Denumirile slujirii pastorale n Sfnta Scriptur

Pentru a intra n legtur cu cineva, sau n legtur cu ceva, se impune cunoaterea.

Deaceea i comuniunea venic cu Dumnezeu se bazeaz pe cunoaterea Lui,
Aceasta este viaa venic s te cunoasc pe Tine singurul Dumnezeu adevrat
(Ioan XVII, 3), spune Mntuitorul Iisus Hristos.
Noi descoperim pe Dumnezeu prin creaia Sa cu ajutorul raiunii luminat de
credin.Pentru cel credincios ntreaga natur este o carte deschis n care se poate
citi despre atotputernicia, buntatea, dreptatea, iubirea, frumuseea i autotiina lui
Dumnezeu. Acest mod de descoperire a Creatorului este numit descoperire pe calea
firii, natural, cu mintea i simirea proprie celui credincios. Aceast revelaie

poart numele de Revelaie natural.

Revelaia supranatural a lui Dumnezeu se gsete n specoal n Sfnta
Scriptur. nVechiul Testament aceast descoperire a lui Dumnezeu s-a desfurat
progresiv ntr-o creterecontinu culminnd n persoana lui Hristos, Cel ce este
plinirea Legii i Proorocilor. Revelaia n Vechiul Testament a fost una progresiv
pentru c adevrurile sale nu au fost date o singur dat toate, ci prin prooroci de-a
lungul istoriei.
Luat singur revelaia Vechiului Testament arat c este incomplet,
deoarece, mesajul pecare-l conine nu se mplinete n sine ci ateapt pe altul aa
cum ne mrturisete Sfntul Apostol Pavel: Dup ce Dumnezeu odinioar n
multe rnduri i n multe chipuri a vorbit prinilor notrii prin prooroci. n zilele
acestea mai de pe urm ne-a grit nou prin Fiul, pe care L-a pus motenitor a toate
i prin Care a fcut i veacurile. (Evrei I, 1-2). Religia Vechiului Testament nu
vorbete dect despre un Dumnezeu unic. Cnd Moise a primit revelaia pe
muntele Sinai i a fost cunoscut numele adevratului Dumnezeu c este Yahweh,
din acel moment, El a fost conceput ca un singur Dumnezeu.Revela ia de pe Sinai
este sursa intregii propovaduiri profetice a Vechiului Testament. Moise ni se arat
ca un autentic mesager i slujitor al cuvintului dumnezeiesc in Vechiul Testament.
Slujirea cuvntului este esenial preoiei, face parte din cele trei slujiri
fundamentale- invtoreasc, sfinitoarea i pastoral. Slujiri care trebuiesc private
in unitate, pentru ca viata este unitate si preotul este al unitatii.
Preotia, asa cum aceasta este inteleasa astazi, nu a fost cunoscuta in epoca
patriarhala.Astfel, jertfele si toate actele de cult erau savarsite de catre capul
familiei. Acest lucru se vede inepisodul vechi-testamentar numit "Jertfa lui

Avraam", cand Dumnezeu ii incearca lui Avraamcredinta, cerandu-i sa-si jertfeasca

