Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TRATAT DE ARGUMENTARE
NOUA RETORICA
Tratat de argumentare
NOUA RETORICA
Vlfl!,
I UVl!
IIUIAdli
ii
fc^-
i " 'n'^
w
Editura Universit&fii Alexandru loan Cuza
Ia$i
Colecfia CICERO este coordonata de
prof.univ.dr. Constantin Salavastni
w
Traducere ap3ruta cu sprijinul WallonieBruxelles International (WBI).
Redactor:
Mariana
Pricop
Tehnoredac
tor:
Luminija
Raducanu
Coperta:
Manuela
Oborocean
u
20
12
ISBN 978-973-703-742-8
Traite de /'argumentation,
Chaim Perelman et Lucie
Olbrechts-Tyteca L'Universit^
de Bruxelles, 2008
Editura
UniversitSfii
Alexandru loan
Cuza", 2012
700109 - Iasi, str.
Pinului, nr. 1A,
tel./fax: (0232)
314947 http://
www.editura.uaic.ro
e-mail:
editura@uaic.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii
Najionale a Romaniei
PERELMAN, CHAlM
Tratal de argumentare: noua retoricS /
Chaim Perelman i Lucie Olbrechts-Tyteca;
trad. $i indeci de Aurelia Stoica; pref. de
Michel Meyer. - lai: Editura Universitflfii
1. I. Cuza", 2012 Bibliogr.
Index
ISBN 978-973-703-742-8
I.
Olbrechts-Tyteca, Lucie
II.
Stoica, Aurelia (trad.)
II. Meyer, Michel (pref.)
Cuprins
PrefafS de Michel Meyer.........................................................9
Introducere .............................................................................11
I ............................................................................................11
....................................:........................................................is
III .........................................................................................20
Partea intai Cadrele argumentarii
1. Demonstrate i argumentare .........................................25
2. Contactul spiritelor .......................................................26
3. Oratorul i auditoriul sflu .............................................29
4. Auditoriul in calitate de constructie a oratorului...........32
5. Adaptarea oratorului la auditoriu...................................37
6. A persuada i a convinge ..............................................40
7. Auditoriul universal.......................................................45
8. Argumentarea in fafa unui singur auditor......................51
9. Deliberarea cu sine insuji...............................................57
10. Efectele argumentarii ..................................................62
11. Genul epidictic.............................................................65
12. Educate i propaganda ................................................70
13. Argumentare i violenta .............................................74
14. Argumentare i implicare............................................79
Partea a doua Punctul de plecare al argumentarii
Capitolul I. Acordul ................................................................87
15. Premisele argumentarii................................................87
a) TIPUR1LE DE OB1ECT DE ACORD .........................89
16. Faptele i adevSrurile..................,...............................89
17. Prezumjiile ..................................................................92
18. Valorile.........................................................................97
19. Valori abstracte i valori concrete.............................100
20. lerarhiile.....................................................................104
21. Locurile .....................................................................108
22. Locuri ale cantitajii........................................................Ill
23. Locuri ale calitSJii ......................................................115
24. Alte locuri ...................................................................120
PrefatS
de
Michel Meyer
Cand Editura Universitajii din Bruxelles mi-a cerut s3
pregatesc noua editie a Trntatului, trebuie s3 m3rturisesc c3 am
ezitat mult timp inainte s3 accept. In definitiv, este vorba aici
despre unul dintre marii clasici ai gandirii contemporane, despre
una dintre acele lucrari rare care, asemenea celor ale lui Aristotel
i ale lui Cicero, ale lui Quintilian i ale lui Vico, vor traversa
secolele, far3 a avea cu adev3rat nevoie de vreo introducere.
Ceea ce m-a decis finalmente s3 redactez aceste cateva
randuri, dincolo de fidelitatea pentru gandire ce identifica de
mult timp conla de In Bruxelles cu un om care mi-a lost prieten
i mare inspirator, este tocmai grija de a repozijiona Tratatul in
raport cu traditia retorica precum i in raport cu filosofia in
general. Pentru c3 nicaieri, in Tratat, nu apare clar ceea ce da
specificitatea abordarii definite prin Noua Retorica. Atenji la
realizarea propriei lor viziuni, autorii nu s-au preocupat, in ultima
instanfa, catuji de putin de a se situa ei inii din punct de vedere
istoric, aa cum au f3cut totui majoritatea ganditorilor de la
Aristotel incoace.
Mai intii, cateva cuvinte despre aceasta coald de la
Bruxelles. Nimeni nu poate spune astSzi dac3 ea va supraviefui,
dar un lucru este cert: cu Dupreel i Perelman i, in prezent, cu
Problematologia, filosofie distincta, care da originalitatea
Bruxelles-ului, a apSrut aici, a crescut i s-a manifestat in mod
unic i continuu, pentru a infrunta ceea ce se cuvine s3 numim
esenta gandirii.
Retorica reapare intotdeauna in perioade de criz3. Pr3bu$irea
mitului, la greci, coincide cu marea perjoada sofistic3.
Imposibilitatea de a intemeia tiinta moderna, apodicticitatea ei
matematica, de catre scolastica i teologie, motenite de la
Aristotel, conduce la retorica Renaterii. Ast3zi, sfiritul marilor
explicafii monolitice, al ideologiilor i, mai in profunzime, al
rationalitatii carteziene, bazata pe un subject liber, absolut ?i
instaurator al realita^ii i chiar a tot ceeea ce este real, a anuntat
ejecul unei anumite concepfii despre logos. Acesta nu inai are un
fundament indiscutabil, ceea ce a I3sat gandirea prada unui
10
Prefata
Introducere
i
Publicarea unui tratat consacrat argumentarii i corelarea
sa cu veche traditie, cea a retoricii i a dialecticii greceti,
constituie rupturd cu conceptie despre ratiune $i despre
ratiouaiuent, proveitind de la Descartes, care $i-a pus pecetea pe
filosofta occidentals a idtiiuelor trei secole1.
Intr-adev3r, chiar dac3 nu-i va veni nimanui in minte s3 nege
faptul c3 puterea de a delibera i de a argumenta nu este un semn
distinctiv al fiintei care rationeaz3, studiul mijloacelor de
verificare utilizate pentru a obtine adeziunea a fost complet
neglijat de vreo trei secole incoace de c3tre logicieni i
teoreticienii cunoaterii. Aceasta se datoreaz3 faptului c3 exista
ceva neconstrangator in argumentele care vin in sprijinul unei
teze. Natura ins3i a deliber3rii i a argumentarii se opune
necesitatii i evidentei, c3ci nu deliber3m acolo unde solutia este
necesara i nu argumentam impotriva evidentei. Domeniul
argumentarii este cel al verosimilului, al plauzibilului, al
probabilului, in m3sura in care acesta din urm3 scap3
certitudinilor calculului. Or, conceptia exprimata clar de
Descartes in prima parte a Discursului asupra metodei era de a
considera drept aproape fals tot ceea ce.nu era decat verosimil".
El este cel care, facand din evidenta marca ratiunii, nu a vrut s3
accepte ca rationale decat demonstratiile care, plecand de la idei
clare i distincte, propagau, cu ajutorul unor dovezi apodictice,
evidenta axiomelor pentru toate teoremele. Rationamentul more
geometrico era modelul propus filosofilor dornici s3 construiasc3
1 Cf. Ch. PERELMAN, Raison eternelle, raison historique, Actes du Vr Cimgres
des Societes de Philosopltie de longue franqaise, Paris, 1952, pp. 347-354.A se vedea la sfar$itul volumului referinjele bibliografice exacte referitoare
la lucrarile citate.
Pentru comoditatea cititorului, textele in limba str3in3 sunt date in traducere.
Acest lucru este rezultatul preocup3rilor noastre, cu exceptia cazurilor in
care indic3m traducerea utilizata.
Topiques,
a.
Phaidros,
273
e.
Rlictoriquc,
I, chap. 2,1355
b.
1 Richard D. D. WHATELY,
Prefaja.
Elements of Rhetoric,
1828,
Partea intai
Cadrele argumentarii
1. Demonstrate i argumentare
Pentru a expune adecvat caracterele particulare ale
argumentarii i problemele inerente studierii acesteia, nimic nu
se cu opu- nerea ei conceptiei clasice a demonstratiei i
mai exact logicii formale care se limiteaza la examinarea
mijloacelor de proba demonstrative.
In logica moderna, ap3rut3 dintr-o reflectie asupra
rationamentului matematic, sistemele formale nu mai sunt corelate cu
evidenta /
rationala oarecare. Logicianul este liber s3 elaboreze dup3 bunul
plac limbajul artificial al sistemului pe care-1 construiete, s3
determine semnele $i combinative de semne care vor putea fi
utilizate. El singur decide care sunt axiomele, adic3 expresiile
considerate f3r3 proba valabile in sistemul s3u i s3 spun3 care
sunt regulile de transformare pe care le introduce i care permit
deducerea, pornind de la expresii valabile, a altor expresii la fel
de valabile in sistem. Singura obligate, care se impune
constructorului de sisteme axiomatice formalizate i care face ca
demonstrable s3 devin3 constrangatoare, este de a alege semne i
reguli astfel incat s3 se evite dubiul i ambiguitatea. Trebuie ca,
f3r3 a ezita, i chiar mecanic, s3 fie posibil s3 se stabileasc3 dac3
suita de semne este admisa in sistem, dac3 ea este de aceeai
forma cu alta suita de semne, dac3 este considerata valabila
pentru c3 este axiom3 sau expresie deductibiia, pornind de la
axiome, intr-o manier3 conforma cu regulile de deductie. Orice
considerate referitoare la originea axiomelor sau a regulilor de
deductie, la rolul pe care sistemul axiomatic este de presupus -l
joaca in elaborarea gandirii, este straina logicii astfel concepute,
in sensul c3 iese din cadrele formalismului in discutie. C3utarea
univocitatii indiscutabile i- condus chiar pe logici- enii formalist
la construirea unor sisteme in care nu suntem preocupati de
sensul expresiilor: ei sunt multumiti dac3 semnele introduse i
transform3rile care le privesc sunt de necontestat. Ei las3
interpretnrea elementelor sistemului axiomatic in seama celor
care il vor aplica i care vor trebui s3 se preocupe de adecvarea
lui la scopul urm3rit.
de
2 M. MILLIOUD, La propagation des ides, Revue Phil., 1910, vol. 69, pp.
580-600;vol. 70, pp. 168-191.
auditorii distincte1.
Cunoa$terea auditoriului nu se concepe independent de cea a
mijloacelor susceptibile de a actiona asupra lui. intr-adevSr,
problema naturii auditoriului este legatS de cea a conditionSrii
sale. Termenul implies, la prima vedere, faptul c3 este vorba
despre factori extrinseci auditoriului. i orice studiere a acestei
conditionSri presupune c3 ea este consideratS ca aplicandu-se
unei entitSti care, la randul ei, ar fi auditoriul luat ca atare. Dar,
dacS privim mai de aproape, a cunoa^te auditoriul inseamnS, de
asemenea, a ti, pe de parte, cum poate fi asiguratS
conditionarea lui, iar pe de alts parte, care este, in fiecare moment
al discursului, conditionarea realizatS.
Pentru a actiona mai bine asupra unui auditoriu, il putem
conditiona prin mijloace diverse: muzicS, lumini, jocuri de mase
umane, peisaj, regie teatralS. Aceste mijloace au fost cunoscute
dintotdeauna i au fost folosite atat de primitivi, cat i de greci,
de romani, de oamenii din Evul Mediu; progresele tehnice au
permis, in zilele noastre, puternica lor dezvoltare; atat de bine,
incat aceste mijloace au fost considerate esenfialul acfiunii asupra
spiritelor.
AlSturi de aceastS condijionare, al cSrei studiu nu-1 putem
aborda, exists condijionare prin discursul insui; in aa fel incat
auditoriul nu mai este, la sfSritul discursului, exact acelai ca la
inceput. AceastS ultima conditionare nu poate fi realizata decat
prin adaptarea continue a oratorului la auditoriu.
5. Adaptarea oratorului la auditoriu
Principalul obiect al elocintei, scrie Vico, este legat de
auditorii notri i urm3rind opiniile lor trebuie s3 ne reglam
lase persuadati1.
de dialectics1.
Nu exists decat singurS regulS in aceastS problems, care
este adaptarea discursului la auditoriu, oricare ar fi el: fondul fi
ridicole in altele1.
Realitatea acelorafi evenimente descrise intr-o lucrare ce se
pretinde tiintifica sau intr-un roman istoric nu trebuie probatS in
acelafi fel, iar acela care ar fi gSsit ciudate dovezile furnizate de
catre J. Romains cu privire la suspendarea voluntarS a bStailor
inimii, in cazul in care acestea ar fi apSrut intr-o revistS
te intr-un roman1.
MSrimea auditoriului conditioneazS intr-o anumita mSsurS
proce- deele argumentative fi aceasta independent de
considerable referitoare la acordurile pe care ne bazSm fi care
diferS in functie de auditoriu. Studiind stilul in funcfie de
circumstantele in care se produce actul vorbirii, J. Marouzeau
semnaleazS:
Tipul de deferents fi de respect uman pe care 11 impune
numSrul; pe mSsurS ce scade intimitatea, tendinta de a avea
scrupule crete, scru- pule in a fi bine apreciat, in a culege
atitudini...1
Multe alte reflectii referitoare la particularitSti ale
auditoriilor care influenfeazS comportamentul i argumentarea
oratorului ar putea fi dezvoltate cu pertinents- Studiul nostru va fi
productiv, apreciem noi, dacS se bazeazS pe considerarea
auditoriilor sub aspectul lor concret,
particular, multiform. Cu toate acestea, am vrea mai ales s3
ne extindem, in cele patru paragrafe care urmeazS, asupra
caracterelor catorva auditorii important este
incontestabila pentru toti, dar mai ales pentru filosof.
6. A persuada i a convinge
Paginile anterioare arata indeajuns c2 varietatea auditoriilor
este cvasi-infinita i 3, din dorinta de a se adapta tuturor
particularitatilor lor, oratorul se g2sete confruntat cu
nenumSrate probleme. Acesta este probabil unui dintre motivele
pentru care ceea ce suscita mai presus de orice interesul, este
tehnica argumentative care s- impune tuturor auditoriilor f3r3
deosebire sau, cel putin, tuturor auditoriilor compuse din oameni
competent sau rationali. C3utarea unei obiectivitati, oricare ar fi
natura ei, corespunde acestui ideal, acestei dorinfe de a
transcende particularitajile istorice sau locale in a?a fel incat
tezele sustinute s3 poata fi admise de toti. Din acest motiv, dupa
cum spune Husserl, in emotionantul discurs in efortul
de rationalitate occidental: Noi suntem, in munca noastra
auditorii1.
Pentru cel care este preocupat de rezultat, a persuada
Tnseamna mai mult decat a convinge, convingerea nefiind decat
persuadezi"1.
Dimpotriva, pentru cel care este preocupat de caracterul
rational al adeziunii, a convinge inseamna mai mult decat a
persuada. De altfel, acest caracter rational al convingerii va tine
cand de mijloacele utilizate, cand de faculty tile ne
oricine"1.
De fapt, astfel de judecatS se presupune cS se impune
tuturor, pentru c3 oratorul insui este convins c3 ea nu poate fi
pusS la indoial3.
Dumas a descris, intr-un limbaj foarte expresiv, aceasta
certitudine cartezian3:
Certitudinea este credinta deplinS, care exclude in
totalitate indoiala; ea este afirma|ia necesarS i universal;
inseamna omul convins nu-i inchipuie posibilitatea de a
prefera afirmafia contrara $i c3 ii reprezinta propria
afirmajie ca trebuind s3 se impunS tuturor in acelea$i
circumstance. Intr-un cuvant, ea este starea in care noi
suntem constienfi c3 gandim adevirul, care este chiar aceasta
constrangere universaia, aceasta obligatie mentalS;
subiectivitatea dispare, omul gandejte ca inteligenfS, ca om,
i nu ca individ. Starea de certitudine a fost adesea descrisS
cu ajutorul metaforelor precum luminS i claritate; dar
iluminarea certitu- dinii rationale aduce cu sine explicarea
acestei stSri. Ea este repaus i detenta, chiar dac3
certitudinea este dureroasS, pentru ca pune capat tensiunii $i
nelini$tii cflutarii ji indeciziei. Ea este insotita de un
sentiment de for}3 ji in acela$i timp de extenuare; se simte
ca prejudecata, pasiunea, capriciul individual au disp3rut...
devenim adevar1.
RemarcSm faptul , acolo unde se evidenta
rational^ adeziunea spiritului pare suspendatS de un adevr
constrangtor, iar procedeele de argumentare nu nici un rol.
lndividul, cu libertatea sa de deliberare i de alegere, dispare in
fata ratiunii care il constrange i care ii 1 orice posibilitate
de indoiala La urma urmei, retorica eficace pentru un auditoriu
universal ar fi cea care nu decat cu dovada logics
Rationalismul, cu pretentiile sale de a elimina cu totul
retorica din filozofie, enuntase un program foarte ambitios care
urma conducfi la un acord al spiritelor gratie evidentei
rationale care se impune tuturor. Dar abia enuntate exigentele
metodei carteziene, Descartes avansa deja, in numele lor,
asertiuni extrem de contestabile. lntr-adev^, cum putem face
distincjia intre evidentele adevrate i cele false? Ne imaginUm
oare ceea ce convinge un auditoriu universal, al
reprezentant ideal ne conside^m noi inline, are intr-adevr
aceaste validitate ? Pareto a remarcat excelent in nite
adev3n.il1.
judicioasS1.
Foarte adesea, de altfel, discutie cu celSlalt nu este decat
un mijloc pe care il utilizSm pentru a ne lSmuri mai bine.
Acordul cu sine insuji nu este decat un caz particular al acordului
cu ceilalti. De aceea, din punctul nostru de vedere, analiza
argumentSrii adresate celuilalt este cea care.ne va face sS
intelegem cel mai bine deliberarea cu noi inline i nu invers.
Intr-adevSr, nu se poate oare distinge, in deliberarea intimS,
reflectie care ar corespunde unei discufii i alta care nu ar fi
decat cSutare de argumente in favoarea unei pozitii adoptate
dinainte? Putem avea incredere deplinS in sinceritatea subiectului
care delibe- reazS pentru a ne spune dacS este in cSutarea celei
mai bune linii de conduits, sau dacS elaboreazS pledoarie
intimS? Psihologia profun- zimilor ne-a invSJat sS nu avem
incredere nici in ceea ce pare indu- bitabil pentru propria noastrS
con$tiinJ5. Dar distincfiile pe care ea le stabilete intre rajiuni ji
raJionalizSri nu pot fi infelese dac3 deliberarea
nu este tratatS ca un caz particular de argumentare.
Psihologul va spune motivele invocate de subiect, pentru a-i
explica conduita, constituie rationalizari, dac3 ele diferS de
mobilele reale care 1-au determinat s3 actioneze i pe care
subiectul le ignorS. Cat despre noi, vom lua termenul de
rationalizare intr-un sens mai larg f3r3 s3 ne legSm de faptul c3
subiectul ignorS, sau nu, adevSratele motive ale conduitei sale.
