Sunteți pe pagina 1din 837

Chaim Perelman Lucie OlbrechtsTyteca

TRATAT DE ARGUMENTARE
NOUA RETORICA

Chaim Perelman i Lucie Olbrechts-Tyteca

Tratat de argumentare
NOUA RETORICA

Vlfl!,
I UVl!
IIUIAdli

ii

fc^-

i " 'n'^

Traducere i indeci de Aurelia Stoica Prefata


de Michel Meyer

w
Editura Universit&fii Alexandru loan Cuza
Ia$i
Colecfia CICERO este coordonata de
prof.univ.dr. Constantin Salavastni

w
Traducere ap3ruta cu sprijinul WallonieBruxelles International (WBI).

Redactor:
Mariana
Pricop
Tehnoredac
tor:
Luminija
Raducanu
Coperta:
Manuela
Oborocean
u

20
12

ISBN 978-973-703-742-8

Traite de /'argumentation,
Chaim Perelman et Lucie
Olbrechts-Tyteca L'Universit^
de Bruxelles, 2008
Editura
UniversitSfii
Alexandru loan
Cuza", 2012
700109 - Iasi, str.
Pinului, nr. 1A,
tel./fax: (0232)
314947 http://
www.editura.uaic.ro
e-mail:
editura@uaic.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii
Najionale a Romaniei
PERELMAN, CHAlM
Tratal de argumentare: noua retoricS /
Chaim Perelman i Lucie Olbrechts-Tyteca;
trad. $i indeci de Aurelia Stoica; pref. de
Michel Meyer. - lai: Editura Universitflfii
1. I. Cuza", 2012 Bibliogr.
Index
ISBN 978-973-703-742-8
I.
Olbrechts-Tyteca, Lucie
II.
Stoica, Aurelia (trad.)
II. Meyer, Michel (pref.)

Cuprins
PrefafS de Michel Meyer.........................................................9
Introducere .............................................................................11
I ............................................................................................11
....................................:........................................................is
III .........................................................................................20
Partea intai Cadrele argumentarii
1. Demonstrate i argumentare .........................................25
2. Contactul spiritelor .......................................................26
3. Oratorul i auditoriul sflu .............................................29
4. Auditoriul in calitate de constructie a oratorului...........32
5. Adaptarea oratorului la auditoriu...................................37
6. A persuada i a convinge ..............................................40
7. Auditoriul universal.......................................................45
8. Argumentarea in fafa unui singur auditor......................51
9. Deliberarea cu sine insuji...............................................57
10. Efectele argumentarii ..................................................62
11. Genul epidictic.............................................................65
12. Educate i propaganda ................................................70
13. Argumentare i violenta .............................................74
14. Argumentare i implicare............................................79
Partea a doua Punctul de plecare al argumentarii
Capitolul I. Acordul ................................................................87
15. Premisele argumentarii................................................87
a) TIPUR1LE DE OB1ECT DE ACORD .........................89
16. Faptele i adevSrurile..................,...............................89
17. Prezumjiile ..................................................................92
18. Valorile.........................................................................97
19. Valori abstracte i valori concrete.............................100
20. lerarhiile.....................................................................104
21. Locurile .....................................................................108
22. Locuri ale cantitajii........................................................Ill
23. Locuri ale calitSJii ......................................................115
24. Alte locuri ...................................................................120

25. Utilizarea i reductia locurilor: Spirit clasic $i spirit


romantic 123
b) ACORDUR1LE PROPRII UNOR ANUMITE
ARGUMENTARI ... 127
26. Acorduri ale unor auditorii particulare........................127
27. Acorduri proprii fiecSrei discutii.................................133
28. Argumentarea ad hominem" ji petifia de principiu. . .140
Capitolul II. Alegerea datelor i adaptarea lor in vederea
argumentarii .... 146
29. Selectarea datelor i prezenja......................................146
30. Interpretarea datelor ...................................................152
31. Interpretarea discursului i problemele acesteia.........155
32. Alegerea calific3rilor ..................................................158
33. Despre uzajul nofiunilor..............................................163
34. Clarificarea $i obscurizarea nojiunilor........................167
35. Uzajele argumentative i plasticitatea nofiunilor........173
Capitolul III. Prezentarea datelor i forma discursului ..........178
36. Materia i forma discursului ......................................178
37. Probleme tehnice de prezentare a datelor....................179
38. Forme verbale i argumentare ....................................186
39. Modalitafile in exprimarea gandirii ............................192
40. Forma discursului i comuniunea cu auditoriul .........203
41. Figuri de retoricfl i argumentare...............................208
42. Figurile alegerii, ale prezenfei i ale comuniunii........213
43. Statutul elementelor de argumentare i prezentarea lor222
Partea a treia Tehnicile argumentarii
44. Generality ...................................................................231
Capitolul I. Argumentele cvasi logice ....................................238
45. Caracteristici ale argumentarii cvasi logice.................238
46. Contradicjie i incompatibilitate ................................240
47. Procedee care permit evitarea unei incompatibilitaji . 242
48. Tehnici care vizeazd prezentarea unor teze drept
compatibile sau
incompatibile.................................................................247
49. Ridicolul i rolul s3u in argumentare..........................252
50. ldentitate i definite in argumentare ...........................258
51. Analiticitate, analizd i tautologie ..............................263
52. Regula de justice ........................................................268

53. Argumentele reciprocitSfii .........................................271


54. Argumentele tranzitivit<i(ii........................................278
55. Includerea pdrfii in intreg...........................................283
56. Divizarea intregului in p3rfile sale.............................287
57. Argumentele comparatiei............................................297
58. Argumentarea prin sacrificiu.......................................304
59. Probabilitdfi................................................................314
Capitolul II. Argumentele bazate pe structure realului...........320
60. Generalitati..................................................................320
a) LEGATURILE DE SUCCES1UNE ...........................322
61. Legatura cauzala i argumentarea ..............................322
62. Argumentul pragmatic ...............................................325
63. Legatura cauzala ca raport al unui fapt cu consecinja lui
sau
al unui mijloc cu un scop .............................................331
64. Scopurile i mijloacele...............................................335
65. Argumentul risipei.......................................................341
66. Argumentul directiei...................................................345
67. Dep3irea ...................................................................351
b) LEGATURILE DE COEXISTENTA ..........................358
68. Persoana $i actele sale................................................358
69. Interacfiunea dintre act i persoana ...........................362
70. Argumentul autorita^ii ...............................................373
71. Tehnicile de ruptura $i de franare opuse
interacjiunii
act-persoana..................................................................379
72. Discursul ca act al oratorului .....................................387
73. Grupul i membrii s3i ................................................393
74. Alte legaturi de coexistenja, actul i esenfa................399
75. Legatura simbolica .....................................................405
76. Argumentul dublei ierarhii aplicat legaturilor de succesiune
i de
coexistent .....................................................................411
77. Argumente privitoare la diferenfele de grad i de ordin 421
Capitolul III. Legaturile care intemeiaz3 structura realului
a) INTEMEIEREA PRIN CAZUL PARTICULAR ........427
78. Argumentarea prin exemplu .......................................427
79. Ilustrarea.....................................................................435
80. Modelul i antimodelul...............................................442
81. Fiinta perfecta ca model..............................................449
b) RATIONAMENTUL PRIN ANALOGIE....................453

82. Ce este analogia ..........................................................453


83. Relafiile dintre termenii unei analogii ........................457
84. Efecte ale analogiei ....................................................464
85. Cum se utilizeaza analogia..........................................469
86. Statutul analogiei .......................................................478
87. Metafora......................................................................485
88. Expresiile cu sens metaforic sau metafore adormite...492
Capitolul IV. Disocierea nofiunilor.........................................500
89. Ruptura de legatura i disocierea................................500
90. Cuplul aparenfa-realitate"..........................................505
91. Cuplurile filozofice i justificarea lor.........................510
92. Rolul cuplurilor filosofice i transformarile lor .........516
93. Exprimarea disocierilor ..............................................527
94. Enunfuri care incita la disociere .................................534
95. Definijiile disociative .................................................537
96. Retorica in calitate de procedeu..................................543
Capitolul V. Interacjiunea argumentelor .................................555
97. lnteractiunea i forfa argumentelor.............................555
98. Aprecierea forfei argumentelor, factor de argumentare 561
99. lnteractiunea prin convergent......,...............................567
100. Amploarea argumentarii ...........................................570
101. Pericolele amplorii....................................................577
102. Paliativele la pericolele amplorii ..............................584
103. Ordine i persuasiune ...............................................589
104. Ordinea discursului $i condijionarea auditoriului.....594
105. Ordine i metoda ......................................................603
Concluzie ................................................................................611
Index analitic*.........................................................................619
Index de nume proprii ............................................................651
Bibliografie ........................................................................... 661
Lista traducerilor In limba romand utilizate ...........................689

PrefatS

de
Michel Meyer
Cand Editura Universitajii din Bruxelles mi-a cerut s3
pregatesc noua editie a Trntatului, trebuie s3 m3rturisesc c3 am
ezitat mult timp inainte s3 accept. In definitiv, este vorba aici
despre unul dintre marii clasici ai gandirii contemporane, despre
una dintre acele lucrari rare care, asemenea celor ale lui Aristotel
i ale lui Cicero, ale lui Quintilian i ale lui Vico, vor traversa
secolele, far3 a avea cu adev3rat nevoie de vreo introducere.
Ceea ce m-a decis finalmente s3 redactez aceste cateva
randuri, dincolo de fidelitatea pentru gandire ce identifica de
mult timp conla de In Bruxelles cu un om care mi-a lost prieten
i mare inspirator, este tocmai grija de a repozijiona Tratatul in
raport cu traditia retorica precum i in raport cu filosofia in
general. Pentru c3 nicaieri, in Tratat, nu apare clar ceea ce da
specificitatea abordarii definite prin Noua Retorica. Atenji la
realizarea propriei lor viziuni, autorii nu s-au preocupat, in ultima
instanfa, catuji de putin de a se situa ei inii din punct de vedere
istoric, aa cum au f3cut totui majoritatea ganditorilor de la
Aristotel incoace.
Mai intii, cateva cuvinte despre aceasta coald de la
Bruxelles. Nimeni nu poate spune astSzi dac3 ea va supraviefui,
dar un lucru este cert: cu Dupreel i Perelman i, in prezent, cu
Problematologia, filosofie distincta, care da originalitatea
Bruxelles-ului, a apSrut aici, a crescut i s-a manifestat in mod
unic i continuu, pentru a infrunta ceea ce se cuvine s3 numim
esenta gandirii.
Retorica reapare intotdeauna in perioade de criz3. Pr3bu$irea
mitului, la greci, coincide cu marea perjoada sofistic3.
Imposibilitatea de a intemeia tiinta moderna, apodicticitatea ei
matematica, de catre scolastica i teologie, motenite de la
Aristotel, conduce la retorica Renaterii. Ast3zi, sfiritul marilor
explicafii monolitice, al ideologiilor i, mai in profunzime, al
rationalitatii carteziene, bazata pe un subject liber, absolut ?i
instaurator al realita^ii i chiar a tot ceeea ce este real, a anuntat
ejecul unei anumite concepfii despre logos. Acesta nu inai are un
fundament indiscutabil, ceea ce a I3sat gandirea prada unui

10

Prefata

scepticism modern cunoscut sub numele de nihilism i unei


reductii linijtitoare, dar limitate, a ratiunii, pozitivismul. Intre
totul este permis" i ra^ionalitatea logica este rationalitatea
insai", a ap3rut Noua Retorica i in general intreaga opera a lui
Perelman. Cum putem atribui Ratiunii un camp propriu, care s3
nu se reduca nici la logica, prea ingusta pentru a fi model unic, i
care nici s3 nu sacrifice misticii Fiinfei, tacerii wittgensteiniene,
abandonului filosofiei in numele sfarjitului metafizicii - acceptat
de catre Perelman in beneficiul acfiunii politice, al literaturii i al
poeziei? Retorica este acest spafiu al rafiunii, in care renunfarea la
fundament, aa cum a fost el conceput de tradifie, nu se va
identifica neap3rat cu lipsa ratiunii. filozofie f3r3 metafizica
trebuie s3 fie posibila, pentru c3 nu exista alternativa in viitor.
Fundamentul, rafiunea cartezian3" in definitiv, finea loc de
criteriu a priori pentru departajarea tezelor opuse. Noua Retorica
este, aadar, discursul metodei" unei rafionalit3fi care nu mai
poate evita dezbaterile i are sarcina deci de a le trata i de a
analiza argumentele care guvemeaza deciziile. Nu mai este vorba
despre a privilegia univocitatea limbajului, unicitatea a priori a
tezei valabile, ci de a accepta pluralismul, atat in ceea ce privete
valorile morale, cat i in ceea ce privete opiniile. Deschiderea
catre multiplu i catre neconstrangator devine deci cuvantul
capital al rafionalitafii.
Gandirea contemporana nu a fost totu$i deloc atenta la ceea
ce propunea Perelman. Abandon3rii cartezianismului i- suocedat
filozofie centrata pe nostalgia fiinjei. Totui, dac3 Descartes
recuzase ontologia, era exact pentru c3 fiinfa, numita in multiple
moduri, nu putea fine loc nici de fundament, nici de criteriu de
discursivitate rational, Intre ontologie, cu suplefe indoielnica,
dar infinita, i rafionalitatea apodictica, matematica sau
silogistica, dar limitata, Perelman a luat cea de-a treia cale:
argumentarea, care rafioneaz3 f3r3 a constrange, dar care nu
obliga nici la renunfarea la Rafiune in beneficiul irafionalului sau
al indicibilului.

Introducere
i
Publicarea unui tratat consacrat argumentarii i corelarea
sa cu veche traditie, cea a retoricii i a dialecticii greceti,
constituie rupturd cu conceptie despre ratiune $i despre
ratiouaiuent, proveitind de la Descartes, care $i-a pus pecetea pe
filosofta occidentals a idtiiuelor trei secole1.
Intr-adev3r, chiar dac3 nu-i va veni nimanui in minte s3 nege
faptul c3 puterea de a delibera i de a argumenta nu este un semn
distinctiv al fiintei care rationeaz3, studiul mijloacelor de
verificare utilizate pentru a obtine adeziunea a fost complet
neglijat de vreo trei secole incoace de c3tre logicieni i
teoreticienii cunoaterii. Aceasta se datoreaz3 faptului c3 exista
ceva neconstrangator in argumentele care vin in sprijinul unei
teze. Natura ins3i a deliber3rii i a argumentarii se opune
necesitatii i evidentei, c3ci nu deliber3m acolo unde solutia este
necesara i nu argumentam impotriva evidentei. Domeniul
argumentarii este cel al verosimilului, al plauzibilului, al
probabilului, in m3sura in care acesta din urm3 scap3
certitudinilor calculului. Or, conceptia exprimata clar de
Descartes in prima parte a Discursului asupra metodei era de a
considera drept aproape fals tot ceea ce.nu era decat verosimil".
El este cel care, facand din evidenta marca ratiunii, nu a vrut s3
accepte ca rationale decat demonstratiile care, plecand de la idei
clare i distincte, propagau, cu ajutorul unor dovezi apodictice,
evidenta axiomelor pentru toate teoremele. Rationamentul more
geometrico era modelul propus filosofilor dornici s3 construiasc3
1 Cf. Ch. PERELMAN, Raison eternelle, raison historique, Actes du Vr Cimgres
des Societes de Philosopltie de longue franqaise, Paris, 1952, pp. 347-354.A se vedea la sfar$itul volumului referinjele bibliografice exacte referitoare
la lucrarile citate.
Pentru comoditatea cititorului, textele in limba str3in3 sunt date in traducere.
Acest lucru este rezultatul preocup3rilor noastre, cu exceptia cazurilor in
care indic3m traducerea utilizata.

un sistem de gandire care s3 poata ajunge la demnitatea unei


tiinte.
tiinta rationala nu poate, intr-adev3r, s3 se multumeasc3 cu
opinii mai mult sau mai putin verosimile, ci elaboreaz3 un sistem
de propozitii necesare care s3 se impun3 tuturor fiinjelor
rationale i in legatura cu care acordul este inevitabil. Rezulta de
aici ca dezacordul este semn de eroare. De fiecare data cand doi
oameni sustin in legatura cu acelai lucru un rationament contrar,
este cert, spune Descartes, c3 unui din doi se ineala. Mai mult,
niciunul dintre ei nu detine adev3rul; c3ci dac3 ar avea
concepjie clar3 i ferm3, ar putea s3 adver- sarului s3u
astfel incat ea ar sfari prin a forta convingerea celui din urm3" L
Pentru partizanii tiintelor experimeritale i inductive, ceea
ce conteaz3 este mai pujin necesitatea propozitii lor, cat adev3rul
lor, conformitaten lor cu faptele. Empiristul considera drept
dovada nu atat forja c3reia spiritul ii cedeaz3 i se g3sete
constrans s3-i cedeze, cat cea c3reia el ar trebui s3-i cedeze, cea
care, impunandu-i-se, i-ar face convingerea conform3 cu faptul"1.
Dac3 evidenta pe care el recu- noate nu este cea a intuijiei
rationale, ci chiar cea a intuitiei sensibile, dac3 metoda j>e care el
preconizeaz3 nu este cea a tiintelor deductive, ci a tiintelor
experimentale, el nu este mai putin convins c3 singurele dovezi
valabile sunt dovezile recunoscute de c3tre tiintele naturale.
Este rational, in sensul 13rgit al acestui cuvant, ceea ce este
conform metodelor tiintifice, iar lucr3rile de logic3 consacrate
stu- diului mijloacelor de demonstrare, limitate esentialmente la
studiul deducjiei i, de obicei, completate cu indicatii referitoare
la rationa- mentul inductiv, reduse de altfel la mijloace nu de a
construi, ci de a verifica ipotezele, se aventureaz3 destul de rar in
examinarea mijloacelor de demonstrare utilizate in tiin(ele
umane. Intr-adev3r, logici- anul, inspirandu-se din idealul
cartezian, nu se simte la largul s3u decat in studiul dovezilor pe
care Aristotel le califica drept analitice, toate celelalte mijloace
neprezentand acelai caracter de necesitate. Iar aceasta tending s1 John Stuart MILL, Un sistem de logica deductivd ji
inductivd, III, chap. XXI, 1, vol. II, p. 94.

a accentuat i mai tare de un secol incoace cand, sub influenfa


unor logicieni-matematicieni, logica a fost limitata la logica
formala, adic3 la studiul mijloacelor de demonstrare utilizate in
tiintele matematice. Rezulta de aici c3 rationamentele straine
dome- niului pur formal scap3 logicii i, prin aceasta, scapa i
ratiunii. Aceasta rafiune, in legatura cu care Descartes spera c3 ar
permite, in principiu, rezolvarea tuturor problemelor care
se pun oamenilor i al c3rei spirit divin define deja solutia, a fost
din ce in ce mai limitata in competenta sa, astfel inc3t ceea ce
scap3 unei reduceri la formal ii prezinta acesteia dificultati
insurmontabile.
Trebuie oare s3 tragem din aceasta evolutie a logicii i din
progre- sele incontestabile pe care ea le-a realizat concluzia c3
ratiunea este total incompetenta in domeniile care scap3
calculului i c3 acolo unde nici experienta, nici deductia logica
nu ne pot furniza solutia unei probleme, nu ne mai decat
s3 ne abandon3m fortelor irationale, instinctelor noastre, sugestiei
sau violenfei?
Opunand voinfa judec3tii, spiritul de finete spiritului de
geome- trie, inima ratiunii i arta de a persuada celei de a
convinge, Pascal c3utase deja s3 previna carentele metodei
geometrice care rezulta din aceea c3 omul, dec3zut, nu mai este
doar fiinf3 rationaia.
Unor scopuri similare corespund opozitia kantian3 dintre
credinta i tiint3 i antiteza bergsoniana dintre intuitie i
ratiune. Dar fie c3 este vorba despre filosofi rafionaliti sau
despre cei care sunbcalificati drept antirationaliti, toti continu3
traditia cartezian3 prin limitarea impus3 ideii de ratiune.
Ni se pare, dimpotriva, c3 este acolo limitare hidusa i
perfect nejustificata a domeniului in care intervine facultatea
noastrd de a rationa i de a denionstra. Intr-adev3r, in timp ce
Aristotel analizase deja demon- stratiile dialectice alaturi de cele
analitice, pe cele care privesc veridicul aiaturi de cele care sunt
necesare, pe cele care servesc in deliberare i in argumentare
alaturi de cele care sunt utilizate in demonstratie, concep- tia
postcartezian3 despre ratiune ne oblig3 s3 facem s3 intervin3
elemente irafionale, de fiecare data cand obiectul cunoa$terii nu

este evident. Fie c3 aceste elemente constau in obstacole care


trebuie surmontate - precum imaginatia, pasiunea sau sugestia -,
fie in surse suprarationale de certitudine precum inima, gratia
divin3, Einfiihlung sau intuitie bergsoniana, aceasta conceptie
introduce dihotomie, diferentiere a facultatilor umane complet
artificials i contrara demer- surilor reale ale gandirii noastre.
Ideea de eiidentd, care caracterizeaz3 ratiunea, este cea care
trebuie criticata, dac3 vrem s3 facem loc unei teorii a
argumentarii, care s3 admita folosirea ratiunii pentru a ne dirija
actiunea i pentru a influenta pe a celorlalti. Evidenja este
conceputa drept forta c3reia orice spirit normal nu poate decat s3i cedeze i in acelai timp drept semn de adev3r a ceea ce se
impune pentru c3 este evident1. Evidenja ar lega psihologicul de
logic i ar permite trecerea dintr-unul din aceste planuri in
ceiaialt. Orice demonstrate ar fi reducere la evidenja, iar ceea ce
este evident nu ar avea nevoie de nici demonstrate: este aplicare
imediata, prin intermediul lui Pascal, a teoriei carteziene a
evidentei2.
Leibniz se pronunta deja impotriva acestei limitari pe care
lumea dorea s3 impun3 logicii. El dorea, intr-adev3r, ,,s3 se
demonstreze sau s3 se dea mijlocul de a demonstra toate
Axiomele care nu sunt deloc primitive; f3r3 a distnge opinia pe
care oamenii au despre aceasta i f3r3 a exista preocuparea ca
ei s3 consimta sau nu la ea "3.
Or, teoria logica a demonstratiei s-a dezvoltat urmandu-1 pe
Leibniz i nir pe Pascal i nu a admis c3 ceea ce era evident nu
avea nevoie de nici demonstrate; la fel, teoria argumentarii nu
poate fi dezvoltata dac3 orice demonstrate este conceputa ca
1 Cf. Ch. PERELMAN, De la preuve en
philosophie, in Rhetorique el philosophie, pp. 123 ji
urmfltoarele.
2 PASCAL, Despre arta de a convinge, Reguli pentru
demonstrafii, pp. 380.
3 LEIBNIZ, ed. Gerhardt, 5 vol., Nouveaux essais
sur I'entendement, p.67. (Ed. rom.: ALL
Educational, Buc., 2003, p. 26; n.t.)