singurul sau fiu, anume pe Isaac. "Dumnezeu a incercat peAvraam si i-a zis:
"Avraame, Avraame!" Iar el a raspuns: "Iata-ma!" Si Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul
tau, pe Isaac, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, si du-te in pamantul Moria si
adu-l acoloardere de tot pe un munte, pe care ti-l voi arata Eu!" (Facere 22, 1-2).
Capul familiei era acela care savarsea toate actele de cult, precum vedem si
din
alte
locuri biblice. "A junghiat Iacov
ardere de tot pe munte
si a chemat pe rudele sale sa manance paine"(Facere 31, 54). "Sculandu-se deci
Israel cu toate cate avea, a mers la Beer-Seba si a adus jertfa Dumnezeului tatalui
sau Isaac" (Facere 46, 1). Dupa cum vedem, patriarhii erau aceia care
aduceau jertfe, pe altare inaltate de ei in locuri speciale.
Prima referinta biblica la slujirea preoteasca este aceea in care se aminteste d
e Melchisedec, la intalnirea acestuia cu patriarhul Avraam. "Iar Melhisedec, regele
Salemului, i-aadus paine si vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui
Preainalt. Si a binecuvantatMelhisedec pe Avram" (Facere 14, 18).
Urmatoarele mentiuni biblice referitoare la preoti sunt acelea care vorbesc de
preotii egipteni. "Numai pamanturile preotilor nu le-a cumparat Iosif, caci preotilor
le era randuita de la Faraon portie si se hraneau din portia lor, pe care le-o da
Faraon; de aceea nu si-au vandut ei pamantul" (Facere 47, 22).
Faptul ca inainte de Moise nu exista un cin preotesc binedelimitat fata de
restul poporului reiese si din modul in care Dumnezeu numeste poporul lui
Israel."De veti asculta glasul Meu si de veti pazi legamantul Meu, dintre toate
neamurile Imi veti fi popor ales, ca al Meu este tot pamantul; imi veti fi imparatie
preoteasca
si neam sfant!" (Iesire 19, 5-6).ntruct poporul evreu
a avut o misiune special, de a psra credina monoteist ifgduinele mesianice,
n locul celor nti nscui trebuia s se instituie o preoie prin intermediul creia
poporul s menin o legtur nentrerupt cu Dumnezeu. Aceast preoie a fost
instituit de Dumnezeu prin profetul Moise, cnd acesta, a ales o singur seminie
dintre fii lui Israel pentruserviciul divin. Aceast seminie creia i se ncredineaz
serviciul divin este seminia lui Levi(Numeri XVIII, 6), dar numai aceia ce se
trgeau din familia lui Aaron aveau dreptul la preoia sfnt. Dei preoii aveau
datoria de a respecta Legea i n special legmntul ncheiat deDumnezeu cu
seminia lui Levi (Maleahi II, 4-7), totui ei s-au abtut de multe ori de la
ndatoririle lor . n faptul c Israelul ntreg este numit mparie preoeasc i neam
sfnt(Ie. 19,6), avem o dovad c inainte de Moise nu exista o clas de preoi
distinct de restul poporului. Afirmaia aceasta este confirmat n chip elocvent de
rscoala lui Core, Datan i Aviron mpotriva lui Moise i Aaron.
Prin legmntul incheiat pe muntele Sinai, Dumnezeu a ales seminia lui
Levi spre a ndeplini, n locul ntilor nscui i ai capului de familie misiunea

preoeasc. Astfel, citim n textul de la Num. 3,12 : Iat Eu am luat din fii lui
Israel pe levii n locul tuturor ntilor nscui,n locul tuturor celor ce se nasc nti
n Israel i aceia vor fi in locul acestora. Motivul pentru care a fost aleas seminia
lui
Levi
i
nu
alta
dintre
cele
dousprzece
nu
este bine cunoscut. Se poate spune c aa a fost voia Domnului ca aceast seminie
s ndeplineasc aceasta misiune. Dar se tie totui c atunci cnd evreii s-au dedat
cultului idolatru,n Sinai, cerndu-i lui Aaron s le fac vielul de aur, cei care s-au
mpotrivit i mai apoi aumanifestat un zel deosebit in suprimarea acestei practici
idolatre au fost zeliii(Ie. 32,26-27).
Preoia Vechiului Testament era organizat prin urmare n trei trepte, care
corespundeau mpririi cortului sfnt n : Sfnta Sfintelor , Sfnta i Curtea
Cortului. Fecare din cele trei trepte avea acces i menirea de a savri actele de cult
n una din cele trei mpriri ale cortului. Astfel Arhiereul singur avea dreptul de a
intra n Sfnta Sfintelor o singura dat pe an i a svri actele de cult rnduite a se
oficia n acea parte. Preoii puteau intra numai in Sfnta i in Curtea Cortului. n
fruntea preoimii se afla arhiereul, numit n Sfnta Scriptur preotul cel
mare(liacohen hagodol)( Lev. 21, 10 ;, care funciona n oficiul su pn la moarte.
El avea un locuiitor, ce purta denumirea de al doilea preot(II Regi 25, 18;.
Sfinirea arhiereului era identic cu sfinirea preoilor, cu deosebirea c
arhiereului I se turna ulei sfnt pe cap. n afar de obligaiile ce le avea n
comun cu
ceilali
preoi,
marele
arhiereu
mai
avea n plus i
alte dou obligaii proprii numai lui i anume: Aducerea sacrificiului pentru pcat,
pentru sine i pentru popor, la srbtoarea mpcrii, care era unica zi n care
arhiereul intra n Sfnta Sfintelor(Lev. 16; Evr. 9, 7, 25),a doua obliga ie
a arhiereului a fost aceea de a consulta voia lui Dumnezeu n momente
deosebite, de cumpn ale comunitii lui Israel.
Preoii constituie a doua treapt a sacerdoiului Vechiul Testament. Ei
sunt menionai n Sfnta Scriptur cu denumiri ca : fiii lui Aaron (Lev. 1, 5, 8 ),
casa lui Aaron(Ps. 115,10;), preoii levii (Deut. 17, 9, 9, 18;1), preoii levitici,
adic cei ce se trag din seminia lui Levi i se deosebesc de preoii nevelitici, care
aduceau sacrificii pe altare particulare, fr s se trag din seminia lui Levi (vezi
Jud. 6,26; 13,19). Prima condiie pe care trebuiau s o ndeplineasc cei chema i s
fie preoi, era cea genealogic, adic s fac parte din casa sau familia lui Aaron.
Deci primii preoi au fost fiii lui Aaron: Nadab, Abivid, Eleazar i Iamar.
Dintre acetia, Nadab i Abivid au murit, pedepsii fiind pentru c au adus foc
strin la altar. Concluzia care se impune totui cu fermitate este c semin ia lui
Levi a deinut n chip incontestabil monopolul sacerdoiului.
Leviii aveau acces numai n curtea locaului sfnt , stnd n ajutorul
preoilor. Leviii sau nearoniii se mpareau dupa cei trei fii ai lui Levi : Gherson ,