Dac3 pare ridicol, la prima vedere, ca fiinja ponderata care,
dup3 ce a acfionat din motive foarte rezonabile", se str3duiete
s3 dea, in forul s3u intim, motive cu totul diferite actelor sale,
mai putin verosimile, dar plaseazS intr-o luminS mai
presupozijiilor1.
Atacurile din partea filosofilor al obiect a fost teoria
persuasiunii rationale, dezvoltata in lucr3rile de retorica,
de altfel cu atat mai intemeiate, cu cat obiectul argumentarii se
limita, pentru teoreticieni, la chestiuni pe care am putea sa le
reducem la probleme de conjectura i de calificare. Problemele
de conjectura privesc faptele, fapte trecute din dezbaterile
judiciare, fapte viitoare din dezbaterile politice: X a s3varit
faptele care i se reproseaza?", tare act va antrena sau nu
cutare consecinta?", iata tipul de intrebari pe care le calificam
drept conjecturale. in problemele de calificare, ne intrebam dac3
cutare fapt poate fi calificat in cutare sau cutare fel. In ambele
cazuri, scandalos c3 putea fi ap3rat cu onestitate mai mult
de un punct de vedere. Revenea filosofului, care studia intr-un
mod dezin- teresat problemele de ordin general, s3 ofere i s3
justifice acest punct de vedere. Concluziile practice care ar trebui
trase din studierea faptelor s- impune de la sine oric3rui spirit
cu judecata.
Intr-o astfel de perspectiva, argumentarea, aa cum
intelegem noi, nu mai are justificare. Faptele, adev3rurile sau
m3car aparenta adev3rurilor, supuse calculului probabilitatilor,
triumfa de la sine. Cel care le prezinta nu joac3 nici un rol
esential, demonstrable sale sunt atemporale i nu este cazul s3
distingem auditoriile ne adres3m, pentru c3 toate sunt
presupuse a se inclina in fata a ceea ce este obiectiv valabil.
i, f3r3 nici indoiala, in domeniul tiintelor pur formale,
precum logica simbolic3 sau matematica, ca i in domeniul pur
experimental, aceasta fictiune, care izoleaz3 subiectul care
cunoate de fapt, de adevlr sau de probabilitate, prezinta avantaje
indiscutabile. De aceea, pentru c3 aceasta tehnica ,,obiectiv3"
reuete in tiint3, avem convingerea c3 utilizarea sa este, de
asemenea, legitima i in alte domenii. Dar acolo unde nu exista
un acord, chiar i la persoane competente in materie, ce este,
dac3 nu un procedeu de exorcizare, aceasta afirma^ie c3 tezele
preconizate sunt manifestarea unei realitati sau a unui adev3r in
fata un spirit neprevenit nu poate decat s3 se incline?
discursului !nsui1.
Prin aceasta, genul epidictic a tine mai mult de
literatur3 decat de argumentare. In acest fel a contribuit
diferentierea genurilor la dezagregarea ulterioara a retoricii, c3ci
primele dou3 genuri au fost anexate de filozofie i de dialectica,
al treilea fiind inglobat in proza literar3. i Wbately in secolul al
importanta1.
Or, noi credem cS discursurile epidictice constituie parte
centrals a artei de a persuada i incapacitatea de a intelege,
manifestatS in privinja lor, rezulta dintr-o falsS concep(ie despre
efectele argumentSrii.
Eficacitatea unui expozeu, care tinde sS obtinS din partea
auditorilor adeziune satisfScStoare la tezele care li se prezintS,
nu poate fi apreciatS decat dupS scopul pe care i-l propune
oratorul. Intensitatea adeziunii care trebuie objinutS nu se
limiteazS la producerea unor rezultate pur intelectuale, la faptul
de a declara tezS pare mai probabilS decat alta, ci va fi
adesea amplificatS panS cand actiunea, pe care ar trebui sS
declaneze, s-ar produce. Demostene, considerat unui dintre
modelele oratoriei clasice, i-a consacrat majoritatea efortu- rilor
nu numai scopului de a obtine din partea atenienilor ca acetia s3
ia decizii conforme cu dorintele sale, ci i de -i presa, prin toate
mijloacele, ca aceste decizii, odatS luate, sS fie executate. Voia,
intr-a- devSr, ca lupta atenienilor cu Filip ,,s3 nu fie dusS numai
la nimic1.
Decizia luatS se afl3, ca s3 spunem aa, la jum3tatea
drumului dintre dispozitia pentru actiune i acfiunea ins3i,
dintre speculatia purS i actiunea eficientS.
Intensitatea adeziunii, tintind cStre actiunea eficienta, nu
poate fi mSsuratS prin gradul de probabilitate acordat tezei
admise, ci mai degrabS prin obstacolele pe care actiunea le
dep3ete, prin sacrificiile i alegerile pe care le antreneazS i a
cSror justificare este permisS de adeziune. Existenta unui interval
de timp, mai mare sau mai mic, intre
compara cu libretul unei cantate1, cel care risc3 cel mai uor s3 se
transforme in declamatie, s3 devin3 retorica, in sensul peiorativ i
obinuit al cuvantului.
interioara1.
Ceea ce pune ea astfel foarte bine in evidenta este chiar rolul
discursurilor epidictice: apeluri la valori comune, necontestate
dei neformulate, chiar i de catre cineva care are calitatea s3
fac3; intarire, prin aceasta, a adeziunii la aceste valori in vederea
unor actiuni ulteri- oare posibile. Ceea ce se numea propaganda
de la Londra devine, in aceasta perspectiva, mult mai apropiata
de educatie decat de propaganda.
Faptul ca epidicticul este destinat sa promoveze valori in
legatura cu care suntem de acord explica de ce avem impresia
unui abuz atunci cand, cu ocazia unui astfel de discurs, cineva ia
pozitie intr-o problema controversata, ii deviaza argumentarea
catre valori contestate, introduce disonante intr-o circumstanta
creata pentru a favoriza comuniunea, cu prilejul unei ceremonii
funebre, spre exemplu. Acelai abuz apare atunci cand un
educator devine propagandist.
In educatie, oricare ar fi subiectul, se presupune ca discursul
oratorului, daca nu exprima intotdeauna adevaruri, adica teze
admise de toata lumea, cel putin valori care nu sunt, in
mediul care 1-a delegat, subiect de controversa. Se presupune ca
se bucura de incredere atat de mare incat, contrar oricui
altcuiva, el nu trebuie sa se adapteze la auditorii sai i sa piece de
la teze pe care acetia le admit, ci poate actiona cu ajutorul unor
existentei sale, exclude folosirea violentei1. A consimti la discufie, inseamnS a accepta s3 te plasezi in punctul de vedere al
interlo- cutorului, inseamnS s3 nu te ataezi decat de ceea ce
admite el i s3 nu te prevalezi de propriile tale credinte decat in
mSsura in care cel pe care incerci s3-l persuadezi este dispus s3
fie de acord cu ele. Orice justi- ficare, spune E. Dupreel, este
comuniune a contiinfelor."1
Unii vor pretinde c3 uneori, ba chiar mereu, recurgerea la
argumentare nu este decat mecherie. Nu ar fi decat aparenta
de dezbatere argumentativa, fie ca oratorul impune auditoriului
obligatia de a-1 asculta, fie c3 acesta din urma se multumete sa
facS din ea un simulacru: i intr-unul, i in celaialt caz,
argumentarea nu ar fi decat capcana, acordul obtinut nu ar fi
decat forma deghizata de coercitie sau un semn de bunavointa.
astfel de opinie despre natura dezbaterii argumentative nu
poate fi exclusa a priori: chiar punerea in joc a aparatului
argumentativ se explica , dacS, cel putin in anumite cazuri, nu
exista persuasiune veritabiia. De fapt, orice comunitate, fie
nationals, fie international, prevede institutii juridice, politice sau
diplomatice, care permit reglarea unor conflicte in afara obligatiei
de se a recurge la violenta. Dar este iluzie sa credem despre
conditiile acestei comuniuni de contiinte ca ar fi inscrise in
natura lucrurilor. Neputandu-se referi la aceasta, aparatorii
filosofiei critice, precum Guido Calogero, vad in voinja de a-1
adevarurile noastre1.
Aceasta datorie a dialogului", pe care Calogero prezinta
ca pe un compromis intre absolutismul lui Platon i scepticismul
lui Protagoras, nu constituie nicidecum un adev3r necesar, nici
chiar aserfiune care merge de la sine. Este vorba aici de un
ideal pe care il urmaresc foarte putine persoane, cele care acorda
mai mare importanta gandirii decat actiunii i chiar, printre
acestea, acest principiu nu ar conta decat pentru filosofii
nonabsolutiti.
De fapt, foarte putini oameni ar admite ca toate intrebarile
pot fi puse in discutie. Aristotel considera c3:
Nu suntem obligati sa cercetam fiecare teza i fiecare
problema, ci numai pe acele care au nevoie de pedeapsa sau
de simpla percepere a lucrurilor. Acei, , care pun la
indoiala c3 trebuie sa cinstim pe zei i trebuie s3 iubim pe
Partea a doua
Punctul de plecare al argumentarii
CAPITOLUL
I
Acordul
nr. 2 fi 3.
1 CICERON, Partitioaes oratoriae, 90. (Ed. rom.:
Editura Saeculum Vizual, Bucurefti, 2007,
90, p. 75; n.t.)
1 QUINTILIAN, De Institutione Oratorio, vol. I, cartea
III, cap VIII, 38 fi urmatoarele, p. 300
fi urmatoarele.
1 M. MILLIOUD, op. cit., vol. 70, p. 173.
1 M. WERTHEIMER, Productive Thinking, pp. 135-136.
1 ARISTOTE, Rhetorique, cartea I, cap. 3, 1358
b, 2-7 . CICERO, Orator, 37; Partitiones oratoriae, 10;
QUINTILIAN, Aria oratorica, vol. I, cartea III,
cap. IV.
1 Cf. 11: Genul epidictic.
1 STERNE, Vie et opinions de Tristram Shandy, liv.I, chap.
XVIII, p. 45. (Ed. rom.: Polirom, lafi,
2004, p. 60; n.t.)
1 Cf. remarcile lui L. FEST1NGER despre cea
mai micS tendintS cStre comu- nicare la
definStorii de opinii mediane, Psychol. Review,
vol. 57, n 5, sept. 1950, p. 275.
1 VICO, ed. Ferrari, vol. II, De uostri lewporis studiorum
ratione, p. 10.
1 GRACIAN, L'homine de cour, trad. Amelot de la
Houssaie, p.85. (Ed. rom. Humanitas,
Bucuresti, 1994, pag.102; n.(.)
1 M. PRADINES, Traite de psychologic generate, vol. II,
pp. 324-325.
1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Stir la parole de Diet/,
p. 153.
1 DEMOSTENE, Discursuri ft pledoarii politice, 1.1:
Despre organizareafinanciara, 36.
1 Cf. 2: Contactul spiritelor.
CAPITOLUL
I
1 SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 3: Die Welt als Wille intd Vorslellung,
2.Band, cap. IX, p. 112.
Discursuri: Nicocles, 8.
1 R. CRAWSHAY-WILLIAMS, The comforts of unreason, pp.
74 i urm.
CAPITOLUL
I
11.t.)
CAPITOLUL
I
1 ARISTOTEL, Topica, cartea I, cap. 11,105 a. (Ed. rom.: In: Organon, Editura
IRI,Bucureti, 1998, vol. II, pp. 317-318; n.t.).
Nu ne aflam in prezenta unui fapt, din punct de vedere argumentativ, decat dac3 putem postula despre el un acord universal,
necontroversat. Dar, in consecinta, nici un enunt nu este sigur c3
se bucur3 definitiv de acest statut, pentru c3 acordul este
intotdeauna susceptibil de a fi reconsiderat1 i unui dintre
participants la dezbatere poate refuza calitatea de fapt celor
afirmate de adversar. Vor exista deci dou3 moduri normale pentru
un eveniment de a pierde statutul de
fapt: cand apar indoieli in sanul auditoriului c3ruia ii era
prezentat fi cand acest auditoriu este extins, ad3ugandu-i-se alti
membri, li se recunoafte calitatea de a judeca acest lucru
fi care nu admit c3 este vorba despre un fapt. Acest al doilea
proces intr3 in joc incepand cu momentul in care se poate ar3ta in
mod eficient c3 auditoriul care admitea faptul nu este decat un
auditoriu particular, concepfiilor c3ruia se opun cele ale
membrilor unui auditoriu I3rgit.
Nu ne baz3m pe nici un criteriu care s3 ne permit3, in toate
circumstanfele fi independent de atitudinea auditorilor, s3
afirm3m c3 ceva este un fapt. Totufi, putem recunoafte c3 exist3
anumite conditii care favorizeaz3 acest acord, care permit cu
ufurint3 ca faptul s3 fie ap3rat impotriva neincrederii sau a relei
vointe a vreunui adversar: astfel stau lucrurile, in special atunci
cand dispunem de un acord in privinja conditiilor de verificare;
totufi, de indat3 ce trebuie s3 facem efectiv ca acest acord s3
intervin3, ne afI3m in plin3 argumentare. Faptul ca premis3 este
un fapt necontroversat.
Simpla reconsiderare este de ajuns deci pentru a face ca un
enunt s3-fi piard3 statutul privilegiat. Dar, cel mai adesea, pentru
a combate prestigiul a ceea ce a fost admis ca fapt, interlocutorul
nu se va multu- mi cu simpl3 negare pe care am putea-o g3si
pur fi simplu ridicol3. El se va str3dui s3-fi justifice atitudinea
fie ar3tand incompatibilitatea enunpjlui cu alte fapte fi
condamnandu-1 pe primul in numele coe- rentei realului, fie
ar3tand c3 afa-zisul fapt nu constituie decat conclu- zia unei
argument3ri care, afa cum este, nu este constrang3toare.
1 Cf. Edwin N. GARLAN, Legal realism and justice, p.
78.
1 PASCAL, Bibl. de la Pleiade, Despre arta de a
convinge, p. 376. (Ed. rom.: Editura
5tiin(ific3, Bucure$ti, 1967, p. 165; n.t.)
1 R. CRAWSHAY-W1LLIAMS, 77ie comforts of unreasom,
pp. 8 $i urm.
1 LUND, The Psychology of belief, }. of abii. and
social Psychology, XX, apr. $i iul. 1925.
1 Ch. BIRD, Social Psychology, p. 211.
1 H. POINCARE, La valeur de la science, Introduction,
p. 65.
1 Cf. Ch. PERELMAN i L. OLBRECHTS-TYTECA, Rhetoiique et philosophic, p.
2(Logique et rhetorique), p. 51 (Acte et personne dans l'argumenlation).
CAPITOLUL
I
Traite de logiqtie,
p. 30.
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
Sociologie generate,
pp. 181-182.
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
sunt proprii fie unei tiinte particulare, fie unui gen oratoric bine
definit1.
Locurile comune se caracterizeaz3 deci, in mod primitiv,
prin generalitatea lor foarte mare, care le f3cea utilizabile in toate
circumstance. Degenerescenja retoricii i lipsa interesului pentru
studiul locurilor din partea celor mai mulji logicieni au condus la
aceasta consecinta neprev3zut3 pe care expuneri oratorice
impotriva luxului, a dezmajului, a lenei etc., pe care exercitiile
colare ne-au facut s3 le repetSm pan3 la greata, fie calificate
drept locuri comune, in ciuda caracterului lor cu total particular.
Quintilian deja incercase s3 reactioneze impotriva acestui abuz 2,
dar nu a reuit. Din ce in ce mai mult, prin locuri comune sunt
intelese cele pe care Vico, spre exemplu, le numete locurile
oratorice, pentru a le opune celor despre care trateaz3 Topica3.
Locurile comune din zilele noastre se caracterizeaza printr-o
banalitate care nu exclude deloc specificitatea. Aceste locuri
comune nu sunt, pe drept cuvant, decat aplicatie pe subiecte
particulare a locurilor comune, in sens aristotelician. Dar pentru
c3 aceasta aplicatie este f3cut3 pe un subject tratat adesea, se
deruleaz3 intr-o anumita ordine, cu conexiuni prev3zute intre
locuri, nu ne mai gandim decat la banalitatea ei, necunoscand
valoarea sa argumentativa. Am ajuns in punctul in care avem
tendinta de a uita c3 locurile formeaza un arsenal indispensabil,
in care, orice ar fi, va trebui s3 caute cel care vrea s3-l persuadeze
pe celaialt.
Aristotel studiaz3, in Topica sa, orice specie de locuri ce pot
servi de premisa unor silogisme dialectice sau retorice i le
clasifica, conform perspectivelor stabilite de filosofia sa, in
locuri ale accidentului, ale genului, ale propriului, ale definitiei i
ale identitatii. Demersul nostru va fi diferit. Pe de parte, nu
dorim s3 leg3m punctul nostru de vedere de metafizic3
particular i, pe de alta parte, cum nu deosebim tipurile de
obiecte de acord care privesc realul de cele care privesc
preferabilul, nu vom numi locuri decat premise de ordin general
permitand intemeierea valorilor i a ierarhiilor i pe care
Aristotel le studiaz3 printre locurile accidentului4. Aceste locuri
constituie premisele cele mai generale, adesea subintelese, de
altfel, care ihtervin pentru a justifica majoritatea alegerilor
noastre.
enumerare a locurilor care ar fi acorduri prime in
domeniul preferabilului, din care s-ar putea deduce toate celelalte
i justificare ar permite-o deci, este actiune a c3rei
1 ARISTOTEL, Retorica, I, cap. 2, 1358 a; cf. Th. VIEHWEG, Topik
tmd Jurisprutienz; Johannes STROUX, Roiiiische
Rechtuissenschaft und RUetorik.
2> QUINTILIAN, loc. cit.
3 VICO, lustituzioui oratorie, p. 20.
4 Cf. ARISTOTEL, Topica, III, 2,116 n-119 a $i
Retorica, I, cap. 6, 7, 1362 -1365 b.
a.
CAPITOLUL
I
6 BERGSON, Evolufia creatoare, pp. 341-342 (italicele sunt ale lui Bergson).
(Ed. rom.:Institutul European, Iai, 1998, p. 287; n.t.)
7 PLATON,
Phaidros,
273
d-e.
CAPITOLUL
I
4 M. JOUHANDEAU, Ess
ai sur moi-meme,
p. 153.
CAPITOLUL
I
1 Dup3 BARON,
De la Rhetorique,
p. 212.
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
Revue des
CAPITOLUL
I
t. XII, pp.
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
Parerga $i Paralipomena,
Vol. II,
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
247
hwentiotie,
249
251
253
una din prismele prin care putem discerne cel mai bine ce
distinge argumentare de demonstrate.
Orice demonstrate impune univocitatea elementelor pe care
se intemeiaza. Acestea sunt considerate a fi intelese de catre toti
in acelai fel, datorita unor mijloace de cunoatere pe care le
presupunem inter- subiective, iar, dac3 nu este cazul, este redus
in mod artificial obiectul ratonamentului doar la elementele din
care orice ambiguitate pare a fi indep3rtata. Fie c3 datul este
prezentat imediat drept clar i semnifi- cativ, intr-o conceptie
rationalista a deductiei, fie c3 nu suntem intere- sati decat de
formele semnelor care sunt considerate a fi percepute de toti in
acelal fel, f3r3 ca manuirea acestora din urma s3 se preteze la
echivoc; aceasta este conceptia formalitilor modemi. In toate
aceste cazuri, interpretarea nu pune nici problema sau, cel
putin, problemele pe care le pune sunt eliminate din teorie. Nu la
fel stau lucrurile atunci cand este vorba despre argumentare.
