5.
Evolutia lunara a exportului Romaniei in perioada 2007-2009
19
19
Din punct de vedere al structurii, comertul exterior din primul semestru al anului 2009
se caracterizeaza prin majorarea ponderii detinute de componenta sa intracomunitara, pe
fondul restrangerii schimburilor comerciale cu statele din afara UE.
Figura 2.6.
Principalele tari partenere la export Romaniei in perioada 01.01.2009-30.06.2009
Comertul exterior derulat cu tarile membre UE s-a concretizat in aceasta perioada intrun deficit de 3,1 mld. euro, aici concentrandu-se 71,2% din totalul deficitului comercial.
Comparativ cu semestrul I al anului 2008, reducerea exporturilor intracomunitare a fost de
15,4%, in timp ce scaderea importurilor intra UE s-a situat cu 17,8 puncte procentuale peste
cea a exporturilor20. Astfel, pe fondul deteriorarii conditiilor privind cererea la nivel
international, s-a produs o reducere semnificativa a schimburilor comerciale si catre statele
din afara UE. Pe aceasta zona, exporturile au fost cu 31,9% mai mici decat in primele 6 luni
ale anului 2008, in timp ce importurile si-au restrans volumul cu 43,9% si si-au redus
contributia la importurile totale cu 3,5 puncte procentuale. Ca urmare a acestei evolutii,
deficitul comercial extra UE a avut o valoare de 1,3 mld. euro, constituind 28,8% din deficitul
comercial, inregistrat la nivel national, al primei jumatati a anului 2009.
Din analiza datelor furnizate de INS cu privire la comertul exterior in primele 6 luni,
se observa faptul ca exporturile de bunuri au fost cu 20,3% mai mici decat in perioada
similara a anului 2008, atingand o valoare nominala de 13,6 mld. euro. In perioada analizata,
valoarea medie lunara a exporturilor a fost de 2,3 mld. euro, fata de 2,8 mld. euro, cat se
inregistra la sfarsitul primului semestru al anului 2008.
20
p.96.
20
In perioada ianuarie-iunie 2009, topul primelor 10 tari partenere la export a reprezentat