reducere la evidenta. Intr-adevar, obiectul acestei teorii este


studierea tehnicilor discursive care permit provocarea sau
cre$terea adeziunii spiritelor la tezele in legatura cu care li se
cere asentimentul. Ceea ce caracterizeaz3 adeziunea spiritelor
este c3 intensitatea ei este variabil3: nimic nu ne obliga s3
limitam studiul nostru la un anumit grad de adeziune, caracterizat
prin evidenfa, nimic nu ne permite s3 consider3m a priori
gradele de adeziune la tez3 proportionate cu probabilitatea sa i
s3 confundam evidenta cu adev3rul. Este buna metoda aceea de
a nu confunda, la inceput, aspectele rationamentului referitoare la
adev3r cu cele care se refera la adeziune, ci de a le studia separat,
chiar dac3 ne vom ocupa ulterior de interference sau de
corespondenfa lor eventuale. Numai cu aceasta condifie este
posibila dezvoltarea unei teorii a argumentarii care s3 aiba forja
filosofica.
II
Dac3 in timpul acestor ultime trei secole au ap3rut lucr3ri
ecleziastice preocupate de probleme puse de credinta ?i de
predicare1, dac3 secolul al XX-lea a putut fi calificat chiar drept
secol al publicitatii i al propagandei i dac3 numeroase lucr3ri
au fost consacrate acestei materii2, logicienii i filosofii moderni,
in ceea ce-i prive$te, s-au dezinteresat cu totul de subiectul
nostru. Este motivul pentru care tratatul nostru are in vedere mai
ales preocup3rile Renaterii i, dincolo de aceasta, pe acelea ale
autorilor greci i latini care au studiat arta de a persuada i de a
convinge, tehnica deliber3rii i a discutiei. Este i motivul pentru
care noi il prezent3m ca fiind noua retorica.
1 Cf. mai ales lui Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, 1828;
cardinalulNEWMAN, Grammar of Assent, 1870.
2 Pentru bibliografie a se vedea H. D. LASSWELL, R. D. CASEY i B. L.
SMITH,Propaganda and Promotional Activities, 1935; B. L. SMITH, H. D.
LASSWELL i R. D. CASEY, Propaganda, Communication and Public Opinion,
1946.

Analiza noastr3 se refer3 la demonstrative pe care Aristotel


le nume$te dialectice, pe care el le examineaz3 in Topica i
utilizare prezinta in Retorica sa. Aceasta revenire la
terminologia lui Aristotel ar fi justificat apropierea dintre teoria
argumentarii i dialectica, conceputa de Aristotel insu$i ca arta
de a rationa, plecand de la opinii general acceptate (;)1.
Dar mai multe motive ne-au incitat la a prefera apropierea de
retorica.
Primul dintre ele este confuzia pe care ar risca s3 o'aduca
aceasta intoarcere la Aristotel. C3ci dac3 cuvantul dialectica a
servit, timp de secole, la desemnarea logicii insei, de la Hegel
incoace i sub influenta unor doctrine care se inspir3 din el,
acesta a dobandit un sens foarte indep3rtat de sensul s3u primitiv
i care este destul de larg acceptat in
terminologia filosofic3 contemporanS. Nu putem spune
acelai lucru despre cuvantul retoricS, al cSrui uzaj filosofic este
in aa m3sur3 c3zut in desuetudine, incat nu-1 g3sim menfionat
in vocabularul filosofiei al lui A. Lalande: sper3m c3 tentativa
noastr3 va face s3 renasc3 tradijie glorioas3 i secular3.
Dar un alt motiv i mai important in opinia noastrS ne-a
deter- minat alegerea: este insui spiritul in care Antichitatea s-a
ocupat de dialectics i de retoricS. Rafionamentul dialectic este
considerat paralel cu rajionamentul analitic, dar trateazS despre
veridic in loc sS trateze despre propozitii necesare. Ideea ins3$i
cS dialectica se referS la opinii, adicS la teze la care aderSm cu
intensitate variabilS, nu este pusS in valoare. S- spune cS
statutul opinabilului este impersonal i cS opiniile nu se refers la
spiritele care aderS la ele. Dimpotriv3, aceast3 idee de adeziune
i de spirite li se adreseaz3 un discurs este esential3 in
toate teoriile antice ale retoricii. Apropierea noastr3 de aceasta
din urm3 vizeazS sublinierea faptului c3 orice argumentare se
desf3oar3 in funcjie de un auditoriu; studierea opinabilului din
Topica se va putea, in acest cadru, insera la locul sSu.
Este de la sine inteles, totui, c3 tratatul nostru de
argumentare va dep3$i prin anumite pSrfi i din plin limitele
1 ARISTOTE,

Topiques,

liv.I, chap.I, 100

a.

retoricii anticilor, negli- jand totodat3 anumite aspecte care


atr3seser3 atentia mae$trilor retoricii.
Obiectul retoricii anticilor era, inainte de toate, arta de a
vorbi in public intr-o manier3 persuasiv3: ea se referea deci la
utilizarea limbajului vorbit, a discursului, in fata unei multimi
reunite in piata public3, cu scopul de a obtine adeziunea acesteia
la tez3 care i se prezenta. Se constat3, prin aceasta, c3 scopul
artei oratorice, adeziunea spiritelor, este acelai ca cel al oric3rei
argument3ri. Dar nu avem motive s3 limit3m studiul nostru la
prezentarea unei argument3ri prin cuvant i s3 reducem la
mulfime adunat3 intr-o pia(3 tipul de auditoriu c3ruia i se
adreseaz3 discursul.
Respingerea primei limit3ri rezult3 din faptul c3
preocup3rile noastre sunt mai mult cele ale unui logician domic
s3 in(eleag3 mecanismul gSndirii decat cele ale unui profesor de
elocinfS dornic sS formeze practicieni; este suficient sS citSm
Retorica lui Aristotel pentru a arSta c3 modul nostru de a
considera retorica se poate prevala de exemple ilustre. Studiul
nostru, preocupandu-se mai ales de structure argumentarii, nu va
insista deci pe maniera in care se efectueaza comunicarea cu
auditoriul.
Dac2 este adev3rat c3 tehnica discursului public difer3 de
cea a argumentarii scrise, preocuparea noastra fiind aceea de a
analiza argumentarea, nu ne putem limita la examinarea tehnicii
discursului vorbit. Mai mult, avand in vedere importanta i rolul
modern al tipa- rului, analizele noastre se vor referi mai ales la
textele tip3rite.
Dimpotriva, vom neglija mnemotehnica i studiul debitului
sau al actiunii oratorului; aceste probleme sunt de resortul
conservatoarelor i al colilor de arta dramatic3; ne vom
dispensa de examinarea lor.
Accentul pus pe textele scrise va avea drept consecinta,
pentru c3 acestea se prezinta in formele cele mai variate, faptul
c3 studiul nostru va fi conceput in generalitatea sa i nu se va
opri in mod special la discursuri considerate ca unitate cu
structura i cu lungime mai mult sau mai putin admise in mod
conventional. Cum, pe de alt3 parte, discutia cu un singur

interlocutor sau chiar deliberarea intim3 tin, In opinia noastra, de


teorie generaia a argumentarii, se intelege c3 ideea pe
avem despre obiectul studiului nostru depa$ete cu mult obiectul
retoricii clasice.
Ceea ce p3stram din retorica traditional, este ideea ins3$i de
auditoriu, care este evocata imediat ce ne gandim la un discurs.
Orice discurs se adreseaz3 unui auditoriu i uitam adesea c3 acest
lucru este valabil i pentru tot ce este scris. In timp ce discursul
este conceput In functie chiar de auditoriu, absenta materiala a
cititorilor il poate face pe scriitor s3 creada c3 este singur pe
lume, cu toate c3 de fapt textul s3u este intotdeauna conditional,
con$tient sau incon$tient, de c3tre cei pretinde el c3 li se
adreseaza.
De aceea, din motive de comoditate tehnica i pentru a nu
pierde niciodata din vedere acest rol esential al auditoriului, cand
vom utiliza termenii discurs", orator" i auditoriu", vom
intelege prin aceasta argumentarea, pe cel care prezinta i pe
cei li se adreseaza ea, f3r3 a ne opri la faptul c3 este vorba
de prezentare oraia sau in scris, f3r3 a deosebi discursul pus in
forma de expresia fragmentara a gandirii.
Dac3, la antici, retorica se prezenta ca studiul unei tehnici
utilizate de vulgul nerabdator s3 ajung3 rapid la concluzii, s3-i
formeze opinie, f3r3 a-$i da in prealabil osteneala unei
investigatii serioase1, in ceea ce ne prive$te, nu dorim s3 limitam
studiul argumentarii la unul adaptat unui public de ignoranti.
Chiar acest aspect al retoricii explica de ce a fost ea combatuta cu
ferocitate de Platon, in Gorgias2, i care a favorizat declinul
acesteia in opinia filosofic3.
intr-adev3r, oratorul este obligat, dac3 vrea s3 actioneze, la a
se adapta auditoriului s3u i se intelege f3r3 dificultate c3
discursul cel mai eficace asupra unui auditoriu incompetent nu
este neap3rat cel care duce la convingerea filosofului. Dar de ce
s3 nu admitem c3 pot fi adresate argument3ri oric3rei specii de
1 Cf. ARISTOTEL, Rhetorique, liv.I, chap. 2,1357 a.
2 PLATON, Gorgias, cf. mai ales 455,457 a,
463,471 d.

auditorii? Cand Platon viseaz3, in Phaidros, la acea retoric3 ce ar


fi demn3 de filosof, ceea ce preconi- zeaz3 el este'o tehnica ce iar putea convinge pe zeii inii1. Schimband auditoriul,
argumentarea ii schimba aspectul, iar dac3 scopul pe care ea il
vizeaz3 este de a actiona intotdeauna cu eficacitate asupra
spiritelor, pentru a aprecia valoarea ei nu putem s3 nu tinem cont
de calitatea spiritelor pe care reuete s3 le convinga.
Aceasta justific3 importanta deosebita pe care vom acorda
analizei argument3rilor filosofice, considerate in mod traditional
drept cele mai rationale" posibile, exact pentru faptul c3 sunt
presupuse ca adresandu-se unor cititori care pot cu greu c3dea
prada sugestiei, presiunii sau interesului. Vom ar3ta de altfel c3
aceleai tehnici de argumentare se reg3sesc la toate nivelurile, la
cel al discutiei in jurul unei mese familiale, ca i la cel al
dezbaterii intr-un mediu foarte specializat. Dac3 calitatea
spiritelor care ader3 la anumite argumente, in domenii inalt
speculative, prezinta garantie pentru valoarea acestora, faptul
c3 structura lor este comun3 cu cea a argumentelor utilizate in
discujiile cotidiene va explica de ce i cum se ajunge la a le
injelege.
Tratatul nostru nu se va ocupa decat de mijloace discursive
folosite pentru a obfine adeziunea spiritelor: doar tehnica ce
utilizeaza limbajul pentru a persuada i pentru a convinge va fi
examinata ulterior.
Aceasta limitare nu implic3 deloc faptul c3, in opinia
noastr3, acesta ar fi modul intr-adev3r cel mai eficient de a
acfiona asupra spiritelor, dimpotriva. Suntem ferrn convin$i c3
convingerile cele mai solide sunt cele care nu numai c3 sunt
admise f3r3 demonstrate, dar care, adesea nu sunt nici m3car
explicitate. Iar cand este vorba de a se obtine adeziunea, nimic nu
este mai sigur decat experienta externa sau interna i calculul
conform unor reguli prealabil admise. Dar recur- gerea la
argumentare nu poate fi evitata atunci cand aceste demon- stratii
sunt discutate de una din p3rti, atunci cand nu se cade de acord
1 PLATON,

Phaidros,

273

e.

asupra influentei sau a interpret3rii lor, asupra valorii sau a


raportului lor cu problemele controversate.
Pe de alta parte, orice actiune care vizeaz3 obtinerea
adeziunii cade in afara campului argument3rii, in m3sura in care
nici utilizare a limbajului nu vine s3-l sprijine sau s3-l
interpreteze: cel care predica, spre exemplu, f3r3 a spune nimic,
cel care folose$te mangaierea sau palma pot obtine un rezultat
apreciabil. Nu ne vom apleca asupra acestor procedee decat
atunci cand, datorita limbajului, sunt puse in evidenta, cand se
recurge la promisiuni sau la amenintari. Mai exista i cazuri precum binecuvantarea i imprecatia - in care limbajul este
utilizat ca mijloc de actiune magic3 directa, i nu ca mijloc de
comu- nicare. Nu le vom discuta decat dac3 aceasta actiune este
integrata intr- o argumentare.
Unui dintre factorii esentiali ai propagandei, aceea care s-a
dezvoltat in special in secolul al XX-lea, dar a c3rei utilizare este
cunoscuta inc3 din Antichitate, i de care Biserica catolic3 a
profitat cu arta incomparabiia, este conditionarea auditoriului
cu ajutorul unor tehnici numeroase i variate care utilizeaz3 tot
ceea ce poate avea influenta asupra comportamentului. Aceste
tehnici exercita un efect incontestabil in ceea ce privete
pregatirea auditoriului, pentru a-1 face mai accesibil
argumentelor care i se vor prezenta. lata inc3 un punct de vedere
pe care analiza noastra il va neglija: nu ne vom ocupa decat de
conditionarea auditoriului prin discurs, din care rezulta
considerajii despre ordinea in care trebuie s3 fie prezentate
argumentele pentru a exercita cel mai puternic efect.
In sfarit, probele extra-tehnice, cum le nume$te Aristotel 1 intele- gand prin aceasta pe cele care nu tin de tehnica retorica nu
vor intra
in studiul nostru decat atunci cand apare un dezacord cu
privire la concluziile ce pot fi trase. Pentru c3 noi ne interesSm
mai putin de desf3urarea completa a unei dezbateri decat de
schemele argumentative puse in joc. Denumirea antica de probe
1 ARISTOTE,

Rlictoriquc,

I, chap. 2,1355

b.

extra-tehnice este potrivita pentru a ne aduce aminte c3, in timp


ce civilizatia noastra, caracterizata prin extrema sa ingeniozitate
in tehnicile destinate s3 acjioneze lucrurilor, a uitat
complet teoria argumentarii, a acti- unii asupra spiritelor prin
intermediul discursului, aceasta era consi- derata de greci, sub
numele de retorica, drept nexur) prin excelenta.
Ill
Teoria argumentarii, care vizeaz3, prin discurs s3 obtin3
actiune eficienta asupra spiritelor, ar fi putut fi tratata ca
a psihologiei. intr-adev3r, dac3 argumentele nu sunt
constrang3toare, dac3 nu trebuie in mod necesar s3 convinga dar
au anumita forta, care poate de altfel s3 varieze dup3 auditorii,
nu trebuie oare aceasta apreciata dup3 efectul pe care il produce?
Studierea argumentarii ar deveni astfel unul din obiectele
psihologiei experimentale, in care argumentari variate ar putea fi
testate in fata unor auditorii variate, suficient de bine cunoscute
pentru a se putea trage, pornind de la aceste experience, concluzii
de anumita generalitate. Unii psihologi americani nu au ratat
ocazia de a se ocupa de astfel de studii, al interes nu este,
de altfel, contestabil1.
Dar modul nostru de a proceda va fi diferit. Noi c3ut3m, mai
intai, s3 caracteriz3m diversele structuri argumentative,
analiz3 trebuie s3 preceada orice test experimental la care ar
putea fi supusa eficacitatea lor. i, pe de alt3 parte, noi nu ne
gandim c3 metoda de laborator ar putea determine valoarea
argumentarilor utilizate in tiinfele umane, in drept i in
filozofie, c3ci metodologia ins3i a psiho- logului constituie deja
un obiect de controversa i fine de studiul de fa(3.
Demersul nostru va diferi radical de demersul adoptat de
filosofii care se straduiesc s3 reduca rafionamentele in materie
1 A se consulta in special H. L.
HOLLINGWORTH, The psychology of the audience, 1935; Carl
I. HOVLAND, Effects of the Mass Media of
Communication, cap 28 din Handbook of social psychology,
editat de Gardner LINDZEY, 1954.

sociaia, politics sau filosoficS, inspirandu-se din modelele


furnizate de tiintele deductive sau experimentale i care resping
ca fiind fSrS valoare tot ceea ce nu se conformeazS schemelor
prealabil impuse. DimpotrivS: noi ne vom inspira din logicieni,
dar facem pentru a irnita metodele care le-au reuit atat de bine
de aproape un secol.
S3 nu uitam, intr-adev3r, c3, in prima jum3tate a secolului al
XX-lea, logica nu avea vreun prestigiu nici in mediile tiintifice,
nici in fata marelui public. Whately putea scrie, pe la 1828, c3
dac3 retorica nu se mai bucura de stima publicului, logica se
bucura i mai putin de favo- rurile acestuia1.
Logica a putut lua un avant extraordinar in ultima sut3 de ani
cand, incetand s3 repete la infinit vechi formule, i-a propus s3
analizeze mijloacele de proba utilizate efectiv de matematicieni.
Logica formaia modern3 s-a constituit ca studiu al mijloacelor de
demonstrate utilizate in tiintele matematice. Dar rezulta de aici
c3 domeniul s3u este limitat, c3ci tot ceea ce este ignorat de
matematicieni este strain logicii formale. Logicienii au obligatia
de a completa teoria demon- stratiei astfel obtinute printr-o teorie
a argumentarii. Noi vom incerca s3 construim analizand
mijloacele de proba de care se servesc tiintele umane, dreptul i
filosofia; vom examina argumentarile prezentate de publiciti in
ziarele lor, de politicieni in discursurile lor, de avocati in
pledoariile lor, de judec3tori in motivatiile lor, de filosofi in
tratatele lor.
Aria noastra de studiu, care este imens3, a r3mas in p3r3sire
timp de secole. Sper3m c3 primele noastre rezultate ii vor incita
pe alti cercetatori s3 le completeze i s3 le perfectioneze.