Studiul argumentarii ne obliga intr-adev3r s3 tinem seama nu
numai de selectia datelor, ci i de felul in care sunt interpretate,
de semnificajia care este aleasa pentru a li se atribui. Numai in
m3sura in care ea constituie alegere, contienta sau
incontienta, intre mai multe moduri de semnificare, poate fi
distinsa interpretarea din datele care sunt interpretate, i opusS
acestora. Aceasta nu vrea evident sS spuna c3 ader3m la
metafizica ce ar separa datele imediate i ireductibile de
constructive teoretice elaborate pornind de la ele. Dac3 ar trebui
s3 adoptSm pozijie metafizica, am fi mai degraba inclinaji sS
admitem existenta unei legaturi indisolubile tntre teorie i
experienja, aa cum exprima principiul dualitatii al lui F.
Gonseth1. Dar, pentru moment, pretentiile noastre sunt mai
limitate. Vrem doar sa insistam pe faptul , in practica
argumentativa, datele constituie elemente in legatura cu care pare
a exista un acord considerat, macar provizoriu sau conventional,
drept echivoc i in afara oricarei discutii. Acestor date li se va
1 Cf. lucrSrile Celei de-a Treia Intalniri
de la Zurich asupra principiului dualitafii, Dialectica, de la 22 la 25.
Mind,
Iul. 1951, p.
255
257
259
261
263
p. 135.
p. 175.
Pretextes,
Ibid.,
265
ad hominem
i petitia
267
269
271
273
275
277
279
281
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
1 PLATON, Lois, VII, 794 d i urm., cf. P.-M. SCHUHL, Fautasticul, gaudirea fi
actiuuea, p. 186.
2 Emofia i prezenfa sunt intim legate dac3 presupunem, aa cum face D. O.
HEBB in The organization of behavior, c3 emofia incetinejte procesul de
gSndire, facSnd astfel obiectul interesant". Cf. HEBB $i THOMPSON,
Handbook of social psychology, editat de LINDZEY, vol. I, p. 553.
3 WHATELY, Elements of Rhetoric, p. 130, nota.
CAPITOLUL
I
cand cifra relativ3, care in mod sigur nu este mai concreta decat
cifra absoluta, se refera la un eveniment care ne emotioneaz3:
spre exemplu, probabilitatea de a muri in decursul anului de
boala sau alta. Acela$i raport numeric poate mai mult sau
mai putin concret dup3 interesul pe care i-1 acordam. Gradul de
abstractizare nu ar determina atat de mult prezenta incat s3 nu fie
determinat, aparent, de ea. i in loc s3 rezolve problema care ne
intereseaza, cu ajutorul unor consideratii ontologice, nu ar fi oare
mai corect s3 facem s3 depinda ideea noastra despre concret de
impresia de prezenta pe care provoa- c3 in noi anumite niveluri
de prezentare a fenomenelor?
Maniera intuitiva de a ne exprima, uzajul termenului care
fra- peaz3 nu este intotdeauna f3r3 inconvenient. Schopenhauer a
constatat c3 unii scriitori evita, in m3sura posibilului, exprimarea
cea mai clar3, i prefera uzajul notiunilor mai abstracte care le
permit s3 scape mai u$or de obiectii 1. Remarca este justa $i plina
de inv3t3minte. Dac3 termenul concret ?i precis permite
stabilirea unui acord, in acela$i timp gratie prezentei pe care
creeaza $i univocitatii pe care favorizeaza, nu trebuie s3 uitam
niciodata c3, in anumite cazuri, doar uzajul unui termen abstract
ne permite s3 nu dep3?im posibilitatile unui acord. In ultima
instant3, termenul cel mai concret, cel mai prezent, poate
corespunde inexprimabilului, poate s3 nu fie decat
demonstrativul efemer al unei prezente extrem de instabile.
Dorinta de a exprima concretul in unicitatea sa, impins3 prea
departe, poate fi nu baza unei bune intelegeri, ci renuntarea la
orice intelegere. Prezentarea datelor trebuie s3 se adapteze, in
fiecare caz, la conditiile unei argumentSri eficace.
38. Forme verbale i argumentare
Prezentarea datelor nu este independents de problemele de
limbaj. Alegerea termenilor, pentru a ne exprima gandirea, este
1 SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 6, Parerga und Parnliponieiui, II, 283,
p. 552. ( Ed. rom.: Alfa, Iai, 2011, p. 528.)
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
1
I
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
c3 cutare sau cutare lucru
este, nu se va afirma niciodata c3
un lucru nu este. (...) ceea ce exista se poate consemna, dar
inexistenta inexistentului nu.
Gandirea negativa, in opinia lui, nu intervine decat dac3
suntem interesati de persoane, adica daca se argumenteaza.
Doar in anumite cazuri, bine definite, cand numai doua
posibi- litati sunt prezente in constiinja, respingerea prin negare a
uneia dintre ele inseamna a alege pe cealalta, care este astfel
prezentata adesea ca raul cel mai mic. Uneori negafia nu
corespunde nici unei afirmatii precise, ci reveleaza un ordin de
preocupari. S3 ne intrebam, dupa Empson i Britton, ce
inseamna fraza lui Othello: Totuji, nu ii voi v3rsa sangele" 1.
Auditorul, intr-un astfel de caz, trebuie sa ghiceasca dac3 este
vorba despre respingere ca gen sau ca specie, adica daca acest act
respins trebuie s3 fie interpretat in funcfie de un gen de acte in
cadrul c3ruia el ar fi specie, un fel de a ucide printre altele sau
un fel de r3zbunare printre altele, care pot fi avute in vedere sau
daca acest enunt reprezinta un gen, i ce gen, adica daca nici un
asasinat nu va fi infaptuit, daca nici r3zbunare nu va fi dusa la
indeplinire. Dupa cum este adoptata interpretare sau alta,
negafia ar putea fi anuntul unei r3zbun3ri sau al unei iertari. Dar
interesul formei negative provine din aceea ca, oricare ar fi
interpretarea, moartea este evocata in mod irezistibil.
Aceeaji ambiguitate se gasejte atunci cand negajia se aplica
nu unei asertiuni, ci unei notiuni, prin apozitia unui prefix. Aa
se face c3 in inuman" negatia poate privi genul i poate
desemna ceea ce este complet strain omului, sau poate desemna
specia de oameni sau de conduite umane care nu realizeaza
idealul uman. Formularea negativa lasa in nedeterminare
conceptul in interiorul c3ruia se opereaza decupajul.
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
sur
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
3 Ibidem.
CAPITOLUL
I
care sunt percepute drept figuri dat fiind chiar acest uzaj anormal
al repetitiei1.
Mai apropiate totui de figurile prezentei sunt conduplicatio
in Retorica pentru Herennius i adjectio la Quintilian:
R3zboaie, C. Gracchus, rflzboaie domestice ji intestine,
iata ce stamejti tu(...)2.
Am ucis, da, am ucis (...)3.
i aici rezultatul produs de repetijie nu este numai acela de a
dubla efectul prezenfei; prin repetitie, cel de-al doilea enunt al
terme- nului pare inc3rcat de valoare; primul, prin reactie, pare
se rapor- teaz3 exclusiv la un fapt in timp ce, in mod normal
i singur, ar fi p3rut a confine fapt i valoare. Efectul de prezenta
este deci subordonat altor intenfii. De aceea, nu putem subscrie la
explicatia lui Chaignet, cu toate c3 are meritul de a c3uta un sens
folosirii repetitiei:
Este clar ca, daca avem multe de spus despre persoana
sau despre un lucru, suntem obligati sa le desemn3m de mai
multe ori cu numele lor; i reciproca, dac3 le numim de mai
multe ori, se pare c3 am spus despre ele multe lucruri4.
Efectul prezentei se obtine, mai mult decat printr-o repetifie
literal, printr-un alt procedeu care este amplificarea: intelegem,
prin aceasta, desfaurarea oratorica a unui subiect, independent
de exagerarea cu care este asociata in general.
Cand i de ce este perceputa amplificarea ca figura? Mai
ales, se pare, cand ea utilizeaza forme care, in mod normal,
vizeaza un alt scop decat prezenfa: este cazul, in special, in
amplificarea prin enumerarea parjilor care amintete
1 Cf. 51: Analiticitate, analiza i tautologie.
2 Retorica pentru Herennius, cartea IV, 28.
3 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. Ill, 28. (Ed. rom.:
Minerva, Bucurejti, 1974, p. 65; n.t.)
4 CHAIGNET, La rhetorique
516.
CAPITOLUL
I
in Ieg3tur3 cu aceste intentii. El va putea fi prezentat ca semipronuntat, semi-gandit. Sub acest ultim mod foarte ambiguu,
Browning s-a servit de el din plin in celebrul s3u poem The Ring
and the Book.
S3 semnaiam, in sfarit, figurile referitoare la timpul
gramatical. Trecerea brusc3 de la trecut, timpul povestirii, la
prezent, timpul descrierii, care face adesea ca aceasta s3 ca
figura, hipotipoza1 despre care am vorbit deja; tipul de
hipotipoza citat in general este
povestirea despre moartea lui Hipolit, in care toate verbele
sunt la prezent2.
Substituirea sintacticS a unui timp cu altul, contrar
legSturilor nor- male, adicS enalaga timpuriior, va putea avea un
efect de prezenta foarte accentuat: ,,Dac3 vorbeti, ai murit"
sugereazS c3 consecinta se va produce instantaneu, in momentul
in care se transgreseazS injonctiunea.
Figurile de comuniune sunt acelea in care, cu ajutorul
procedeelor literare, ne strflduim s3 cream sau s3 confirmSm
comuniunea cu auditoriul. Adesea, aceasta comuniune este
obfinuta datorita unor referiri la cultura, la traditie, la un
trecut comune.
Aluzia, pe care multi autori trateaza drept figura, joaca,
desigur, acest rol. Avem aluzie atunci cand interpretarea unui text
ar fi incompleta daca s-ar neglija referirea voluntara a autorului la
ceva ce el evoca far3 a numi; acest ceva poate consta intr-un
eveniment din trecut, intr-un uzaj sau un fapt de cultura, a c3rui
cunoatere este proprie membrilor unui grup cu care oratorul
cauta s3 stabileasca aceasta comuniune. De astfel de fapte de
cultura se leaga in general afecti- vitate particular: induioarea
in fata suvenirurilor, mandria de a apartine comunitatii; aluzia
create prestigiul oratorului care poseda i tie sa utilizeze
asemenea bogatii. Aa face Mirabeau in pasajul citat de Baron:
1 Cf. LONGINUS, Tratat despre suhlini, cap. XXI, p. 112.
2 RACINE, Fedra, act V, sc. VI, pp. 817-818. (Ed. rom.: ESPLA, Bucureti, 1959,
312; n.t.)
CAPITOLUL
I
Or, v-o cer, exclama
Massillon, i v-o cer lovit de
teroare, nefacand distinctie in acest moment intre soarta mea
i a dumneavoastr3 (...)1.
Acelai efect este, de asemenea, objinut prin enalaga
persoanei, inlo- cuirea lui ,,eu" sau a lui ,,el" prin ,,tu", care face
ca auditorul sa creada c3 se vede pe el insui in mijlocul
pericolului"2 i care este figurS de prezenta i de comuniune. i,
de asemenea, prin enalaga numdrului de persoane, inlocuirea
lui ,,eu", al lui ,,tu", prin noi". Pe acesta il utili- zeaz3 mama
cand ii spune copilului: Mergem s3 ne cukam".
G3sim un excelent exemplu in legatura cu aceasta in
Massillon, la care preocuparea asimiiarii cu auditoriul este
constanta:
$i iata, dragul meu auditor, ce s3 invataji ji cu ce s3 v3
confundati in acelaji timp. V3 plangeti de prea multe
nenorociri... Or, ce ne consoleaza mai bine in necazurile
noastre? Dumnezeu ma vede, imi numSra suspinele, imi
cantarete durerile, imi privete lacrimile curgandu-mi (...).'
Voi", noi", ,,eu", tot atatea etape prin care oratorul se
asimileaza auditorilor sai, ultima confundandu-se de altfel cu
pseudo-discursul direct care, i el, poate fi deci figura de
comuniune.
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
CAPITOLUL
I
1 N. BOBBIO, Liberia dell' arte e politica culturale, Nuovi argoinenti, 1953, n"
2.
2 SHAKESPEARE, luliu Cezar, act III, sc. II. Traducere de Tudor Vianu.Had you
rather Caesar were living, and die all slaves, than that
Caesar were dead, to live all free men?
44. Generality
Discursul persuasiv produce efecte prin inserarea sa, ca un
tot, intr-o situatie, ea ins3i cel mai adesea destul de complex^.
Diferitele elemente ale discursului fiind in interacfiune,
amploarea argumentarii, ordinea argumentelor pun probleme pe
care le vom trata la sfaritul studiului nostru. Dar, inainte de a
analiza subiectul nostru sub acest aspect sintetic, avem nevoie s3
analizam structura argumentelor izolate.
Aceasta maniera de a proceda, indispensabila intr-o prima
aproxi- mare, ne va obliga s3 separ3m articularile care sunt, in
realitate, parte integranta dintr-un acelai discurs i constituie
singura argumentare de ansamblu. Or, sensul i bataia unui
argument izolat nu pot fi decat rareori injelese fara ambiguitate;
analiza unei verigi a argumentarii, in afara contextului i
independent de situafia in care se insereaza ea, prezinta pericole
incontestabile. Acestea nu se datoreaza numai caracte- rului
echivoc al limbajului, ci i faptului c3 resorturile unei
argumentari nu sunt aproape niciodata explicitate complet.
Pentru a degaja schema argumentativa, suntem obligati s3
inter- pretam cuvintele oratorului, s3 completam verigile lipsa,
ceea ce nu are loc niciodata fara rise. Intr-adev3r, a afirma c3
gandirea renia a oratorului i a auditorilor s3i este conforma cu
schema pe care tocmai am relevat-o nu inseamna decat ipoteza
mai mult sau mai putin veridica. Cel mai adesea, de altfel,
percepem simultan, mai mult de maniera de a concepe structura
unui argument.
Acestei obiectiuni i se adauga alta, de fiecare data cand
analizele noastre privesc argumente luate nu din discursuri rostite
efectiv, ci din texte literare. Ce garantie avem, intr-adevar, c3
discursurile imaginate nu sunt tot atat de indepdrtate de real ca i
fiintele mitologice? i, de fapt, caracterul artificial al unor
discursuri solemne i al unor exercitii de coal3 pe care ni le-au
lasat retorii nu este indoielnic.
Aceste dou3 obiectii ar fi cu siguranta greu de indep3rtat, pe
de parte, dac3 ar fi vorba despre analiza unui discurs particular,
analiza care s-ar dori conforma cu realitate istorica, iar pe de
alta parte, dac3 s-ar pretinde s3 se propuna ca modele de discurs
persuasiv pe cele care s-au dovedit efectiv eficace in trecut. Dar
scopul nostru este diferit.
1 V. JANKELEVITCH,
p. 435.
358Teluiicile argumentative
359
360Teluiicile argumentative
361
362Teluiicile argumentative
363
364Teluiicile argumentative
Topica,
365
366Teluiicile argumentative
367
368Teluiicile argumentative
369
Etica,
370Teluiicile argumentative
371
372Teluiicile argumentative
1 K. BRITTON,
Communication,
p. 179.
373
374Teluiicile argumentative
375
376Teluiicile argumentative
377
378Teluiicile argumentative
379
causalile physique chez Venfant, pp. 278-280; cf. Ch. ODIER, Les deux sources,
consdenle et inconsciente, de la vie morale, pp. 263-268.
3 Cf. Retorica pentru Herennius, cartea II, 25.
380Teluiicile argumentative
381
382Teluiicile argumentative
383
79
?i
48:
384Teluiicile argumentative
385
a.
386Teluiicile argumentative
387
388Teluiicile argumentative
389
390Teluiicile argumentative
391
392Teluiicile argumentative
b.
3 PASCAL, Bibl. de la Pleiade, Pensees, 39, 40, 41, 42, pp. 832-33 (34, 35,
36, 37 ed.Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea, 1998, pp. 165-166;
n.t.)
393
p. 18.
394Teluiicile argumentative
395
396Teluiicile argumentative
397
398Teluiicile argumentative
399
400Teluiicile argumentative
401
nostru care pare cel mai plauzibil. Spre exemplu, 1-am putea
face s3 conceada cineva trebuie s3 fac3 tot ce-i spune
p3rintele s3u; atunci intrebam: Trebuie s3 fii ascultator sau
neascultator fata de pflrinti in toate privinfele?" 1
Teza propusa drept element de contrast este formata prin
negarea celeilalte sau cel putin prin negarea unora dintre
elementele acesteia. Artificiul este evident. Dar s3 not3m c3
Pascal nu ezita s3 recomande argumentarea prin diviziune intre
cele dou3 posibilitati, care sunt constituie de propozitie i
contrara ei:
(...) totdeauna cand teorema nu se poate infelege, trebuie s3
suspendam judecata asupra ei i s3 nu neg3m, ci s3-i
examin3m partea contrarie pe care, dacS gSsim falsa cu
adevSrat, putem lua cu indrSzneala in considerate pe prima,
oricat de neinjeleasa este2.
Utilizata aa cum face Pascal, pentru a demonstra infinita
divizibi- litate a spatiului, aceasta argumentare cvasi logica este
ea ins3i bazat pe divizare exhaustiva a unui intreg dat...
astfel de argumentare este de obicei considerata ca de la
sine inteleas3. La serie:
Neputinfa in care m3 gSsesc de a dovedi c3 nu exists
Dumnezeu imi dS in vileag existenja lui3.
Pe acest tip de rationament este bazata in general, dup cum
a ar3tat E. Dupreel, notiunea de necesitate in filosofie4.
Disjunctia afirmata intre doi termeni care nu sunt in mod
formal contradictorii indic3 adesea c3 oratorul asum3, prin
aceasta, faptul c3 el identific3 una dintre ramurile alternativei cu
1 SCHOPENHAUER, Dialectica eristicii, p.414. (Ed. rom.:
Editura Art, Bucure^ti, 2007, p. 64; n.t.)
2 PASCAL, Despre spiritul geometric, p. 414. (Ed. rom.:
p. 157; n.t.)
3 LA BRUYERE, Caracterele, Despre liber-cugetatori, 13, p.
472. (Ed. rom.: Editura pentru LiteraturS,
Bucurejti, 1968,13, p. 297; n.t.)
4 E. DUPREEL, Essais pluralistes (De la n6 cessit6 ),
p. 77.
402Teluiicile argumentative
403
404Teluiicile argumentative
405
406Teluiicile argumentative
407
408Teluiicile argumentative
409
nou3 ori mai mare decat Franta decat s3 descriem ca fiind tot
atat de mare pe cat jumatate din Brazilia.