67,7% din total exporturi, singura tara nemembra UE fiind Turcia, cu o contributie de 5,0%.
Celelalte principale tari de destinatie a exportului au fost: Germania (19,0%); Italia (16,0%);
Franta (8,2%); Ungaria (4,4%); Olanda (3,2%); Regatul Unit (3,2%); Bulgaria (3,1%); Spania
(2,9%); Austria (2,7%)21.
Exporturile realizate in intervalul ianuarie-mai 2009, au fost constituite in proportie de
45,7% din produse ale constructiilor de masini. Contributia suplimentara de 6,8 puncte
procentuale fata de intervalul corespunzator al anului precedent a fost data de majorarea
ponderii exporturilor de calculatoare si produse electronice si optice cu 3,8 puncte
procentuale, a celor de autovehicule de transport rutier, remorci si semiremorci cu 2,2 puncte
procentuale, precum si a altor mijloace de transport cu 1,8 puncte procentuale.
Industria usoara reprezinta a doua componenta importanta a exporturilor de bunuri,
reprezentand cca. 15% din total. Articolele de imbracaminte care au ponderea cea mai mare in
exporturile grupei (58,3%) si-au redus dinamica cu 20,5%, dar au avut aceeasi contributie la
totalul exporturilor (8,6%), in timp ce produsele industriei textile si pieile si produsele din
piele au avut o contributie suplimentara la realizarea exporturilor, fata de perioada de
comparatie, de 0,3 puncte procentuale, respectiv 0,7 puncte procentuale.
Contributii mai mari la realizarea exporturilor, fata de semestru I al anului 2008 au
avut si produsele din lemn, inclusiv mobila (7,4%), agricultura, vanatoarea, silvicultura si
piscicultura (4,3%), precum si produsele alimentare, bauturi si tutun (3,1%). Concomitent, sau inregistrat si reduceri ale contributiei aduse de unele grupe importante de produse. Astfel,
exporturile de produse chimice, cauciuc si mase plastice au avut un aport cu 1,7 puncte
procentuale mai mic la realizarea exporturilor totale, principala cauza fiind micsorarea
ponderii detinute in total de exporturile de substan tele si produsele chimice cu 2,4 puncte
procentuale fata de perioada ianuarie-iunie a anului 2008 (de la 5,7% la 3,3%). Industria
metalurgica a avut, de asemenea, o evolutie care a determinat reducerea contributiei sale la
realizarea exporturilor totale cu 4,4 puncte procentuale (de la 10,4% la 6,0%).
Figura 2.7.
Evolutia comertului exterior extra-UE pentru 2008-2009
Din analiza datelor statistice disponibile privind comertul exterior din primele 6 luni
ale anului, putem observa ca valoarea bunurilor importate a fost de 17,9 mld. euro, fiind cu
36,4% mai mica decat cea realizata in perioada corespunzatoare a anului precedent. Valoarea
21
p.96.
21
medie lunara a importurilor pe perioada analizata a fost de 3 mld. euro in semestrul I 2009
fata de 4,7 mld. euro, cat se inregistra in perioada de comparatie din anul 2008.
Deficitul comercial FOB-CIF in primele 6 luni ale anului 2009, a insumat 4381,5 mil.
euro, in scadere cu cca. 61% fata de aceeasi perioada a anului 2008.
Analizand evolutia soldului balantei comerciale in primul semestru al anului 2009, pe
principalele ramuri de activitate, putem remarca faptul ca s-a inregistrat excedent comercial la
produsele din lemn, inclusiv mobila si la produsele industriei usoare si deficite la restul
ramurilor importante22.
Ca urmare a schimburilor comerciale realizate de Romania cu principalele state
partenere, deficite mai insemnate s-au realizat pe relatia cu Europa din cadrul careia se fac
remarcate: Ungaria 905,6 mil. euro; Austria 519,4 mil. euro; Germania 422,8 mil. euro;
Federatia Rusa 377,6 mil. euro; Polonia 340,2 mil. euro; Olanda 279,6 mil. euro; Italia -31,7
mil. euro. O valoare ridicata a deficitului s-a inregistrat si cu Kazahstanul 618,9 mil. euro, iar
pe zona Asia-Oceania deficite mai semnificative se remarca la R.P. Chineza 749,3 mil. euro;
R. Coreea 64,3 mil. euro. Si in relatiile cu continentul american s-au inregistrat deficite:
S.U.A 109,3 mil. euro; Brazilia 83,1 mil. euro; Canada 18,6 mil. euro.
Valoarea totala a comertului international al Romaniei, in anul 2010, a fost de 84.095,1
mil. euro, in crestere cu 23,6% fata de anul trecut, exportul inregistrand o crestere la 37.293,5
mil. euro (+28,2%), iar importul la 46.801,6 mil. euro (+20,2%). In aceste conditii, deficitul
balantei comerciale al Romaniei a scazut cu 3,7% la sfarsitul celor doua perioade de
comparatie, de la nivelul de -9.869,0 mil. euro, la -9.508,1 mil. euro.
Comertul total intracomunitar al Romaniei s-a majorat cu 21,5%, la 60.838,0 mil.
euro, din care exportul a cunoscut o crestere cu 24,6%, fiind de 26.914,1 mil. euro, iar
importul cu 19,2%, cifrandu-se la 33.923,9 milioane euro. Soldul negativ al balantei
comerciale. Romania in relatia cu partenerii din Uniunea Europeana (UE) a crescut cu 2,0%
in anul 2010 fata de anul anterior, de la -6.871,3 mil. euro, la -7.009,8 mil. Euro.
Exportul si importul Romaniei se desfasoara, cu precadere, cu statele europene (88,8%
din total export si, respectiv, 87,2% din total import). Comertul intracomunitar (cu cele 26 tari
membre ale UE) reprezinta o pondere de 72,2% la export si de 72,5% la import.
In anul 2010, primele 10 tari de destinatie pentru exporturile romanesti au fost:
Germania (cu o pondere in totalul exportului Romaniei de 18,1%), Italia (13,8%), Franta
(8,3%), Turcia (6,9%), Ungaria (4,8%), Marea Britanie (3,6%), Bulgaria (3,6%), Spania
(3,0%), Olanda (2,8%) si Polonia (2,6%), ponderea cumulata a acestor tari fiind de 67,5% in
total export23.
La import primele 10 tari partenere ale Romaniei (tari de origine pentru importuri
extracomunitare si de expeditie pentru importuri intracomunitare) detin o pondere de 67,8%
din total import realizat in anul 2010, respectiv: Germania (16,7%), Italia (11,6%), Ungaria
(8,7%), Franta (5,9%), China (5,5%), Federatia Rusa (4,4%), Austria (4,1%), Polonia (3,7%),
Turcia (3,7%) si Olanda (3,5%).
Balanta comerciala a Romaniei a inregistrat la nivelul principalilor 10 parteneri
comerciali la export si, respectiv, la import, urmatoarele tendinte de-a lungul anului 2010:
deficit comercial in crestere pe relatiile Ungaria (-2.278,8 mil. euro, nivelul soldului la
31 decembrie 2010), China (-2.247,9 mil. euro), Federatia Rusa (-1.205,7 mil. euro),
Polonia (-767,2 mil. euro), Olanda (-615,7 mil. euro), Italia (-260,9 mil. euro) si
Bulgaria (-102,3 mil.euro);
deficit comercial in scadere pe relatiile Germania (-1.083,4 mil. euro) si Austria
(1.052,7 mil.euro);
excedent comercial in crestere pe relatiile: Turcia (+842,6 mil. euro), Franta (+331,4
mil euro), Marea Britanie (+279,8 mil. euro) si Spania (+147,9 mil. euro).
22
23
22
Valoarea totala a comertului international al Romaniei, in primele sase luni ale anului
2011, a fost de 48.661,4 mil. euro, in crestere cu 24,1% fata de aceeasi perioada a anului
trecut, exportul inregistrand o crestere la 22.028,6 mil. euro (+28,3%), iar importul la
26.632,8 mil. euro (+20,8%).
In aceste conditii, deficitul balantei comerciale a Romaniei a scazut cu 5,7% la
sfarsitul celor doua perioade de comparatie, de la nivelul de -4.884,3 mil. euro, la -4.604,2
mil. euro.
importul cu 19,6%, cifrandu-se la 18.984,3 milioane euro.
Soldul negativ al balantei comerciale Romania in relatia cu partenerii din Uniunea
Europeana (UE) a scazut cu 1,5% in perioada ianuarie - iunie 2011 fata de perioada
corespunzatoare din anul anterior, de la -3.276,2 mil. euro, la -3.226,7 mil. euro.
O tendinta de evolutie similara, insa mai accentuata, a fost inregistrata si pe ansamblul
relatiilor comerciale din afara spatiului comunitar. Comertul total extracomunitar a insumat
13.919,5 mil. euro, cu 29,5% mai mult in primele sase luni ale anului 2011 fata de aceeasi
perioada a anului 2010, din care export 6.271,0 mil. euro (+37,3%), iar import 7.648,5 mil.
euro (+23,8%)24.
Tabelul 2.4.
Comertul international al Romaniei lunar la 31.12.2011 comparativ cu 31.12.2010
EXPORT
2010
Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
2315.31
2564.62
3027.79
2893.34
3051.66
3371.01
3390.72
2788.35
3529.43
3521.73
3619.54
3294.30
2011
3417.06
3522.26
4105.82
3398.14
3852.31
3773.72
3795.34
3463.92
4199.49
4121.61
4118.93
3272.20
2010
IMPORT
2011
2781.93
3217.36
3975.69
3781.40
4012.26
4306.35
4051.74
3421.15
4365.61
4284.55
4565.79
4137.90
3628.37
3933.40
4991.15
4388.16
5045.62
4681.06
4480.77
4347.01
5024.90
4905.52
5068.54
4329.10
2010
-466.62
-652.74
-947.90
-888.05
-960.60
-935.34
-661.02
-632.81
-836.18
-762.83
-946.25
-843.60
SOLD
2011
-211.30
-411.14
-885.33
-990.02
-1193.32
-907.34
-685.43
-883.09
-825.40
-783.90
-949.61
-1056.89