1 Richard D. D. WHATELY,
Prefaja.

Elements of Rhetoric,

1828,

Partea intai
Cadrele argumentarii

1. Demonstrate i argumentare
Pentru a expune adecvat caracterele particulare ale
argumentarii i problemele inerente studierii acesteia, nimic nu
se cu opu- nerea ei conceptiei clasice a demonstratiei i
mai exact logicii formale care se limiteaza la examinarea
mijloacelor de proba demonstrative.
In logica moderna, ap3rut3 dintr-o reflectie asupra
rationamentului matematic, sistemele formale nu mai sunt corelate cu
evidenta /
rationala oarecare. Logicianul este liber s3 elaboreze dup3 bunul
plac limbajul artificial al sistemului pe care-1 construiete, s3
determine semnele $i combinative de semne care vor putea fi
utilizate. El singur decide care sunt axiomele, adic3 expresiile
considerate f3r3 proba valabile in sistemul s3u i s3 spun3 care
sunt regulile de transformare pe care le introduce i care permit
deducerea, pornind de la expresii valabile, a altor expresii la fel
de valabile in sistem. Singura obligate, care se impune
constructorului de sisteme axiomatice formalizate i care face ca
demonstrable s3 devin3 constrangatoare, este de a alege semne i
reguli astfel incat s3 se evite dubiul i ambiguitatea. Trebuie ca,
f3r3 a ezita, i chiar mecanic, s3 fie posibil s3 se stabileasc3 dac3
suita de semne este admisa in sistem, dac3 ea este de aceeai
forma cu alta suita de semne, dac3 este considerata valabila
pentru c3 este axiom3 sau expresie deductibiia, pornind de la
axiome, intr-o manier3 conforma cu regulile de deductie. Orice
considerate referitoare la originea axiomelor sau a regulilor de
deductie, la rolul pe care sistemul axiomatic este de presupus -l
joaca in elaborarea gandirii, este straina logicii astfel concepute,
in sensul c3 iese din cadrele formalismului in discutie. C3utarea
univocitatii indiscutabile i- condus chiar pe logici- enii formalist
la construirea unor sisteme in care nu suntem preocupati de
sensul expresiilor: ei sunt multumiti dac3 semnele introduse i
transform3rile care le privesc sunt de necontestat. Ei las3
interpretnrea elementelor sistemului axiomatic in seama celor
care il vor aplica i care vor trebui s3 se preocupe de adecvarea
lui la scopul urm3rit.

Cand este vorba de demonstrarea unei propozitii, este


suficient s3 ar3tam cu ajutorul procedee poate fi ea
obtinuta ca ultima expresie a unei suite deductive ale c3rei prime
elemente sunt furnizate
de cel care a construit sistemul axiomatic in interiorul c3ruia
se efectueaza demonstratia. De unde vin aceste elemente, sunt ele
adev3- ruri impersonale, ganduri divine, rezultate ale experientei
sau postulate proprii autorului, iata intrebari pe care logicianul
formalist le considera straine disciplinei sale. Dar cand este vorba
de a argumenta, de a influenta cu ajutorul discursului intensitatea
adeziunii unui auditoriu la anumite teze, nu mai pot fi neglijate
complet, considerandu-le irelevante, conditiile psihice i sociale
in absenja argumentarea ar fi far3 obiect sau f3r3 efect.
C3ci orice argumentare vizeaza adeziunea spiritelor i, prin
insugi acest fapt, presupune ex is tent a unui contact intelectual.
Ca s3 existe argumentare, trebuie ca, la un moment dat, s3 se
realizeze comuniune efectiva a spiritelor. Trebuie s3 fim de
acord, mai intai i in principiu, asupra formarii acestei comuniuni
intelectuale i, mai apoi, asupra faptului de a dezbate impreuna
anumita : or, aceasta nu vine in nici un caz de la sine.
Chiar i in planul deliber3rii intime exista conditii prealabile
argumentarii: trebuie in special s3 ne concepem ca fiind divizati
in doi interlocutori, cel putin, care particip3 la deliberare. lar,
aceasta divizare, nimic nu ne autorizeaz3 s3 consideram ca
necesara. Ea pare consti- tuita dup3 modelul deliberarii cu
celaialt. Din acest moment, este de prev3zut c3 vom reg3si,
transpuse la deliberarea cu sine insui, majori- tatea problemelor
referitoare la condifiile prealabile discutiei cu celaialt. Multe
dintre expresii confirma acest lucru; s3 nu mention3m decat
formule de genul: ,,Nu-Ji asculta deloc spiritul cel r3u", Nu mai
repune aceasta in discutie", care se refer3, una la condifii
prealabile tinand de persoane, cealalta la conditii prealabile
Jinand de obiectul argumentarii.
2. ContactuI spiritelor
Formarea unei comuniuni efective a spiritelor cere
multitudine de condi(ii.

Minimumul indispensabil argumentarii pare a fi existenja


unui limbaj comun, a unei tehnici care s3 permita comunicarea.
Aceasta nu este deloc de ajuns. Nimeni nu arata acest lucru
mai bine decat autorul c3rjii Alice in Jara Minunilor. !ntr-adev3r,
fiinjele din aceasta (ar3 injeleg Jntr-o oarecare m3sura limbajul
lui Alice. Dar problema pentru ea este de a intra in contact, de a
incepe discutie, c3ci in lumea Minunilor nu este nici un motiv
pentru care discufiile s3 inceap3. Nu se tie de ce unui s-
adresa altuia. Uneori Alice ia initiative i utilizeaz3 pur $i simplu
vocativul: , soarece!"1. Ea considera ca fiind un succes faptul
de a fi putut schimba cateva cuvinte indiferente cu ducesa 2.
Dimpotriva, la abordarea subiectului cu omida, se ajunge imediat
intr-un punct mort: Cred c3 ar fi mai bine s3-mi spui dumneata
cine e^ti" - De ce? intreba domnul Omida" 1. In lumea noastra
ierarhizata, ordonata, exista in general reguli care stabilesc felul
in care se poate angaja conversatia, un acord prealabil rezultand
din normele insei ale vietii sociale. lntre Alice i cei din Tara
Minunilor, nu exista nici ierarhie, nici intaietate, nici functii care
s3 oblige ca unui s3 r3spunda mai degraba decat altul. Chiar $i in
conversatiile incepute, se trece brusc de la idee la alta, ca in
conversatia cu papagalul Lori. Acesta se prevaleaza de varsta sa:
Acest lucru i se p3ru lui Alice de neacceptat i vru s3
afle cati ani are. Cum el refuz3 cu hotarSre s3-i spuna varsta
exacta, discutia se incheie brusc3.
Singura dintre conditiile prealabile realizata aici este dorinta
lui Alice de a intra in conversatie cu fiintele din acest nou
univers.
Multimea celor dorim s3 ne adres3m este in mare
m3sur3 variabila. Este de neatins, pentru fiecare individ, Jelul de
a infelege toate fiintele umane. Dimpotriva, universul c3ruia
copilul vrea s3 se adreseze, tocmai in m3sura in care lumea
1 Lewis CARROLL, Alice's Adventures in Wonderland, p.41
(Ed. rom. Editura Coresi, Bucure?ti, 2006,
p. 21; n.t.)
2 Ibid., p. 89.
3 Ibid., p. 25.

adultilor ii este inchis3, se 13rgete prin ad3ugarea animalelor i


a tuturor obiectelor neinsufletite pe care el le considera drept
interlocutorii s3i naturali1.
Exista fiinte cu care orice contact poate inutil sau
putin dezirabil. Exista fiinte nu ne sinchisim s3 le adres3m
cuvantul; mai sunt, de asemenea, unele cu care nu vrem s3
discut3m, dar ne limitam la a le da ordine.
Trebuie, intr-adev3r, pentru a argumenta, s3 d3m importanta
adeziunii interlocutorului nostru, aprobarii sale, particip3rii sale
mentale. Este, prin urmare, distincjie apreciata uneori aceea de
a fi persoana cu care se discuta. Ra}ionalismul i umanismul
ultimelor secole fac s3 bizar3 ideea c3 este calitate s3 fii
cineva a c3rui opinie intereseaz3, dar in multe societati nu-i este
adresat cuvantul oricui, dup3 cum oamenii nu se duelau cu
oricine. S3 , de altfel, c3 a vrea s3 convingi pe cineva
implica intotdeauna oarecare modestie din partea celui care
argumenteaza, ceea ce spune el nu constituie ,,liter3 de
Evanghelie", el nu dispune de acea autoritate care face ca ceea ce
spune s3 fie de nediscutat i s3 conduca imediat la convingere. El
admite c3 trebuie s3 persuadeze, s3 se gandeasc3 la argumentele
care pot actiona asupra interlocutorului s3u, s3 fie preocupat de
el, s3 se intereseze de starea lui de spirit.
Fiintele care doresc s3 conteze pentru ceiaialt, adulti sau
copii, doresc s3 nu li se mai ordone, ci s3 li se explice, s3 ne
preocupe reactiile lor, s3 fie consideraji membri ai unei societati
mai mult sau mai putin egalitare. Cel care nu se sinchiseste de un
astfel de contact cu ceilalfi va fi considerat arogant, putin
simpatic, tn opozitie cu cei care, indiferent de importanta
functiilor lor, nu ezita s3 marcheze prin discursurile lor publice
pretul pe care-1 pun pe aprecierea acesteia.
Dar, s-a spus de nenum3rate ori, nu este intotdeauna laudabil
s3 vrei s3 persuadezi pe cineva: condijiile in care contactul
spiritelor se efectueaza pot, intr-adev3r, pujin onorabile. Se
1s E. CASSIRER, Le langage et la
construction du monde des objets, /.
Psychologic, 1933, XXX, p. 39.

de

cunoa$te celebra anecdota referitoare la Aristip c3ruia i se


reproa c3 s-a umilit in faja tiranului Dionysos la a se pune
la picioarele acestuia pentru a fi ascultat. Aristip se
spunfind c3 nu a fost din vina lui, ci a lui Dionysos care avea
urechile in picioare. Ar putea deci s3 nu conteze unde se g3sesc
urechile1?
Pentru Aristotel, pericolul de a discuta cu anumite persoane
este acela de a pierde tu insufi calitatea argumentarii tale:
Nu trebuie Set discutam cu oricine ji nici s3 ne
exercitflm in dialectic^ cu primul venit.
Gtci sunt oameni care fac totdeauna s3 devieze
rafionamentul. In adevflr, impotriva unui interlocutor care
recurge la toate mijloacele pentru a scapa printre degete, este
indreptajita incercarea de a-! face prin orice mijloace s3
ajunga la concluzie. Dar acest procedeu nu face cinste
cuiva2.
Nu este suficient s3 vorbejti sau s3 scrii, mai trebuie s3 fii i
ascultat, s3 fii citit. Nu-i putin lucru s3 fii ascultat de cineva, s3 ai
larg3 audient3, s3 fii admis s3 iei cuvantul in anumite
circumstance, in anumite adunSri, in anumite medii. S3 nu uit3m
c3 a asculta pe cineva inseamn3 a te ar3ta dispus s3 admiti
eventual punctul lui de vedere. Cand Churchill interzice
diplomatilor englezi chiar s3 i asculte propunerile de pace pe
care emisarii germani li le- fi putut transmite sau cand un partid
politic anunt3 c3 este dispus s3 asculte propunerile pe care i le-
putea prezenta un formator de cabinet, aceste dou3 atitudini sunt
semnificative, pentru c3 ele impiedic3 stabilirea sau recunosc
existenja unor conditii prealabile unei eventuale argument3ri.
A face parte din acela$i mediu, a ne frecventa, a intrefine
relatii sociale, toate acestea faciliteaz3 realizarea conditiilor
prealabile contac- tului spiritelor. Discutiile frivole i f3r3 un
interes evident nu sunt intotdeauna lipsite de important pentru c3
1 BACON, Of the advancement of teaming, p. 25.
2 ARISTOTE, Topique, VIII, chap. 14, 164 b. (Ed.
rom.: Buc., 1998, p. 536; n.l.)

ele contribuie la buna functionare a unui mecanism social


indispensabil.
3. Oratorul i auditoriul sau
Autorii de comunic3ri sau de memorii tiintifice considers
adesea c3 este suficient ca ei s3 raporteze anumite experience, s3
menjioneze anumite fapte, s3 enunje un anumit num3r de
adev3ruri pentru a suscita inevitabil interesul eventualilor
ascultStori sau cititori. Aceast3 atitudine rezultS din iluzia, foarte
r3spandit3 in anumite medii
rationaliste i scientiste, c3 faptele vorbesc de la sine i
imprima amprenta de ne$ters asupra oric3rui spirit uman,
c3ruia ii forteaza adeziunea, oricare i- fi dispozitiile. K. F.
Bruner, secretar de redactie al unei reviste psihologice, ii
pe aceti autori, putin preocupati de auditoriul lor, cu un musafir
nepoliticos:
Se prabu$esc pie un scaun, fixandu-ji posomorati
incaltarile, ?i anunta brusc, pentru ei in?isi sau pentru altii,
nu se ?tie niciodatS: Cutare i cutare au demonstrat... c3
femela ?oarecelui alb r3spunde negativ la ?ocul electric..."
Foarte bine, domnule, le spun, ji ce dac3? Spuneji-mi mai
intai de ce trebuie sS-mi pese de acest lucru ?i atunci voi
asculta1.
Este adev3rat c3 ace$ti autori, in ciuda faptului c3 iau
cuvantul intr-o societate savanta, sau public3 un articol intr-o
revista speciali- zat3, pot neglija mijloacele de a intra in contact
cu publicul lor, pentru institute tiintifica, societate sau
revista, furnizeaz3 aceasta leg3- tur3 indispensabila intre orator i
auditoriul s3u. Rolul autorului nu este decat acela de a mentine,
intre el i public, acest contact pe care institutia tiintifica 1-a
permis.
1 K. F. BRUNER, Of psychological writing,
Journal of abnormal and social Psychology, 1942, vol. 37, p.
62.

Dar nu toata lumea se afl3 intr-o situatie atat de privilegiata.


Pentru ca argumentare s3 se desf35oare, trebuie, intr-adev3r, ca
cei le este destinata s3-i acorde atentie oarecare.
Majoritatea formelor de publicitate i de propaganda se
, inainte de toate, de captarea interesului unui public
indiferent, conditie indispensabila pentru realizarea oric3rei
argument3ri. Nu trebuie s3 subestimam importanta acestei
probleme prealabile doar pentru c3, intr-un mare de
domenii - fie -i vorba de educatie, de politica, de ^tiinta, sau de
administrarea justitiei -, orice societate poseda institutii care
faciliteaza i organizeaz3 acest contact al spiritelor. In mod
normal, iji trebuie anumita calitate pentru a lua cuvantul i
pentru a fi ascultat. tn civilizajia noastra, in care tipariturile,
devenite marfa, profita de organizarea economic3 pentru a se
impune atentiei, aceasta condijie nu apare cu claritate decat in
cazurile in care contactul dintre orator i auditoriul s3u nu se
poate stabili grafie tehnicilor de distribuire. percepem deci mai
bine atunci cfind argumentarea este dezvoltata de catre un orator
care se adreseaz3 verbal unui auditoriu anume decat atunci cand
este continuta intr-o carte pus3 in v3nzare in libr3rie. Aceasta
calitate a oratorului, f3r3 de care el nu va fi ascultat ?i chiar,
foarte adesea, nu va fi autorizat s3 ia cuvantill, poate varia in
funcjie de circumstance. Uneori va fi suficient s3 te prezinfi ca
fiinta uman3, imbr3cat3 decent, uneori va trebui s3 fii adult,
uneori, membru oarecare al vreunui grup constituit, alteori,
purtator de cuvant al acelui grup. Exista functii care, singure,
autorizeaza luarea de cuvant in anumite cazuri, sau in fata
anumitor auditorii, domenii in care aceste probleme de abilitare
sunt minutios reglementate.
Acest contact intre orator i auditoriul s3u nu privete numai
conditiile prealabile argumentarii: el este esential i pentru
intreaga derulare a acesteia. Intr-adev3r, cum argumentarea
vizeaza obtinerea adeziunii celor li se adreseaz3, ea este,
in intregime, relativa la auditoriul pe care incearc3 s3-l
influenteze.

Cum putem defini un astfel de auditoriu? Este oare persoana


pe care oratorul interpeleaza in mod special? Nu intotdeauna:
deputatul care, in Parlamentul englez, trebuie s3 se adreseze
preedintelui, poate incerca s3 convinga, nu numai pe cei care il
asculta, dar i opinia publica din tara sa. Este oare multimea de
persoane pe care oratorul vede in fata sa atunci cand ia
cuvantul? Nu neap3rat. El poate neglija f3r3 probleme parte a
acesteia: un $ef de guvern, intr-un discurs la Parlament, poate
renunja dinainte la -i convinge pe membrii opozitiei i s3 se
multumeasca cu adeziunea majoritatii sale. Pe de alta parte, cel
care acorda un interviu unui jurnalist considera c3 auditoriul s3u
este constituit mai degraba din cititorii ziarului decat din persoana
care se afla in fata sa. Secretul deliber3rilor, modificand ideea pe
care oratorul i-o face despre auditoriul s3u, poate transforma
termenii discursului acestuia. Se vede imediat, din aceste cateva
exemple, cat de dificil este de determinat cu ajutorul unor criterii
pur materiale auditoriul celui care vorbete; aceasta dificultate
este i mai mare atunci cand este vorba despre auditoriul
scriitorului, c3ci, in majoritatea cazurilor, cititorii nu pot fi
reperati cu certitudine.
Acesta este motivul pentru care ni se pare preferabil s3
definim auditoriul, in domeniul retoricii, ca fiind multimea celor
asupra
oratorul vrea sS-ji exercite influenta prin argumentarea sa.
Fiecare orator se gande^te, intr-o manierS mai mult sau mai putin
con^tienta, la cei pe care incearcS s3-i persuadeze i care
constituie auditoriul cSruia i se adreseazS discursurile sale.
4. Auditoriul in calitate de constructie a oratorului
Auditoriul prezumat este intotdeauna, pentru cel care
argumen- teaza, construcjie mai mult sau mai pufin
sistematizata. Putem incerca s3-i determinam originile

psihologice1 sau sociologice2; ceea ce conteaza, pentru cel care


ii propune s3 persuadeze efectiv indivizi concrefi, este ideea ca
construcjia auditoriului s3 nu fie deloc inadec- vata experientei.
Situatia nu este aceeai pentru cel care se deda la incercari
f3r3 un scop real. Retorica, devenita exercitiu colar, se
adreseaza unor auditorii conventionale i poate, f3r3 nici un
inconvenient, s3 se limiteze la viziuni stereotipice ale acestora,
ceea ce a contribuit, tot atat pe cat facticitatea temelor, la a face
s3 degenereze3.
Argumentarea efectiva are datoria de a concepe auditoriul
prezumat cat mai apropiat posibil de realitate. imagine
neadecvata a auditoriului, fie c3 rezulta din ignoranta, fie dintr-un
concurs nepre- vSzut de ImprejurSri, poate avea consecintele cele
mai supSratoare. argumentare pe consider3m drept
persuasiva risca s3 aiba un efect revulsiv asupra unui auditoriu
pentru care motivele pentru sunt, de fapt, motive contra. Ceea ce
se va spune in favoarea unei masuri, sub pretext c3 este
susceptibila de a diminua tensiunea sociala, ii va ridica impotriva
ei pe toi cei care doresc producerea unor tulburari.
Cunoaterea celor pe care ne propunem s3-i cajtigam este
prin urmare condifie prealabila a oric3rei argumentari eficiente.
Preocuparea pentru auditoriu transform^ anumite capitole
ale vechilor tratate de retorica in veritabile studii de psihologie.
In Retorica sa, vorbind despre auditorii clasificate dup3 vSrsta fi
avere, Aristotel a inserat numeroase descrieri fine fi mereu
valabile de psihologie diferentiala4. Cicero demonstreaza c3
1 Cf. Harry Stack SULLIVAN,
Psychiatry, New York, 1943.

The Interpersonal Theory of

2 M. MILLIOUD, La propagation des ides, Revue Phil., 1910, vol. 69, pp.
580-600;vol. 70, pp. 168-191.

3 H. I. MARROU, Histoire de Veducation dans


I'Antiquite, p. 278.
4 ARISTOTE, Rhetorique, II, chap. 12 la 17,
1388 b la 1391 b. A se vedea studiul lui
S. DE COSTER, L'idealisme des jeunes, in

trebuie s3 se vorbeasca diferit acelui tip de oameni ignorant fi


grosolan, care prefera onoarei mereu, utilitatea" fi celuilalt tip,

uman fi cultivat, care pune in fa(a tuturor lucrurilor onoarea" 1.

Quintilian, dupa Cicero, acorda importanta diferentelor de

caracter, importante pentru orator1.