Cahat i Merari n ghersonii, cahatoi i merarii(Num. 3,15). Slujba leviilor

menionat n Sfnta Scriptur cu denumirile saba(Num. 4,23),eret(Num. 3,6),
avoda (Num. 4,23) era multimpl. Leviii erau dai lui Aaron si fiilor lui,
adic preoilor spre
a le sta n ajutorr i spre
a ndepplini lucrri mai mult
pregtitoare pentru cult, de ntreinere a cureniei, de aprovizionare cu cele
necesare. Ei erau mijlocitori ntre preoi i popor. n timpul rtacirii evreilor prin
pustie i mainte de stabilirea cortului sfnt ntr-un singur loc , dupa intrarea
evreilor in Canaan, datoria lor special era de a desface i monta la loc Cortul
Sfnt( Num. 1,51) , de a transporta chivotul legamntului i celelalte odoare
sfinte ) Num. 4) , dupa ce mai nti acestea erau nvelite i legate de ctre proi, ca
leviii s nu se ating de ele i astfel s moara, mai trziu, dup ce s-a construit
templul ,leviii erau indatorai a le pzi, ale deschide i a le nchide, a ntreine
curaenia lcaului i a odoarelor sfinte , a prepara pinile punerii inainte.(I Cronici
9,
2732).Pentru executarea unor lucrri curente de ntreinere i aprovizionare,precum:t
iatul lemnelor ce se ardeau pe jertfelnic, adusul apei, ndeprtarea cenuei i a
rezidurilor', leviilor le erau dai n ajutor unii slujitori de rang inferior. Acetia erau
evreii care n urma unei fgduine proprii sau a prinilor se dedicau serviciului
acestuia. Preoia Vechiului Testament a fost o prenchipuire a preoiei Noului
Testament.
Iisus
Hristos este plinirea revelatiei, si Domnul o afirma ; "Astazi s-a implinit Scriptura
aceasta" (Luca IV, 21). Legea si profetii au fost pana la Ioan (Matei II, 13). Hristos
este telul, e finalitatea lor (Rom. X, 4), pentru ca El le este si sursa. Si intr-adevar,
in cuvintele, in predica Sa, incepand cu Predica de pe Munte, Hristos vorbeste cu
aceasta autoritate divina. Nu numai ca un organ al revelatiei, ci fiind El insusi
Revelatia. "Ati auzit ca s-a zis celor de demult..., rosteste in Predica de pe Munte":
"...Sa nu ucizi... sa nu savarsesti adulter... sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe
vrajmasul tau". - "Eu insa va spun voua : oricine se manie pe fratele sau, vrednic
va fi de osanda. Oricine priveste la femeie poftind, a si savarsit adulter in inima lui.
Iubiti pe vrajmasii vostri" (Matei cap. 5). - Un mod unic de a predica. Locutiunea : "Eu insa spun voua... "descopera pe Acela care vorbeste cu autoritate
suprema, in numele Tatalui. Pe Acela care incepe propovaduirea Sa cu : "Adevar,
adevar spun voua". Sau, potrivit textului original : "Amin, amin spun voua... !" Se
adreseaza de asemenea tuturor : multimii simple de barbati si femei, farisei si
carturari, preoti si chiar membri ai Sinedriului, vamesi sau pacatosi, sanatosi sau
bolnavi de tot felul. - Si invata oriunde : in sinagoga, in casa, pe cale, in sanul
naturii, pe plaiul muntelui, langa o fantana, pe malul marii etc., talcuind sensuri
noi, adanci, privind rugaciunea, postul, milostenia, darul adus la altar, pacea cu
aproapele, unitatea adanca intre ascultarea poruncii si faptuire. Tot timpul slujirii