din total export si, respectiv, 88,3% din total import). Comertul intracomunitar (cu cele 26 tari
membre ale UE) reprezinta o pondere de 71,5% la export si de 71,3% la import. Valoarea
totala a comertului international al Romaniei, in anul 2011, a fost de 99.864,4 mil. euro, in
crestere cu 18,5% fata de anul trecut, exportul inregistrand o crestere la 45.040,8 mil. euro
(+20,5%), iar importul la 54.823,6 mil. euro (+16,9%).
In aceste conditii, deficitul balantei comerciale a Romaniei a crescut cu 2,6%, de la
nivelul de -9.533,9 mil. euro (31 decembrie 2010), la -9.782,8 mil. euro (31 decembrie 2011).
importul cu 17,2%, cifrandu-se la 39.826,1 mil. euro. Soldul negativ al balantei comerciale
24
p.96.
23
Romania in relatia cu partenerii din Uniunea Europeana (UE) a crescut cu 10,7% in anul 2011
fata de anul anterior, de la -7.039,1 mil. euro, la -7.795,4 mil. euro.
O tendinta de evolutie similara, insa mai accentuata la export, a fost inregistrata si pe
ansamblul relatiilor comerciale din afara spatiului comunitar.
Comertul total extracomunitar a insumat 28.007,6 mil. euro, cu 20,1% mai mult in
anul 2011 fata de anul 2010, din care export 13.010,1 mil. euro (+24,9%), iar import 14.997,5
mil. euro (+16,2%). Pentru aceleasi doua perioade de analiza, deficitul balantei comerciale
Romania - tari non-UE a scazut de la -2.494,8 mil. euro, la -1.987,4 mil. euro (-20,3%).
Pe fondul cresterii mai pronuntate a comertului pe relatia extracomunitara comparativ
cu cea intracomunitara, ponderea schimburilor comerciale totale cu tarile UE in comertul
international romanesc a scazut de la 72,3% in anul 2010, la 72,0% in anul 2011. Analiza
exporturilor pe grupe de marfuri pune in evidenta faptul ca, la nivelul principalelor categorii
de produse s-au inregistrat cresteri la toate livrarile pe piata internationala si, in functie de
ponderea detinuta in total export, au influentat amplitudinea trendului ascendent al exportului
realizat in anul 2011, comparativ cu anul anterior.
In anul 2011, primele 10 tari de destinatie pentru exporturile romanesti au fost:
Germania (cu o pondere in totalul exportului Romaniei de 18,6%), Italia (12,8%), Franta
(7,5%), Turcia (6,2%), Ungaria (5,6%), Bulgaria (3,6%), Marea Britanie (3,2%), Olanda
(3,1%), Spania (2,4%) si Polonia (2,4%), ponderea cumulata a acestor tari fiind de 65,4% in
total export.
din total import realizat in anul 2011, respectiv: Germania (17,1%), Italia (11,4%), Ungaria
(8,7%), Franta (5,8%), China (4,6%), Kazahstan (4,2%), Austria (4,0%), Polonia (4,0%),
Federatia Rusa (3,8%) si Turcia (3,5%).
Tabelul 2.5.
Evolutia volumului si structurii comertului internattonal al Romaniei pe grupe
principale de produse la 31.12.2011 comparativ cu 31.12.2010
- milioane EURO -
Crestere, din care:

1. Produse ale industriei
constructoare de masini
textile si pielariei
3. Produse minerale
chimice si mase plastice
5. Produse agroalimentare
2010
37367.80
100.00%
16380.84
43.84%
4549.32
12.17%
EXPORT
2011
45040.81
100.00%
19189.64
42.61%
5233.22
11.62%
2059.23
5.51%
3553.16
9.51%
2589.20
5.75%
4678.71
10.39%
25.74
3126.12
8.37%
3993.53
8.87%
27.75
Crestere 2010
20.53
46901.74
100.00%
17.15
17630.42
37.59%
15.03
4203.99
8.96%
31.68
5178.41
11.04%
7930.57
16.91%
IMPORT
2011
54823.60
100.00%
20095.84
36.66%
4864.30
8.87%
Crestere
16.89
13.98
15.71
6656.97
12.14%
9412.99
17.17%
28.55
3926.67 4427.56
8.37%
8.08%
12.76
18.69
2.2. Structura Comertului Internationala a Romaniei (pe tipuri de marfuri)

si pe parteneri comerciali in anul 2012
24
Valoarea totala a comertului international al Romaniei, in prima luna a anului 2012, a

fost de 7.402,7 mil. euro, in crestere cu 5,1% fata de aceeasi perioada a anului trecut, exportul
inregistrand o crestere la 3.472,1 mil. euro (+1,6%), iar importul la 3.930,6 mil. euro (+8,3%).
In aceste conditii, deficitul balantei comerciale a Romaniei a crescut cu 117,0%, de la nivelul
de -211,3 mil. euro (31 ianuarie 2011), la -458,5 mil. euro (31 ianuarie 2012).
Comertul total intracomunitar al Romaniei s-a majorat cu 7,4%, la 5.414,1 mil. euro,
din care exportul a cunoscut o crestere cu 4,2%, fiind de 2.559,3 mil. euro, iar importul cu
10,4%, cifrandu-se la 2.854,8 mil. euro.
Soldul negativ al balantei comerciale Romania in relatia cu partenerii din Uniunea
Europeana (UE) a crescut cu 128,5% in luna ianuarie 2012 fata de perioada corespunzatoare
din anul anterior, de la -129,3 mil. euro, la -295,5 mil. Euro.
Figura 2.8.
Comertul intracomunitar al Romaniei in perioada 01-31.01.2012, comparativ cu
perioada corespunzatoare din anul 2011
Pe ansamblul relatiilor comerciale din afara spatiului comunitar a fost inregistrata o