Studiul auditoriilor ar putea, de asemenea, s3 constituie un
capitol de sociologie, c3ci, mai mult decat de propriul caracter,
opiniile unui om depind de mediul s3u social, de anturajul lui, de
oamenii pe care ii frecventeaza fi in mijlocul traiefte:
Vreti, spunea M. Millioud, ca omul incult s3-fi schimbe

opiniile? Transplantati-1"1. Fiecare mediu ar putea fi caracterizat


prin opiniile dominante, prin convingerile de necontestat, prin
premisele pe care le admite f3r3 s3 ezite: aceste conceptii fac
parte din cultura sa fi orice orator care vrea s3 persuadeze un
anumit auditoriu nu poate decat s3 se adapteze la ele. De aceea
cultura proprie fiec3rui auditoriu transpare din discursurile care ii
sunt destinate, astfel incat in mare m3sura din chiar aceste
discursuri ne consider3m autorizati s3 extragem vreo informatie
cu privire la civilizatiile disp3rute.
Considerable sociologice utile oratorului se pot referi la un
subiect foarte precis: anume, functiile sociale indeplinite de
auditori. Intr-adev3r, aceftia adopta adesea atitudini care sunt
legate de rolul incredintat lor in anumite institutii sociale. Acest
fapt a fost subliniat de catre creatorul psihologiei formei:

Se pot observa, scrie el1, schimbSri minunate in indivizi,


ca atunci cand persoana, partizan3 infocata, devine
membra a unui juriu, sau arbitru, sau judecator i cand
actiunile sale arata in acel moment trecerea delicata de la
atitudinea partizana la un efort onest de a trata problema in
discujie intr-o maniera justa i obiectiva.
Acelaji lucru se intamplS cu mentalitatea unui om politic a
cSrui viziune se schimba atunci cand, dupS ani petrecuji in
opozitie, devine membru responsabil al guvernului.
Auditoriul, in noile sale funcjii, a dobandit personalitate
nou3, pe care oratorul nu poate ignora. Iar ceea ce conteazS
pentru fiecare auditoriu particular nu este mai pujin valabil pentru
auditorii, in ansamblul lor, in aa mSsurS incat teoreticienii
retoricii au crezut cS pot distinge genuri oratorice dupS rolul pe
care il indeplinejte auditoriul cSruia ne adresSm. Genurile
oratorice, a?a cum le defineau anticii, genul deliberativ, judiciar,
epidictic, corespundeau, respectiv, potrivit lor, unor auditorii pe
cale sS delibereze, sS judece sau, pur i simplu, sS se bucure ca

spectator de evolufia oratories, fSrS a trebui sS se pronunte in

legatura cu fondul problemei1.


Este vorba, aici, de distinctie pur practicS ale cSrei defecte
i insuficiente sunt manifeste, mai ales in conceptia pe ea
prezintS despre genul epidictic; va trebui, de altfel, sS revenim

asupra acestui lucru1. Dar dacS aceastS clasificare a discursurilor


nu poate fi acceptatS ca atare de catre cel care studiazS tehnica
argumentSrii, ea are totuji meritul de a sublinia importanta pe
care trebuie sS acorde oratorul functiilor auditoriului sSu.
Se intampla adesea ca oratorul sS aiba de persuadat un
auditoriu compozit, care reunete persoane diferenfiate prin
caracterul lor, prin relatiile sau prin funcfiile lor. El va trebui s3
utilizeze argumente multiple pentru a cajtiga diversele elemente
ale auditoriului sSu. Un mare orator se caracterizeazS prin arta de
a tine cont, in argumentarea sa, de acest auditoriu compozit.
Efantioane ale acestei arte ar putea fi gSsite analizand
discursurile tinute in fata Parlamentelor, in care elementele
auditoriului compozit se pot disceme cu ufurinta.
Nu este necesar s3 te gSsejti in fata mai multor facjiuni
organizate pentru a te gandi la caracterul compozit al auditoriului
t2u. Intr-adevSr, putem considera pe fiecare din acefti auditori ca
fScSnd parte, din diferite puncte de vedere, dar simultan, din
grupuri multiple. Chiar fi atunci cand oratorul se aflS in fata unui
numSr limitat de auditori, ba chiar a unui singur auditor, este
posibil ca el s2 ezite in a recunoafte argumentele care vor
cele mai convingStoare auditoriului s2u; el il insereazS atunci
intrucatva fictiv intr-o serie de auditorii diferite. In cartea sa
Tristram Shandy - la care ne vom mai referi de multe ori, pentru
a argumentarea constituie una din temele ei principale -, Sterne
descrie discufie intre pSrintii eroului. Tatal meu, spune acesta,
care dorea s2 convingS pe mama s2 angajeze un mamof,
ifi puse argumentele in toate luminile cu putinttt; dezbatu cu
dansa chestiunea ca un creftin - ca un pagan - ca un sot - ca un
tata - ca un patriot - ca un bSrbat. Mama dadea r3spuns la
toate doar ca femeie; ceea ce ii venea cam greu, c3ci

neputand intra in pielea atator indivizi fi duce batalia astfel

ascunsa, lupta era nedreapta: fapte contra unu1.


Or, atentie, nu doar oratorul este cel -fi schimba astfel
chipul: mai mult inca, auditoriul cSruia i se adreseazS - biata sa
sotie in cazul de fata - este cel pe care il transforma astfel dup3
fantezia sa pentru a-i surprinde aspectele cele mai vulnerabile.
Dar initiative acestei disocieri a auditoriului revenind oratorului,
tot lui i se aplica termenii de ,,ca creftin", ,,ca pagan", ,,ca sot",
,,ca tata"...
in fata unei adun3ri, oratorul poate incerca s3 situeze
auditoriul in cadrele sale sociale. El se va intreba daca auditoriul
s3u este inclus in totalitate intr-un singur grup social sau dac3
trebuie s3-fi repartizeze auditoriile in grupuri multiple, ba chiar
opuse. in acest caz, mai multe puncte de plecare sunt intotdeauna
posibile: se poate, intr-adev3r,
diviza in mod ideal auditoriul in functie de grupuri sociale spre
exemplu politice, profesionale, religioase - indivizii le
apartin,
sau in functie de valori la care anumiti auditori aderS. Aceste
diviziuni / /
ideale nu sunt deloc independente una de alta; totu^i, ele pot duce
la constituirea de auditorii partiale foarte diferite.
Subdivizarea unei adunSri in subgrupuri va depinde, de
altfel, de pozitia personals a oratorului: dacS acesta are, in
legSturS cu problems, vederi extremiste, nimic nu-1 va opri de
la -i considera pe toti interlocutor sSi ca formand un singur
auditoriu. Din contrS, dacS este un individ cu opinie moderatS,

va fi determinat s3-i considere ca formand cel putin douS

auditorii distincte1.
Cunoa$terea auditoriului nu se concepe independent de cea a
mijloacelor susceptibile de a actiona asupra lui. intr-adevSr,
problema naturii auditoriului este legatS de cea a conditionSrii
sale. Termenul implies, la prima vedere, faptul c3 este vorba
despre factori extrinseci auditoriului. i orice studiere a acestei
conditionSri presupune c3 ea este consideratS ca aplicandu-se
unei entitSti care, la randul ei, ar fi auditoriul luat ca atare. Dar,
dacS privim mai de aproape, a cunoa^te auditoriul inseamnS, de
asemenea, a ti, pe de parte, cum poate fi asiguratS
conditionarea lui, iar pe de alts parte, care este, in fiecare moment
al discursului, conditionarea realizatS.
Pentru a actiona mai bine asupra unui auditoriu, il putem
conditiona prin mijloace diverse: muzicS, lumini, jocuri de mase
umane, peisaj, regie teatralS. Aceste mijloace au fost cunoscute
dintotdeauna i au fost folosite atat de primitivi, cat i de greci,
de romani, de oamenii din Evul Mediu; progresele tehnice au
permis, in zilele noastre, puternica lor dezvoltare; atat de bine,
incat aceste mijloace au fost considerate esenfialul acfiunii asupra
spiritelor.
AlSturi de aceastS condijionare, al cSrei studiu nu-1 putem
aborda, exists condijionare prin discursul insui; in aa fel incat
auditoriul nu mai este, la sfSritul discursului, exact acelai ca la
inceput. AceastS ultima conditionare nu poate fi realizata decat
prin adaptarea continue a oratorului la auditoriu.
5. Adaptarea oratorului la auditoriu
Principalul obiect al elocintei, scrie Vico, este legat de
auditorii notri i urm3rind opiniile lor trebuie s3 ne reglam

discursurile"1. Important in argumentare nu este s3 tii ce


considera oratorul insui adev3rat sau probant, ci care este
celor li se adreseaza ea. Este aceeaji situatie in
privinta unui discurs, ca s3 relu3m comparatie a lui Gracian,

,,ca in cea a unui festin la care bucatele nu se pregatesc dupa

gustul bucatarilor, ci dupa cel al convivilor"1.


Un mare orator, cel care are ascendent asupra altora, pare
animat de spiritul insu$i al auditoriului s3u. Nu este cazul omului
pasionat care nu se preocupa decat de ceea ce resimte el insui.
Dac3 acesta din urma poate exercita vreo actiune asupra
persoanelor receptive la sugestii, discursul lui va cel mai
adesea absurd auditorilor s3i. Discursul pasionatului, afirma M.
Pradines, dac3 poate emotiona, nu reda un sunet adevarat",
mereu figura adev3rat3 face s3 crape masca logica", pentru c3,

spune el, pasiunea este incomensurabila pentru argumente'' 1.


Ceea ce pare s3 explice acest punct de vedere, este omul
pasionat, atunci cand argumenteaza, face f3r3 a tine suficient
cont de auditoriul c3ruia i se adreseaza: purtat de entuziasmul
s3u, ii imagineaza c3 auditoriul este sensibil la aceleai
argumente care 1-au convins pe el insui. Ceea ce provoaca
pasiunea este deci, prin aceasta uitare a auditoriului, mai putin
absenta a ratiunilor, cat proasta alegere a lor.
Intrucat capii democratiei ateniene adoptau tehnica
oratorului abil, un filosof ca Platon le reproja c3 flateaza"
multimea pe care ar fi trebuit s3 conduca. Dar nici un orator,
nici chiar oratorul religios, nu poate neglija acest efort de

adaptare la auditoriu. Le revine auditorilor, spune Bossuet 1, s3-i


construiasca pe predicatori. In lupta sa impotriva demagogilor,
Demostene cere poporului atenian s3 devina mai bun pentru a
imbunataji stilul oratorilor:
Niciodata oratorii votri, spune el, nu v3 fac buni sau
r3i; voi facefi din ei ce vreti. Voi, intr-adevar, nu v4
propunefi s4 v4 conformati voinjei lor, in timp ce ei se
adapteaza dorintelor pe care vi le atribuie. S3 aveji deci
dorinje sanatoase i totul va merge bine. C3ci, din dou3,
una: sau nimeni nu va spune nimic r3u, sau cel care va spune

nu va profita de aceasta, din Iips3 de auditori dispui s3 se

lase persuadati1.

fntr-adev3r, auditoriului ii revine rolul major in determinarea

calitatii argumentarii i a comportamentului oratorilor1.


Dac3 oratorii au putut fi comparati, in relatiile lor cu
auditorii, nu numai cu nite bucatari, ba chiar cu ni?te parazifi
care pentru a avea loc la mesele bune tin aproape intotdeauna un

discurs contrar senti- mentelor lor"1, s3 nu uitam totuji c3,


aproape intotdeauna, oratorul este liber, atunci cand nu ar putea
face acest lucru eficient decat intr-un fel care ii repugna, s3
renunte la a persuada un anumit auditoriu: nu trebuie s3 credem
ca este intotdeauna onorabil, nici s3 reujejti, nici chiar s3-ti
propui s3 reu5eti in acest mod. Problema de a concilia
scrupulele omului onest cu supunerea auditoriului este una dintre

acelea care 1-au preocupat cel mai mult pe Quintilian 1. Pentru


acesta din urm3, retorica scientia bene dicemiib implica faptul c3
oratorul desavarjit persuadeaza bine, dar i c3 spune binele. Or,
dac3 admitem c3 exista auditorii akatuite din oameni depravati pe
care nu vrem s3 renuntam s3-i convingem i dac3 ne plas3m in
punctul de vedere al calitatii morale a oratorului, suntem incitati,
pentru a rezolva dificultatea, s3 stabilim disocieri i distinctii
care nu merg de la sine.
Obligafia pentru orator de a se adapta la auditoriul situ fi
limi- tarea acestuia din urmS la multimea incompetents,
incapabilS s3 inte- leagS un rajionament coerent fi a cSrui atenjie
poate fi abStutS de cea mai mica distractie, au dus nu numai la
discreditarea retoricii, dar au introdus in teoria discursului reguli
generale a cSror validitate pare totufi limitatS la nifte cazuri
speciale. Nu vedem, spre exemplu, de ce, in principiu, utilizarea

unei argumentSri tehnice ar produce indepSr- tare de retorica fi

de dialectics1.
Nu exists decat singurS regulS in aceastS problems, care
este adaptarea discursului la auditoriu, oricare ar fi el: fondul fi

forma unor argumente, apropriate unor circumstante, pot

ridicole in altele1.
Realitatea acelorafi evenimente descrise intr-o lucrare ce se
pretinde tiintifica sau intr-un roman istoric nu trebuie probatS in
acelafi fel, iar acela care ar fi gSsit ciudate dovezile furnizate de
catre J. Romains cu privire la suspendarea voluntarS a bStailor
inimii, in cazul in care acestea ar fi apSrut intr-o revistS

medicals, poate vedea in ele ipotezS interesanta, dacS gSsef

te intr-un roman1.
MSrimea auditoriului conditioneazS intr-o anumita mSsurS
proce- deele argumentative fi aceasta independent de
considerable referitoare la acordurile pe care ne bazSm fi care
diferS in functie de auditoriu. Studiind stilul in funcfie de
circumstantele in care se produce actul vorbirii, J. Marouzeau
semnaleazS:
Tipul de deferents fi de respect uman pe care 11 impune
numSrul; pe mSsurS ce scade intimitatea, tendinta de a avea
scrupule crete, scru- pule in a fi bine apreciat, in a culege

aplauze sau cel pujin asentimentul din priviri fi din

atitudini...1
Multe alte reflectii referitoare la particularitSti ale
auditoriilor care influenfeazS comportamentul i argumentarea
oratorului ar putea fi dezvoltate cu pertinents- Studiul nostru va fi
productiv, apreciem noi, dacS se bazeazS pe considerarea
auditoriilor sub aspectul lor concret,
particular, multiform. Cu toate acestea, am vrea mai ales s3
ne extindem, in cele patru paragrafe care urmeazS, asupra
caracterelor catorva auditorii important este
incontestabila pentru toti, dar mai ales pentru filosof.
6. A persuada i a convinge
Paginile anterioare arata indeajuns c2 varietatea auditoriilor
este cvasi-infinita i 3, din dorinta de a se adapta tuturor
particularitatilor lor, oratorul se g2sete confruntat cu
nenumSrate probleme. Acesta este probabil unui dintre motivele
pentru care ceea ce suscita mai presus de orice interesul, este
tehnica argumentative care s- impune tuturor auditoriilor f3r3
deosebire sau, cel putin, tuturor auditoriilor compuse din oameni
competent sau rationali. C3utarea unei obiectivitati, oricare ar fi
natura ei, corespunde acestui ideal, acestei dorinfe de a
transcende particularitajile istorice sau locale in a?a fel incat
tezele sustinute s3 poata fi admise de toti. Din acest motiv, dupa
cum spune Husserl, in emotionantul discurs in efortul
de rationalitate occidental: Noi suntem, in munca noastra

filosofica, functionari ai umanitdtii"1. in acelai spirit, acuz3 J.


Benda pe intelectuali c3 tr3deaz3 atunci cand abandoneaza
preocuparea pentru etem i pentru universal, pentru a susjine

valori temporale i locale1. De fapt, asistam aici la reluarea


dezbaterii seculare intre partizanii adev3rului i cei ai opiniei,
intre filosofi, c3utatori de absolut $i retori, angajati in actiune. Cu
ocazia acestei dezbateri se pare c3 a fost facuta distinctia intre a
persuada i a convinge, pe care am vrea s3 relu3m, tinand

seama de teorie a argumentarii i de rolul jucat de anumite

auditorii1.
Pentru cel care este preocupat de rezultat, a persuada
Tnseamna mai mult decat a convinge, convingerea nefiind decat

primul stadiu care conduce la acfiune1. Pentru Rousseau, nu

inseamna nimic s2 convingi un copil ,,dac3 nu tii s3-l

persuadezi"1.
Dimpotriva, pentru cel care este preocupat de caracterul
rational al adeziunii, a convinge inseamna mai mult decat a
persuada. De altfel, acest caracter rational al convingerii va tine
cand de mijloacele utilizate, cand de faculty tile ne

adres3m. Pentru Pascal1, automatul este cel persuadat $i intelege


prin aceasta corpul, imaginatia, sentimentul, pe scurt tot ceea ce
nu inseamna ratiune. Foarte adesea persuasiunea va fi considerata

transpunere nejustificata a demonstratiei: dupa Dumas1, in


persuadare ,,te multumejti cu dovezi afective ?i personale",
persuadarea fiind adesea sofistica". Dar el nu precizeaza prin ce
s-ar deosebi din punct de vedere tehnic aceasta dovada afectiva
de dovada obiectiva.
Criteriile conform credem ca pot fi separate
convingerea i persuasiunea sunt intotdeauna bazate pe decizie
care tinde sa izoleze dintr-un ansamblu, ansamblu de procedee,
ansamblu de facultaji, anumite elemente pe care le consideram
rationale. Este de subliniat ca aceasta izolare se refera uneori la
rationamentele inse?i; spre exemplu, se va ar3ta c3 cutare
silogism, care aduce ou sine convingerea, nu va antrena $i
persuasiunea: dar a vorbi astfel despre acest silogism, inseamna
s3-l izolam de un intreg context, inseamna s3 presupunem ca
premisele sale exista in minte independent de rest, inseamna s3 le
transformam in adev3ruri de nezdruncinat, de neatins. Ni se va
spune, spre exemplu, c3 cutare persoana, convinsa de pericolul de

a mesteca prea repede, nu va inceta totu$i s3 fac31; inseamna c3


se izoleaza rationamentul pe care se bazeaza aceasta convingere
de un intreg ansamblu. Uitam, spre exemplu, c3 aceasta
convingere se poate lovi de alta convingere, aceea care afirm3
c3 se cajtiga timp mancand mai repede. Vedem deci c3 conceptia
despre ceea ce constituie convingerea, care poate bazata pe
diferentiere a mijloacelor de proba sau a facultatilor puse in joc,
este de asemenea bazata pe izolarea anumitor date in interiorul
unui ansamblu cu mult mai complex.
Dac3 se respinge, aa cum facem noi, adoptarea acestor
dou3 noti- uni in interiorul unei gandiri vii, trebuie totui s3
recunoatem c3 limbajul nostru utilizeaz3 dou3 nojiuni, a
convinge i a persuada, intre care se consider3 in general c3
exista nuanta sesizabiia.
Noi ne propunem s3 numim persuasiva argumentare care
nu pretinde c3 are valoare decat pentru un auditoriu anume i
convin- gatoare pe aceea care este de presupus c3 obtine
adeziunea oric3rei fiinte rationale. Nuanta este destul de delicata
i depinde in mod esential de ideea c3 oratorul apare din
incarnarea ratiunii. Fiecare om crede intr-un ansamblu de fapte,
de adev3ruri, pe care fiecare om normal" trebuie, in opinia sa, s3
le admita, pentru c3 sunt valabile pentru orice fiinta rationale.
Dar oare intr-adev3r aa stau lucrurile? Aceasta pretentie la
validitate absoluta pentru orice auditoriu compus din fiinje
rationale nu este oare excesiva? Chiar i autorul cel mai
contiincios nu poate, in legatura cu acest punct, decat s3 se

supuna probei faptelor, judecatii cititorilor sai1. El va fi f3cut, in


orice caz, ceea ce depinde de el pentru a convinge, dac3
considera c3 se adreseaz3 valabil unui astfel de auditoriu.
Noi prefer3m criteriul nostru celui, destul de apropiat in
consecintele sale oricat de diferit in principiul s3u, care a fost
propus de Kant in Criticn ratiunii pure. Convingerea i
persuasiunea sunt, pentru Kant, dou3 feluri de credint3:
Dac3 ea este valabila pentru oricine, in mdsura in care
poseda rajiune, principiul ei este in mod obiectiv suficient $i
atunci considerarea a ceva ca adevSrat se numete
convingere. DacS nu-i are fundamentul decSt in natura
particulars a subiectului, ea se numete persuasiune.
Persuasiunea este simpla aparen|3, cSci principiul
judecatii, care se afla numai in subiect, este considerat ca
obiectiv. De aceea, astfel de judecata nu are decat
valabilitate particulars $i considerarea a ceva ca adevSrat nu
poate fi comunicatS. (...) Persuasiunea, prin urmare, nu poate
fi distinsS subiectiv de convingere, dacS subiectul nu
privete considerarea a ceva ca adevSrat decat ca fenomen al
propriei lui simfiri; dar incercarea pe care
facem asupra intelectului altora cu principiile simtirii
noastre, care sunt valabile pentru noi, anume dac3 ele au
asupra ratiunii strSine acela$i efect ca $i asupra ratiunii
nbastre, este un mijloc, fie chiar numai subiectiv, nu de a
produce, desigur, convingere, dar de a descoperi totui
simpla valabilitate personals a judecSjii, adicS ceva in ea,
care este simplS persuasiune. (...) Pot pSstra persuasiunea

pentru mine, dacS mS simt bine cu ea, dar nu pot i nu

trebuie s-o impun in afara mea1.