Sale, indeosebi pana la inviere, ucenicii, multimile de credinciosi care-L urmeaza,

il numesc "invatator", si Iisus confirma: "Voi ma numiti pe Mine - invatatorul si
Domnul - si bine ziceti, caci sunt" (Ioan XII, 13).
Dupa inviere,
Mantuitorul numeste pe Sfintii Apostoli "frati" si "fii", ii instituie astfel in aceeasi
slujire a Sa, poruncindu-le : "...Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in
numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh" (Matei XXVIII, 19). De aceea,
urmand poruncii, Sfintii apostoli au devenit si s-au numit : "slujitori ai Cuvantului"
(Luca I, 2). Si prin aceasta numire si-au marturisit ei insisi vocatia si misiunea lor :
atat ca apostoli ai lui Dumnezeu-Cuvantul, cat si a muncii lor de a sluji prin
cuvant.
Ne este
cunoscuta si structura cultului divin la care participau crestinii, indeosebi in ziua
intai a sap-tamanii, duminica, in ziua invierii Domnului. - "Ei staruiau, cum descrie
Sfantul Luca, in invatatura Apostolilor si in comuniune, in frangerea painii si in
rugaciuni" (Fapte II, 42). - Rugaciunea, predica Apostolilor, frangerea painii impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, comuniunea, legatura frateasca a
iubirii, si totul sustinut, insufletit, de Duhul pe temelia credintei in Hristos,
constituiau fiinta Bisericii. Era deja aici, in mugur, o imagine a Liturghiei pe cale
de formare. Apostolii, mai apoi urmasii lor : episcopi, preoti, erau proistosii. Ei
propovaduiau, aceasta slujire o indeplineau si didascalii, si dupa aceea,
la rugaciunea Bisericii binecuvantau painea si vinul, darurile euharistice, si
incununau cuvantul prin impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos. Despre un
asemenea moment de cult ne istoriseste Sfantul Luca in Faptele Apostolilor : "in
ziua intai a saptamanii (duminica), adunandu-ne noi sa frangem painea, Pavel care
avea de gand sa plece a doua zi, a inceput sa le vorbeasca si a prelungit cuvantul
lui pana la miezul noptii (XX, 7), avem o icoana clara a ceea ce reprezinta pentru
Biserica, slujirea cuvantului in vocatia si Taina preotiei, att in Vechiul Testament,
cat mai ales in Noul Testament care inseamna intruparea insesi a Cuvantului, si
care fundamenteaza predica Sfintilor Apostoli, a Sfintilor Parinti care au
propovaduit neobositi, cu atata ravna. nvatatura, jertfa, pastorie, toate aceste
slujiri, si infinit mai mult decat acestea, sunt o unitate si o permanenta in viata
Domnului, Jertfa de pe cruce, actualizata euharistie de Biserica, este incununarea
suprema a jertfirii Sale de fiecare zi, asa cum un cuvant al Sau, de pilda, iubire,
poate condensa intreaga Sa invatatura semanata de-a lungul anilor de
propovaduire. In tot timpul, Hristos a slujit inva-tand, jertfindu-se, pastorind.
Astfel incat toate cele trei slujiri ale preotiei Domnului, ca si ale preotiei noastre,
trebuie vazute simfonic, in unitate, neangajand in nici un fel, nici aici, vreo ispita
sau disputa a primatului uneia din ele. In Hristos este o unica viata divin-umana,
haric-exemplara, si care se impartaseste unitar.
. In cultul divin ortodox, Sfanta Liturghie, Sfintele Taine, cele sapte laude,