Acestea sunt caracterele termenului de referin{3 care dau
aspectul particular al unei serii de argumente.
forma tipic3 de comparatie este cea care vorbete despre
pierderea care nu a fost suferita, pentru a aprecia avantajele unei
solutii adoptate. Celor care il intrebau ce catigase cu r3zboiul,
Pitt le r3spun- dea: tot ceea ce am fi pierdut f3r3 el 1. Termenul de
referinta este ipotetic dar, gratie tautologiei, i se acorda
importanta reala dei indetermi- nabila. Adesea, totui, este
necesar sa evalu3m acest termen de referinta, care va fi prezentat
in mod favorabil concluziilor argumentarii. Acelai Pitt ii critica
pe adversarii s3i care, pentru a m3sura inconvenientele
r3zboiului, descriu cu entuziasm prosperitatea pe care acesta a
f3cut-o s3 dispar3, dar pe care, la timpul ei, a aprecia
putin2. In general, tablourile varstei de aur, trecute sau viitoare,
ale paradisului pierdut sau sperat, fie c3 este vorba despre
vremurile bune de altadata, fie despre fericirea care se g3sete in
alte locuri, servesc la a descalifica vremurile i tara in care tr3im.
Dimpotriva, descrierea entu- ziasta a situatiei prezente va servi la
a elimina orice efort de ameliorare sau chiar de modificare a
acesteia; creterea relativ3 a bun3st3rii ar fi minima, pierderea
bun3st3rii ar fi considerabila. Orice persuasiune prin amenintare
va fi deci cu atat mai eficienta cu cat starea de care ne
este mai bine valorizata.
Argumentul comparatiei se poate manifesta, de asemenea,
prin utilizarea superlativului. Acesta se exprima considerand un
obiect oarecare, fie superior tuturor indivizilor dintr-o serie, fie
incomparabil i, astfel, unic in genul s3u. S3 nu uit3m c3 aceasta
ultima calificare necesita incercare prealabila de comparatie
c3reia i se recunoate imposibilitatea. A$a se face c3 unicitatea
poate rezulta ea ins3$i din superlativ dup3 cum la Leibniz
unicitatea adev3rurilor contingente este intemeiata pe principiul
celui mai bun. Aceasta tehnica permite individualizarea
1 W. PITT, Orations on the French war, p. 123 (9 dec.
1795).
2 Ibid., p. 133 (10 mai 1796).
410Teluiicile argumentative
411
412Teluiicile argumentative
413
414Teluiicile argumentative
415
416Teluiicile argumentative
417
418Teluiicile argumentative
419
420Teluiicile argumentative
421
422Teluiicile argumentative
423
424Teluiicile argumentative
n.t.)
425
426Teluiicile argumentative
12 .
427
428Teluiicile argumentative
143-145.
pp.
429
430Teluiicile argumentative
431
432Teluiicile argumentative
433
434Teluiicile argumentative
Prindpiile legislafiei,
cap.
435
436Teluiicile argumentative
437
438Teluiicile argumentative
439
calculul utili- tarist. Dar unei astfel de filosofii i-au fost opuse
obiectii de principiu.
Adversarii argumentului pragmatic vor revendica dreptul de
a alege, dintre consecinte, pe cele pe care le vor retine ca fiind
demne de a fi luate in considerare, dat fiind obiectul dezbaterii.
Mai mult, argumentul pragmatic este critical de c3tre partizanii
unei concepjii abso- lutiste sau formaliste a valorilor, $i mai ales
a moralei. Acetia vor reproa argumentului pragmatic reducerea
sferei activit3tii morale sau religioase la un numitor comun
utilitar, f3cand s3 disparS astfel tocmai ce este specific in
notiunile de datorie, de greeal3 sau de p3cat. Montaigne noteaz3
in Ieg3tur3 cu aceasta:
(...) caci aceasta spusa se indreptajejte tocmai fiindca nu
trebuie s3 judeci chibzuiala dup3 intampl3ri. Cartaginezii
pedepseau sfaturile proaste ale c3pitanilor lor $i dac3 fusese
norocoasa izbutirea, manandu-i la bine. Poporul roman
adesea nu a tngaduit triumf la mari ji rodnice biruinfi, fiindca
purtarea capeteniei nu fusese pe m3sura norocului s3u1.
Aceste reflectii, opuse argumentului pragmatic, presupun c3
valorile morale sau religioase nu sunt discutate, c3 regulile
adev3rului i ale falsului, ale binelui i ale r3ului, ale oportunului
i ale inoportunului, sunt recunoscute pe de alt3 parte,
independent de consecintele lor, sau cel pujin de consecintele lor
actuale i imediate.
S. Weil este indignat3 de faptul c3 mai'multe argumente in
favoarea cretinismului sunt de genul publicitate pentru pilule
Pink" i de tipul inainte de folosire-dup3 folosire". Ele constau
in a spune:
Vedeji cat de mediocri erau oamenii fnainte de
Hristos... 2
Dar argumentul este el oare r3u, pentru cS reuete intr-un
domeniu comercial? Nici Calvin i nici Pascal nu erau deloc
impotriva ]ui. Iar Leibniz, ca precursor neateptat al
1 MONTAIGNE, Eseuri, cartea III, cap. VIII,
pp. 904-905. (Ed. rom.: Editura tiin(ifica,
Bucureti, 1971, vol. II, p. 500; n.t.)
2 S. WEEIL, L'eiiraciiieiiieut, p. 213.
440Teluiicile argumentative
441
multiplicitatii mijloacelor. in orice caz, aceastS analiza autorizeazS dublS critica impotriva argumentului pragmatic: ea arata
c3 valoarea consecintelor nu este marime fix3, iar pe de alta
parte, ea pare a da dreptate celor care insista pe descalificarea pe
care antre- neazS utilizarea acestui argument pentru tot ceea ce,
din acest moment, apare in mod unic ca mij(oc in vederea
obtinerii unor rezultate.
Distingerea scopurilor i a consecintelor permite sS nu se
poata imputa unui autor decat unele dintre efectele actelor sale.
Astfel justifica Sfantul Toma existenta rSului in univers:
Forma principals pe care Dumnezeu i-o propune in
mod manifest in lucrurile create este binele ordinii
universale. Dar ordinea universului cere, iar noi tim deja
acest lucru, ca unele dintre lucruri s3 fie deficiente. Aadar,
Dumnezeu este cauza alterSrii i a lipsei din toate lucrurile,
dar numai ca consecinta a faptului c3 vrea sa determine
binele ordinii universale, iar acest lucru ca prin accident... In
rezumat, efectul cauzei secunde deficiente poate s3 fie
imputat cauzei prime, pura de orice lipsa, cat privete faptul
c3 un asemenea efect confine fiinja i perfecfiune, dar nu cat
privejte rSul i defectuosul pe care il confine1.
Ironia consta uneori in a inversa interpretarea unui aceluiai
eveniment:
Locuitorii din Taracco, povestete Quintilian, 1-au
anunfat pe August ca pe altarul inchinat lui a rSsSrit un
palmier: Se vede cat de des aprindefi focul pe el", le-a
replicat August2.
Augustus interpreteaza faptele nu ca pe un semn miraculos,
ci ca consecinja a unei neglijenje.
La un acelai fapt care are mai multe consecinje, se
intamplS ca acestea s3 se infrunte i cele nedorite sS ajungS sS
prevaleze asupra scopurilor dezirabile ale unei conduite, care
1 E. GILSON, Tomismul, p. 223 (cf. Sum. Ttteol., I,
49, 2, ad Resp.). (Ed. rom.: Humanitas, Buc.,
2002, p. 242; n.t.)
2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VI,
cap. Ill, 77. (Ed. rom.: Minerva,
Bucureti, 1974, p. 179; n.t.)
442Teluiicile argumentative
Esthetique du rire,
p. 159.
2 J. PAULHAN, Entretien sur des fails divers, p. 54; cf., despre acest subject,
M.-J.LEFEBVE, jean Paulhan, pp. 91 i urm.
443
444Teluiicile argumentative
Hommes et betes,
445
446Teluiicile argumentative
447
448Teluiicile argumentative
449
450Teluiicile argumentative
pp.
451
452Teluiicile argumentative
453
(Le guerrier
2 LEIBNIZ, Disertafie metafizica, pp. 445-446. (Ed. rom.: Humanitas & CEU
Press,Bucurejti, 1996, pp. 49-50; n.t.)
454Teluiicile argumentative
455
456Teluiicile argumentative
457
458Teluiicile argumentative
459
460Teluiicile argumentative
461
462Teluiicile argumentative
463
464Teluiicile argumentative
465
466Teluiicile argumentative
467
468Teluiicile argumentative
469
470Teluiicile argumentative
471
472Teluiicile argumentative
473
474Teluiicile argumentative
475
476Teluiicile argumentative
477
478Teluiicile argumentative
479
480Teluiicile argumentative
481
482Teluiicile argumentative
483
484Teluiicile argumentative
485
replica a unui copil catre sora lui mai mare care se intreba cum
aflase oare printesa Elisabeth ca avea s3 aiba un copil:
Dar ?tie s3 citeasca, nu-i aja? Se serie despre asta in toate
ziarele1.
Adesea pare c3 este atacat argumentul autoritatii, cand de
fapt autoritatea invocata este cea contestata. Acelai Pascal care
ii bate joc de argumentul autoritatii, cand este vorba despre
autoritatea oamenilor de conditie"2, nu ezita s3 invoce pe cea a
Sfantului Augustin2; Calvin recuza pe cea a Bisericii, dar
admite pe cea a profetilor.
Cum autoritatile se contrazic, putem in mod evident dori,
precum Descartes, s3 le inlaturam pe toate in beneficiul altor
mijloace de prob3; cel mai adesea, ne multumim s3 enumer3m
autoritatile in care putem avea incredere, sau s3 le arat3m pe cele
le vom acorda preferinta in caz de conflict (cf. legii
citatelor a lui Teodosie). In orice caz, cel care invoc3 autoritate
se angajeaz3: nu exista argument al autorit3(ii care s3 nu aiba
repercusiune asupra celui care il folosete.
Autoritatile invocate sunt foarte variabile: acestea vor fi cand
avizul unanim" sau opinia ", cand anumite categorii de
oameni, savantii", filosofii", ,,P3rintii Bisericii", profetii";
uneori autoritatea va fi impersonal3: fizica", doctrina",
religia", Biblia"; alteori va fi vorba despre autoritati desemnate
anume. Cel mai adesea argumentul autoritatii, in loc s3 constituie
singura dovada, vine s3 completeze bogata argumentare. Se
constata atunci aceeai autoritate este valorizata sau
devalorizata dup3 cum ea se acorda sau nu cu opinia oratorilor.
Adversarului conservator care lanseaza cu dispret: este din
Condorcet", oratorul liberal ii va opune spusele ilustrului
Condorcet"3. Cine nu este oripilat, spune Pascal, s3 se vad3
impartaind sentimentele unor persoane atat de demne de
1' FUN FARE, 1949, p. 21.
2 PASCAL, Cugetari, p. 902 (333 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion,
Oradea, 1998, p. 291; n.t.)-1 Ibiit, (812 ed. Brunschvicg); (869 ed.
Brunschvicg).
3 P. JANSON,
mai 1879).
Discours parlementaires,
I, p. 82 (17-19
486Teluiicile argumentative
487
488Teluiicile argumentative
489
490Teluiicile argumentative
3 LEIBNIZ,
ibid.,
n.t.).
491
492Teluiicile argumentative
493
494Teluiicile argumentative
p. 151.
495
496Teluiicile argumentative
497
498Teluiicile argumentative
499
500Teluiicile argumentative
501
Ethos, Stndien
24, p. 464.
(Ed. rom.: Editura pentru Literature,
Bucure^ti, 1968, pp. 283-284; n.t.)
2 PLUTARH, Scrieri morale: Cum te pofi liuda pe line insufi fara sa te expui
invidiei.
502Teluiicile argumentative
503
504Teluiicile argumentative
Uu inonde,
p. 251.
505
506Teluiicile argumentative
507
508Teluiicile argumentative
509
510Teluiicile argumentative
511
512Teluiicile argumentative
513
514Teluiicile argumentative
515
516Teluiicile argumentative
517
Language of politics,
518Teluiicile argumentative
519
520Teluiicile argumentative
521
522Teluiicile argumentative
1 DUMARSAIS,
523
524Teluiicile argumentative
525
3 J.-P. SARTRE, Fiinta $i neantul, pp. 695-696; M. MERLEAUPONTY, Pltenonienologie de la perception, p. 329; E.
MINKOWSKI, Le laugage et le vecu, in vol. Semantica
din Arcltivio di Filosofia, 1955, pp. 358, 362.
1 G. MARCEL, Le monde casse i Position et
approches concretes dn myslere ontologique,
p. 259.
b.
n.t.)
526Teluiicile argumentative
527
528Teluiicile argumentative
529
a.
(Ed.
530Teluiicile argumentative
531
Una din cele doua ierarhii pare deci incapabila s3-i urmeze
celei- lalfe. Putem pretinde c3 aceasta carenja este definitive fi ca
putem desemna ca inexprimabil, incomparabil termenii care
dep3fesc un anumit grad al ierarhiei date fi prezinta, ca s3 ne
exprimam astfel, valori de un alt ordin.
Aproape toate argumentele dublei ierarhii pot fi tratate ca
argumente a fortiori; scopul nu este atunci de a gasi locul exact al
unui element intr-o ierarhie cu ajutorul unei alte ierarhii, ci de a
determine limita a quo. Astfel, in argumentul lui Leibniz citat
mai sus, se afirma c3 responsabilitatile pe care Dumnezeu le da
oamenilor vor fi cel putin tot atat de adecvate precum cele date
pasarilor. Dac3 zeii nu sunt omniscienti, cu atat mai putin
oamenii1; sacrificiile pe care fi le impune ruda indep3rtata ar
trebui sa fie a fortiori asumate de ruda mai apropiata2.
Vom p3stra totufi numele de argument a fortiori, in sens
strict, pentru unele argumente in care limita este intarita de alta
dubla ierarhie din care face fi ea parte. Ca in acest text de
Isocrate:
Nu este rufinos oare c3 alt3dat3 era de-ajuns doar unui
dintre noi pentru a salva orafele altora, in timp ce ast3zi
intregul nostru popor este incapabil fi nici nu incearca
s3 salveze propria noastra patrie1?
Astazi argumentele a fortiori sunt adesea enuntate mai
discret:
Eu cred mare putere trebuie s3 fie marinimoasa. i
cum, intr-o oarecare m3sur3, acest guvern este vinovat, ar
trebui s3 arate mai multa marinimie1.
Cea de-a treia ierarhie care intrS in joc, fi pe care vom
numi confirmation, nu derivS termen cu termen din prima, cum
ar putea fi cazul in inlSntuiri de ierarhii precum: Zei, oameni legi divine, legi omenefti -, supunere la legi divine, supunere la
legi omenefti. Ea nu-i este deci cu totul paralelS, dar se bucurS de
1 ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23, IV, 1397 b. (Ed. rom.: Ed. IR1, Bucurefti,
2004,p. 269; u. t.)
2 Cf. M. PROUST, In cautarea timpului pierdut: Cuenuantes, p. 234.-1
ISOCRATE, Discursuri: Archidanws, 54.
532Teluiicile argumentative
533
Paradoxa stoicorum,
III, 20.
534Teluiicile argumentative
interzis. Cea mai mare sau cea mai mica gravitate a greelii este
apreciere f3r3 importanta: toate apartin unui aceluiai ordin; ceea
ce conteaza inainte de toate este calitatea naturii umane revelata
prin actul in discutie.
Pasajul urmator din Filipica a treia il amintete pe cel al lui
Cicero:
Filip a pus stSpanire pe Serrion i Doriskos si a gonit
din fortul Serrion i din Muntele Sfant garnizoanele pe care
generalul vostru le a$ezase acolo. i totu$i ce l-a indemnat
s3 se dedea la asemenea fapte? El jurase doar s3 respecte
pacea. Nimeni s3 nu-mi spunS: Ce important au aceste
neinsemnate cuceriri?" sau Ce ingrijorari pot provoca ele
cetatii noastre?" Dac3 acestea sunt lucruri f3r3 important si
nu vor pricinui nici ingrijorare, aceasta este alta
problema. Dar daca cineva va incalca un act pios $i drept
cum este jurSmantuI, fie intr-o masura mai mica, fie intr-o
masura mai mare, acest lucru are aceeaji valoare1.
Se vede c3 aceasta tehnica de egalizare este adesea utilizata
cand exista temerea c3 un anumit lucru, la gradele sale inferioare,
pare putin demn de atentie: pentru a preveni un astfel de fapt,
aceste grade inferioare sunt destinate sa participe la valoarea
asociata in mod normal cu gradele cele mai inalte. Ducand astfel
problema pe terenul principiilor, ea nu mai este apreciata numai
din punct de vedere utilitar. Afirmarea unei distincjii
fundamentale se opune strictei aplicari a argumentului pragmatic.
Probabil c3 trebuie v3zuta folosire a acestei tehnici de
egalizare in unele procedee de : vom recunoate, vom
dezvalui parte minima a faptelor, scontand pe faptul
diferenja de grad va fi considerata, in cazul de faja, drept mai
pujin grav3 decat diferenja de natura i ca vom fi in largul
nostru in fa[a reproului de a-fi mintit, de a fi trecut ceva sub
tacere.
Transformand diferenta de natura in diferenta de grad,
grup3m ceea ce putea a fine de ordine nem3surabile. lata
un pasaj semnificativ din Bergson:
1 DEMOSTENE, Discursuri: Filipica a treia, 15, 16. (Ed.
rom.: Ed. pentru Literatura, Bucuresti,
1969, pp. 126-127; n.t.)
535
536Teluiicile argumentative
537
538Teluiicile argumentative
539
540Teluiicile argumentative
541
542Teluiicile argumentative
543
544Teluiicile argumentative
545
546Teluiicile argumentative
547
548Teluiicile argumentative
549
550Teluiicile argumentative
551
552Teluiicile argumentative
regulii. Mere ilustreaz3 astfel afir- matia c3 este iubit numai cel
care este piacut:
Cand m3 gandesc c3 Domnul il iube5te pe unui i il
urSste pe altul fara s3 se 5tie de ce, nu gasesc cu nici un chip
alt motiv decat fondul piacut pe care-1 vede in unui i pe
care nu-1 gSsejte in celalalt i sunt convins c3 cel mai bun
mijloc, si probabil singurul, de a ne salva este s2-i fim pe
plac Lui-1.
Ilustrarea inadecvata nu joaca acelasi rol precum cazul
invalidant, pentru c3 regula, nefiind pus3 in discutie, enuntul
ilustr3rii inadecvate se r3sfrange mai degraba asupra celui care
face i st3 m3rturie pentTu incapacitatea sa de a intelege, a
faptului ca nu ignora sensul regulii.
Totui, ilustrarea voluntar inadecvata poate constitui forma
de ironie. Spunand f3r3 pauz3: Trebuie s3 ne respectam p3rintii;
cand unui ne cearta, replicati-i imediat", este pus3 la indoiala
seriozitatea regulii.