Concepjia kantianS, dei prin consecinje destul de apropiatS
de a noastrS, este diferita pentru c3 face din opozitia subiectivobiectiv criteriul distinctiei intre persuasiune i convingere. DacS
convingerea este bazata pe adev3rul obiectului s3u, fiind astfel
valabila pentru orice fiinta rationaia, doar ea poate fi dovedita,
persuasiunea avand influenta exclusiv individuaia. Se vede, prin
aceasta, cum Kant nu admite decat dovada pur logica,
argumentarea neconstrang3toare fiind, pentru el, exclus3 din
filosofie. Concepjia sa nu poate fi ap3rat3 decat in m3sura in care
se admite c3 ceea ce nu este necesar, nu este comunicabil, ceea ce
ar exclude orice argumentare cu privire la auditorii particulare: or,
aceasta este aria preferata a retoricii. Incepand cu momentul in
care se admite c3 exista alte mijloace de proba decat dovada
necesara, argumentarea in privinta unor auditorii particulare are
forta care depaete credinta pur subiectiva.
Distinctia pe care propunem intre persuasiune i
convingere da seam3 indirect de leg3tura care se stabilete
adesea, dei confuz, pe de parte intre persuasiune i actiune, pe
de alt3 parte intre convingere i inteligenta. intr-adev3r,
caracterul intemporal al unor auditorii explica faptul c3
argumentele care le sunt destinate nu constituie deloc un apel la
acjiune imediata.
Aceasta distinctie, bazata pe caracterele auditoriului c3ruia
ne adres3m, nu pare, la prima vedere, c3 explica distinctia dintre
convingere i persuasiune aa cum este ea resimjita de auditorul
insui. Dar este uor de v3zut c3 acelai criteriu se poate totui
aplica, dac3 tinem cont de faptul c3 acest auditor imagineaza
transferul c3tre alte auditorii al unor argumente care i se prezinta
i se de primirea care le-ar fi destinata.
Punctul nostru de vedere permite s3 se inteleag3 c3 nuanta
dintre termenii a convinge i a persuada trebuie s3 fie
intotdeauna imprecis3 i c3, in practica, ea trebuie s3 r3mana
astfel. C3ci in timp ce frontierele dintre inteligenta i vointa,
dintre ratiune i irational pot constitui limits precisa, distinctia
dintre diverse auditorii este mult mai incerta i aceasta cu atat

mai mult cu cat reprezentarea pe care oratorul i-o face despre


auditorii este rezultatul unui efort mereu susceptibil de a fi reluat.

Distinctia noastr3 intre a persuada i a convinge intalnete

deci prin multe tr3saturi, distinctii vechi1, chiar dac3 ea nu adopta


criteriile lor; ea explic3 astfel utilizarea pe care unii fac, din
modestie, a termenului persuasiune, in opozitia sa cu convingere.
Astfel Clapa^de, in prefata la una din c3rtile sale, ne spune c3,
dac3 s-a decis s3-i dezgroape manuscrisul, a f3cut-o la cererea
doamnei Antipoff care m- a persuadat (i nu convins) c3 ar exista

interes in publicarea acestor cercetari"1. Autorul, aici, nu se


gandete deloc s3 stabileasc3 distinctie teoretica intre cei doi
termeni, dar se servete de diferenta dintre ei pentru a exprima
totodata mica valoare obiectiv3 asigurata i forta argumentelor
oferite de colaboratoarea sa: nuanta de care se servete Clapartde
poate corespunde concepjiei kantiene; ea r3spunde, se pare, cu
mult mai bine inc3, faptului c3 este vorba de rationamente
probante pentru el, dar care, considera el, nu sunt deloc aa
pentru toata lumea.
Prin urmare, natura auditoriului c3ruia ii pot fi supuse cu
succes argumente este cea care determina, intr-o larga m3sura, i
aspectul pe care il vor lua argumentarile i caracterul, forja care
Ii se va atribui acestora. Cum ne vom reprezenta oare auditoriile
le este atribuit rolul normativ care permite deciderea
caracterului convingator al unei argumentari? Noi g3sim trei
feluri de auditorii, considerate privilegiate in aceasta privinja, atat
in practica curenta, cat i in gfindirea filosofica. Primul,
constituit din intreaga umanitate, sau cel pufin de c3tre toji
oamenii adulfi i normali i pe care il vom numi auditoriul
universal; al doilea format, in cadrul dialogului, doar de
interlocutorul c3ruia ne adresSm; al treilea, in sfarit, constituit
de subiectul iusufi, atunci cand delibereazS sau ii reprezinta
argumentele actelor sale. S3 spunem imediat ci, numai atunci
cand omul in lupta cu el insui i interlocutorul dialogului sunt
considered incarnarea auditoriului universal, dobandesc
privilegiul filosofic incredinfat ratiunii, in virtutea c3ruia
argumentarea care li se adreseaz3 a fost adesea asimilata cu un
discurs logic. Intr-adev3r, dac3 auditoriul universal al fiec3rui
orator poate fi considerat, din punct de vedere exterior, un
auditoriu particular, nu este mai putin adev3rat c3, in orice
moment i pentru fiecare exista un auditoriu care le transcende pe
toate celelalte i c3 este dificil de conturat ca auditoriu particular.
Dimpotriv3, individul care delibereaz3 sau interlocutorul
dialogului pot fi perceputi ca auditoriu particular, c3ruia ii
cunoatem reactiile, putem cel putin s3 le studiem
caracteristicile. De unde importanta primordiaia a auditoriului

universal ca norm3 a argument3rii objective, partenerul


dialogului i individul care delibereaz3 cu el insui nefiind decat
incarn3ri intotdeauna precare.
7, Auditoriul universal
Orice argumentare ce vizeaz3 doar un auditoriu particular
prezinta un inconvenient, acela c3 oratorul, chiar in m3sura in
care se adapteaz3 viziunilor auditorilor s3i, risc3 s3 se sprijine pe
teze care sunt str3ine sau diametral opuse la ceea ce admit alte
persoane decat cele li se adreseaz3 pentru moment. Acest
pericol este aparent cand este vorba de un auditoriu compozit, pe
care oratorul trebuie s3-l disocieze pentru nevoile argument3rii
sale. Intr-adevar, acest auditoriu, asemenea unei adun3ri
parlamentare, va trebui s3 se regrupeze intr-un tot pentru a lua
decizie i nimic nu este mai uor, pentru adversar, ca a intoarce
impotriva predecesorului s3u imprudent toate argumentele de
care a f3cut uz cu privire la diverse p3rti ale auditoriului, fie
opunandu-i unii altora pentru a le ar3ta incompatibilitatea, fie
prezen- tand aceste argumente celor nu le erau destinate.
De aici relativa lips3 de forta a argumentelor admise doar de
auditorii particulare, ca i
valoarea acordatS opiniilor ce se bucur3 de aprobare
unanimS i mai ales din partea unor persoane sau grupuri care se
inteleg in Ieg3tur3 cu atat de putine lucruri.
Este de la sine inteles c3 valoarea acestei unanimit3ti
depinde de num3rul i de calitatea celor care manifests, limita
fiind atins3, in acest domeniu, de ncordul auditoriului universal.
Este evident vorba, in acest caz, nu numai despre un fapt
demonstrat experimental, ci i despre universalitate i despre
unanimitate pe care i-o reprezintS oratorul, despre acordul unui
auditoriu care ar trebui s3 fie universal, cei care nu participS la
aceasta putand, din motive legitime, s3 nu fie luati in considerate.
Filosofii pretind intotdeauna c3 se adreseazS unui astfel de
auditoriu, nu pentru c3 ei sperS s3 obtinS consimfSmantul
efectiv al tuturor oamenilor - ei tiu foarte bine c3, singurS,
mic3 minoritate va avea vreodatS ocazia sS le cunoascS scrierile

-, ci pentru c3 ei cred cS toti cei care le vor injelege


rationamentele nu vor putea decat sS adere la concluziile lor.
Acordul unui auditoriu universal nu este deci probletna de
fapt, ci de drept. Pentru cS afirmSm ceea ce este conform cu un
fapt obiectiv, ceea ce constituie asertiune adevSratS i chiar
necesarS, ne bazSm pe adeziunea celor care se supun datelor
experientei sau lumi- nilor ratiunii.
argumentare care se adreseazS unui auditoriu universal
trebuie sS convingS cititorul de caracterul constrangStor al
argumentelor furni- zate, de evidenta lor, de validitatea lor
atemporalS i absolutS, independents de contingenjele locale sau
istorice. AdevSrul, ne spune Kant, se bazeazS pe acordul cu
obiectul i, in consecintS, in raport cu acest obiect trebuie sS fie
de acord judecSfile oric3rui intelect." Orice convingere obiectiv3
poate fi comunicatS cSci ea este adevSrat valabil3 pentru
ratiunea oric3rui om". Doar astfel de aserjiune poate fi

afinnata, adicS exprimat3 judecat3 necesar valabi!3 pentru

oricine"1.
De fapt, astfel de judecatS se presupune cS se impune
tuturor, pentru c3 oratorul insui este convins c3 ea nu poate fi
pusS la indoial3.
Dumas a descris, intr-un limbaj foarte expresiv, aceasta
certitudine cartezian3:
Certitudinea este credinta deplinS, care exclude in
totalitate indoiala; ea este afirma|ia necesarS i universal;
inseamna omul convins nu-i inchipuie posibilitatea de a
prefera afirmafia contrara $i c3 ii reprezinta propria
afirmajie ca trebuind s3 se impunS tuturor in acelea$i
circumstance. Intr-un cuvant, ea este starea in care noi
suntem constienfi c3 gandim adevirul, care este chiar aceasta
constrangere universaia, aceasta obligatie mentalS;
subiectivitatea dispare, omul gandejte ca inteligenfS, ca om,
i nu ca individ. Starea de certitudine a fost adesea descrisS
cu ajutorul metaforelor precum luminS i claritate; dar
iluminarea certitu- dinii rationale aduce cu sine explicarea
acestei stSri. Ea este repaus i detenta, chiar dac3
certitudinea este dureroasS, pentru ca pune capat tensiunii $i
nelini$tii cflutarii ji indeciziei. Ea este insotita de un
sentiment de for}3 ji in acela$i timp de extenuare; se simte
ca prejudecata, pasiunea, capriciul individual au disp3rut...

In credinja rajionala, adevSrul devine al nostru, iar noi

devenim adevar1.
RemarcSm faptul , acolo unde se evidenta
rational^ adeziunea spiritului pare suspendatS de un adevr
constrangtor, iar procedeele de argumentare nu nici un rol.
lndividul, cu libertatea sa de deliberare i de alegere, dispare in
fata ratiunii care il constrange i care ii 1 orice posibilitate
de indoiala La urma urmei, retorica eficace pentru un auditoriu
universal ar fi cea care nu decat cu dovada logics
Rationalismul, cu pretentiile sale de a elimina cu totul
retorica din filozofie, enuntase un program foarte ambitios care
urma conducfi la un acord al spiritelor gratie evidentei
rationale care se impune tuturor. Dar abia enuntate exigentele
metodei carteziene, Descartes avansa deja, in numele lor,
asertiuni extrem de contestabile. lntr-adev^, cum putem face
distincjia intre evidentele adevrate i cele false? Ne imaginUm
oare ceea ce convinge un auditoriu universal, al
reprezentant ideal ne conside^m noi inline, are intr-adevr
aceaste validitate ? Pareto a remarcat excelent in nite

pagini impre- sionante1 consimtemantul universal invocat nu


este adesea decat generalizarea ilegitimS a unei intuitii
particulare. Acesta este motivul pentru care este intotdeauna
riscant s3 identificSm logica cu argumentarea destinatS
auditoriului universal, aa cum 1-am conceput noi inine.
Conceptiile pe care oamenii i le-au format de-a lungul istoriei,
despre faptele obiective" sau despre adevSrurile evidente", au
variat suficient de mult pentru a ne ar3ta neincrezatori in aceastS
privinta. In loc s3 credem in existenfa unui auditoriu universal,
analog spiritului divin care nu poate consimji decat la adevar",
am putea, pe buna dreptate, s3 caracteriz3m fiecare orator prin
imaginea pe care i-o formeaz3 el insui despre auditoriul
universal pe care incearc3 s3-l atrag3 la conceptiile sale.
Auditoriul universal este constituit de oricine pornind de la
ceea ce tie acesta despre semenii s3i, astfel incat s3 transceada
cele cateva opozitii de care este contient. Astfel fiecare cultura,
fiecare individ are propria sa conceptie despre auditoriul
universal, iar studierea acestor variatii ar fi foarte instructiv3,
pentru c3 ea ne-ar face s3 cunoatem ceea ce au considerat
oamenii, in cursul istoriei, ca fiind real, adevarat i obiectiv
valabil.
Dac3 argumentarea adresata auditoriului universal, care ar
trebui s3 convinga, nu convinge totui pe toata lumea, r3mane
intotdeauna posibilitatea de -l descalifica pe recalcitrant,
considerandu-1 stupid sau anormal. Acest fel de a proceda,

frecvent la ganditorii din Evul Mediu, se reg3sete i la moderni1.


astfel de excludere din comunitatea uman3 nu poate obtine
adeziunea decat dacS num3rul i valoarea intelectuaia a
proscriilor nu ameninta ca astfel de procedura s3 devina
ridicoia. Dac3 acest pericol exista, trebuie s3 recurgem la alt3
argumentare i la a opune auditoriului universal un auditoriu de
elita, dotat cu mijloace de cunoatere excepfionale i infailibile;
cei ce se mandresc cu revelatie supranaturaia sau cu
cunoatere mistica, cei care apeleaz3 la cei infelepfi, la
credincio?i, la cei binecuvSntafi ii manifesta preferinfa pentru
un auditoriu de elit3; acest auditoriu de elita se poate chiar
confunda cu Fiinta perfecta.
Auditoriul de elita nu este intotdeauna, nici pe departe,
considerat asimilabil cu auditoriul universal. intr-adev3r, se
intampla adesea ca auditoriul de elita s3 doreasc3 s3
distinct de oamenii obinuiti: elita in acest caz, este caracterizata
prin situarea ei ierarhica. Dar adesea, de asemenea, auditoriul de
elita este considerat drept modelul c3ruia trebuie s3 i se
conformeze oamenii pentru a fi demni de acest nume: auditoriul
de elita creeaz3 norma pentru toata lumea. In acest caz elita este
avangarda pe care vor urma toti i c3reia i se vor conforma.
Doar opinia ei conteaz3, pentru c3, la urma urmei, ea va fi cea
determinanta.
Auditoriul de elita nu incarneaz3 auditoriul universal decat
pentru cei care ii recunosc acest rol de avangarda i de model.
Pentru ceilalti, dimpotriv3, el nu va constitui decat un auditoriu
particular. Statutul unui auditoriu variaz3 in functie de conceptiile
sustinute.
Unele auditorii specializate sunt cu uurinf3 asimilate
auditoriului universal, precum auditoriul savantului care se
adreseaza egalilor s3i. Savantul se adreseaza unor oameni
deosebit de competenti i care admit datele unui sistem bine
definit, constituit de tiinta in care s-au specializat. Totui, acest
auditoriu atat de limitat este considerat in general de c3tre savant
nu un auditoriu particular, ci efectiv auditoriul universal: el

presupune c3 toji oamenii, cu aceeai pregatire, aceeai


competenta i aceeai informatie, ar adopta acelea^i concluzii.
Situatia este aceeai atunci cand este vorba despre moraia.
Ne atept3m ca judec3tile noastre s3 fie confirmate de reactiile
celorlalti. Ceilalti" la care facem astfel apel nu sunt totui nite
altii" oarecare. Facem apel numai la cei care au chibzuit" cum
se cuvine asupra conduitei pe care noi sau
dezaprob3m. Cum spunea i Findlay:

Trecem peste capetele nechibzuite ale anturajului


prezent" la compania aleasd a persoanelor chibzuite",

oriunde ar fi ea situata in spapu sau in timp1.


Un astfel de apel este criticat de J.-P. Sartre in remarcabilele
sale conferinte despre auditoriul scriitorului:
Am spus scriitorul se adreseazd in principiu tuturor
oamenilor. Dar, imediat dup3 aceea, am remarcat el este
citit doar de cajiva. Din ecartul dintre publicul ideal ji
publicul real s-a nascut ideea de univer- salitate abstract.
Care va sfl zica autorul postuleazS perpetua repetare intr-un
viitor nedefinit a celor catorva cititori, de care dispune in
prezent. (...) recurgerea la infinitatea timpului incearcfl
compenseze ejecul in spa)iu (intoarcerea la infinit a acelui
honnete homme" al scriitorului secolului al XVII-lea,
extindere la infinit a clubului scriitorilor i a publicului de
speciali^tri pentru cel din secolul al XlX-lea). (...) Prin

universalitatea concreta trebuie sa intelegem, dimpotriva,

totalitatea oamenilor care trfliesc intr-o societate data1.


Sartre reproeaz3 scriitorilor c3 neglijeazS universalitatea
concreta c3reia ar putea i ar trebui s3 se adreseze, pentru a se
multumi cu iluzoria universalitate abstracta. Dar oare nu
auditoriul universal al lui Sartre este cel care va trebui s3
aprecieze legitimitatea acestei critici, cel care va trebui s3 decida
dac3, da sau nu, a existat sau nu la scriitor iluzia voluntara sau
involuntara, dac3 scriitorul nu a respectat pan3 aici ceea ce ii
asumase ,,ca misiune"? Iar acest auditoriu universal al lui Sartre
este cel c3ruia i se adreseaz3 el pentru a-i expune propriile
conceptii despre universalitatea abstracta i concreta.
Credem deci c3 auditoriile nu sunt deloc independente; c3
ele sunt auditorii concrete particulare care pot pune in valoare
conceptie a auditoriului universal care le este proprie; dar,
dimpotriva, auditoriul universal nedefinit este cel invocat pentru
a aprecia conceptia auditoriului universal propriu unui astfel de
auditoriu concret, pentru a examina totodata felul in care a fost el
compus, care sunt indivizii care, urmand criteriul adoptat, fac
parte din el i care este legitimitatea acestui criteriu. Se poate
spune c3 auditoriile se judec3 unele pe altele.
8. Argumentarea in fata unui singur auditor
RSsunetul in plan filosofic al argumentSrii prezentate unui
singur auditor i superioritatea sa asupra celei adresate unui
auditoriu vast au fost admise de cStre toji cei care, in Antichitate,
proclamau primatul dialecticii in raport cu retorica. Aceasta din
urmS se limita la tehnica discursului continuu lung. Dar un astfel
de discurs, cu intreaga acjiune oratories pe care comports, ar fi

ridicol ?i ineficient in fata unui singur auditor 1. Este normal sS


tinem cont de reactiile sale, de dene- gSrile i de ezitSrile sale,
iar, atunci cand le constatSm, nu se pune problems sS ne
eschivSm: trebuie sS demonstrSm punctul contestat, sS ne
informSm in legSturS cu cauzele rezistentei interlocutorului, sS-i
intelegem obiectiile: discursul degenereazS invariabil in dialog.
De aceea, dupS Quintilian, dialectica, in calitate de tehnicS a
dialogului, era comparatS de Zenon, din cauza caracterului mai
strans al argumentSrii, cu un pumn inchis, in timp ce retorica ii

pSrea acestuia asemSnStoare unei palme deschise 1. Intr-adevSr,


nu ne indoim cS posibilitatea care i se oferS de a pune intrebSri,
de a prezenta obiecjii, ii dS auditoriului impresia cS tezele la care
aderS el, in ultimS instants, sunt mai solid sustinute decat
concluziile oratorului care dezvoltS un discurs continuu.
Dialecticianul, care este preocupat la fiecare pas de rajionamentul sSu, de acordul cu interlocutorul sSu, ar fi mai sigur, dupS
Platon, cS urmeazS calea adevSrului. AceastS opinie este clar
exprimatS in acest mic discurs pe care Socrate il adreseazS lui
Callicles:
Incat este limpede pentru cele ce urmeazS: dacS tu te
declari de acord cu mine intr-o privintS, lucrul va fi suficient
verificat de mine i de tine ca sS nu mai fie nevoie sS
recurgem ?i la alt mijloc de verificare. Tu n- ai sS confirmi
ceva din ne$tiin}3 sau din exces de sfialS, ji firete nici n-ai
face- ca s3 m3 am3geti - tmi eti doar prieten, cum spui tu
insuti.