evolutie descrescatoare, datorata in principal reducerii exportului. Comertul total
extracomunitar a insumat 1.988,6 mil. euro, cu 0,8% mai putin in prima luna a anului 2012
fata de aceeasi perioada a anului 2011, din care export 912,8 mil. euro (-5,1%), iar import
1.075,8 mil. Euro (+3,1%)25.
Pentru aceleasi doua perioade de analiza, deficitul balantei comerciale Romania - tari
non-UE a crescut de la -82,0 mil. euro, la nivelul de -163,0 mil. euro (+98,8%).
Pe fondul scaderii volumului comertului pe relatia extracomunitara, ponderea
schimburilor comerciale totale cu tarile UE in comertul international romanesc a crescut de la
71,5% in prima luna a anului 2011, la 73,1% in prima luna din anul 2012.
Analiza exporturilor pe grupe de marfuri pune in evidenta faptul ca majoritatea
principalelor categorii de produse au inregistrat cresteri ale livrarilor pe piata internationala si,
in functie de ponderea detinuta in total export, au influentat amplitudinea trendului ascendent
25
25
al exportului realizat in prima luna a anului 2012, comparativ cu aceeasi perioada a anului
trecut.
Dupa marimea cresterii absolute inregistrata de livrarile la export in perioadele de timp
de comparatie, principalele grupe de produse pot fi ierarhizate dupa cum urmeaza:
produse ale industriei constructoare de masini (inclusiv electrotehnica) +34,2 mil. euro
(+2,3%);
produse ale industriei textile si pielariei +20,5 mil. euro (+5,0%);
produse agroalimentare +20,4 mil. euro (+9,3%);
produse ale industriei lemnului, hartiei (inclusiv mobila) +18,9 mil. euro (+7,4%);
metale comune si articole din acestea+8,8 mil. euro (+2,1%);
produse ale industriei chimice si mase plastice +4,3 mil. euro (+1,2%).
Reduceri ale exporturilor s-au inregistrat la:
produse minerale -66,1 mil. euro (-24,7%);
articole din piatra, ipsos, ciment, sticla si ceramica -1,2 mil. euro (-5,9%).
In structura principalelor grupe de produse, importurile romanesti au inregistrat
evolutii diferite in prima luna a anului 2012 fata de perioada corespunzatoare a anului trecut.
Astfel, cresteri absolute s-au inregistrat la:
produse minerale +110,4 mil. euro (+28,2%);
produse ale industriei chimice si mase plastice+81,8 mil. euro (+12,6%);
produse ale industriei constructoare de masini (inclusiv electrotehnica) +76,6 mil. euro
(+5,7%);
produse ale industriei textile si pielariei+24,4 mil. euro (+7,1%);
metale comune si articole din acestea +6,8 mil. euro (+1,6%);
articole din piatra, ipsos, ciment, sticla si ceramica+2,9 mil. euro (+7,7%);
produse agroalimentare +0,8 mil. euro (+0,3%).
atat din total export, cat si din total import). Comertul intracomunitar (cu cele 26 tari membre
ale UE) reprezinta o pondere de 73,7% la export si de 72,6% la import.
In perioada 01-31.01.2012, primele 10 tari de destinatie pentru exporturile romanesti
au fost: Germania (cu o pondere in totalul exportului Romaniei de 21,5%), Italia (13,4%),
Franta (6,9%), Ungaria (6,1%), Turcia (5,4%), Bulgaria (3,6%), Marea Britanie (3,5%),
Polonia (2,7%), Olanda (2,5%) si Austria (2,3%), ponderea cumulata a acestor tari fiind de
67,9% in total export.
din total import realizat in prima luna a anului 2012, respectiv: Germania (17,6%), Italia
(10,3%), Ungaria (8,9%), Franta (6,3%), Kazahstan (5,2%), China (4,2%), Austria (4,0%),
Polonia (4,0%), Olanda (3,7%) si Federatia Rusa (3,5%).
Balanta comerciala a Romaniei a inregistrat la nivelul principalilor 10 parteneri
comerciali la export si, respectiv, la import, urmatoarele tendinte de-a lungul perioadei 0131.01.2012:
deficit comercial in crestere pe relatiile: Kazahstan (-205,4 mil. euro, nivelul soldului
la 31 ianuarie 2012), Austria (-77,4 mil. euro), Federatia Rusa (-67,8 mil. euro),
Polonia (-62,0 mil. euro), Olanda (-57,8 mil. euro) si Franta (-6,3 mil. euro);
deficit comercial in scadere pe relatiile: China (-139,3 mil. euro) si Ungaria (-139,2
mil. euro);
excedent comercial in crestere pe relatiile: Germania (+52,6 mil. euro), Bulgaria
(+33,5 mil. euro) si Marea Britanie (+19,9 mil. euro);
excedent comercial in scadere pe relatiile: Italia (+60,4 mil. euro) si Turcia (+58,6 mil.
euro).
26
Niveluri semnificative ale deficitului balantei comerciale a Romaniei pe tari partenere