Aceasta folosire ironica a ilustr3rii inadecvate este mai ales
frapanta prin referire la calific3ri. Vom remarca in legatura cu
aceasta ca regula", in sensul in care trat3m, este un enunt
general in raport cu ceea ce este aplicatie a sa. Calificarea data
unei persoane poate fi considerata drept regula ale c3rei
ilustr3ri ar fi oferite de comporta- mentele sale 1. Antonius uzeaz3
de ilustrarea voluntar inadecvata atunci cand, neincetand s3
repete c3 Brutus este un om onorabil, ii enumera actele de
ingratitudine i de tT3dare2; Montherland uzeaz3 de ea in Les
Jeunes Lilies, atunci cand, garantand prin Costals c3 Andre
Hacquebaut este inteligenta, ne convinge la fiecare pagin3 de
prostia acesteia3. Unele figuri clasice, precum antifraza, nu ar fi
adesea decat aplicatie a acestui procedeu.
1 Cf. si, in 74, calificarea ca exprimare
a esenfei.
2 SHAKESPEARE, luliu Cezar, actul III, sc. II.
3 Cf. S. de BEAUVOIR, AI doilea sex, p. 315. (Ed.
rom.: Univers, Bucure$ti, 1998, vol. I, p.
233; n.t.)
553
554Teluiicile argumentative
555
b.
556Teluiicile argumentative
2 PLATON,
Repubtica,
d.
557
558Teluiicile argumentative
559
560Teluiicile argumentative
561
562Teluiicile argumentative
563
564Teluiicile argumentative
565
3 BOSSUET,
Sennons,
vol. II:
Sur I'ambition,
p. 394.
566Teluiicile argumentative
567
tuturor, pot fi mereu supuse unei noi probe. $i suntem noi oare
autorizati s3 neg3m analogiei orice forta probanta, de vreme ce
doar faptul de a fi capabiia s3 ne fac3 s3 prefer3m ipoteza alteia
arat3 c3 ea are valoare de argument? Orice studiu general de
argumentare trebuie deci s3-i fac3 loc ca element de proba.
Ni se pare c3 valoarea sa argumentativa va fi mai clar pus3
in evidenta dac3 se considera analogia drept similitudine de
structuri, a c3rei formula cea mai generaia ar fi: A este pentru
ceea este pentru D. Aceasta conceptie despre analogie se
leaga de traditie foarte veche, inc3 In uz la Kant1, la Whately2,
la Cournot3. Ea nu este deloc cu totul uitata, ca dovada aceasta
opinie a lui M. Cazals pe care il citeaza Paul Grenet intr-o lucrare
recenta:
Ceea ce face originalitatea analogiei ?i ceea
distinge de identitate partiaia, adic3 de nopunea pupn
banaia de asemanare, este ca, in loc s3 fie un raport de
asemanare, ea este asemanare de raport. i nu avem aici
un simplu joc de cuvinte, tipul cel mai pur de analogie se
gasejte intr-o proporfie matematicd 4.
Noi subscriem la aceste randuri, cu exceptia ultimului punct.
Dac3 etimologia incita la a g3si prototipul analogiei in proporpa
matema- tic35, aceasta din urm3 nu este in opinia noastr3 decat
un caz particular de similitudine de raporturi i in nici un caz cel
mai semnificativ. Intr-adev3r, nu vedem aici ceea ce
caracterizeaz3 cu precizie, in opinia noastra, analogia, i care are
legatura cu diferenta dintre raporturile care sunt confruntate.
1 KANT, Prolegomene la orice metafizica
viitoare, p. 146-147. (Ed. rom.: p. 173; n.t.)
2 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, p.
359, Appendix to p. 67 (B).
3 A.-A. COURNOT, Essai sur les fondements de nos
connaissances, vol. I, pp. 93-94.
4 P. GRENET, Les origines de I'analogie
phitosophique dans les dialogues de Platon,
p. 10. Cf. Mgr DE SOLAGES, Dialogue sur I'analogie, p. 15.
5 Cf. M. DOROLLE, Le raisonnement par analogie, cap.
I.
568Teluiicile argumentative
Metafizica,
cartea
a,
993
b.
569
Lefanal bleu,
p. 34.
570Teluiicile argumentative
571
572Teluiicile argumentative
573
574Teluiicile argumentative
Enneade,
V, 5, 3, p. 561.
575
576Teluiicile argumentative
577
578Teluiicile argumentative
579
580Teluiicile argumentative
581
582Teluiicile argumentative
583
584Teluiicile argumentative
585
586Teluiicile argumentative
587
Ibid., p. 542.
588Teluiicile argumentative
589
590Teluiicile argumentative
vedere mai degajat: fiecare forS insists pe alte aspecte ale temei
i ocazioneazS alte dezvoltSri1. De aceea, infelegerea unei analogii este cel mai adesea incomplete dacS nu se tine cont de
analogiile vechi pe care cea nouS le amendeazS sau le
inlocuiete. De altfel, intelegerea forei, mai algs cand aceasta din
urma este luata dintr-un domeniu social sau spiritual, presupune
cunoatere suficienta a locului pe care il ocupa ea intr-o anumita
culture, a analogiilor anterioare i subiacente in care aceasta fora
a fost utilizata, fie ca fora pentru alta tema, fie ca tema a unei
alte fore2. Legatura care exista in mod traditional intre lumina i
bine face mai plauzibila analogia lui Scot Erigene 3 la fel ca i pe
cele ale lui Macaulay i Mill, menjionate mai sus. Noi cunoatem
rolul pe care, incS de la Platon, il joaca analogia care trateazS
viaja ca un spectacol4. Utilizarea de catre Mauriac a forei
vanStorii, pentru a-1 descrie pe om ca prada a lui Dumnezeu, va
fi interpretata intr-un fel mai exact de cel care tie ca aceasta forS
chiar ii servete, de asemenea, autorului pentru a descrie femeia
ca prada a barbatului in vanStoarea amoroase5. Se tie, de altfel,
locul pe care, in studiul despre arhetipuri, il acorda Jung acestui
material analogic traditional6.
tehnica specials constS in a utiliza mai multe fore pentru a face
injeleasa aceeai temS; se insista prin aceasta asupra
insuficienjei
fiecSrei fore particulare, imprimand totodata directie generala
gan- dirii; astfel sunt analogiile de varietate deconcertanta
datorita Lecomte du Noiiy expune raporturile pe care le
vede intre mecanismele evolutiei i evolutia insai'. Uzajul
forelor multiple este totui destul de delicat; in virtutea
1 Cf. E. BEVAN, Symbolism and Belief, pp. 85-94.
2 Cf. Lectura $i cSlatoriile la DESCARTES, Discurs asupra metodei, pp. 17-19, ?
i la SCHOPENHAUER, Parerga 51 Paralipomena, II, Despre gandirea pentru
sine, 262, p. 503.
3 Cf. 83: Relajiile dintre termenii unei analogii.
591
592Teluiicile argumentative
593
594Teluiicile argumentative
595
596Teluiicile argumentative
597
598Teluiicile argumentative
3 J.-P. SARTRE, Fiinta $i neantul, pp. 695-696. (Ed. rom.: Piteti, Ed. Paralela
45, pp. 695-696; n.t.)
4 Cf. Morris R. COHEN, A Preface to Logic, p. 83.
599
87. Metafora
In traditia profesorilor de retorica, metafara este un trop,
adica ,,o mutare iscusita a unui cuvant sau a unei expresii din
intelesul s3u propriu intr-un alt infeles"1; ea ar fi chiar tropul prin
excelenta2. Prin metafora, ne spune Dumarsais, ,,se transporta, ca
s3 ne exprimam astfel, semnificafia proprie unui cuvant la alta
semnificatie, care nu i se potrivete decat in virtutea unei
comparatii existente in minte''3.
Richards respinge pe buna dreptate ideea de comparatie,
insistand cu finete i vigoare asupra caracterului viu, nuantat,
variat, al relatiilor dintre concepte exprimate dintr-odata prin
metafora, care ar fi interactiune mai mult decat substitute4 i, in
egaia masura, tehnica de invenfie i ornament5.
Dar conceptie care nu arunca lumina asupra importantei
meta- forei in argumentare nu ne poate satisface. Or, noi
consideram c3 in funcfie de teoria argumentativ3 a analogiei se
va clarifica cel mai bine rolul metaforei. A afirma legatura dintre
metafora i analogie inseamna, de altfel, a relua traditie antic3,
cea a filosofilor i mai ales a logicienilor, de la Aristotel la John
Stuart Mill6. AceastS legSturS va redeveni, credem noi,
acceptabilS, in mSsura in care se va elabora mai profund teoria
analogiei.
Noi nu am putea descrie mai bine in acest moment metafora
decat concepand-o, cel putin in ceea ce privete argumentarea, ca
pe analogie condensate, rezultand din fuziunea unui element al
forei cu un element al temei.
Aristotel ne prezintS unele exemple de metafore in care
raportul analogic este complet explicitat:
1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VIII, cap. VI, 1, (ed. rom. p.
356, n.t.); Cf. VOLKMANN, Rltelorik der Griechen and Ruiner, p. 40.
600Teluiicile argumentative
601
Hai, s3 vedem de
trandafirul Ce-n zori
involt i-avuse firul impurpurat lucea la
soare - Nu i-a pierdut
acunia oare Voiosul
strai ginga al sau Ca
pielea de pe-obrazul
tau? 1
Inainte sa vorbeasca despre Casandra in termeni luati din
domeniul forei (Cat eti in floarea tineretii/Cat varsta nu se va
sUi/Obrazul a ti-1 ofili), poetul nu ezita s3 vorbeasca despre
trandafir ca despre tan3r3 fata, ii descrie pliurile rochiei, tenul
i se indigneaza de cruzimea pe care i- arata vitrega Natura".
Metaforele cele mai bogate i cele mai semnificative sunt
totui cele care nu apar, ca la Plotin, sau ca la Ronsard, intr-o
analogie in curs de exprimare, ci care sunt prezentate de la
inceput, aa cum sunt, prin alipirea, cel mai adesea, a unor
termeni superiori ai temei i ai forei (A i C), lasand neexprimati
termenii inferiori (B i D). Aceti termeni nu trebuie s3 fie
considerati ca subinfelei, c3ci trebuie s3 admitem c3 fuziunea,
odata realizata, a creat exprimare siei suficienta; dar ei ar
putea fi, in cazul unei analize, inlocuiti in moduri foarte diverse.
Aa se face metafora un ocean de falsa tiinta" sugereaza
puncte de vedere i atitudini diferite dupa cum termeni ca i D
sunt intelei respectiv ca un inotator" i un savant"; sau un
rau", i adevarul"; sau pamantul tare" i adevarul". Toate
aceste analogii, prezente simultan in minte, se fecundeaz3 i se
influenjeaz3 reciproc, sugereaza dezvoltari diferite, intre care
numai contextul ar permite alegere, lipsita de orice
ambiguitate ji de orice indeterminare. Metafora poate opera, de
asemenea, apropierea termenilor $i ai unei analogii cu trei
termeni2, ca in expresia viata este un vis"; in acest caz termenul
A al temei (spre exemplu viata venic3") este cel care va fi
inferat datorita metaforei, viata" fiind termenul comun celor
dou3 domenii.
1 RONSARD, Oeuvres completes, Bibl. de la Pleiade, Ode XVII, pp. 419, 420.
(Ed. rom.: ELU, Bucurefti, 1967, p. 229; u.t.)
2 Cf. 83:Relapile dintre termenii unei
analogii.
602Teluiicile argumentative
603
sur
604Teluiicile argumentative
605
606Teluiicile argumentative
607
608Teluiicile argumentative
1951, p. 315.
4 BERGSON, Evolutia crcatoare, p. 362. (Ed. rom.: Institutul European, Iai,
1998, I, p. 303; n.t.)
609
610Teluiicile argumentative
ESTEVE, Etudes philosophiques sur Iexpressiou litteraire, pp. 244 i urm; cf. S.
ULLMANN, Precis de semantique fraugaise, pp. 253 i urm.
6 H. KELSEN, Reine Rechlslehre, p. 131.5 BACON, Of the advancement of
learning, p. 35.
611
612Teluiicile argumentative
613
614Teluiicile argumentative
615
1 KANT, Critica rafiunii pure, pp. 457 la 460 (ed. rom.: de la 424 la 427, n. t.)
2 PASCAL, Cngetari, p. 948 (434 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Ed. Aion, Oradea,
1998, p. 332; n.t.)
616Teluiicile argumentative
617
618Teluiicile argumentative
619
620Teluiicile argumentative
Adjectivele real si ireal, atunci cand sunt utilizate intrun enunt de pe pozitie metafizica, nu desemneaza nici un
caracter pe care l-ar avea anumite lucruri, independent de
interesul pe care il au oamenii pentru ele, ci sunt, dimpotriva,
adjective de evaluare umana1.
Aceasta preferinta acordata realului nu se manifesta numai in
cursul unor discutii filosofice, ci se exprima in gandirea de toate
zilele, in imprejurarile cele mai variate. Pentru faptul c3 realitatea
i valoarea se conditioneaza una pe cealalta, sta m3rturie uzajul
obi?nuit al limbajului nostru, iar cand Pitt spune:
Voi incerca, Domnule, s3 limitez ceea ce am de spus la
punctul real care este de analizat2...
inseamna, inainte de toate, c3 el se va limita la ceea ce i se
pare lui important. C3utarea a ceea ce este real, de catre
metafizicieni, nu constituie decat expresia sistematizata a acestei
legaturi dintre realitate i valoare, caracteristica termenului II.
Din acest motiv, de altfel, vom numi cupluri filosofice", pe cele
care, in maniera cuplului aparenta ,
realitate
rezulta dintr-o disociere a notiunilor.
Opozitia dintre aparenta i realitate, daca furnizeaza
prototipul unui cuplu filosofic, nu permite totu$i ca toate
avantajele s3 fie rezervate realitatii, in detrimentul aparentei. intradev3r, in timp ce aceasta din urma este data, realitatea este
construita, cunoaterea ei este indirecta, uneori imposibiia, rar
comunicabila Tn maniera exhaustiva i indiscutabila. Aceasta
realitate are marea vina, pentru unii, de a fi insesizabila. i, ne
spune Gracian,
Ceea ce nu se vede deloc, este ca i cum nu ar fi deloc3.
Am putea repeta, In legatura cu aceasta, ceea ce spune Pascal
despre adevarata justitie:
Firejte, dac3 ar cunoajte-o, el n-ar fi stabilit aceasta
maxima, cea mai generala dintre toate cele care circula
1 C. J. DUCASSE, Philosophy as a science, p. 148.
2 W. PITT, Orations on the French war, p. 90 (27 mai 1795).
3 B. GRACIAN, Lhomme de cour, p. 158. (Ed. rom., p. 158; n.t.)
621
622Teluiicile argumentative
623
normal,
norma
individual, particular,
universal general
forma,
fond
624Teluiicile argumentative
realitate
tiinta
................. omenesc .
pluralitate,
unitatedivin
Etica lui Spinoza conduce la cuplurile: cunoastere
inadecvata , imagine, imaginatie , universal, cunoatere
adecvata idee
intelect
individual
abstract,
concret
sclavie ,
libertate
contingenta.
necesitate
schimbare ,
imutabilitate
durata ,
eternitate beatitudine
corp .
ratiune
pasiune,
actiune
bucurie ,supersitie.
religie
625
626Teluiicile argumentative
627
628Teluiicile argumentative
629
630Teluiicile argumentative
631
632Teluiicile argumentative
633
intre Hytas fi
634Teluiicile argumentative
635
636Teluiicile argumentative
637
638Teluiicile argumentative
639
valeurs, p. 24.
640Teluiicile argumentative
este decat tehnica, decat raport intre mijloc $i scop. Pentru Buber,
tot ceea ce tine de util, face parte din domeniul lui acesta:
Dezvoltarea functiunii experimental ?i utilizatoare se
face de obicei paralel cu reducerea puterii de relajie a
omului. (...) Dar omul arbitrarului, incredul pan3 in maduva
oaselor, nu vede pretutindeni decSt incredulitate $i arbitrar,
alegere a scopurilor $i nSscocire a mijloacelor. FSrS
sacrificiu $i f3r3 grajie, f3r3 intSlnire $i prezenjS, lume
inglodata in scopuri ?i mijloace este lumea lui1.
Efortul filosofic al lui Buber, insistand pe posibilitatea constants
de a transforma in termen I termenul 11 din orice cuplu mijloc,
descalificS
scop
acest cuplu in intregime $i viziunea despre lume care-i este
ata$at3, in beneficiul unei lumi in care primeazS intalnirea i
iubirea umane, intal- nirea $i iubirea de Dumnezeu. El ne
furnizeazS un e$antion interesant care aratS cum poate provoca
tehnica disocierii cuplurilor filosofice respingerea celor doi
termeni ai cuplului, negarea punctului de vedere pe care il
presupune recurgerea la acest cuplu, in numele unei alte viziuni i
al unui alt criteriu al realitStii.
93. Exprimarea disocierilor
Prezenta unor cupluri filosofice se face cunoscutS, celui care
cunoa$te uzajele unei limbi, prin expresii caracteristice care
permit la prima vedere sS se distingS termenul I de termenul II.
Astfel, plecand de la opozitia aparenta oricare dintre notiuni poate
fi disociatS prin realitate
adSugarea adjectivelor aparent" sau real", sau a adverbelor (in
mod) aparent" sau realmente". In general, de fiecare datS cand
disociere se exprimS printr-un cuplu de substantive, adjectivele $i
adverbele derivate vor putea indica noi disocieri. Cuplul nume va
permite sS se
lucru
1 M. BUBER, Eu si Tu, pp. 71, 95. (Ed. rom.:
Humanitas, Bucurejti, 1992, pp. 68, 105106.)
Disocierea nofiunilor
641
642Teluiicile argumentative
643
Disocierea nofiunilor
1
644Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
645
646Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
647
648Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
649
650Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
651
652Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
653
definitii sunt intre ele intr-un raport care corespunde unui cuplu,
static , reluat in filosofia bergsoniana. dinamic
Stevenson, pornind de la reflectie asupra rationamentului
moral, a calificat definitiile de genul celor despre care vorbim
drept definitii persuasive"1, pentru c3 ele p3streaza sensul
emotiv al notiunilor, cel care trebuie sa-1 influenteze pe
interlocutor, modificand totodata sensul lor descriptiv.
lndubitabil, pentru orator, intr-un mare numSr de cazuri, este
vorba despre simpia tehnica de persuasiune. Dar, in afarS de
faptul c3 deosebirea dintre aspectul emotiv i cel descriptiv al
unei notiuni este discutabilS2, modificarea operate poate rezulta
dintr-o convingere intimS pe care considerSm conforms cu
realitatea lucrurilor i pe care am fi gata sS justificSm.
PreferSm s3 insistSm asupra modului in care definitia disociazS
notiune in termeni 1 i II, oricare ar fi motivul acestei disocieri.
S3 remarcSm, de altfel, c3 se poate intampla, ca* in cazul
definitiei muncii datS de Shri Aurobindo, ca procedeul s3 nu aib3
scopul de a transfera asupra unui sens nou valoare admisS, ci
de a valoriza notiune, de -i acorda un prestigiu de care era
lipsitS in uzajul s3u anterior.