Aadar, in fapt, consensul meu $i al t3u vor avea ca rezultat

adev3n.il1.

Acest fel de a transforma adeziunea unuia singur in semn de

adevSr ar fi ridicol, i aceasta este de altfel i pSrerea lui Pareto 1,


dacS interlocutorul lui Socrate ar exprima un punct de vedere
strict personal. Ar fi probabil exagerat sS spunem, impreunS cu
Goblot, cS Platon considers cert faptul cS nici un interlocutor nu

ar putea rSspunde altfel decat cel pe care el il face sS

vorbeascS"1, dar este sigur, in orice caz, cS fiecare interlocutor al


lui Socrate este mesagerul, presupus cel mai bun, al deJinStorilor
unui punct de vedere determinat i la care obiectiile trebuie sS fie
inlSturate in prealabil pentru a facilita adeziunea publicului la
tezele dezvoltate.
Ceea ce confers dialogului, ca gen filosofic, precum i
dialecticii, aa cum a conceput-o Platon, forJS remarcabilS,
este nu atat adeziunea efectivS a unui interlocutor anume - cSci
acesta nu constituie decat un auditoriu particular intr-o infinitate
de alte auditorii -, cat adeziunea unui personaj care, oricare ar fi
el, nu poate decat sS se incline in fata evidenfei adevSrului,
pentru cS convingerea sa rezultS dintr-o confruntare stransS a
gandirii sale cu cea a oratorului. Raportul dintre dialog i adevSr
este de aa naturS, E. Dupreel inclinS sS creadS cS Gorgias
nu trebuia sS practice,in mod natural dialogul: predilecjia pentru
procedeul dialogului ar fi fost, crede el, caracteristic unui

adversar al retoricii, partizan al primatului adevSrului unic, i

anume, Hippias din Elis1.


Dialogul scris presupune, mai mult decat dialogul efectiv, cS
acest auditoriu unic incarneazS auditoriul universal. Iar aceastS
concepfie pare justificatS mai ales atunci cSnd admitem,
asemenea lui Platon, cS

exista in om principii interne constrangatoare care il

ghideaza in desfaurarea gandirii sale1.


Argumentarea unui astfel de dialog nu are semnificatie
filosofica decSt dac3 pretinde c3 are valoare in ochii tuturor. Se
injelege cu u?u- rinta c3 dialectica, la fel cu argumentarea ce
vizeaza auditoriul universal, a fost identificata cu logica. Aceasta

conceptie apartine stoicilor i Evului Mediu1. Noi nu vedem in ea


decSt iluzie, sau un procedeu, a importanta a fost totui
incontestabila in dezvoltarea filosofiei absolutiste, care
prin toate mijloacele sa treaca de la adeziune la adev3r.
Adeziunea interlocutorului in dialog ii trage semnificatia
filosofica din faptul ca acesta este considerat incarnare a
auditoriului universal. Admitem c3 auditorul dispune de aceleai
resurse de rationament ca i ceilalti membri ai auditoriului
universal, elementele de apreciere referitoare la singura
competent tehnica fiind furnizate de orator sau prezumate a fi din
plin la dispozitia auditorului prin pozitia sa sociala.
Nu ar trebui, totui, ca adeziunea interlocutorului sa fie
obtinuta exclusiv gratie superioritStii dialectice a oratorului. Cel
care cedeaza nu trebuie sa fi fost invins intr-o infruntare eristica,
ci se considera ca s-a inclinat in fata evidentei adevarului.
Inseamna c3 dialogul, aa cum este el privit aici, nu trebuie s3
constituie dezbatere, in care convingeri fondate i opuse sunt
ap3rate de catre partizanii lor respectivi, ci discutie, in care
interlocutor cauta cu onestitate i f3r3 parti pris cea mai buna
solutie a unei probleme controversate. Opunand punctului de
vedere eristic punctul de vedere euristic, unii autori contemporani
prezinta discutia ca fiind instrumentul ideal pentru a ajunge la

concluzii obiectiv valabile1. Se presupune c3, in cadrul discutiei,


interlo- cutorii nu se preocupa decat de a prezenta ?i de a verifica
toate argumentele pro i contra, cu privire la diversele teze in
opozitie. Discutia, dusS panS la capSt, ar trebui sS conducS la
concluzie inevitabilS i unanim admisS, dacS argumentele,
presupuse a avea aceeaji greutate pentru toti, sunt dispuse ca pe
talerele unei balante. In dezbatere, dimpotriva, fiecare
interlocutor nu ar avansa decat argumente favo- rabile tezei sale
i nu s- preocupa de argumentele care ii sunt defavorabile decat
pentru a le respinge sau pentru a le limita conse- cintele. Omul cu
parti pris-uri este deci subiectiv i pentru cS s-a decla- rat astfel
i pentru cS nu mai poate pune in valoare decat acea parte a
argumentelor pertinente care ii este favorabilS, celelalte
rSmanand, ca sS spunem aja, inghetate i neapSrand in dezbatere
decat dacS adver- sarul le avanseazS. Cum acesta din urmS este
de presupus cS adopts aceeai atitudine, este normal ca discutia
sS fie prezentatS ca cSutare sincerS a adevSrului, in timp ce, in
cadrul dezbaterii, fiecare este preocupat mai ales de triumful
propriei sale teze.
DacS, in mod ideal, distinctia este utilS, ea nu permite totu$i
sS-i considerSm pe participant^ la discutie dezinteresatS drept
mesageri ai auditoriului universal decat dacS intermediazS
generalizare foarte curajoasS i doar in virtutea unei viziuni
destul de schematice a realitStii s-ar putea asimila determinarea
greutStii argumentelor unei cantSriri de lingouri. Pe de altS parte,
cel un punct de vedere anume este, adesea, convins cS
e vorba despre cea mai bunS, in mod obiectiv, tezS i cS triumful
sSu este cel al cauzei bune.
De altfel, practic, aceastS distinctie intre discutie i
dezbatere pare in nenumSrate intalniri greu de precizat. IntradevSr, in majoritatea cazurilor, ea se bazeazS pe intentia pe
acordSm, pe drept sau pe nedrept, participanfilor la dialog,
intentie care, i ea, poate varia pe parcursul acestuia. Doar in
cazuri privilegiate in care atitudinea parti- cipanfilor este reglatS
de cStre institujii, le putem cunoate dinainte intenjiile: in
procedure judiciarS, tim cS avocatul fiecSrei pSrfi tinde mai
pufin sS se 13mureasc3 decSt sS dezvolte argumente in favoarea

unei teze. FixSnd punctele de dezbStut, dreptul favorizeazS


aceastS atitudine unilateral, aceste luSri de pozijie, pe care cel ce
pledeazS trebuie doar s3 le susJinS in mod constant impotriva
adversarului s3u. In numeroase alte cazuri, institujiile intervin de
manierS mai discrete, deji eficientS: cSnd un recipiendar
tezS impotriva membrilor unui juriu care criticS, cand un
membru al Parlamentului programul partidului s3u. In
sfarfit, aceasta atitudine poate rezulta din angajamente luate de
cStre orator: dac3 acesta a promis cuiva c3-i sustine candidature
in fata unei comisii competente, dialogul pe care il va avea cu
membrii acestei comisii competente va fi, de fapt, mai mult
pledoarie decat cSutare a adevSrului - in acest caz determinarea
celui mai bun candidat.
Se observS , exceptand situafia in care ftim din ce motiv institutional sau altul - atitudinea participanjilor este cea a
apSrSrii fi, pe cale de consecinta, implies dorinta de a pune
adversarul in incur- catura, distinctia neta intre un dialog care
tinde c3tre adev3r fi un dialog care ar fi succesiune de pledoarii
este greu de mentinut. Ea nu s-ar putea sustine decat mijlocind
distincjie, prealabila fi certa, intre adev3r fi eroare, distinctie pe
care, exceptand reaua-credinta dovedita, existenta insafi a
discutiei face greu de stabilit.
Dialogul euristic, in care interlocutorul este incarnare a
auditoriului universal, dialogul eristic, care ar avea scopul de a-l
domina pe adversar, nu sunt, atat unui, cat fi celaialt, decat cazuri
exceptional; in dialogul obifnuit, participant tind pur fi simplu
s3-fi persuadeze auditoriul in vederea determinarii unei actiuni
imediate sau viitoare: pe acest plan practic se desf3foara
majoritatea dialogurilor noastre zilnice. Este de altfel curios de
subliniat c3 aceasta activitate cotidiana de discu- tie persuasiva
este cea care a atras cel mai putin atentia teoreticienilor:
majoritatea autorilor de tratate de retorica considerau straina de
discipline lor. Filosofii care se ocupau de dialog priveau in
general sub aspectul s3u privilegiat in care interlocutorul
incarneaza auditoriul universal; sau chiar sub aspectul mai
psihologie, dar fi mai fcolaresc, al dialogului eristic, dominat de

preocuparea a ceea ce Schopenhauer1 numefte Rechthaberei". A.

Reyes a notat pe drept1 c3 discursul privat constituie un teren


contiguu celui al retoricii antice; de fapt, in cursul discutiilor
zilnice are argumentarea cele mai multe ocazii sa se exerseze.
S3 adaug3m c3, chiar fi atunci cand auditorul unic, fie
auditorul activ al dialogului, fie un auditor tacut c3ruia i se
adreseaza oratorul,
este considerat drept incarnarea unui auditoriu, nu este
intotdeauna un auditoriu universal. El poate fi de asemenea - fi
chiar foarte adesea - incarnarea unui auditoriu particular.
Acest lucru este evident adev3rat atunci cand auditorul unic
reprezinta un grup al c3rui delegat este, purtatorul de cuvant, in
numele c3ruia va putea lua decizii. Dar mai avem fi cazul in care
auditorul este considerat un efantion al unui intreg gen de
auditori. Profesorul va putea alege, pentru a i se adresa, pe
studentul care ii pare a fi cel mai putin dotat, sau pe studentul cel
mai inteligent, sau pe studentul cel mai putin bine plasat pentru a1 auzi.
Alegerea auditorului unic care va incarna auditoriul este
deter- minatS de scopurile pe care fi le fixeaz3 oratorul, dar fi de
ideea pe care fi-o face despre modul in care trebuie s3 fie
caracterizat un grup. Alegerea individului care incarneaza un
auditoriu particular influen- teaza adesea procedeele

argumentarii. Dac3 Bentham1 aproba traditia respectata la


Camera Comunelor de a se adresa prefedintelui, este pentru a
face dezbaterile cat mai politicoase posibil. Auditorul unic este in
acest caz ales nu pentru calitatile, ci pentru funcjiile sale; este
alegerea care il angajeaz3 cel mai putin pe orator fi care
dezvaiuie cel mai putin opinia pe care acesta are despre
auditoriu.
Nu la fel stau lucrurile in cazul celorlalte alegeri: individul
ales pentru a incarna auditoriul particular c3ruia ne adres3m
divulga, pe de parte, ideea pe care ne-o facem despre acest
auditoriu, iar pe de alta parte, scopurile pe care sper3m s3 le
atingem. Cand se adreseaz3 lui Hlene, Ronsard vede in ea
incarnarea tuturor tinerelor pentru care se folosefte sfatul
Cueillez ds aujourdhuy les roses de la vie/ Culege de-astazi

trandafirii viefii"1. Dar, adresat lui 1, acest sfat pierde orice


pretenjie didactica pentru a nu mai fi decat reflectarea unei
emojii, a unei simpatii, ba chiar a unei speranje. Reg3sim aceasta
tehnica de-a lungul intregii istorii literare fi politice. Cu totul rar
este discursul publicat al c3rui destinatar individualizat nu ar
trebui s3 fie considerat ca incarnarea unui auditoriu particular
anume.
9. Deliberarea cu sine insuf i
Subiectul care delibereazS este considerat adesea ca
incarnare a auditoriului universal.
Intr-adevSr, se pare c5 omul dotat cu ratiune, care incearcS
s5-fi fac5 convingere, nu poate decat sS nu se sinchiseasc5 de
toate proce- deele care vizeaz5 cSftigarea celuilalt: el nu poate fi,
se crede, decSt sin- cer cu el insufi fi este, mai mult decSt oricine,
capabil sS demonstreze valoarea propriilor sale argumente.
Acordul cu voi infiv5 fi vocea permanents a ratiunii, a voastrS,

nu a altora" 1, este pentru Pascal cel mai bun criteriu de adevSr;

este acelafi de care se servefte Descartes in Meditatiile sale1,


pentru a trece de la rationamentele care 1-au convins pe el insufi
la afirmatia cS a ajuns la cunoaftere sigurS fi evidentS a
adevSrului". In opozifie cu dialectica, care ar fi tehnica
controversei cu alteritatea i cu retorica, tehnica discursului

adresat unei multimi, logica se identifies, pentru Schopenhauer

ca i pentru J. S. Mill1, cu regulile aplicate pentru a conduce


propria gandire. AdicS, in acest din urmS caz, spiritul nu ar fi
preocupat de a pleda, de a cSuta numai argumente ce favorizeazS
un punct de vedere anume, ci de -i reuni pe toti cei care prezintS
oarecare valoare in ochii sSi, fSrS a trebui sS treacS pe vreunul
sub tScere ?i, dupS ce va fi cantSrit ceea ce este pro fi ceea ce
este contra, s5 decidS, cu mana pe inim3, pentru solutia care i se
pare cea mai bun5. Afa cum nu se acordS importantS egalS
argumentelor desfSfurate in fedintS publics fi celor care sunt
prezentate in comitet secret, tot astfel secretul deliberSrii intime
pare a fi garantul sinceritStii fi al valorii acesteia. Astfel
Chaignet, in ultima lucrare in limba francez^ care a considerat
retorica drept tehnicS a persuasiunii, opune pe aceasta
convingerii in termenii urmStori:

Atunci cand suntem convini, nu suntem invmi decat


de noi injine, de propriile noastre idei. Cand suntem

persuadati, suntem intotdeauna invini de alteritate1.


lndividualismul autorilor care acord5 preeminent^ net5
mo- dului de a ne conduce propriile ganduri i il considers ca
fiind singurul demn de interesul filosofului - discursul adresat
celuilalt nefiind decat aparentS i in^elStorie - s-a manifestat
pentru multi intr-o notS de discreditare nu numai a retoricii, ci, in
general, a oricSrei teorii a argumentSrii. Ni se pare, dimpotrivS,
c5 avem tot interesul s5 considerSm deliberarea intimS drept
specie particulars de argumentare. Neuitand caracterele proprii
deliberSrii intime, considerSm totuji cS avem mult de catigat
dacS nu neglijSm aceastS opinie a lui Isocrate:
Argumentele prin care ii convingem pe ceilalfi vorbind
sunt aceleaji cu cele pe care le utilizSm atunci cand
reflectSm; noi ii numim ora tori pe cei care sunt capabili sS
vorbeascS in fata multimii i ii considerSm avizati pe cei

care pot vorbi despre afaceri cu ei inii in maniera cea mai

judicioasS1.
Foarte adesea, de altfel, discutie cu celSlalt nu este decat
un mijloc pe care il utilizSm pentru a ne lSmuri mai bine.
Acordul cu sine insuji nu este decat un caz particular al acordului
cu ceilalti. De aceea, din punctul nostru de vedere, analiza
argumentSrii adresate celuilalt este cea care.ne va face sS
intelegem cel mai bine deliberarea cu noi inline i nu invers.
Intr-adevSr, nu se poate oare distinge, in deliberarea intimS,
reflectie care ar corespunde unei discufii i alta care nu ar fi
decat cSutare de argumente in favoarea unei pozitii adoptate
dinainte? Putem avea incredere deplinS in sinceritatea subiectului
care delibe- reazS pentru a ne spune dacS este in cSutarea celei
mai bune linii de conduits, sau dacS elaboreazS pledoarie
intimS? Psihologia profun- zimilor ne-a invSJat sS nu avem
incredere nici in ceea ce pare indu- bitabil pentru propria noastrS
con$tiinJ5. Dar distincfiile pe care ea le stabilete intre rajiuni ji
raJionalizSri nu pot fi infelese dac3 deliberarea
nu este tratatS ca un caz particular de argumentare.
Psihologul va spune motivele invocate de subiect, pentru a-i
explica conduita, constituie rationalizari, dac3 ele diferS de
mobilele reale care 1-au determinat s3 actioneze i pe care
subiectul le ignorS. Cat despre noi, vom lua termenul de
rationalizare intr-un sens mai larg f3r3 s3 ne legSm de faptul c3
subiectul ignorS, sau nu, adevSratele motive ale conduitei sale.
Dac3 pare ridicol, la prima vedere, ca fiinja ponderata care,
dup3 ce a acfionat din motive foarte rezonabile", se str3duiete
s3 dea, in forul s3u intim, motive cu totul diferite actelor sale,
mai putin verosimile, dar plaseazS intr-o luminS mai

frumoasS1, astfel de rationalizare se explicS perfect atunci cand


este privitS ca pledoarie anticipate in folosul celorlalfi, care
poate fi de altfel special adaptate cutSrui sau cutSrui auditor
prezumat. Aceasta contientizare nu inseamna nicidecum, aa

cum crede Schopenhauer1, c3 intelectul" nostru nu face decat sa


camufleze adevSratele motive ale actelor noastre care ar fi, i ele,
irationale. Este posibil ca unele acte sa fi fost gandite perfect i
ca ele s3 fi avut alte motive decat cele pe care incerc3m, ulterior,
s3 le facem admise de contiinta noastra. Cei care nu v3d, sau nu
admit importanta argumentarii nu-i pot explica abstracti- zarea
care nu ar fi pentru ei decat umbra unei umbre.
Se pare comparatie cu situafia de mai jos, descrisa de J.
S. Mill, ne va permite s3-i apreciem mai bine efectul:
ToatS lumea, ne spune el, cunoate sfatul dat de lordul
Mansfield unui om cu un foarte bun simt practic care, fiind
numit guvernator al unei colonii, f3r3 experienta proceselor
judiciare i f3r3 cunotinte de drept, avea de prezidat curte
de justice. Sfatul era ca decizia sa fie data cu fermitate c3ci
ar putea fi justa, dar s3 nu se aventureze niciodata sa-?i
expuna argumentele, pentru c3 ele ar fi aproape f3ra exceptie
rele1.
De fapt, dac3 sfatul lordului Mansfield a fost bun, a fost
pentru c3, dup3 ce preedintele ar fi judecat echitabil, doar
asistentii lui i-ar fi putut rationaliza" verdictul, precedandu-1 de
considerente ignorate de guvernator, dar mai conforme cu
legislatia in vigoare decat argu- mentele care ar fi motivat decizia
acestuia. Se intampia, de altfel, foarte des, $i nu este neapSrat
regretabil, ca chiar i un magistral care cunoa$te dreptul s3-$i
formuleze judecata in doi timpi, concluziile fiind mai intai
inspirate de ceea ce i se pare lui a fi cel mai potrivit simtului s3u
de echitate, motivatia tehnica nevenind decat in plus pe langS
aceasta. Trebuie s3 conchidem in acest caz c3 decizia a fost luata
f&rh nici deliberare prealabila? Nicidecum, c3ci ceea ce este
pro $i ceea ce este contra ar fi putut fi cantarite cu cea mai mare
grija, dar in afara unor consideratii de tehnica juridicS. Aceasta
nu intervine decat pentru a justifica decizia in fata unui alt
auditoriu' i nicidecum, dup3 cum explicS Mill, pentru a formula
intr-un mod expert principiile generale despre care guvernatorul
avea impresie destul de vag3. Scientismul lui Mill, care il face
s3 conceapa totul in functie de un singur auditoriu, auditoriul

universal, nu ii permite s3 furnizeze explicatie adecvata a


fenomenului.
Argumentarile noi, ulterioare deciziei, pot consta in
inserarea concluziei intr-un cadru tehnic, ca in cazul pe care
tocmai 1-am citat; ele pot fi nontehnice, ca in aceasta povestire a