s-au mai inregistrat pentru: Cehia (-38,1 mil. euro), Belgia (-26,9 mil. euro), Azerbaidjan (26,2 mil. euro), Mexic (-22,6 mil. euro), Elvetia (-20,6 mil. euro), Irlanda (-18,2 mil. euro),
Slovacia (-15,2 mil. euro), Danemarca (-12,8 mil. euro), Japonia (-12,5 mil. euro) si Taiwan
(12,5 mil. euro) 26.
Contributii importante de compensare partiala a deficitului balantei comerciale a
Romaniei au avut si excedentele comerciale pe relatiile: Serbia (+46,9 mil. euro), Ucraina
(+34,6 mil. euro), Norvegia (+31,2 mil. euro), Algeria (+21,7 mil. euro), Oman (+21,7 mil.
euro), Israel (+20,6 mil. euro), Egipt (+20,3 mil. euro), Maroc (+20,0 mil. euro), Iran (+18,8
mil. euro) si R. Araba Siriana (+15,1 mil. euro).
Tabel 2.6.
Evolutia volumului si structurii comertului international al Romaniei pe grupe
principale de produse la 31.01.2012 comparativ cu 31.01.2011
2011
Crestere, din care:
3417.06
100.00%
EXPORT
2012
3472.11
100.00%
Crestere
(%)
1.61
2011
3628.37
100.00%
IMPORT
2012
3930.63
100.00%
Crester
e
8.33
1 Produse ale industriei

Constructoare de masini
1467.93
42.96%
1502.16
43.26%
2.33
1346.30
37.10%
1422.88
36.20%
5.69
2 Produse ale industriei textile si

Pielariei
410.75
12.02%
431.21
12.42%
4.98
340.87
9.39%
365.22
9.29%
7.14
3 Produse minerale
267.41
7.83%
201.29
5.80%
-24.73
391.23
10.78%
501.58
12.76%
28.20
4 Produse ale industriei chimice si

mase plastice
345.44
10.11%
349.74
10.07%
1.24
647.22
17.84%
729.04
18.55%
12.64
5 Produse agroalimentare
218.79
6.40%
239.21
6.89%
9.33
289.18
7.97%
290.02
7.38%
0.29
6 Metale comune si articole din

Acestea
419.68
12.28%
428.44
12.34%
2.09
413.70
11.40%
420.48
10.70%
1.64
7 Produse ale industriei lemnului,

hartiei (inclusiv mobila)
256.33
7.50%
275.22
7.93%
7.37
152.98
4.22%
149.90
3.81%
-2.01
41.11
1.05%
7.69
8 Articole din piatra, ipsos, ciment, 19.61

18.45
-5.93
38.18
sticla si ceramica
0.57%
0.53%
1.05%
2.3 Pozitia Romaniei in Comertul International la nivel mondial

Participarea Romaniei la comertul mondial, dezlegata astazi de prejudecati politice sau
de alta natura, nu este restrictionata in nici un fel din punct de vedere legal si nici de facto,
avand astfel, practic, o vocatie universala.
Principiile care guverneaza participarea tarii la schimburile economice internationale
se desprind cu pregnanta din cateva documente internationale fundamentale - bi- sau
multilaterale - pe care Romania le-a incheiat in ultimii ani27.
26
27
27
a) Dintre acestea se impune a fi mentionata in primul rand, Carta de la Paris pentru o

noua Europa adoptata la 21 noiembrie 1990 si semnata si de Romania, alaturi de celelalte tari
europene, S.U.A. si Canada, participante la Conferinta pentru securitate si cooperare in
Europa. Aceasta carta, care atinge o paleta larga de aspecte politice, economice, sociale si
culturale ale Europei contemporane, deschide, asa cum se arata in chiar preambulul ei, o noua
era de democratie, pace si unitate, marcand sfarsitul perioadei de confruntare si divizare a
continentului, si exprima vointa statelor semnatare de a intemeia relatiile dintre ele pe
principiile respectului si cooperarii. Carta de la Paris, reunind vointa statelor care detin
ponderea covarsitoare in volumul si structura schimburilor economice internationale,
consacra, in capitolul sau privind Cooperarea economica, si principii care privesc in mod
direct comertul international.
b) Principiile Cartei de la Paris, au fost reluate, in sinteza in Documentele
Conferintei la nivel inalt pentru securitate si cooperare in Europa (Helsinki, 9-11 iulie 1992),
respectiv in Deciziile de la Helsinki, cap. VII Cooperarea economica. Statele participante
la aceasta conferinta - printre care si Romania - si-au propus ca obiectiv major, in domeniul
cooperarii economice, intensificarea cooperarii intre ele in vederea realizarii unei dezvoltari
economice durabile, precum si continuarea cooperarii in sprijinirea acelor state participante
care sunt angajate in procesul de tranzitie spre economia de piata.
c) Documentul fundamental privind integrarea europeana a Romaniei il constituie
Acordul european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile
Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie
1993. Conform prevederilor acestui acord, unul din obiectivele esentiale ale asocierii il
constituie sa promoveze dezvoltarea comertului; precum si relatiile economice armonioase
intre parti, sprijinind astfel dezvoltarea economica a Romaniei, precum si sa asigure o baza
pentru cooperarea economica. Elementele esentiale ale asocierii, care trebuie sa inspire
politicile externe si interne ale partilor constau in respectarea principiilor democratice si a
drepturilor omului stabilite in actul final de la Helsinki si Carta de la Paris pentru o noua
Europa, precum si a principiilor economiei de piata.
d) Obiectivele si principiile de desfasurare a relatiilor economice internationale ale
Romaniei sunt continute si in Acordul intre statele Asociatiei Europene a Liberului Schimb si
Romania, semnat la Geneva la 10 decembrie 1992.
2.4. Impactul aderarii Romaniei la UE asupra schimburilor