Uneori, disocierea va opune un sens tehnic unui sens mai
uzual. Adoptarea unui sens tehnic, rezervat unui anumit domeniu,
ar putea sS nu aib3 deloc influenfS asupra conceptului vechi i s3
treacS drept simplS conventie de limbaj. Dar se intamplS rar ca
discutie s3 se desfS5oare in intregime in interiorul unei tiinte
constitute3. Iar in momentul confruntSrii dintre notiunea tehnicS
i notiunea uzualS, una dintre ele - cea care conteazS pentru
1 Ch. L. STEVENSON, Ethics and language, p. 210; cf.
?i in Hie Emotive Theory of Ethics, symposium, Aristotelian Society
Supplementary, Vfll. XXII, 1948, communications
de R. ROBINSON, pp. 89-92, ji H. J. PATON,
p. 112.
2' Cf. 35 $i Ch. PERELMAN 5i L. OLBRECHTSTYTECA, Les notions et I'argumentation, in
vol. Semantica, Arch, di Filosofia, 1955, p. 254.
3 Cf. 50: Identitate ji definite in
argumentare.
654Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
655
656Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
657
658Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
659
aug.-sept. 1948.
660Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
661
Disocierea nu se opereaz3 deci pentru a elimina incompatibilitate. Ea implies faptul c3 avem - pe un plan care poate varia,
de altfel, - conceptie despre real, criteriu care permite decelarea
proce- deului (argumente veritabile", realitatea sentimentelor
oratorului", realitatea faptelor enuntate"). conceptie despre
realitate i conceptie despre procedeu se implies reciproc; ca in
orice disociere, nu exists termen I fSrS termen II. Dar nu trebuie
sS neglijSm faptul cS tot ceea ce favorizeazS perceptia ca
procedeu, aspectul mecanic, exagerat, abstract, codificat, formal,
al discursului va sugera cSutarea unei realitSti care s- disocia
de el.
Cum trebuie sS reactionSm impotriva descalificSrii
discursului ca procedeu sau, i mai bine, cum trebuie ea
prevenitS?
Afirmand, dupS cum am vSzut, cS discursul este consecinta
unui fapt. Dar i printr-o serie de tehnici dintre care unele
incearcS mai ales sS previnS evocarea unei disocieri, celelalte sS
furnizeze indicii care sS garanteze cS aceasta nu este oportunS.
Adecvarea stilului la obiectul discursului, aa cum concepe
auditorul, evitS disocierile de care trebuie sS ne temem imediat:
Stilul va avea potrivire cu subiectele propuse; cSci
mintea audi- torului trage concluzie grejitS, cS oratorul
vorbete in chip adevSrat, intrucat in asemenea imprejurSri,
astfel sunt dispu$i auditorii incat considers, de?i nu este a$a
cum spune vorbitorul, c3 lucrurile stau astfel, i intrucat cel
care audiazS incearcS mereu simpatie pentru cel care
vorbejte patetic, chiar dacS nu spune nimic1.
Unii oratori sau scriitori, pentru a sublinia mai bine ceea ce
este serios i sincer in propria lor atitudine, opun la ceea ce ar fi
procedeu. Astfel, Mirabeau, in discursul sSu despre contributia cu
un sfert din venituri:
Ei! Domnilor, apropo de ridicola motiune de la PalaisRoyal, de rizibila insurectie (...) ati auzit nu de mult aceste
cuvinte indarjite: Catilina se afla la portile Roinei, $i noi
5 PASCAL, Cugetari, p. 833 (10 ed. Brunschvicg).
(Ed. rom.: Ed. Aion, Oradea, 1998, p. 158.)
1 ARISTOTEL, Retorica, cartea III, 7,1408 a.
(Ed. rom.: Editura 1RI, Buc., 2004, p. 317.)
662Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
663
664Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
665
666Teluiicile argumentative
suprimarea
verbului,
substituirea
juxtapunerii
cu
subordonarea, suprimarea copulelor, ruptura constructiei
etc.1.
Se regSsesc aici numeroase particularitSti, precum parataxa,
hiperbola, deja intalnite i care, in afara rolului lor argumentativ,
pot fi indici de sinceritate.
Tot ceea ce furnizeazS un argument impotriva tezei pe
oratorul, inclusiv respingerea propriilor sale ipoteze 2, se
transforms in indici de sinceritate, de loialitate i crete
increderea auditorilor. Orice enunt greoi, in special confesiunile,
va fi prezumat sincer3. De asemenea, orice enunt care ameninta s3
alieneze auditoriul. i aici vom avea figuri ale sinceritatii: licenta4
i pseudo-licenta5, numita uneori asteisnT.
Intrucat orice tehnica ce pare a fi contrara scopului de atins
produce mare impresie, nu vom ezita s3 uz3m de ea ca de un
procedeu suprem:
Viata omului, serie Gracian, e militie contre malitiei
omului: sagacitatea lupta cu stratageme de rea intentie...
Simularea spore$te cand i$i vede vicle$ugul dibuit i cauta
s3 amageasc3 chiar cu adev3rul; schimba jocul spre a
schimba tertipul $i face artificiu din neartificiu, intemeindu$i astutia pe cea mai mare candoare. Da fuga luarea-aminte,
intelegandu-i perspicacitatea, $i descopera tenebrelembr3cate de lumina; descifreaz3 intentia, cu atat mai
pref3cut3, cu cat mai vadita6.
Astfel marturisirea, pe un ton ironic, a unui amor nesincer, ii
da eroului ansele de a fi luat in serios. Sensibilitate moderna, ne
1 A. OBREDANE, L'aphasie et elaboration de la
pensee explicite, p. 268.
2 ARISTOTEL, Topica, cartea VIII, cap. 1,156 b.
3 Cf. E. DUPREEL, Essais pluralistes, p. 114 (La
deuxieme vertu du XIXL siecle).
4 Retorica pentru Herennius, cartea IV, 48.
5 Ibid., 49.
6 B. GRACIAN, L'homme de cour, p. 12. (Ed. rom.;
Humanitas, Bucure?ti, 1994, pp. 242-243 Maxima a XIH-a.)
Disocierea nofiunilor
667
668Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
669
670Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
671
672Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
673
674Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
675
676Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
677
678Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
679
680Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
681
Sermons,
682Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
683
684Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
685
686Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
687
688Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
689
690Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
691
692Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
693
Phaidros,
267
b.
694Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
695
696Teluiicile argumentative
Les
Disocierea nofiunilor
697
698Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
699
700Teluiicile argumentative
Sotul care se intoarce in zori este primit de sotia lui, care agita
crosS de golf. Cum, intreaba el, vrei sS joci golf la ora
asta?"
Remarca nu este deloc fara legatura cu situatia, dar ea
rezulta dintr-o reinterprete re a acesteia: ea transpune discutia pe
un nou teren, ii da celui care utilizeaza un anumit prestigiu,
ajuta la a catiga timp, pe scurt, indeplinete, in mod comic,
serviciile cerute in mod obinuit diversiunii.
102. Paliativele la pericolele amplorii
Pentru a atenua pericolele pe care tocmai le-am semnalat,
putem utilize toate procedeele destinate sa evite sau sa faca mai
dificila refutarea.
Este oare vorba despre a proteja persoana oratorului contra
efec- telor rele pe care le vor produce anumite argumente? Se va
declare c3 au fost sugerate, ba chiar impuse oratorului. Aa se
face ca Demostene arata ca circumstantele sau atitudinea
adversarului il obliga sa-i faca propriul elogiu1, sa se indeparteze
de subiect2 sau sa utilizeze un gen de argumente care ii displac3.
Cand un orator ii da seama de faptul ca ansamblul
argumentelor care privesc teza confine incompatibilitati atat de
mari, incat cel care ar expune succesiv aceste argumente ar fi
acuzat de incoerenta, el va opera in mod normal alegere dintre
ele. Dar, daca nu vrea sa ia astfel de decizie, va uza de diverse
mijloace pentru a asigura coerenta: el va face ca argumentele sa
fie prezentate de mai multe personaje - ca in dialog, piesa de
teatru, roman. Sau va prezenta chiar diversele opinii atribuindu-le
unor autori diferiji: pseudonimele sub care a scris Kierkegaard
reprezinta cea mai mare disociere la care ar putea conduce
dorinja de a face loc tuturor altemativelor, de a nu sacrifice nimic
din argumentele incompatibile4.
In genera], pentru a evita relele efecte ale unor argumente
incompatibile, oratorul va trebui s3 introduce argumentare
complementarS, care va sublinia incompatibilitatea aparenta
1 DEMOSTENE, Discursuri: pentru coroana, 3.
2 Ibid., 9.
3 Ibid., 123.
4 Cf. P. L. HOLMER, Kierkegaard and ethical theory. Ethics, aprilie 1953, p. 159.
Disocierea nofiunilor
701
702Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
703
704Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
705
706Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
707
708Teluiicile argumentative
3 ARISTOTEL, Topica, cartea VIII, cap. 1,157 a; cf. 101: Pericolele amplorii.
4 Norman R. F. MAIER, The quality of group decisions as influenced by the
discussion leader, Human relations, vol. Ill, 2,1950, pp. 162-163.
Disocierea nofiunilor
709
acest ultim punct este cel mai interesant - ca unele carari utile s3
nu fie pre- matur abandonate, adica s3 le dam unor anumite
premise prezenta suficienta pentru ca ele sa serveasca reflectiei
drept punct de plecare.
Aceasta preocupare de a orienta gandirea in directii propice
inainte de a merge mai departe este, fara indoiala, baza unor
anumite figuri, precum subjectiunea (sustentatio)x. Intrebam,
r3spundem noi inline imediat, dar acest raspuns nu este decat
ipoteza care, cel mai adesea, va fi respinsa de autorul ei.
Anumite argumente nu pot fi intelese, admise, decat daca
mai cunoatem i altele. Ordinea este in acest caz impusa. Uneori
chiar putem spune ca argumentul este constituit de aceasta
ordine, precum argumentul directiei, al gradarii, al amplificarii.
Nu tot asfel se intampla oare cu orice argument? Nu exista
aproape niciodata modificare de ordine care s3 nu fie, in acelai
timp, modificare de argument sau, mai bine, crearea unui
argument nou. Chiar intr-o demonstrate formala, in care
variantele de ordine sunt echivalente, etapele nu sunt doar
modificate in iniruirea lor dar, in acelaji timp, operative
efectuate pot fi altele. In argumentare, modificarea ordinii nu este
aproape niciodata simpla permutare. Aceasta se aplica chiar i
la ceea ce am putea considera drept elemente ale argumentarii.
Intrucat este vorba, in general, intr-o argumentare despre a ne
asigura de premise ferme, putem admite ca expunerea unor fapte,
adica a ceea ce se bucura de cel mai larg acord, va fi plasat
favorabil la inceputul unui discurs. Majoritatea memoriilor
tiintifice, a expunerilor politice, juridice proce- deaza in acest
fel. Dar nu trebuie s3 uitam ca faptele, daca joaca un rol
important ca element de acord, nu sunt adesea admise decat
pentru c3 interpretarea lor r3mane deschisa. Aa cum remarcS
foarte bine Quintilian:
Omorul a fost comis de tine, c3ci ai avut imbracamintea plina de
sange". Argumentul apasa mai pufin greu, cand acuzatul
recunoajte,
decat atunci cand, daca neaga, e dovedit mincinos. C3ci daca
recunoa^le,
imbracSmintea a putut fi plina de sange $i din alte cauze1.
1 QUINTILIAN, Aria oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. II, 23, p. 27.
710Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
711
712Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
713
714Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
715
716Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
717
718Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
719
auditoriu particular decat in masura in care concepfia pe care neo facem despre el transcende anumite auditorii particulare
determinate. '
Pe de alta parte, reactiile unui auditoriu dat, chiar dac3 pot fi
interpretate in termeni psihologici, ba chiar politici, nu sunt foarte
adesea mai putin explicabili i justificabili prin ratiuni care ar
putea fi admise de catre auditoriul universal i care s3 fac3 aceste
reacfii intr-o anumita masura rationale.
g 105. Ordine i metoda
Fara indoiala, ordinea face obiectul unei alegeri care nu are
alta regula decat cea mai buna adaptare posibila la starile
succesive ale auditoriului, aa cum i le imagineaza oratorul, iar
acesta din urma va putea chiar revendica un fel de drept de a
I3sa fiecare pledant s3 foloseasca planul ji pe care
le-a ales ?i 1
adoptat .
Totui Demostene, dupa ce a cerut astfel deplina libertate,
declara, in aceeai pledoarie:
(...) voi adopta aceeaji ordine ca cea a plangerii pentru a v3
vorbi
succesiv, despre fiecare punct, i nu voi omite nimic cu bun3
?tiin(a2.
Simpia curtoazie fata de auditor pentru -i u$ura sarcina?
cutuma de urmat?
Aceasta ne conduce catre un punct foarte important: acela ca
ordinea adoptata poate fi, ea ins3i, subiect de reflectie pentru
auditor, i, pe aceasta cale, poate influenta direct rezultatul
argumentarii. Am subliniat de multe ori argumentele spontane
care au discursul ca obiect
i ale efecte se suprapun celor ale argumentelor
enuntate3. Ordinea argumentelor furnizeaza un astfel de caz
remarcabil.
Pentru a fi obiect de reflectii, trebuie ca ordine sa poata fi
inteleasa ca atare. Aa vor sta lucrurile de fiecare data cand
1 DEMOSTENE, Discursuri: Pentru coroana, 2.
2 Ibid., g 56.
3 Cf. 72: Discursul ca act al oratorului; 96: Retorica in calitate de procedeu.
720Teluiicile argumentative
urm.; Juan L. VIVES, Obras completas, t. II: Arte dehablar, cartea III, cap. Ill, p.
783.
Disocierea nofiunilor
721
722Teluiicile argumentative
4 Cf. QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea IV, cap. V, 18, p. 401; vol. II,
cartea V, cap. XIII, 51, p. 108; vol. II, cartea VII, cap. I, 11, p. 207.
Disocierea nofiunilor
723
724Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
725
726Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
727
728Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
729
730Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
731
732Teluiicile argumentative
Disocierea nofiunilor
733
Index analitic
Absolut,
105,126
9, 40,
42,46,
127,153
75-76,
, 18478-79,
186,
82- 83,
236,356
99,101,
,406,41
133,138
3,441,
,165,18
5115, 294,
512,
299,
547,
337,
608,
354,
611. v.
415,445
fi
, 509Concret
510,
, la
526,
Ierarhii,
533,
la
553,
Valori.
558,
Abstractiz
568,
are,
571,
lipuri
574,
de, 184,
608,
236,
612.
512.
i>. fi
niveluri de
Relativ,
,59,1
In
53,184Valori.
185,494
Absolutis
.
m, 53, Absurd,
75-76,
37,
330,
65,193,
450,
240,
612,
252,
614.
254,
Abstract,
25650,
259,
81,100288,354
, 378,
383,
389.
rafioname
nt prin
, 341.
Accident,
109,154
, 332,
378,
400401,
404,432
,501,51
0,
523,532
.
v. fi
EsentS.
Acord(uri)
, 12, 4647, 51,
57, 63,
75,
76,8790, 92,
94, 9697, 99100,109
110,112
,121,12
3,127,1
29,131,
133134,138
140,142
,146,15
3,157159,163
,168169,176
,185,19
8, 205206,
221,
223224,
227229,
234,
256,
258,
266,
271,
320,
324,
328,
336,
340,359
, 364,
376,
382384,391
, 396,
411,
427,
522,
545,
577579,
583,
586587,
592593,
614616.
ale
auditori
ilor
particul
are,
58,100,
127-
130,132
591,
, 222,
606.
561.
lipuri
ale
de
auditori
obiec
ului
te de
univers
,
al, 46,
8889,
89,
91,97,
919992,
100,130
96, 222.
97,
antrenat 99,10
de
9,112
interoga
,130,
tie, 198178,1
199.
91,
preal
206,
abil
211,
unor
222,
argu
226,
ment
228,
e, 27,
264,
64,
364.
88,
v. fi
317,4
Adeziu
15,42
ne,
7,
Auditor
568,5
iu,
85.
Corpus,
prezentare
Angajn
a
, ment,
87,176.
la
proprii
Limbaj
fiecarui
e,
Premise
127,133
.
, 268,
Act,
427,
discu
442,
rs ca,
585,
39,
59,
74,13
3,135
,
2,1
57,
274,
278;
v. la
Orato
r.
fi
esenja,
75, 339,
400,404
, 407,
422,
424,
436,513
, 520,
560; v.
fi
Esenta.
-ca
indic
e,
137,1
55,18
2,
233,
271,
309,
325326,4
49.
judecata
ca -,
194,
233,
250251,
292,
341,
346.
i
persoan
S, 45,
93,103,
143,153
, 171,
253,
257,
321,
323,332
, 339,
358370,
372373,
379381,
383387,
390,392
397,399
-400,
404,
407,440
, 442,
445,
447,
513514,
586; v.
fi
Persoan
a
ca
termen
al unei
disocieri
, 418,
422,
431,
446,
503,
510,
8, 553,
513,
585,
520594,
521,
597,
526,
601528,
602.
544,
Adevar,
546,
12,14553,
15, 46554.
17, 54,
v. fi la 62, 64,
Interacti
69, 76une.
77, 82Actual,
83,
121,1
99,101,
25,13
134,183
5,
-184,
315,
249,
330,
263,
345,
306,
506,
315542.
316,
Acumul
355,
are,
603.
181,1 $i
82,
argume
289,
nt
345,
pragmat
571,
ic, 5157455, 57,
575,5
105,112
79.
,140,14
v. fi la 3,145,
Figuri
254,
(muljim
306,
e)
327Acuzatie,
328,
143,
330239,
331,
314,323
374,
, 334,
379,
389,
381545,54
382,
572,
70, 72,
578,
76,
600,
154,157,173,
616249, 302,
617.
377,
ca
474,
termen
479,
al unei
572,608
disocier
, 612i, 40,
613.
43,
fapte sau
97,112,
-, 48,
115,119
63,88,127,
92, 96250,
97, 99,
306,
128,130,154,
321,
222,
390,
226,
430,
264,
437321,
438,
382445,
383,
458,
502,
464,
560,
473,
613.
479,
Adeziune,
488,
11,14512,
16,1852919, 28,
533,
30-31,
537,
41-42,
541,
46-48,
543,
52-53,
552;
60, 68,
valoarea
73,82,
83, 8798,101,
89, 97,
263.
99,120,
v. fi In
127,132
Opinie.
,138,14
Adevaruri,
3,
26, 29,
41-42,
145,149,166,177,197,
AdjecHv,
203, 211130,161
212,
,170,
243,
202,
261,
266,400
264,
, 489,
321,
492,
338,
497,
381,
507,
390,
527,
396,
532,
431,
534435,
535,
473,
613.
498,
v. ft Epitet.
558,
Adverb,
561159,
562,
203,
569,
527.
573,
Agent,
577,
80,117,
581,
335,
589339,
590,
344,
592,
347,
594,
361615362,
616.
366,
intensitate
368a ,
370,
26, 62,
37964, 66380,
69, 7138373, 89,
384,
92,106,
444,447
108,110
,546,
, 359,
553556.
554.
mSrci ale Alegere,
, 74,
47, 56,
88,134.
64-65,
v. fi
67, 83,
Acord.
87-88,
98,100,
461,
102,107
473,
,109,12
475,
4,
484,
132,146
488,
509,
147,15
515,
1525153,15
526,
7541,
161,16
550,
3,166,1
55676,
557,
178569,
179,18
584,
6,193,1
58995,
590,
213592,
216,
603,
219,
616.