lui Antoine de La Salle1, in care un nobil i sotia sa stau la taifas


in timpul noptii. Nobilul trebuie sa aleaga intre a-i sacrifice
oraul i a-i sacrifica fiul. Decizia nu este de discutat, dar cu
toate acestea Antoine de La Salle da important deosebita
cuvintelor sotiei, pe care le reda in cele mai mici detalii. Aceste
cuvinte transforma felul in care este privita decizia: femeia ii da
sotului orgoliul de sine, echilibrul, increderea, consolarea i ea
este aceea care pune ordine in ideile acestuia, ea integreaza
decizia intr-un cadru, intarind-o astfel. Ea acfioneaza precum
teologul care furnizeaza dovezile rajionale ale unei dogme in care
toji credincioii credeau deja dinainte.
Viafa politica ofera, de asemenea, situajii in care justificarea
unei decizii este ajteptata cu nerabdare, pentru c3 de aceasta
justificare va depinde adeziunea opiniei publice. Cu ocazia
inlaturarii regelui negru Seretse, presa anunta c3 guvemul
britanic, f3r3 a-i modifica in vreun fel decizia, ar face
concesie opiniei publice dind acestei decizii justificare mai
buna fi mai detaliatS, adic3 una care s3 poata fi admis3 de c3tre
auditoriul caruia i se adresa ea.
Aceasta preferinta pentru anumite argumente poate rezulta
din aceea c3 auditorul dorefte s3 aiba la dispozitia sa argumente
care ar fi valabile pentru un alt auditoriu, ba chiar pentru
auditoriul universal, care ar putea fi deci transferabile intr-o
situatie modificata.
Reiese din tot ceea ce tocmai am spus in legatura cu
auditoriile c3, din punctul nostru de vedere, valoarea retorica a
unui enunt nu ar putea fi anihilata de faptul c3 ar fi vorba despre
argumentare considerata ca fiind construita ulterior, cand
decizia intima era luata, sau de faptul c3 este vorba de
argumentare bazata pe nifte premise la care oratorul insufi nu
adera. In aceste dou3 cazuri distincte, defi legate printr-un anumit
artificiu, reproful de nesinceritate, de ipocrizie, va putea fi facut
de catre un observator, sau de catre un adversar. Dar nu va fi aici
decat un mijloc de descalificare al carui efect nu se pastreaza
decat dac3 cineva se plaseaza intr-o perspectiva cu totul diferita
de a noastra; cel mai adesea, de altfel, aceasta perspectiva este

bazata pe conceptie bine definita despre real sau despre


persoana.
Teza noastra este c3, pe de parte, credinta odata stabilita
poate oricand s3 fie intensificata, iar pe de alta parte c3
argumentarea este in functie de auditoriul caruia ne adresam. In
consecinta, este firesc ca cel care a dobandit anumita
convingere s3 se straduiasca s3 intareasca faj3 de el insufi fi
mai ales fata de atacurile care ar putea veni din exterior; este
normal ca el s3 aiba in vedere toate argumentele suscep- tibile s3
intareasca. Aceste noi argumente pot intensifica convingerea,
pot proteja impotriva unor atacuri la care nu ne gandisem de la
inceput, ii pot preciza efectul.
Pe de alta parte, doar atunci cand oratorul se adreseaza unui
auditoriu c3ruia este de presupus -i apartine - fi este evident
cazul auditoriului universal -, orice discordanta intre argumentele
care 1-au convins pe el insufi fi cele pe care le profereaza i-
putea fi reprofata. Dar, chiar fi in acest caz privilegiat, nu este
exclus ca convingerea intima a oratorului s3 se bazeze pe
elemente care ii sunt proprii - precum intuitie incomu'nicabila fi ca el s3 fie obligat s3 recurga la argumentare pentru a
impart3fi credinta pe care acestea i-au creat-o.
In concluzie, dac3 studiul argumentarii ne permite s3
intelegem motivele care au incitat atatia autori s3 acorde
deliberSrii intime un statut privilegiat, chiar el ne furnizeaza
mijloacele de a distinge diversele tipuri de deliberare i de a
intelege, totodata, ceea ce este intemeiat in opozitia dintre ratiuni
i rationalizari, pe de parte, i interesul real care se acorda, din
punct de vedere argumentativ, acestor rationalizari mult prea
disprehiite.
10. Efectele argumentarii
Scopul oric3rei argumentari, am spus, este de a provoca sau
de a spori adeziunea spiritelor la tezele prezentate asentimentului
lor: argumentare eficace este cea care reuete s3 creasca
aceasta intensitate de adeziune .astfel incat s3 declaneze la
auditori actiunea prev3zut3 (actiune pozitiva sau retinere), sau,

cel putin, s3 le creeze inclinatie catre actiune, care se va


manifesta la momentul oportun.
Elocvenfa practica, care comporta genurile judiciar i
deliberativ, era campul de predilectie unde se infruntau p3rtile
dintr-un proces i oamenii politici , argumentand,
teze opuse i uneori chiar contradictorii. In aceste intreceri
oratorice adversarii incercau s3 catige adeziunea auditoriului lor
in Ieg3tur3 cu subiecte controversate, in care pro i contra g3seau
adesea ap3r3tori tot atat de abili i, aparent, tot atat de onorabili.
Detractorii retoricii - pentru care nu exista decat un adev3r,
in orice problema - deplangeau astfel de stare de lucruri: dup3
ei, protagonitii ii conduceau argument3rile divergente cu
ajutorul rajionamentelor valoare probanta nu putea fi
decat iluzorie. Retorica demn3 de un filosof, ne spune Platon in
Phaidros, cea care ar catiga prin rafiunile sale pe zeii inii, ar
trebui, dimpotriva, s3 se plaseze sub semnul adev3rului. Iar,
dou3zeci de secole mai tarziu, Leibniz, care ii da seama de
faptul c3 cunoaterea uman3 este limitata i adesea incapabila s3
furnizeze dovezi suficiente pentru adev3rul oric3rei aserjiuni,
dorea cel pufin ca gradul de asentiment acordat oric3rei teze s3

fie proportional cu ceea ce indic3 calculul probabili- tajilor sau al

presupozijiilor1.
Atacurile din partea filosofilor al obiect a fost teoria
persuasiunii rationale, dezvoltata in lucr3rile de retorica,
de altfel cu atat mai intemeiate, cu cat obiectul argumentarii se
limita, pentru teoreticieni, la chestiuni pe care am putea sa le
reducem la probleme de conjectura i de calificare. Problemele
de conjectura privesc faptele, fapte trecute din dezbaterile
judiciare, fapte viitoare din dezbaterile politice: X a s3varit
faptele care i se reproseaza?", tare act va antrena sau nu
cutare consecinta?", iata tipul de intrebari pe care le calificam
drept conjecturale. in problemele de calificare, ne intrebam dac3
cutare fapt poate fi calificat in cutare sau cutare fel. In ambele
cazuri, scandalos c3 putea fi ap3rat cu onestitate mai mult
de un punct de vedere. Revenea filosofului, care studia intr-un
mod dezin- teresat problemele de ordin general, s3 ofere i s3
justifice acest punct de vedere. Concluziile practice care ar trebui
trase din studierea faptelor s- impune de la sine oric3rui spirit
cu judecata.
Intr-o astfel de perspectiva, argumentarea, aa cum
intelegem noi, nu mai are justificare. Faptele, adev3rurile sau
m3car aparenta adev3rurilor, supuse calculului probabilitatilor,
triumfa de la sine. Cel care le prezinta nu joac3 nici un rol
esential, demonstrable sale sunt atemporale i nu este cazul s3
distingem auditoriile ne adres3m, pentru c3 toate sunt
presupuse a se inclina in fata a ceea ce este obiectiv valabil.
i, f3r3 nici indoiala, in domeniul tiintelor pur formale,
precum logica simbolic3 sau matematica, ca i in domeniul pur
experimental, aceasta fictiune, care izoleaz3 subiectul care
cunoate de fapt, de adevlr sau de probabilitate, prezinta avantaje
indiscutabile. De aceea, pentru c3 aceasta tehnica ,,obiectiv3"
reuete in tiint3, avem convingerea c3 utilizarea sa este, de
asemenea, legitima i in alte domenii. Dar acolo unde nu exista
un acord, chiar i la persoane competente in materie, ce este,
dac3 nu un procedeu de exorcizare, aceasta afirma^ie c3 tezele
preconizate sunt manifestarea unei realitati sau a unui adev3r in
fata un spirit neprevenit nu poate decat s3 se incline?

Se pare, dimpotriva, c3 risc3m mai putin s3 simplificam i


s3 deformSm situatia in care se efectueaza procesul argumentativ
dac3 consideram caz particular, dei foarte important, pe acela in
care dovada adev3rului sau probabilitatea unei teze pot fi
administrate in interiorul unui domeniu circumscris din punct de
vedere formal, Stiinjific sau tehnic, de c3tre toji interlocutorii, de
comun acord. Doar atunci posibilitatea de a aduce probe pro $i
contra este semnul unei contradicjii care trebuie eliminate. In
celelalte cazuri, posibilitatea de a argumenta astfel incat s3
ajungem la concluzii opuse implied tocmai faptul c3 nu ne g3sim
in aceasta situatie particular pe care uzajul tiintelor ne-a f3cut-o
familiar3. Avem aceeai situatie cand argumentarea tinde s3
provoace acjiune care rezulta dintr-o alegere deliberata intre
mai multe posibile, f3r3 s3 existe un acord prealabil asupra unui
criteriu ce permite ierarhizarea solujiilor.
Filosofii, care se indignau c3 exista posibilitatea de a nu ne
comporta conform concluziei singura rationaia, au fost
obligati s3-i completeze viziunea despre om dotandu-1 cu
pasiuni i interese capabile s3 se opun3 preceptelor ratiunii. Ca
s3 relu3m distinctia pascalian3, actiunii asupra intelectului i se
vor ad3uga mijloacele de a actiona asupra vointei. In aceasta
perspectiv3, in timp ce sarcina filosofului, in m3sura in care el se
adreseaza unui auditoriu particular, va fi de a potoli pasiuni care
sunt proprii acestuia din urm3, astfel incat s3 faciliteze aprecierea
,,obiectiv3" a problemelor in discufie, cel care vizeaz3 acfiune
precisa, care s3 se declaneze la momentul oportun, va trebui,
dimpotriva s3 starneasc3 pasiunile, s3 emojioneze pe auditori,
astfel inc3t s3 determine adeziune suficient de intensa, capabila
s3 invinga totodata inevitabila inerjie i forfele care acfioneaza
intr-un sens diferit de cel dorit de orator.
Ne putem intreba dac3 existenfa la acel Aristotel din ambele
tratate consacrate argumentarii, Topica i Retorica, unui
referindu-se la discujia teoretica a tezelor, celaialt Jinand cont de
particularit3ile auditoriilor, nu a favorizat aceasta distincjie
tradifionala intre acjiunea asupra intelectului i cea asupra
voinfei. in ceea ce ne privete, credem c3 aceasta distincjie,
prezinta pe prima total impersonala i atemporala, iar pe cea

de-a doua cu totul irationala, este fondata pe i conduce


la un impas. Eroarea consta in a concepe omul ca fiind constituit
din facultati complet separate. Impasul consta in a priva actiunea
fondata pe alegere de orice justificare rationala i de a face sa fie
absurd, prin aceasta, exercitiul libertatii umane. Singura
argumentarea, in cadrul c3reia deliberarea constituie un caz
particular, permite intelegerea deciziilor noastre. Acesta este
motivul pentru care vom privi argumentarea mai ales in efectele
sale practice: indreptata spre viitor, ea ii propune s3 provoace
actiune sau s3 ne preg3teasc3 pentru ea, actionand prin mijloace
discursive asupra spiritului audito- rilor. Acest mod de a privi
va permite intelegerea mai multor particu- laritati ale sale i mai
ales intelegerea interesului pe care il prezinta pentru ea genul
oratoric pe care anticii 1-au numit epidictic.
11. Genul epidictic
Aristotel i toti teoreticienii care se inspira din el fac loc, in
trata- tele lor de Retorica, alaturi de genurile oratorice deliberativ
i judiciar, genului epidictic.
Acesta din urm3 s-a afirmat, incontestabil, cu vigoare.
Majoritatea capodoperelor elocintei colare, elogiile i
panegiricele unui Gorgias sau Isocrate, discursuri ceremonioase,
celebre in toata Grecia, consti- tuiau discursuri din genul
epidictic. Contrar dezbaterilor politice i judiciare, adev3rate
batalii in care doi adversari incercau, pe subiecte controversate,
s3 catige adeziunea unui auditoriu care decidea rezultatul unui
proces sau al unei actiuni de intreprins, discursurile epidictice nu
erau nimic din toate acestea. Un orator solitar care, adesea, nici
m3car nu in fata publicului, ci se muljumea s3 fac3 s3
circule disertatia sa scrisa, prezenta un discurs la care, nimeni nu
se opunea, pe subiecte care nu discutabile i nu li
se vedea nici consecinta practica. Fie c3 este vorba de un elogiu
funebru sau de cel al unui ora in fata locuitorilor lui, de un
subiect lipsit de actualitate, precum exaltarea unei virtuti sau a
unei divinitati, auditorii nu jucau acolo, dup3 teoreticieni, decat
rol de spectatori. Dup3 ce il ascultau pe orator, nu le

decat s3 aplaude i s3 piece. Aceste discursuri formau de altfel


atractie de calitate la serbarile care ii reuneau
periodic pe locuitorii unui ora sau pe cei din mai multe
cetati, iar efectul lor cel mai vizibil era acela de a face ilustru
numele autorului. Un astfel de discurs ceremonios era apreciat
asemenea operei unui artist, a unui virtuoz, dar se vedea in
aceasta apreciere flatanta un final, i nu consecinta faptului c3
oratorul atinsese vreun scop. Discursul era tratat asemeni
spectacolelor de teatru sau intrecerilor de atletism, al scop
a fi punerea in valoare a participanjilor. Caracterul s3u
particular facuse ca studierea lui s3 fie 13sat2 in seama
gramaticienilor de catre retorii romani care !i exersau elevii in

celelalte dou2 genuri, considerate ca tinand de elocventa

practica1. El prezenta, pentru teoreticieni, form3 degradata de


elocventa care nu c3uta decat s3 plac3, s3 sco3t3 in evidenta, !

mpodobindu-i cu fapte incontestabile sau, cel pufin necontestate1.


Nu !nseamn3 c3 anticii nu vor fi v3zut i alta finalitate a
discursului epidictic. Pentru Aristotel, oratorul ii propune s3
atinga in functie de genul de discurs scopuri diferite, in cel
deliberativ, recomandand utilul adic3 ceea ce este cel mai bun, in
judiciar pledand pentru ceea este drept, iar, in epidictic, care se
de elogiu i de blam, neavand a se ocupa decat de ceea ce
este frumos sau urat. Este vorba deci de recunoaterea valorilor.
Dar notiunea de judecata de valoare, ca i cea de intensitate a
adeziunii lipsind, teoreticienii discursului, urmandu-1 pe
Aristotel, amesteca mereu ideea de frumos, obiect al discursului,

echivalenta de altfel cu cea de bine, cu ideea valorii estetice a

discursului !nsui1.
Prin aceasta, genul epidictic a tine mai mult de
literatur3 decat de argumentare. In acest fel a contribuit
diferentierea genurilor la dezagregarea ulterioara a retoricii, c3ci
primele dou3 genuri au fost anexate de filozofie i de dialectica,
al treilea fiind inglobat in proza literar3. i Wbately in secolul al

XlX-lea ii va reproa lui Aristotel c3 i-a atribuit prea multa

importanta1.
Or, noi credem cS discursurile epidictice constituie parte
centrals a artei de a persuada i incapacitatea de a intelege,
manifestatS in privinja lor, rezulta dintr-o falsS concep(ie despre
efectele argumentSrii.
Eficacitatea unui expozeu, care tinde sS obtinS din partea
auditorilor adeziune satisfScStoare la tezele care li se prezintS,
nu poate fi apreciatS decat dupS scopul pe care i-l propune
oratorul. Intensitatea adeziunii care trebuie objinutS nu se
limiteazS la producerea unor rezultate pur intelectuale, la faptul
de a declara tezS pare mai probabilS decat alta, ci va fi
adesea amplificatS panS cand actiunea, pe care ar trebui sS
declaneze, s-ar produce. Demostene, considerat unui dintre
modelele oratoriei clasice, i-a consacrat majoritatea efortu- rilor
nu numai scopului de a obtine din partea atenienilor ca acetia s3
ia decizii conforme cu dorintele sale, ci i de -i presa, prin toate
mijloacele, ca aceste decizii, odatS luate, sS fie executate. Voia,
intr-a- devSr, ca lupta atenienilor cu Filip ,,s3 nu fie dusS numai

cu decrete i scrisori, ci i prin fapte" 1. El trebuia s3 aminteascS


in mod constant concetStenilor sSi:
(...) un decret nu reprezintS nici valoare prin el insuji
fSrS neclintitS voin)3 din partea voastrS de a indeplini cu
zel ceea ce s-a hot3rSt prin el, c3ci dac3 decretele ar avea
puterea s3 v3 sileascS s3 v3 faced datoria sau s3
indeplineascS ele insele faptele in vederea au fost
intocmite, nici voi, dup3 ce ati votat atat de multe decrete, n-

ati fi ajuns la aa de neinsemnate rezultate, sau mai bine zis

la nimic1.
Decizia luatS se afl3, ca s3 spunem aa, la jum3tatea
drumului dintre dispozitia pentru actiune i acfiunea ins3i,
dintre speculatia purS i actiunea eficientS.
Intensitatea adeziunii, tintind cStre actiunea eficienta, nu
poate fi mSsuratS prin gradul de probabilitate acordat tezei
admise, ci mai degrabS prin obstacolele pe care actiunea le
dep3ete, prin sacrificiile i alegerile pe care le antreneazS i a
cSror justificare este permisS de adeziune. Existenta unui interval
de timp, mai mare sau mai mic, intre

momentul adeziunii i cel al actiunii pe care ea ar trebui s3

suscite1, explica indeajuns intervenjia in dezbaterea, considerata


anterior inchisa, a unor valori uitate sau minimalizate, a unor
elemente noi care au aparut probabil dupa luarea deciziei.
Aceasta interferenta, care are cu atat mai multe anse s3 se
produca cu cat situatia a evoluat intre timp, antreneaza dubla
consecinta: pe de parte, m3sura eficacitatii unui discurs este
aleatorie, pe de alta, adeziunea pe care el provoaca poate fi
interisificata mereu cu folos. Din aceasta perspective este discursul epidictic semnificativ i important pentru argumentare,
fiindca el intensifica tendinta spre actiune, crescand adeziunea
la valorile pe care le exalta. Pentru ca reputatia oratorului nu este
scopul exclusiv al discursurilor epidictice, ea fiind cel mult
consecinta a lor, poate fi pronuntat un elogiu funebru far3 lipsa
de decenta, in fata unui mormant proaspat deschis, iar un discurs
de inmormantare poate viza altceva decat gloria unui predicator.

Am incercat sa ar3tam c3 oratia funebra a grecilor s-a

transformat odata cu cretinismul in mijloc de indreptare 1. De


fapt, este vorba despre acelai discurs, dar care se sprijina pe noi
valori. Acestea sunt incompatibile cu cautarea gloriei terestre.
Astfel, teama de a vedea discursul sacru considerat drept un
spectacol este de aa natura, incat Bossuet, in Predict! despre
cuvdntul lui Duntnezeu, dezvolta lunga analogie intre amvon i
altar pentru a ajunge la aceasta concluzie:

(...) trebuie s3 fiti acum convin$i c3 predicatorii Evangheliei


nu urea 111 amvoane pentru a rosti acolo discursuri inutile

care s3 fie ascultate ca divertisment1.


i nu avem deloc aici numai precau^ii de orator, precaujii
care, ele insele, ar putea s3 nu fie decSt disimulare, previziune
a unui pericol imaginar. Este cert c3 discursul - in special
discursul epidictic - este adesea considerat un spectacol. La
1-a ridiculizat din plin:

(...) sunt micati i induio$a(i in a$a mSsurS, incSt conchid


in inima lor, cu privire la predica lui Theodore, c3 este inc3

$i mai frumoasS decat ultima pe care a rostit-o1.


Contrar demonstratiei unei teoreme de geometrie, care
stabilete odata pentru totdeauna legatura logica intre adev3ruri
speculative, argumentarea din discursul epidictic ii propune s3
creasca intensitatea adeziunii la anumite valori, despre care nu ne
indoim probabil atunci cand le studiem izolat, dar care ar putea
totui s3 nu prevaleze inaintea altor valori care ar ajunge s3 intre
in conflict cu ele. Oratorul incearc3 s3 creeze comuniune in
jurul unor valori recunoscute de auditoriu, servindu-se de
multimea de mijloace de care dispune retorica pentru a amplifica
i a valorize.
In epidictic sunt oportune toate procedeele artei literare, c3ci
este vorba de a face s3 conlucreze tot ceea ce poate favoriza
aceasta comuniune a auditoriului. Este singurul gen care te face
imediat s3 te gandejti la Iiteratur3, singurul pe care 1-am putea

compara cu libretul unei cantate1, cel care risc3 cel mai uor s3 se
transforme in declamatie, s3 devin3 retorica, in sensul peiorativ i
obinuit al cuvantului.