ierurgii etc, cum s-a mai subliniat, ne intalnim cu Hristos, cu viata Lui. Si atunci
predica are misiunea de a face cunoscuta in cult, viata Mantuitoruiul, intreaga Sa
viata, in Biserica.
In acest sens, cuvantul ei, al predicii, are menirea de a explica toate actele
din viata Domnului actualizate aici, culminand cu Jertfa si invierea Sa. Asa cum a
facut Mantuitorul insusi. Misiunea preoeasc este de origine divin, deoarece este
ntemeiat de Mntuitorul Hristos i are caracter supranatural transcedental, prin
scopul ei ultim, care este mntuirea sufletelor.
Preotul este rnduit pentru oameni, s activeze ntre oameni, prin misiunea
lui care este de la Dumnezeu, i s lucreze n numele Lui. Orice arhiereu - spune
Ap. Pavel despre rostul preoiei n general, - fiind luat dintre oameni, este pus
pentru oameni, spre cele ce privesc pe Dumnezeu, ca s aduc daruri i jertfe
pentru pcate... ( Evrei VII).
El propovduiete o nvtur care nu aparine lumii, deoarece este revelat;
el mijlocete oamenilor mprtirea harului care vine din cer. El activeaz n
cadrul i n condiiile vieii trectoare de aici de pe pmnt, pstorind pe
credincioii si n calitatea lor de membri ai Bisericii lui Hristos, de mdulare ale
Trupului mistic al Domnului, de viitori ceteni ai mpriei Cerului, care au
primit aceast calitate prin botez. Ei alctuiesc turma lui Hristos", a crei grij a
fost ncredinat preoilor ca pstori; Pstorii turma lui Dumnezeu, care vi s-a
ncredinat, veghind asupra ei, nu cu silnicie, ci de bun voie, dup Dumnezeu, nu
pentru ctig urt ci din dragoste, nu ca stpnii pstoriilor, ci pild fcndu-v
turmei". (I Petru V, 2-3). n aceste cuvinte, Sf. Apostol Petru rezum magistral
esena preoiei i principiile moral spirituale care trebuie s inspire adevratul
raport dintre pstor i turm, dintre preoi i credincioi.
Preoia cretin vine din preoia lui Iisus Hristos, ea este prelungirea i
perpetuarea misiunii Sf. Ap. n lume, care este un mandat ncredinat de
Mntuitorul slujitorilor Si din totdeauna. Mai mult, preoia este ntr-un fel
continuarea de ctre oameni a slujirii lui Hristos nsui, pentru mntuirea lumii.
Raportat necontenit la Iisus Hristos, preoia cretin capt semnificaia i
valoarea ei divin.
Noi toti care am primit taina sfintei Preotii, avem in fata constiintei acel
moment liturghic de dupa sfintirea Darurilor, cand Arhiereul sfintilor ne-a
incredintat in mana Sfantul Agnet, Trupul lui Hristos, rostind: "Primeste odorul
acesta si-l pastreaza pe El pana la a doua si slavita venire a Domnului nostru Iisus
Hristos, cand El are sa-l ceara de la tine". Acest gest sacru cuprinde in sinteza
intreaga raspundere a preotului pentru trupul lui Hristos.
Pe scurt, preotul este slujitor al lui Dumnezeu - Tatl, reprezentant sau
delegat al Mntuitorului pentru continuarea lucrrii Sale de mntuire a sufletelor i

totodat organ al Sf. Duh pentru sfinirea i conducerea oamenilor pe calea

mntuirii.
n virtutea Harului special al preoiei, primit la hirotonie, preotul este acela care
nate sau renate pe credincioii si pentru viaa spiritual, supranatural, viaa n
Hristos, mai ales prin Taina Sf. Botez, a Pocinei i a Sfintei mprtanii. Prin
preot, devenim cretini sau ne integrm i ne meninem n Biseric.