comerciale ale Romaniei
In general se recunoaste ca exporturile creeaza locuri de munca, dar extinderea
exporturilor este conditionata de catre partenerii comerciali de deschiderea fata de importuri.
Alta teza, mai putin recunoscuta, este ca importurile elibereaza resurse de productie din
ramuri mai putin competitive, care, puse la dispozitia ramurilor cu avantaje comparative, pot
ridica competitivitatea intregii economii nationale.
Din traditionalul model static al schimburilor rezulta ca acestea permit unei economii
nationale sa atinga un nivel mai inalt al productiei si consumului comparativ cu situatia de
autarhie28.
Adaptarea structurii productiei nationale la semnalele pietei mondiale, concretizate in
modificarile de preturi, este un proces insotit de costuri pe termen scurt sau mediu. Dar in
modelul respectiv nu sunt evidentiate impulsurile de crestere rezultate prin restructurarea
productiei.
S-ar putea considera ca impuls faptul ca ramura cu avantaj comparativ isi extinde
productia si ridica salariile, creste in ansamblu performanta muncii, se diminueaza somajul si
astfel se extind posibilitatile de productie ale economiei nationale.
28
28
Se trece cu vederea insa ca poate ramane capital nefolosit in ramura a carei productie
s-a contractat, diminuandu-se prin aceasta posibilitatile de productie. Prin crestere economica
intelegem in general o extindere pe durata mai multor ani a capacitatilor de productie ale unei
tari. Problema privind relatia comert-crestere economica apare si in legatura cu procesele de
integrare economica, unde se formuleaza intrebarea daca procesul cresterii economice
intensifica, sau slabeste integrarea economica. Pentru analiza efectelor cresterii economice
asupra comertului international trebuie avute in vedere dimensiunea tarii - daca aceasta
influenteaza sau nu parametrii economiei mondiale - precum si cauza cresterii economice:
modificarea stocului de factori de productie ai tarii, sau progresul tehnic.
Incepand cu data aderarii la Uniunea Europeana, Romania a aplicat politica
comerciala comuna a U.E., respectiv: tariful vamal comun; sistemul de preferinte generalizat
(SGP) a UE; masurile de aparare comerciala; acordurile preferentiale comerciale si de
cooperare incheiate cu tarile terte; angajamentele comerciale din cadrul Organizatiei Mondiale
a Comertului (OMC).
Dupa aderarea la UE, schimburile comercialeale Romaniei cu tarile membre au crescut
spectaculos. Astfel, daca in 2006, valoarea acestor schimburi era de 43 miliarde euro, in 2008,
la doar doi ani de la aderare, cifra a crescut cu 47%, ajungand la 63 miliarde euro. De aceasta
crestere insa au beneficiat in principal importatorii si secundar exportatorii, ceea ce inseamna
ca Romania a fost mai mult piata de desfacere decat producator de bunuri si servicii. Intre
ianuarie 2007 si august 2009, totalul exporturilor in tarile comunitare a fost de 58.5 miliarde
euro, in timp ce totalul importurilor a fost de 92.8 miliarde euro, de unde rezulta un deficit
comercial in relatia cu UE de peste 34 miliarde euro in mai putin de trei ani29.
Ponderea exportului intracomunitar in total exporturi a crescut de la 67.7% in 2006
(inainte de aderare), la 73.7% in primele 8 luni din acest an. In ceea ce priveste
ponderea importurilor din tarile membre UE in total importuri, aceasta a crescut mult mai
abrupt, de la 62.6% in 2006 la 73% in 2009.
Valoarea exporturilor a fost de 2.18 mld euro. Comparativ cu luna august 2008,
exporturile au scazut cu 18,2%, iar fata de luna iulie 2009 au scazut cu 22,1%. In
perioada ianuarie-august, exporturile au totalizat 18.6 mld euro, in scadere cu 19.1%
comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut30.
Valoarea importurilor a fost de 2.9 mld euro. Comparativ cu luna august 2008,
importurile au scazut 35,5%, iar fata de luna iulie au scazut cu 12.5%. In perioada ianuarieaugust, importurile au totalizat 24.4 mld euro, in scadere cu 36.6 % comparativ cu aceeasi
perioada a anului trecut.
Valoarea deficitului comercial aferent lunii august a fost de 732 mil euro, in scadere
cu 1,117 mld euro fata de luna august 2008. In primele 8 luni ale anului 2009, deficitul
comercial a fost de 5.8 mld euro, in scadere cu 9.6 mld euro fata de aceeasi perioada a anului
2008.
29
30
Popescu, R. F. Politici comerciale internationale, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 82.