228,
v. fi In
246Argum
248,
ent, la
261,
Auditor
263iu, In
264,
definite
286,
, In
291,
Dat, In
295Figuri,
296,
In
301,
Forma,
303,
In
315,
Ilustrar
317,
e, In
339,
Interpre
345,
tare, In
347,
Legatur
387,
i,
406,
Ordine,
431
In
-433,
Premise
436,
, In
456,
Califica
re, In
356,
Termen
418,57
i.
5, 593.
Alegorie, v. fi In
479,
Figuri
490.
Analogie,
Aluzie,
68,101,
211,
169,17
220,
2, 236404,
237,
585,
297,
606.
405,
Ambiguita
453,
te,
45525,152,15
458,
4,164,166,
461,
230, 289,
463348, 370,
469,
488, 546,
480615.
490,
493,
negajiei
495, 194.
498,
514,
pronum
519,
elui
560,
nehot3r
562,
at, 202.
604,
Ameninfar
610.
e, 19,
74,117,
amendat
134,
a, 455,
254,
462,
263,
473301,
474,
345,384
476.
, 538, aplicata
585.
la
Amplifica
discurs,
re, 218,
108,
289,
468295,
469,
302,
496,
inslabilitat
609ea ,
610.
478.
in
prelungire
biologie a , 469, 456,
472, 494,
462557.
464.
respingere
definitia
a , 472,
, 438, 475, 478,
453483, 498.
454.
depa?irea rasturnata,
-, 478- 468
484,
-bogata,
488,
457,459497^98. 460.
dezvoltare termeni ai
a ,
, 457470458, 461,
471,
469.
487.
cu
ca
termeni
diferen|
necunos
iere de
cuti
domenii cu trei
, 456,
termeni,
466,468
458, 479.
459,
i
465,
dubla
467,
ierarhie,
488.
298,
valoarea
459termenil
460.
or din
in
, 465.
drept, $i
131,
simbol,
456.
479,
grefate
488.
una pe
v. ii la
alia, 476- Domenii,
477, 494. la
Interacjiu
518,
ne,
536,
Metafora,
540,
la Sens,
546.
Tem3,
,
Fora.
42, 58,
Analogic,
63,
uzaj, 172,
75,103,
479.
237AnaliticS,
238,
judecata
272,
,
369,
12,13,1
380,
6, 251,
395,
263,
505266,
510,
535,
513555,
517,
611.
520filosofi
523,
e ,
525,
611.
527,
AnalizS,
529181,
531,
263539,
265.
544,
549,
directio
552,571
naia,
-572,
264.
594.
Angajame Apartenen
nt, 55,
te,
83,101,
114,170
134,137
, 241,
,
279,
258,
359,
591396592,
397,399
599.
.
AnHfeza, ,
13, 335,
28,53420,480
55, 62,
, 504,
69, 71130,191
73, 76,
, 240,
104,125
249,
,140,15
248,
0,173261,
174,182
277,
278,
2142
317,
15, 225,
319,
241,
373,
256,324
574,
, 333,
589.
340,
v. ii
347,
Comic.
352,
caz de -,
364165,168
366,
, 234,
371,390
242, 397,
243,
422,
250551,
251,
573296,
576,
430578,
431,
580439,
581,
475,
583,
483,
594,
492.
600,
camp de -,
603.
165,172
Dubla -,
, 249,
573433574,
434,
600.
484,
Apostrof3; 504,
v. la
585,
Figuri.
612.
Aplicare, a
a
locurilor
argume
, 121,
ntelor,
123,
105,114
553.
,
a
prin
maxime
abuz,
lor, 97.
391,
a
401notiunil
402.
or, 163- prin
168,170
analogie
, 236171,175
237,
,
453295,516
456,
.
560,
a
562.
regulii v. ii
de
Analogi
justitie,
e.
268
269,
"inrudit
271.
e", 189.
a
teoriilor, apropier
14.
ii
v. ii
progresi
Definiti
ve,
e,
432 ; v.
Califica
fi
re.
Exempl
Arhetip,
u.
126,
prin
429,
auto449includer
450,
e, 251.
476,
de
518.
autofagi
Argou,
e, 250496.
252.
Argument( de
e), 249.
autoritat
ab
e, 220,
absurdo
224,
sens,
257,
341.
290,
373-
379,
-557,
382,388
586.
.
prin
prin
compar
cazul
atie,
particul
284; v.
ar, 191,
ii
236,
Compar
427; v.
atie.
ii
prin
Particul
compen
ar.
sate,
prin
312cauz.3,
313.
323,
prin
556;
compleme
v. ?i
ntaritate,
Cauzal, 295-296,
Cauz3.
311-312;
alegerea
v. ii
,
Compleme
550,556
ntary.
consolidarii, 351.
contagiunii, 350.
decisivului, 344.
didactice, 72.
dilemei, 290-296.
749
Tratat de argumentare
adaptarea la , 37-40,45,
581, 590, 596, 602, 603,
72,128, 264, 301, 550-551, 590,
608; v. fi Acord, (a)
597, 602-603, 608, 610.
Convinge.
bun3voin(a , 71, 75,156, 223, Autentic, 126,141, 213, 224,
266, 339, 595, 597, 602, 610.
256, 291, 328, 426, 513, 517,
alegerea , 56,132.
528, 532-533, 538, 541-542,
compozit, 34-35,45.
562, 569.
conditionarea , 19, 36-37,
Autonomie; v. Persoana.
590-591,
Axioma, 25,135, 345.
494-603, 610.
Behaviorism, 370, 383.
constructia , 31-32,
Bergsonism, 475; v. fi
36, 38. defini)ia ,
INDEXUL NUMELOR
17, 25.
PROPRII: BERGSON.
de elitS, 48-49.
mSrimea , 16, 31, 35,39, 90,
232, 514, 574-575. functiile -, Calificare (i), 145,159-163,195196,
33-34, 56,390, 576.
215216, 223, 266, 272,
$i grupuri sociale, 35-36.
295,
301,357,
359, 367, 376,
individ reprezentativ al , 398,
383, 403, 440-441.
407, ' 428.
alegerea , 158-163, 215.
inlemporalitalea unor, 43.
legate prin convenlii, texte, deplasarea , 418.
probleme de , 63.
|)3,130; v. fi Drept, Morala,
fi simetrie, 272.
Teologie.
Calitate
particulare, 34, 43, 45, 49,
i). In Ierarhii, In Locuri.
50, 52, 56, 64, 88,90,
Cantitate; v. In Ierarhii, In
99,106,125,127,130,
133, 222, 563, 576, 581, 590, Locuri.
Cauzal(a), legatura, 322-326,
603,
329, 331, 338, 345, 405, 407,
610.
416.
rolul normativ al , 44,131,
alternate in lant , 325, 329,
613.
338.
de savanji, 30, 49,131,133;
Cauza,
71,105,120-121,150,
v. fi tiin)e.
260,
265,
323, 325, 327 universal, 45-51, 82, 88328,364, 413, 420, 500, 525,
89,
91,
9697,
556, 564.
99,100,115,125,128
aparenta,
deplasarea , 223.
130,133, 141,151, 222,382,
parjiala,
329, 481.
409, 563, 576,
751
Tratat de argumentare
v. fi In Argumente (prin
fi dubla ierarhie, 411, 413motive). Certitudine, 13, 47,
414, 416, 420.
92, 98,106,118,
Coerenfa, 135,152,157,170,
132,149,192, 203, 305, 319.
240, 246, 269,359, 502, 504,
Citari, 220-221.
507, 568, 570,
Clarificare ; v. In Nojiuni.
584.
Claritate, 30, 47,158,164,167, realului, 90.
232,
Comic de fi in retorica, 163,
258, 391,428, 509, 553, 608, 225, 232, 321, 325, 333, 351,
612.
357, 448, 461,
a nojiunilor, 158,167.
471, 477,483, 490^91, 495,
a unui text, 158
601.
Clase, 104, 204, 270, 312, 394, al retoricii, 232, 251, 277, 282,
400, 496- 497.
291, 300, 310, 358, 373,375,
fi regula de justice, 269.
381,432,
Clasicism ; v. In Romantism. 545,
554, 575, 580, 584,
Clifeu, 205-206,
588. Comunitate, 48, 70, 74221,441,449,494,
75,78, 95, 220,
544,
550.
513, 615, 617. v.
Coexistent, legaturi de, 237,
fi Grup social,
286,
Valori.
321, 325-326, 358, 399, 404405,
411,
413414,416,420,509.
Index nnnlitic
753
Index nnnlitic
Demonstrate, versus
argumentare, 11, 13-15 19,
21, 25-26,41, 63, 69, 142143,150,152,179, 217, 234,
238, 240, 256, 260, 262, 268,
278, 297,
328,380, 382, 387, 570-571,
589-590, 593, 608.
t>. fi la Logica.
Denegare, 51,165, 379, 588.
Denumire, 395.
f. fi Califica re
Depreciere, 265.
Derivare, a cuvintelor, 188-189.
versus reziduu, 532.
Descalificare, 507, 524, 526527, 529, 532, 534.
a adversarului, 48,
61,133,142, 300, 364365,378, 389,456,580, 602.
ca termen I al unei disocieri;
v. la Termeni.
Descriptiv; v. la Definite, la
Sens.
755
Discipline, 101.
versus legatura, 87, 234-235,
Discurs, 16-20, 26, 33-34, 36557.
39, 45, 51, 55-57, 67-74,
fi modificarea nojiunilor,
99,119,133-134,140,
235-236, 500, 502.
144,152,156,163,176,179,19 opozitie la , 114, 517, 552.
2, 194-195,199, 209, 214, 232- sau ruptura de legatura,
233, 387. amploarea , 17, 51,
234, 500- 505.
576-577; u. fi la Argumentare. suprapuse, 563.
analiza -, 179,186-187,195-196, v. fi Cupluri, la
203, 209-210, 222-223, 231,
Incompatibilitaji, la
238.
Termeni.
ca obiect de reflecjie, 341; v. Dispozifie, 30, 53,165, 223,
fi la Analogie, la Argumente
296, 299, 383, 428.; v. fi
(spontane), Convergence, la
Metoda.
Ierarhie, la Interacjiune, la
la actiune, 67, 73, 97, 474,
Model, la Mijloc, la Orator,
579.
la Ordine, Probabilitate, la
Diversitate, 119-120, 279,
Procedeu, la Realitate, la
386, 515,
Simbol.
571,574.
ca opera de arta, 609-610.
v. fi la Locuri (al celui unic).
ca organism, 609-610. partile -, Diversiune, 232, 566, 583583, 595, 604, 606. valoarea
585.
estetica a , 65-66. varietajile
Divin(a), 13, 26,
, 65-66, 73, 208, 219, 222,
48,102,165,182,196, 299,
239, 611; v. fi Genuri oratorice.
306,309, 326, 328, 336Discufie, conduita, 15,17, 54,
337, 379-380, 392, 40573, 78,
406, 420, 450-452, 45880,140,143,173, 266, 317, 393.
460, 465, 467-468, 511,
versus dezbatere, 54, 555.
530, 578,
dirijata, 540.
612.
punere In , 78,97,135,176.
v. fi Dumnezeu.
reluarea , 77-78,138. v. fi la
Divinitate, 65, 70,107, 342,
Acorduri, la Judiciar.
424, 450, 457, 530, 537,
Disociere(i), 206, 210, 236,
578.
361, 499, 506-508, 510, 512,
v. fi Dumnezeu.
514-516, 519, 521- 522, 526Divizare, ca anunj, 576, 606.
527, 534, 547, 549-550, 552,
a problemei, 346; v. fi
558, 571, 584, 607.
Etape.
In evantai, 521.
a intregului in p3rti, 283,
exprimarea , 534-536, 540,
287-297, 512.; v. fi la
542-543, 548.
Argumente.
757
759
Index nnalilic
761
i tema, 454,464,477-478,
404,427-428, 431,433, 455,
480, 482, 484-4856,
561, 594.
488,492,519.
fi simetrie, 276.
v. fi Analogie, In Interacjiune,
Geneza, 408, 412,496-497.
Metafora, Tem3.
Geniu, 125-127, 207, 366, 525.
Formal(a), gandire, 13, 21, 25, Genuri oratorice, 34, 66,
63, 98,
69,108, 210- 211, 214, 392,
143.166, 236, 238-240. analizS
576.
, 263-264.
deliberate, 34, 62, 65-66, 71,
sistem 25,164,167, 240-241,
73,
247, 258, 264, 266. v. fi In
556; n. fi Deliberare.
Limbaj, la tiinta Forma,
epidictic, 34, 65-66, 69-71,
bund, 605. alegerea , 179.
73.
versus devenire, 521.
judiciar, 34, 62, 65, 71, 73,
discursului, 17,179, 211,
556 ; e. fi Judiciar.
223, 609.
Ghilimele, 529.
versus fond, 152, 206, 210, Grade, 14, 62, 67, 82, 92, 111,
235, 510- 511,544, 610.
123,185,
gramaticalS, 188,194196,198, 239, 289, 316, 319,
195,193, 200, 537.
322,
v. fi la Persoana.
388, 416-419, 421-426, 450,
Forta argumentelor
456, 467, 487, 495, 509, 512,
fi comportamentul
557, 560, 570-571. v. fi Natura,
adversarului ca factor de
Ordine.
argumentare argumente
Gramatica, 192-193, 195, 200,
puternice fi argumente slabe
205, 211, 219, 226, 433, 532,
fi regula de justitie fi
542. v. fi la Forma.
wishful thinking Frazil
Grup(uri), apartenenja la, 35compusa, 197.
36, 46, 70, 74, 80, 82,
Franare, tehnici de, 77, 379,
97,100,102,114,127384, 397- 398, 401, 407.
128,133,141,161,170,199, 202,
Frecventi, 93-94,107,113,
204, 220, 241, 248, 256, 280226,139, 315-317,433.
281,239, 321, 370-371, 373,
378, 385, 393-399, 404, 406,
Gen, 52,105,109,194, 287415, 449, 557, 592, 613.
288,2%, 309, 392, 411,
individ fi -, 31, 95, 300, 394423,456, 469, 512. General,
399, 407- 408, 513.
versus particular, 510, 513.
ca model, 442.
Generalizare, 48, 54, 77,144,
multiplicitatea , 35, 97, 394.
201, 249- 250, 258, 276,
notiunea de , 394.
perfect, 396.
Index nnalilic
763
ldentitate, 109, 256, 258, 263, Imagine, 48,184, 208, 217, 239,
266-267, 272, 453, 480, 482,
353, 355, 362-363, 385-387,
496, 514, 535,
393, 395, 398, 400, 406, 425,
568.
438, 444-445, 450, 463, 468,
partialS, 239, 258, 454; v. gi
470,478, 489-490, 511, 520,
Justitie (regula de)
530, 550, 608.
principiul , 143.
corectarea , 462.
de tautologie, 268.
Imaginable, 13, 41, 82,158,184Idol, 366, 447, 529, 572.
185, 436, 511, 572-573, 606,
Ierarhie(i), 27, 64, 83, 88,
612.
97,104,109,
Imitate, 207, 257, 370, 427,
123-124, 204-205, 222, 298,
442-443, 446, 449,
300, 302, 312, 411-413, 415452,516.
416, 425-426, 479, 510, 532, Imperfect, timp, 199-200.
558, 560.
Imparjialitate, 80-82, 364,
abstracte, 104.
385, 515, 596.
concrete, 104.
lmperativ, mod, 197-199,
confirmativ3,420.
207, 273. Implicare, 79,181,
duble -, 322, 411-421, 432,
282. Incompatibilitate,
460, 488, 604-606.
45,103,107-108,
duble i discurs, 418.
153,166,198, 240-244,
248,
eterogene, 105.
250-252, 276, 281, 290, 313,
i incompatibilitati, 107-108. 354, 379.
cu mai multe criterii, 105, i anxietate, 249.
298.
i schimbare, 90.
calitative, 127, 412, 421. $i disocieri, 509, 521-522,
cantitative, 105, 412, 421,
543. evita (a) -, 244-249, 502,
425.
547, 585.
sistematice, 105.
i ridicol, 253-254, 357.
Iezuiti, 276,318, 444.
v. gi la Compromis, la
Ilustrare, 207, 427-428, 435Ierarhie, la Interpretare,
439,441- 442, 451, 455, 467, Sacrificiu. IncompetenJS,
474, 482, 487,
378, 421.
552, 581, 590.
Indice(i) al mSrturiei, 138.
alegerea , 436, 441.
discurs ca , 186, 233, 323,
inadecvata, 439-440.
363, 547.
Iluzie, 29, 50, 53, 75, 200, 305, de stangScie, 550.
506,
depasiune, 551.
516, 523, 529, 543, 558, 582- versus semn, 155, 606.
583.
de sinceritate, 550-551, 570,
577.
765
de spontaneitate, 550,
485.
i simbol, 407.
intre model $i imitatie, 447.
Indieni, 277,402, 429. v. gi intre mijloace i scopuri, 335Hindui.
338.
Inducfie, 258, 260, 289,427, in sacrificiu, 313-314, 334.
431,436, 453.
Interogativ, mod, 197-199. v. ft
Ineficace, act, 386.
Interogatie.
InerJie, 64,135-137,173, 303,
Interogatie, 199, 210.
427, 430, 442, 480.
v. fi hi Figuri, Interogativ.
i regula de justijie, 268.
Interpretare(i), 19, 79,110,138Infinit, 319,456, 509.
139,
Inijiere, 72,128-129,329, 409,
149,152-155,158,166,169560.
170,174,
Inovajie, 136, 573.
178,194,197, 219, 228, 244,
v. gi Modificare, Noutate.
251,
Insinuare, 562, 585.
266267, 280, 323,325,
Inspirajie, 544.
331-333, 359, 368-370,372,
lnstitutii, 30, 33, 54-55, 75,
385, 387, 404, 407,411, 456,
78,140,
546, 553, 593-594, 601. alegere
394,399,401,445,542.
intre, 151,176, 214.
Intentie, 54,155,160,186,195, discursului, 155-156,195,
201, 205, 217-219, 224, 357,
202, 205, 231, 240,341, 388,
368-370, 383, 387, 389,401,
458,468, 518,
437,468-469, 512, 552.
522, 568, 600.
a legiuilorului, 136.
incompatibile, 153. plan de ,
Interactiune, intre act $i
304, 554.
persoana,
textelor legale i religioase,
289, 364, 372, 379, 381, 386130,
387, 391, 399, 556.
136,154,157-158,170, 220,
in analogie, 460-461, 463296, 432, 452, 504, 569, 582.
464, 466, 477, 483-485.
unui sistem formal, 25,167.
in comparatie, 300, 304, 316,
Unicitatea , 179, 493.
446. -in discurs, 154-155,
. fi In Fapt, Incompatibilitate,
231,234, 387,
Intenjie.
391, 434, 513, 555-556, 561, Intuitie, 12-13, 48, 61,163, 498,
567, 570, 574, 578.
521, 591,612.
intre exemple, 446-449.
Inventie, 183, 364, 453, 469 intre individ i grup, 307,
470, 482, 485.
393-394, 396, 399.
Ipocrizie, 61, 245-246.
-in limbaj, 166,188-189, 263,
Ipostaza, 359.