Blnaru C. A., Comertul exterior al Romniei in contextul integrrii europene, Editura Alfa, Iasi, 2009, p 32.
29
CONCLUZII
Se remarca faptul ca Romania a aplicat una dintre cele mai liberale politici comerciale
din Europa. Astfel, au fost respectate angajamentele privind nivelul consolidat al taxelor
vamale la totalitatea pozitiilor tarifare, nu au fost, practic, utilizate subventii la exporturi,
limitarile la import au fost eliminate inca din anul 1992 iar restrictionarea exporturilor a fost
complet eliminata la inceputul anului 1998. In toata aceasta perioada Romania nu a luat nici o
masura de aparare comerciala in plan multilateral, acceptand concurenta ca modalitate de
accelerare a restructurarii si de crestere a eficientei activitatii economice.
Decizia de a aplica o asemenea politica comerciala a pornit de la necesitatea, pe de o
parte, de a folosi in economia romaneasca instrumente si mecanisme conforme cu regulile
multilaterale, iar pe de alta parte, de a permite dezvoltarea unei mediu concurential care sa
intareasca aplicarea acestor reguli. Intregul proces decizional cu privire la politica comerciala
a avut in vedere necesitatea stringenta de a transforma economia romaneasca intr-o economie
de piata, de a determina producatorii romani sa lucreze intr-un mediu concurential, si in acest
fel de a permite ancorarea economiei nationale in procesul de globalizare. In scopul atingerii
acestor obiective, s-au realizat transparenta politicii comerciale si asigurarea caracterului
nediscriminatoriu al masurilor instituite.
Daca din punct de vedere teoretic aceasta abordare trebuia sa produca numai efecte
benefice asupra economiei nationale, realitatea a fost putin diferita. In conditiile in care statul
roman nu a avut suficiente resurse financiare pentru a sprijini dezvoltarea si restructurarea
sectoriala sau nu a utilizat destul de eficient resursele de care a dispus, producatorii interni au
trebuit sa faca fata concurentei unor marfuri care includeau fie sprijin intern acordat de statul
exportator, fie chiar subventii directe la export. In acest fel, desi statele exportatoare nu
practicau masuri de subventionare peste nivelul anagajamentelor din cadrul OMC, o buna
parte a exporturilor lor determinau dificultati importante producatorilor romani.
Elementele prezentate anterior ne conduc la aprecierea ca politica comerciala a
Romaniei a trebuit sa se desfasoare in conditii putin favorabile unei abordari de liberalizare a
comertului international si de ingradire, directa sau indirecta, a pietei internationale.
Analiza evolutiei si a situatiei existente in prezent in sfera comertului exterior al
Romaniei conduce la o serie de concluzii referitoare la potentialul efectiv al economiei in
cadrul international al tranzactiilor comerciale:
1.
Capacitatea de tranzactionare este limitata de un nivel ridicat de ineficienta a
activitatilor economice, importurile si exporturile inregistrand un nivel stationar la care
valoarea bunurilor importate depaseste cu 15% valoarea totala a exporturilor. Deficitul
corespunzator afecteaza din ce in ce mai mult balanta de plati datorita ineficientei politicilor
de promovare a investitiilor straine si datorita nivelului redus de credibillitate a intregului
pachet de politici economice.
2.
n prima decada a tranzitiei comertul exterior al Romaniei a cunoscut un proces
complex de adaptare. A avut loc reorientarea geografica a schimburilor comerciale, astfel
incat cea mai mare parte a acestora se deruleaza cu tarile dezvoltate, in cadrul carora Uniunea
Europeana este cel mai important partener. In acelasi timp, a fost adoptata o noua structura a
bunurilor comercializate, in scopul valorificarii maxime a avantajelor comparative ale
economiei.
3.
Desi semnificativ reorientat, comertul exterior al Romaniei continua sa fie
instabil, insuficient restructurat si mai putin competitiv decat cel al altor tari in tranzitie. In
consecinta, Romania a pierdut o parte apreciabila a pietelor din vestul Europei, multe dintre
acestea fiind parteneri traditionali in perioada socialista. Aceasta situatie este determinata de
insuficienta ameliorare a regimului comercial extern si a calitatii reduse a produselor destinate
exportului.
4.
Structura bunurlor comercializate releva un grad inalt de substitutie a
importurilor: o proportie importanta a importurilor reprezinta bunuri care sunt de asemenea
30
exportate. Importul de tehnologii, desi semnificativ, nu induce o restructurare eficienta a

activitatilor industriale, sectorul cu cea mai mare contributie la comertul exterior. In
consecinta, fara o ameliorare considerabila a eficientei, potentialul de dezvoltare al economiei
ramane sub nivelul optim. Comertul exterior nu contribuie suficient la cresterea economica si,
in acelasi timp, economia nu este capabila sa se redreseze suficient pentru a imbunatati
regimul comercial al schimburilor internationale.
5.
Factorii economici care determina dinamica importurilor si a exporturilor sunt,
in cea mai mare parte, de natura conjuncturala. Fluctuatiile ratei de schimb si inflatia
influenteaza intr-o mare masura nivelul bunurilor tranzactionate. Importurile au un
comportament relativ normal din punct de vedere economic, cererea consumatorilor si a
producatorilor avand un rol esential in cantitatea de bunuri achizitionata de pe pietele externe.
Dimpotriva, exporturile sunt influentate de factori ocazionali (TVA, Multiplicatorul Monetar),
ceea ce denota existenta unui cadru economic inadecvat si deci a unor politici inconsistente de
stimulare a activitatilor de export.
In functie de aceste particularitati, o ameliorare semnificativa a capacitatii de
comercializare externa nu va fi posibila fara schimbari de anvergura ale structurii actuale a
activitatilor economice, cu un accent important pus pe reformele structurale. Transformarile
tranzitionale nu sunt nici pe departe definitivate in Romania: intreprinderile de stat
beneficiaza inca de privilegii de tip monopolist si de un grad ridicat de protectionism din
partea guvernului sub forma subventiilor directe si indirecte, permisivitatea acumularii de
arierate si anularea datoriilor; sectorul privat este insuficient dezvoltat, iar contributia sa la
comertul exterior consta in principal in activitati de intermediere a tranzactiilor intre
producatorii interni si externi; restructurarea institutionala este lenta, cadrul legislativ
inadecvat, iar politicile de promovare a comertului ineficiente.
Balanta comerciala nu poate fi reechilibrata atat timp cat imprumuturile externe sunt
utilizate in mod ineficient, alterind credibilitatea politicilor guvernamentale si impiedicand
accesul investitorilor straini in economie. Politica cursului de schimb trebuie sa stimuleze
exporturile, dar acest lucru este posibil numai daca aprecierea respectiv deprecierea este
integral determinata de performanta economica a sectorului productiv.
Compozitia importurilor trebuie sa reflecte intr-o masura mai mare potentialul
economiei: un regim comercial orientat pe resurse este benefic doar daca aceste resurse nu
sunt directionate catre intreprinderile de stat producatoare de pierderi (SIDEX Galati, de
exemplu) sau catre activitati mai putin eficiente. Statul trebuie sa-si reduca si sa elimine
interventia in economie prin asigurarea de imputuri la preturi cvasi-subventionate, permitand
deplina competitie intre agentii economici privati si publici, care va imbunatati
competitivitatea de ansamblu a tarii pe pietele mondiale.
Exporturile nu pot fi influentate in mod direct de catre stat, dar un set eficient de
masuri destinate promovarii acestei activitati este imperios necesar: acordarea de credite
speciale sau cu dobanda redusa, curs de schimb preferential, reduceri si exceptari de taxe,
facilitati fiscale, etc.
Investitiile straine directe reprezinta un factor determinant de imbunatatire a
comertului exterior.Romania inregistreaza in prezent cel mai scazut nivel al acestui indicator
pe locuitor, printre tarile din centrul si estul Europei. Fara un influx apreciabil de capital din
exterior, ritmul dezvoltarii economice este redus, influentand negativ capacitatea comerciala
externa si, in consecinta, posibilitatile ulterioare de dezvoltare ale tarii. Legislatia existenta,
precum si cadrul institutional si politic, nu ofera suficiente elemente pentru o ameliorare
radicala a activitatilor de comert exterior.
31
BIBLIOGRAFIE
ANGHELACHE,
C.
Comertul exterior Finantare si analiza financiar - bancara,

Editura Economica, Bucuresti, 2001.
BLANARU, C. A.
CLIPICI, E.
GEORGESCU, T.,
CARAIANI, G.
KRUGMAN, P. R.
POPESCU, R. F.
POPESCU, I.,
CIUCUR, C.,
BABEANU, D.
PARGARU, I.
Comertul exterior al Romaniei in contextul integrarii europene,

Editura Alfa, Iasi, 2009.
- Relatii financiar-monetare internationale, Editura Sitech, Craiova,
2009.
Tehnici de comert exterior, volumul I, Editura Sylvi, Bucuresti,
1997.
Rethinking International Trade, MIT press, Cambridge, 1990.
Politici comerciale internationale, Editura Sitech, Craiova, 2009.
Echilibrul inaintarii, Editura Eficient, Bucuresti, 1998.
PRALEA, S.
RUJAN, O.
SANDULESCU, I.
***
***
***
***
***
Politicile comerciala si de mediu ale Romaniei, Bucuresti, Editura

A.S.E., 2004.
Politici si reglementari in comertul international, Editura Fundatiei
Academice Gh. Zane, Iasi, 1999.
Teorii si modele privind relatiile economice internationale,
Bucuresti, Editura A.S.E, 2001.
Reguli si practici in comertul international. Tipologia i negocierea
contractelor de comert exterior, Editura All Beck, Bucureti, 1998.
PNDR 2007-2013, Guvernul Romaniei, Bucuresti, 2006.
www.ccir.ro
www.dce.gov.ro
www.insse.ro
www.traderom.ro
32

Economie Mondiala

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Economie Mondiala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INTRODUCERE

In perioada, ce a urmat revolutiei din decembrie 1989, economia si societatea

Popescu, R. F., Politici comerciale internationale, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 8.

importatorii. Reexportul este activitatea desfasurata de persoanele autorizate de a cumpara

internationala. Aceasta a doua categorie de fluxuri financiare se concretizeaza in

1.2. Evolutia comertului international in ultimele decenii

tendintele diferite de evolutie a preturilor pe categorii de produse

comertului. Redresarea schimburilor comerciale internationale este cu atat mai remarcabil,

1.3. Principalii actori economici in domeniul comertului international (tari)

utilizarea deplina a fortei de munca;

2.1. Caracteristicile Comertului International al Romaniei in ultimele decenii

2.1.1 Trasaturi si tendinte inregistrate in evolutia comertului exterior

tarilor lumii, agravata de politica de blocada si de discriminari comerciale desfasurate de tarile

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 1989, INSSE, BUCURESTI

Desi, pe ansamblu, comertul nostru a inregistrat ritmuri inalte pana la sfarsitul

2.1.2 Trasaturi si tendinte inregistrate in evolutia comertului exterior

Dupa decembrie 1989, fostele intreprinderi de comert exterior au fost transformate in

blocarea fluxurilor comerciala cu unele zone cu sensibilitate politica; inversarea raportului de

produse metalurgice, produse chimice, materiale plastice si cauciuc, mijloace de transport). In

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2006, INSSE, BUCURESTI

Cresterea mai accentuata a importului decat cea a exportului a generat cresterea

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2006, INSSE, BUCURESTI

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2006, INSSE, BUCURESTI

2.1.3 Trasaturi si tendinte inregistrate in evolutia comertului exterior romanesc

Evolutia comertului exterior - % -

Export - total, din care:

Sursa: Calcule CNP pe baza datelor Institutului National de Statistica

Astfel, in trimestrul I exporturile si importurile de bunuri au inregistrat scaderi

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2009, INSSE, BUCURESTI

Tendinta descrescatoare a schimburilor comerciale a continuat si in cel de-al II-lea

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2009, INSSE, BUCURESTI

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2009, INSSE, BUCURESTI

In perioada ianuarie-iunie 2009, topul primelor 10 tari partenere la export a reprezentat

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2009, INSSE, BUCURESTI

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2011, INSSE, BUCURESTI

Exportul si importul Romaniei se desfasoara, cu precadere, cu statele europene (88,8%

Crestere, din care:

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2011, INSSE, BUCURESTI

2.2. Structura Comertului Internationala a Romaniei (pe tipuri de marfuri)

Valoarea totala a comertului international al Romaniei, in prima luna a anului 2012, a

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2012, INSSE, BUCURESTI

Pe ansamblul relatiilor comerciale din afara spatiului comunitar a fost inregistrata o

Niveluri semnificative ale deficitului balantei comerciale a Romaniei pe tari partenere

1 Produse ale industriei

2 Produse ale industriei textile si

4 Produse ale industriei chimice si

6 Metale comune si articole din

7 Produse ale industriei lemnului,

8 Articole din piatra, ipsos, ciment, 19.61

2.3 Pozitia Romaniei in Comertul International la nivel mondial

a) Dintre acestea se impune a fi mentionata in primul rand, Carta de la Paris pentru o

2.4. Impactul aderarii Romaniei la UE asupra schimburilor

Popescu, R. F. Politici comerciale internationale, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 82.

exportate. Importul de tehnologii, desi semnificativ, nu induce o restructurare eficienta a

Comertul exterior Finantare si analiza financiar - bancara,

Comertul exterior al Romaniei in contextul integrarii europene,

Politicile comerciala si de mediu ale Romaniei, Bucuresti, Editura

S-ar putea să vă placă și