314,
i>. fi Personificare
Judecator, 21,
34,131,133,136,138,
149,151,165,169-170,183,
221, 243, 273, 276, 329, 364,
374, 380, 387,
767
Limbaj, 18-19,155,166,434,
acorduri subiacente, 96,158,
237.
v. fi Gramatica, Sintaxa.
artificial, 25,164.
funcjiile , 164,167.
formalizat, 263; t>. fi Formal.
, obi$nuit, 186,191.
saracia , 492.
natural, 240, 260, 262, 265.
versus gandire, 167, 510.
profesiunilor, 496.
reflecjiile auditorului despre
, 233- 234.
rezervat, 204.
Stiinjific, 164.
i segregare, 204.
si structuri sociale, 204.
tehnic, 127.
Legal, 132,165,170-171, 242,
262, 296- 297, 434, 556. v. fi
Drept, Juridic.
Liste de prezenja $i de
absenta, 290, 418.
persoanei, 360-361.
Literatur!, 66, 69,181, 205, 550.
Liste de prezenta fi de absents, Logic!, 12-15, 21, 25, 48, 53,
290, 418.
57, 503, 558-559, 573, 608,
Loc(uri), 108.
611. alitudine , 243.
ale anteriorului, 120; i>. fi fi auditoriu universal, 47-48,
Origine, Principiu.
53.
anlitetice, 110.
conflictelor, 242, 281.
-calitatii, 115-120,124-126.
consecinta , 282.
cantitatii, 110-115,119eroare de , 114,143, 503.
120,123-126
formal!, 21, 25,143, 240; v.
comune, 108-109, 111.
fi Formal.
ale dificilului, 113.
judecatilor de valoare, 615 ale durabilului, 112.
616.
ale esenjei, 122,126; v. fi
reducere la schema , 239.
Esenta.
social!, 481.
ale existentului, 121,125.
verosimilitatilor, 379.
ale facilului,l 13; v. fi In
Loialitate, 80,101, 104,140,
Argument.
551.
ira)ionalului, 125; v. fi
Lucru (i), 20, 46, 76, 81, 83, 98,
Irational.
ireparabilului, 118.
104, 110-111,113,115,117 normalului,113; v. fi Normal.
118,123,
numarului mai mare, 111; i>. 130,140,146,148,150,175,182
fi Num3r.
,
oportunitajii, 118.
193,199,
218, 236, 266, 283,
ordinii; v. fi Ordine., 120,125.
305-307, 309-312,
persoanei, 126.
332,338,344,360, 376, 406 precarului, 118,126.
407, 415, 420, 437, 451, 454,
probabilului, 113; v. fi
465, 507, 509, 513, 530, 536,
Probabilitati, Probabil.
539, 545.
reductin sau subordonarea , -judecat, 77, 78, 90,135,137.
125.
in sine, 205, 507, 520, 521.
specif ice, 108.
Magie, 19,148,197, 205,382,
intregului, 110,112; v. fi
405,409.
Totalitate.
unicului, 115,119,125-126; Majuscul!, 528.
Manifestare, 74, 78,
v. fi Unic.
88,127,134,143, 171,191 universalitatii, 112; v. fi
192, 214, 281, 321, 358-359,
Universalitale.
362, 369, 386-387, 391, 393,
Literal!, interpretare, 468, 522.
v. fi Litera.
Index nnalitic
63 7
ca , 338-342, 525. v. fi
Sacrificiu i'. fi Scop.
Index nnalitic
63 7
de
prins,
342.
213, 215, 217-218, 250, 257, Omogenitate, 162, 285-286,
282, 290, 308, 333, 359, 383,
309, 412, 424.
407,419, 429,
reducjie la , 238-239, 318.
432, 527, 529, 532, 537.559, Omologie, 456, 459, 489.
613.
Omonimie, 268, 435.
propriu, 161, 202, 204. v. fi
Onoare, 33,188, 248, 300, 307,
Substantiv.
373,
397, 408.
Obiectiv(S), 34,41-48, 53-54,
Onomatopee,
217.
63-64,
773
Tratat de argumcnlare
775
Tratat de argumcnlare
Index aimlitic
777
Index aimlitic
779
Index aimlitic
781
783
Trntut de argumentare
414,415, 416,
417,418,420,4
32,434,
438,441,443,4
44,456,487,48
8,533,
548,
552,553,554,5
55,557,584,58
8,
593,596,597,6
03,613.
Aron,
R 151,325,36
3,364.
Arvers, F 344.
Ascii, S. E 389.
Aubry, Ch., 131.
Audiberti, J., 357.
Auerbach,
E 60,196,19
7, 256, 314,
408.
August, 225, 333.
Augustin,
Sfantul, 337,
387, 471,
545, 599.
Augustin
(pseudo), 654.
Aurobindo, Shri,
417,531,532,53
3,538,
541.
Ayer, A. J., 534.
Ayme, ., 430.
Amadeus
deSnvoia, 463.
Bachelard. G.,
496.
Back, K. W 77.
Bacon,
Fr 28,148, 290,
438, 499, 573.
Baird, A. C, 53,
583.
Balzac, H. de,
407^108,491.
Barnes, W. H. F.,
336.
Baroja, P., 256.
Baron, A.,
118,119,
215,220,
266,411,
490^91,497498,519-520,
537,553. Bartin,
E 131.
Baruk, FI., 349.
Bataille, G., 543.
Beauvoir, S. de,
160,161,340,442,
527. Beckett, S.,
121.
Belaval, Y., 39.
Beliak, L 208.
Benary, W., 480.
Benda, J.,
40,107.
Benedict,
R 124, 244,
250, 385, 537.
Benjamin, A. C,
160 Bentham, ].,
56,136,144,149,1
63,249, 251,
252,317,327,348,
379, 384,399,
402, 562,579,
588.
Berelson, B.,
107.
Bergson,
H 111,112,19
3, 212,
289,290, 424,
477,496,
497,517, 521,
522; v. aussi
Index
Analytique.
Berkeley,
C 350,433,43
5,489,521, 539,
574, 575.
Bcrl, E., 361.
Bemanos,
G.,
312,399,494.
Berriat SaintPrix, F., 342,
376,473,474,
505.
Bevan, E., 471,
478.
Bidez, J., 1%.
Bird, Ch., 82,
379, 580.
Bismarck,
O.
von, 399, 549.
Black,
M 164,226,25
1,264,265,328.
Blass, Fr., 144.
Bobbio, N., 165,
227,458.
Boccaccio, 256.
BoileauDespr^aux, N.,
255.
Burke,
K 102,156,
169,361,503
. Busiris,
71, 257.
Caillois,
R.,
172,226,430.
Calderon, P., 491.
Callicles,
51
Calogero,
G., 75.
Calvin, J.,
115,124,125,27
5,305,309, 329,
332,353,366,
370,376,463.
Campbell, G.,
149.
Camus, A.. 352
Carcinos, 325.
Cardozo, B. N.,
504.
Carnegie, D.,
51,139,597, 657.
Carroll,
L 27,134, 389.
Casey, R. D., 15,
70.
Cassirer, E.,
27,406,414.
Caterina din
Genova, 457
Caton cel
Batran,
448,490,598.
Cazals, ., 456
Ceccato, S.,
409.
Cervantes, M. de,
326,479.
Cesaire, A., 531.
I. Cezar,
148,184,,
227,374,405,
442, 549,
601.
L. Cestius Pius,
214.
Chaignet, A.
Ed.,
57,58,66,218,
526, 546,
596, 607.
Chasles, .,
373,374,570.
Chass6, Ch., 172.
Chaucer, G., 471.
Chierici, G., 224.
Chilon, 434.
Chlepner, B. S.,
350.
Churchill, W., 29,
576.
Cicero, 9, 33,34,
66,108,
113,147,189,
191,282,287,288,
290,297,327,336,
374,380,391,417,
420,422,423,439,
490,493,539,541,
542,550,582,583,
5%, 598,599-600
Cimmino,
A.,
480.
Ciprian, Sfantul,
566.
Clapar&de, Ed.,
44,154,175,354.
Claudel, P., 340.
Cocteau, J., 181,
537.
Cohen, M.
R 486.
Colette, 457.
Comte, A., 581.
Conde, print de,
356, 357,464.
Condorcet, A.N., 377.
Confucius, 101.
CoombeTennant, A. H.
S., 264.
Copilowish, 1.
., 164.
Copleston, E.,
494.
Corax, 553-555.
Cormeau, N.,
200,478,534535. Cormenin,
v. Timon, 70.
Corneille, P., 303,
306, 344, 358.
Cosio, 146.
Coumot, A.-A,
209,319,456,484.
L. Crassus
(Licinius), 550.
CrawshayWilliams, R., 59,
81,199,
542.
Cresus, 443.
Croiset, ., 77.
Crossman, R.,
150,308,421,530.
Hayakawa, S. L,
160,185,267,313,497.
Galilei, 496.
Hebb, D. O., 184.
Gandon, Y 190, 200,203,302.
Hegel, G., 15, 53, 532.
Gandhi, 257.
Elena din Sparta, 56.
Garin, E., 424.
Helson, H 299.
Garlan, E. N.,81.
, Hem pel, C. G., 164, 260, 298.
Gay-Lussac, J.-L., 484.
Heraclit, 267,459.
Gellner, E., 153.
C. Herennius, 147, 208, 217Geryon, 183.
219, 273,
Gheorghiu, . V., 270.
292,295,327,374,388,392Gibert, B., 276,662.
393,421,
Gibson, Ch., 156.
443,474,498,520,553,559,
Gide, A., 162,174,190,199,
563,587, 596,599-600,674.
294, 492, 416, 517.
Herod es, 144.
Gilson,
Heron de Villefosse, 291.
E 105,107,161,298,313,
Hippias d'Elis, 52.
330, 333, 440, 460, 523.
Hitler, A., 535.
Giraudoux, J., 302, 443, 450.
Hollingworth, H. L., 20.
Goblot, Edm., 52, 337, 443.
Holmer, P. L., 585.
Goethe, W., 162.
Homer, 424, 664.
Goldschmidt, V., 146,340, 474Hovland, C. L., 20,68,394,
475, 478, 599.
580.
Gonseth, F.. 93,153,251,261.
Hoyle, F., 96.
Good, I. J., 317.
Huber, G. L., 581.
Gorgias, 18,52,65.
Hull, C 537.
Gouhier, H., 562.
Hume, D., 455,472,495.
Gourmont, R. de; 503.
Husserl, Edm., 40, 236, 445,
Goya, Fr. de, 368.
530-531, 664.
Gracian, B.,
Huxley, J., 256, 570, 656.
37,117,122,372,400,509,
553.
Ignafiu de Loyola, Sfantul,
Grenet, P., 456,459.
124,339,675. Iphicrate, 416.
Guigues le Chartreux, 330.
Isaac, 406. lsaye, G., 250.
Guillaume, P., 193,436.
Isocrate, 58,65, 71,106,107,
Guitton, J., 471.
111, 137,
Gurwitsch, A., 236.
157,257,273,284,306,310,
Gwynn, A., 66,598. t
314,315,
364,366,367,369,371,391,
Halkin, L. E., 317.
Harding, T.S., 471.
64
ilc nrgiimeiitare
420^21, 445448,539,550,598.
Iacob, 411.
Jamati, G., 172.
James, W., 81.
Janklevitch, V., 245, 286,
311,338 527, 537.
Janson, P., 254,310,377,516,
521. Jaspers, K., 155.
.
leremia, 119.
Jerome, Sfantul, 343. lisus,
182,275,306,322,343,368-369,
378,446,452-454,464, 552,
567, 582. Iov, 310, 368.
Iosif, 406.
Jouhandeau, .,
116,132,189,201,202, 267,
278,353, 387, 393, 395.
Iulian Apostatul, 196 Jung, C.
G., 478.
La ,
69,142,170,202,221,241242,253254,272,274,294,302,303,
365,367368,382,391,472^73,491,
551.
Lachelier, J., 107.
La Houssaie, A. de, 122.
Lalande, A., 16, 371, 615.
Lalo, Ch., 277, 334, 434
Lamartine, A. de, 491.
La Salle, A. de, 60.
Lasswell, H. D 15,70,107,
204, 205, 361,407.
M. P. Latron, 208.
Lecomle de Nouy, P., 314, 354Kant, Em., 42-43, 46,126, 273,
355, 416, 479, 540.
277,
Lefebve, M.-J., 334, 345.
334, 451-452,456,465,472, Lefebvre, H 48,160,173, 294,
495, 503, 507, 519, 533.
377-378, 512Kaufmann, F., 436.
513,530,532,581-582.
Kelman, H. C., 68.
Legge.J.,101, 283.
Kelsen, H., 165, 498.
Leibniz, G. W 14, 62,102,
Kepler, 496.
249,302,316- 317,332,345Keynes, J. ., 260,318.
346,381-382,415,420,
Khoung-Fou-Tseu; v.
441,459,476,482-483.
Confucius. Kierkegaard, S.,
Leites, N 107, 361.
585.
Lenoble, R., 148.
Klages, L., 305.
Levinas, E., 531.
Klein, V., 403.
Lewis, . I., 27,149, 389.
Klemperer, V., 202, 535.
Libanios, 601.
Kneebone, G. ., 92,146.
Lindzey, G., 20,107,184.
Knower. F. H., 580.
Lippit, R., 372 Lippman, W.,
Koestler, A., 150,530.
136, 675.
64
ilc nrgiimeiitare
608.
Racine, J., 205, 216, 220,396.
Ramus, P., 445, 608, 610, 674.
Rau, Ch., 131.
Ravalsson, F., 107.
R6au, L 464.
M. Regulus (Aquilius), 575.
Reinach, Th., 256, 365.
Reinach, S., 563.
Reverdy, P., 496.
R6vesz, G., 436.
Reyes. A., 55, 181, 497.
Reynaud, P., 255.
Richards, I. A., 156,175, 393,
472, 477, 487, 491.
Riezler, K., 51.
Rignano, E., 443.
Rimbaud, A., 197,199.
Rivadeneira, P. du, 124, 339.
Riviere, J., 227.
Robinson, R., 540.
Roccella, prinjesa de, 480.
Rogge, E., 129.
Rolland, R.,491.
795
Saint-Aubin, 191,
221. SaintEvremond, 38.
Saint-, A. de, 122.
Saint-John Perse, 172,
226, 431. Saint-Simon,
244.
Salacrou, A., 519.
Sappho, 434.
SartTe, J.-P., 50,151,199, 212,
246, 304, 337, 354,362,404,
414, 486, 509,
510,530-531,536, 543, 559560, 564. Saulnier, V. L., 68.
Schaerer, R., 255, 382.
Scheler, ., 104.
Schiller, Fr., 162, 535.
Scholem
Alei'hem
(Rabinovitch), 221. Schollaert,
Fr., 225.
Schopenhauer, A., 55. 57,
59,132-133, 140-142,144,184185, 207, 293, 379,
387,431,478, 482, 517,522524, 542, 547, 562-563, 566567, 584, 593, 603. Schuhl, P.M., 183, 443.
Scot Erigene, J., 478.
Scott, W. D., 41.
Sechehaye, M.-A., 444.
Seneca, 208, 214, 279, 546.
Seretse, 60.
Shakespeare, W., 116,184,194,
227, 374, 405, 442, 549,
601.
Sheffield, F. D 68, 580.
Silberer, M.-L., 571.
Smets, G., 558.
Smith, A., 211-212, 334, 538.
Smith, Br. L., 15, 70.
Weber, M 325.
Weil, E 75.
Weil, S., 71,72,
262,308,331,338,366367,432,481,539,542,549.
Weiss, W., 68.
Wertheimer, ., 34, 590.
Whately, R. D. D 15,21,39,41,
66,149,
184,254255284,
296,434,439,443,
456,471,494,550,557,563, 598,
600, 602-603,609.
Wheweli, W., 569.
797
Findlay (J. N.), Morality by convention, Mind, 1944, vol. LIII, n. s.,
pp. 142-169.
Flechier (abbe de S. Severin), Oraison funebrc de tres-haut et trespnissant prince Henri de La Tour d'Auvergne. Vicomte de
Turenne. prononcee dans 1'Eglise de Saint Eustache le 10 de
janvier 1676, Paris, 1676.
Flew (A.), Essays on Logic and Language, Oxford", Blackwell,
1951.
Fracastoro (Girolamo), Hieronyini Frncastorii Veronensis opera
omnia. In unum proxime post illius mortem collecla. Accessit
index locnplelissimus. Secunda editio, Venise, Juntas, 1574.
Sifilide ossia del mai francese, libri III. Traduzione,
introduzione e note di Fabrizio Winspeare, col testo latino del
poema separalamente impresso. Firenze, Leo S. Olscliki, 1955.
Biblioteca della Rivista di storia delle scienze mediche e
naturali, vol. VI.
France (A.), La rotisserie de la reine Pcdauquc, Paris, CalmannLevy, 58c 6d., sans date.
Fun Fare, A treasury of Reader's Digest Wit and Humor, New York,
Simon and Schuster, 1949.
Gandon (Yves), Le demon du style, Paris, Plon, 1938.
Garin (Eugenio), L'uunmesimo italiano. Filosofia e vita civile uel
rinascimento. Biblioteca di cultura moderna, Bari, Laterza e
figli, 1952 (avait paru en allemand: Der italienische
Hinnauismus, Bern, Francke, 1947).
Garlan (Edwin N.), Legal realism and justice, New York, Columbia
University Press, 1941.
Gellner (Ernest), Maxims, Mind, vol. LX, nouv. ser., n239, July
1951, pp. 383- 393.
Gheorgiu (C. Virgil), La viugt-cinquieme heure, traduit du roumain
par Monique Saint-Come, collection Feux Croises, Paris,
Plon, 1949. Preface de Gabriel Marcel.
Gibert (Balthasar), jugements des savans sur les auteurs qui out
traitc de la Rhetorique, avec an precis de la doctrine de ces
auteurs, Paris, Estienne, 3 vol., 1713,1716,1719.
Gibson (Ch.) (v. Richards).
Gide (Andre), journal (1889-1939), Paris, Gallimard, 1940, N. R. F.,
Bibliotheque de la Pl6iade.
Journal (1939-1942), Paris, Gallimard, 1946, N. R. F.
Pretextes, Paris, Mercure de France, 1947.
Gilson (Etienne), L'espril de la philosophie medievale, Paris, Vrin,
1944, 2e ed.
1 Ibid., p. 150.
Shri AUROBINDO, Ghidul yoga, pp. 207-208.
6
SPINOZA, Etica, Partea a Ill-, Apendice, 2", explicate.
3
LECOMTE DU NOUY, L'lioiiiine et sa destinee, pp. 123-124.
3
Cf. BARON, De la Rhetorique, p. 356; J. PAULHAN, Les figures
ou la rh6torique d6crypt6e, Caltiers du Sud, p. 371.
4
Cf. 85: Cum se utilizeaza analogia.
6
Retorica pentru Herennius, cartea IV, 67.
3
VICO, Instituzioui oratorie, p. 148.
1
QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. XII, 3. (Ed.
rom.: Minerva,
Bucurefti, 1974, pp. 85-86; n.t.)
1
Cf. T. KOTARBINSKI, Traktato dobrej robocie (Tratat despre a
munci bine), cap. XIII.
5
Cf. 41: Figuri de retorica i argumentare.
3
DEMOSTENE, Discursuri: Pentru coroana, 179. (Ed. rom.: Ed.
pentru Literatura, Bucureti, 1969; n.t.)