Conceptia ins3i despre acest gen oratoric, care amintete

mai mult de procesiune decat de lupta, ca s3 vorbim ca

Tarde1, il va face practical de preferinja de cei care, intr-o


societate, valorile traditionale, valorile admise, cele care
sunt obiectul educatiei i nu valorile revolujionare, valorile noi
care suscita polemici i controverse. Exista latura optimista,
latura binefacatoare in epidicticul care nu a sc3pat unor

observatori subtili1. Netemandu-se de contradictie, oratorul


transforma aici cu uurinta in valori universale, dac3 nu tn
adev3ruri eterne, ceea ce, grafie unanimitatii sociale, a dobandit
consistent. Discursurile epidictice vor apela cel mai uor la
ordine univer- sala, la natur3 sau la divinitate care ar fi
garanfi ai valorilor necontestate i pe care le consider3m
incontestabile. In epidictic, oratorul devine educator.
12. Educatie i propaganda
Analiza genului epidictic, a obiectului s3u i a rolului pe
care il joac3 aici oratorul, va permite elucidarea unei probleme
controversate i care preocupa atatia teoreticieni la ora actuaia,
distinctia dintre educajie i propaganda. J. Driencourt, tn cartea

sa recenta i bine documentata1, analizeaz3 i respinge


numeroase tentative de a deosebi educafia de propaganda i nu
ajunge la nici concluzie satisf3c3toare, pentru c3 nu-i situeaza
studiul in cadrul unei teorii generale a argumentarii. Harold D.
Lasswell, specialistul american in aceste probleme, crede c3
educatorul difer3 de propagandist in mod esential pentru c3
discursul s3u se refera la subiecte care nu sunt, pentru auditoriul

s3u, obiecte de controversa1. Preotul catolic care ii invata


preceptele religiei sale pe copiii catolici din propria parohie
indeplinete un rol de educator, in timp ce el este propagandist
dac3 se adreseaza, in acelai scop, membrilor adulti ai unui alt
grup religios. Dar, in opinia noastra, este mai mult de atat. In timp
ce propagandists trebuie s3 cajtige de partea sa, in prealabil,
audienja publicului, educatorul a fost ins3rcinat de comunitate
s3 se fac3 purtatorul de
cuvSnt al valorilor recunoscute de aceasta i, ca atare, el se
bucura de un prestigiu datorat functiilor sale.
Or, un moment de reflecjie este suficient pentru a constata
, din acest punct de vedere, oratorul discursului epidictic este
foarte apropiat de educator. Cum ceea ce va spune el nu suscita
vreo controvers3, cum un interes practic imediat nu este in nici
un caz angajat, cum nu este vorba de a sau de a ataca, ci de
a promova valori care sunt obiectul unei comuniuni sociale,
oratorul, dac3 este dinainte asigurat de bun3vointa auditoriului
s3u, trebuie totui s3 aib3 un prestigiu recu- noscut. In epidictic,
mai mult decat in orice alt gen oratoric, trebuie, pentru a nu fi
ridicol, s3 fii indreptatit s3 iei cuvantul i s3 nu fii nepriceput in
utilizarea acestuia. Nu se mai , intr-adev3r, propria cauz3,
nici propriul punct de vedere, ci acelea ale intregului auditoriu:
eti, ca s3 ne exprim3m astfel, educatorul acestuia i, dac3 este
necesar s3 te bucuri de un prestigiu prealabil, este pentru a putea
servi, cu ajutorul propriei autoritati, valorile pe care le sustii.
Trebuie, de altfel, ca valorile li se face elogiu s3 fie
considerate demne de a ne ghida actiunea, pentru c3 altfel, dup3
cum spune cu haz Isocrate,
(...) la ce bun s3 alc3tuie$ti discursuri al mare folos ar
fi acela c3 nu

pot convinge pe nici un auditor1?


Discursurile epidictice au drept scop creterea intensita^ii
adezi- unii la valorile comune ale auditoriului i ale oratorului;
rolul lor este important, c3ci f3r3 aceste valori comune pe ce s-ar
putea sprijini discursurile deliberative i judiciare? In timp ce
aceste dou3 genuri se servesc de tendinte existente deja in
auditoriu, i anume c3 valorile sunt aici mijloace care permit
determinarea unei actiuni, in epidictic comu- niunea in jurul
valorilor este un scop care se urm3rete, independent de
circumstantele clare in care aceasta comuniune va fi pus3 la
incercare.
S. Weil, analizand mijloacele de care se vor fi putut servi
francezii din Londra, in timpul r3zboiului, pentru -i mobiliza pe
francezii din interior, enumera printre acestea:
exprimarea, fie oficiala, fie aprobata de autoritate oficiala,
a unei parti a gandurilor care, inainte sa fie exprimate, se
aflau realmente in inima mulfimilor, sau in inima anumitor
elemente active ale nafiunii... Daca vrem sa formulam acest
gand in afara noastra, de catre altcineva ji de catre cineva ale
carui cuvinte sunt luate in seama, el primete de acolo

forfa insutita i poate produce uneori transformare

interioara1.
Ceea ce pune ea astfel foarte bine in evidenta este chiar rolul
discursurilor epidictice: apeluri la valori comune, necontestate
dei neformulate, chiar i de catre cineva care are calitatea s3
fac3; intarire, prin aceasta, a adeziunii la aceste valori in vederea
unor actiuni ulteri- oare posibile. Ceea ce se numea propaganda
de la Londra devine, in aceasta perspectiva, mult mai apropiata
de educatie decat de propaganda.
Faptul ca epidicticul este destinat sa promoveze valori in
legatura cu care suntem de acord explica de ce avem impresia
unui abuz atunci cand, cu ocazia unui astfel de discurs, cineva ia
pozitie intr-o problema controversata, ii deviaza argumentarea
catre valori contestate, introduce disonante intr-o circumstanta
creata pentru a favoriza comuniunea, cu prilejul unei ceremonii
funebre, spre exemplu. Acelai abuz apare atunci cand un
educator devine propagandist.
In educatie, oricare ar fi subiectul, se presupune ca discursul
oratorului, daca nu exprima intotdeauna adevaruri, adica teze
admise de toata lumea, cel putin valori care nu sunt, in
mediul care 1-a delegat, subiect de controversa. Se presupune ca
se bucura de incredere atat de mare incat, contrar oricui
altcuiva, el nu trebuie sa se adapteze la auditorii sai i sa piece de
la teze pe care acetia le admit, ci poate actiona cu ajutorul unor

argumente pe care Aristotel le numete didactice 1 i pe care


auditorii le adopta pentru ca magistrul a spus-o". In timp ce,
intr-o tentative de vulgarizare, oratorul devine precum
propagandist^ domeniului i trebuie s3 insereze pe aceasta in
cadrele unei cunoateri comune, atunci cSnd este vorba de
inifiere intr-o disciplina particular3, magistrul va incepe prin a

enunfa prin- cipiile proprii acestei discipline1. De asemenea, cSnd


este ins3rcinat s3 insufle valorile unei societati anume unor copii
foarte mici, educatorul trebuie sa procedeze afirmand, far3 a se
angaja intr-o controversy in care s-ar apSra in mod natural ceea
ce este pro i ceea ce este contra. Aceasta ar fi, de altfel, contrar
spiritului insui al primei educatii, cSci orice discutie presupune

adeziunea prealabila la anumite teze, f9r3 de care nici

argumentare nu este posibila1.


Discursul educativ, ca i epidicticul, vizeazS nu punerea in
valoare a oratorului, ci crearea la auditori a unei anumite
predispozitii. Contrar genurilor deliberativ i judiciar, care ii
propun s3 obtina decizie de a actiona, epidicticul, ca i
discursul educativ creeazS simpia predispo- zitie la actiune,
prin care pot fi apropiate de gandirea filosofica. Dac3 aceasta
distinctie intre genurile oratorice nu este intotdeauna uor de
aplicat, ea prezinta totui, din punctul nostru de vedere, avantajul
de a oferi studierii argumentarii un cadru unitar: nici
argumentare nu poate fi conceputa, in aceasta perspectiva, decat
in functie de actiunea pe pregatete sau pe care
determina. Este un motiv supli- mentar pentru noi de a apropia
teoria argumentarii de retorica mai degraba decat de dialectica
anticilor, aceasta din urma limitandu-se doar la speculate, prima
punand in prim-plan actiunea exercitata de discurs asupra intregii
personalitati a auditorilor.
Discursul epidictic - i orice educatie - vizeaza mai putin
schimbare in ceea ce privete credintele, cat cretere a
adeziunii la ceea ce este deja admis, in timp ce propaganda
beneficiaza de toata partea spectaculara a schimbarilor
perceptibile pe care incearca sa le realizeze i pe care le
realizeaz3 uneori. Totui, in masura in care educatia sporete
rezistenta impotriva unei propagande adverse, este util sa
consideram educatia i propaganda ca pe nite forte care actioneaza in sens contrar. De altfel, vom vedea ca orice argumentare
poate fi privita ca un substitut al fortei materiale care, prin
constrangere, i-ar propune sa obtina efecte de aceeai natura.
13. Argumentare i violenta
Argumentarea este actiune care tinde intotdeauna s3
modifice stare de lucruri preexistenta. Acest lucru este adev3rat,
chiar i in cazul discursului epidictic: prin aceasta este el
argumentativ. Dar, in timp ce acela care ia inijiativa unei
dezbateri este comparabil cu un agresor, cel care, prin discursul
s3u, dorete s3 int3reasc3 valorile intemeiate, va sem3na cu un
paznic protector al digurilor ce suporta neincetat asaltul
oceanului.

Orice societate care tine la propriile sale valori nu poate deci


decat sa favorizeze ocaziile care permit discursurilor epidictice sa
se repro- duca intr-un ritm regulat: ceremonii care comemoreaza
fapte de interes pentru tara, slujbe religioase, elogii ale celor
disp3ruti i alte manifes- tari care servesc comuniunea spiritelor.
In masura in care conducatorii grupului incearca s3-i sporeasca
autoritatea asupra gandirii membrilor grupului, ei vor spori
num3rul reuniunilor cu caracter educativ, iar unii vor merge chiar,
in ultima instanta, pan3 la a folosi amenintarea sau constrangerea
pentru -i determine pe recalcitranti sa se supuna discursurilor
care ii vor impregna cu valorile comunitare. Din contra, considerand orice atac impotriva valorilor oficial recunoscute drept act
revolutionar, chiar aceti conducatori, prin stabilirea unei cenzuri,
a unei interdicjii, prin controlul mijloacelor de comunicare a
ideilor, se vor stradui sa le fac3 adversarilor dificila, daca nu
imposibila, reali- zarea unor conditii prealabile argumentarii.
Acetia din urma vor fi constrani, daca vor sa continue lupta, sa
uzeze de forta.
Se poate, intr-adevar, incerca obfinerea unui aceluiai
rezultat fie prin recurgerea la violen(3, fie prin discursul care
vizeaza adeziunea spiritelor. In funcfie de aceasta alternativ3 se
poate concepe in modul cel mai clar opozijia dintre libertatea
spiritual i constrangere. Utilizarea argumentarii implica faptul
c3 s-a renunfat la a se recurge exclusiv la for(3, c3 se pune pref
pe adeziunea interlocutorului, obfi- nuta cu ajutorul unei
persuasiuni rationale, c3 nu este tratat ca un obiect, ci c3 se
apeleaza la libertatea sa de judecata. Recurgerea la argumentare
presupune instituirea unei comunitaji a spiritelor care, pe durata

existentei sale, exclude folosirea violentei1. A consimti la discufie, inseamnS a accepta s3 te plasezi in punctul de vedere al
interlo- cutorului, inseamnS s3 nu te ataezi decat de ceea ce
admite el i s3 nu te prevalezi de propriile tale credinte decat in
mSsura in care cel pe care incerci s3-l persuadezi este dispus s3
fie de acord cu ele. Orice justi- ficare, spune E. Dupreel, este

deja, prin esenta, un act moderator, un pas spre mai mare

comuniune a contiinfelor."1
Unii vor pretinde c3 uneori, ba chiar mereu, recurgerea la
argumentare nu este decat mecherie. Nu ar fi decat aparenta
de dezbatere argumentativa, fie ca oratorul impune auditoriului
obligatia de a-1 asculta, fie c3 acesta din urma se multumete sa
facS din ea un simulacru: i intr-unul, i in celaialt caz,
argumentarea nu ar fi decat capcana, acordul obtinut nu ar fi
decat forma deghizata de coercitie sau un semn de bunavointa.
astfel de opinie despre natura dezbaterii argumentative nu
poate fi exclusa a priori: chiar punerea in joc a aparatului
argumentativ se explica , dacS, cel putin in anumite cazuri, nu
exista persuasiune veritabiia. De fapt, orice comunitate, fie
nationals, fie international, prevede institutii juridice, politice sau
diplomatice, care permit reglarea unor conflicte in afara obligatiei
de se a recurge la violenta. Dar este iluzie sa credem despre
conditiile acestei comuniuni de contiinte ca ar fi inscrise in
natura lucrurilor. Neputandu-se referi la aceasta, aparatorii
filosofiei critice, precum Guido Calogero, vad in voinja de a-1

intelege pe celaialt, in principiul dialogului, fundamentul absolut

al unei etici liberale1. Calogero con- cepe datoria dialogului ca


(...) libertate de a ne exprima credinta i de a incerca s3-i
convertim la ea
pe ceilalji, datorie de -i lisa pe ceilalti si fac3 acelai lucru
cu noi ?i de a-i

asculta cu aceeaji bunSvointa de a le intelege adevarurile i


de a ni le insui pe cerem din partea lor in raport cu

adevarurile noastre1.
Aceasta datorie a dialogului", pe care Calogero prezinta
ca pe un compromis intre absolutismul lui Platon i scepticismul
lui Protagoras, nu constituie nicidecum un adev3r necesar, nici
chiar aserfiune care merge de la sine. Este vorba aici de un
ideal pe care il urmaresc foarte putine persoane, cele care acorda
mai mare importanta gandirii decat actiunii i chiar, printre
acestea, acest principiu nu ar conta decat pentru filosofii
nonabsolutiti.
De fapt, foarte putini oameni ar admite ca toate intrebarile
pot fi puse in discutie. Aristotel considera c3:
Nu suntem obligati sa cercetam fiecare teza i fiecare
problema, ci numai pe acele care au nevoie de pedeapsa sau
de simpla percepere a lucrurilor. Acei, , care pun la
indoiala c3 trebuie sa cinstim pe zei i trebuie s3 iubim pe

parinfi merita pedeapsa, iar acei care se indoiesc ca z3pada

este alba nu au decat s3-i arunce privirile asupra ei1.


El merge chiar mai departe i ii sfatuiete pe cititorii lui sa
nu sustina nici propozitie care sa fie improbabila, sau contrary
con- tiintei: precum totul se mic3" sau nimic nu se mica",
placerea este binele" sau este mai bine a face nedreptati decat a

suferi nedreptati"1. F3r3 indoiala, acestea nu sunt decat sfaturi


adresate dialecticianului. Dar ele reflecta atitudinea bunului-simt.
Acesta admite existenja unor adevaruri nediscutate i
indiscutabile, admite ca anumite reguli sa fie in afara discutiei"
i ca anumite sugestii ,,nu merita s3 fie discutate". Un fapt
stabilit, un adevar evident, reguia absoluta contin afirmarea
caracterului lor indiscutabil, care exclude posibilitatea de
ceea ce este pro ji contra. Acordul unanim asupra unor propozifii
poate face foarte dificila punerea lor la indoiala. Este cunoscuta
povestea orientala in care, spre deosebire de toji, doar un copil,

naiv i inocent, a indraznit s3 afirme regele era go], rup3nd

astfel unanimitatea nascuta din teama de a spune adevSrul1.


A avea care se indepSrteazS de cea a tuturor
celorlalti inseamna comuniune sociala bazata, se crede i adesea pe buna dreptate - pe date de ordin obiectiv. Secolul al
XVlII-lea, francez i german, ne furnizeaza exemplul unei
tentative, desigur utopice, dar in mod cert emotionante, de a
intemeia catolicitate a spiritelor pe baza unui rationalism
dogmatic, care permite asigurarea unor fundamente sociale
stabile unei umanitati impregnate de principii rationale. Aceasta
incercare de a rezolva, grade ratiunii, toate problemele pe care le
pune actiunea, daca a contribuit la generalizarea instructiei, a
euat din nefericire pentru ca, imediat, oamenii i-au dat seama
ca unanimitatea era precara, iluzorie sau chiar de negandit.

Toate societatile tin sa asigure aceasta unanimitate 1, pentru


ca ele ii cunosc valoarea i forta. De aceea, opozitia la norma
admisa poate duce omul la inchisoare sau intr-un ospiciu.
Uneori, simpla punere sub semnul intrebarii a unor decizii va
fi sever pedepsita. Demostene face aluzie, in Olintica hitdia, la
decretul atenian care interzice, sub pedeapsa cu moartea,

introducerea unui proiect de lege care s3 modifice alocarea

fondului de rezerva al cetatii1.


Chiar atunci cand discutia este admisa in principiu, sunt
momente in care prelungirea ei nu mai este tolerata din cauza
necesitatilor actiunii. Reglementarea unei dezbateri se poate referi
nu numai la chestiuni prealabile, precum competenta oratorilor i
a auditorilor, delimitarea obiectului, ci i la durata discursurilor,
ordinea lor, la maniera de a trage concluzii i la conditiile in care
poate fi reluata discutia. Acest ultim punct este foarte important.
Intr-adevSr, viata sociala cere s3 se recunoasca autoritatea
lucrului judecat. Dar discutia poate fi reluata. Iar aceasta reluare
este chiar adesea organizata, in aa
fel incat s3 nu trebuiasc3 s3 se atepte decizie anume a c3rei
initiative i-ar reveni cuiva: sistemul bicameral furnizeaz3 un
exemplu in acest sens.
Institutionalizarea nu este intotdeauna complete pot exista
toate nuantele. Dar, cel mai adesea, nu mai este nevoie decat ca,
de fiecare data, s3 intervina decizie: reluarea este adesea
prev3zuta, ne atept3m sa vedem producandu-se, organizarea
sa rSspunde unor necesitati sociale profunde. Chiar dac3, pentru
ca reluarea s3 aiba loc, este nevoie de initiative, aceasta este
adesea reglata; suntem invitafi s3 lu3m chiar de institutiile
insei: ordinul judiciar cu curtile sale de apel i de casatie este
una dintre cele mai caracteristice institutii in aceasta privinta.
S3 notam: cazurile de interzicere a reluarii nu sunt limitate la
sistemul juridic. Ne putem referi la principiul lucrului judecat i
in afara tribunalelor: cu mult inainte ca imposibilitatea sa s3 fie
demon- strata, studierea cuadraturii cercului era considerata de
Academia de tiinte din Paris ca fiind definitiv in afara discutiei.
Sa adaugam de altfel c3, in viata sociala, rar se intampla ca
reluarea unei discutii s3 fie, fara nici indoiala, permisa sau
interzisa. Exista intreaga zona intermediara intre interzicerea
absoluta a reluarii i permisiunea de reluare neconditionata:
aceasta zona este determinata in mare parte de traditii, de
obiceiuri extrem de complexe. Avem aici unui din aspectele
neneglijabile ale vietii unei comunitati.
Interdictia de a relua anumite discutii poate fi manifestare
de intoleranta intocmai ca interdicfia de a pune in discutie

anumite probleme. Totodata, ramane diferenta majora: aceea ca


un verdict definitiv, oricare ar fi el, atat timp cat este perceput ca
verdict, nu va fi complet detaat de tot ceea ce il precede. Ceea
ce duce cu sine viata sociala a comunitafii, din acel moment, este
decizie, dar i argumentarile care au precedat-o.
Aceasta se leag3, de altfel, de problema teoretica destul de
grav3: scopul argumentarii fiind de a obfine un asentiment, s-ar
putea spune c3 argumentarea vizeaza suprimarea conditiilor
prealabile unei argumentari viitoare. Dar dovada retorica nefiind
niciodata constrang3- toare, tacerea impus3 nu trebuie s3 fie
considerata definitiva, dac3, pe de alta parte, condifiile care
permit argumentare sunt realizate.
Institutiile care regleaza discufiile sunt importante pentru c3 gSndirea argumentativa i actiunea pe care ea preg3tete sau
determine
sunt intim legate. Tocmai din cauza raporturilor pe care le are cu
acjiunea - pentru ce argumentarea nu se deruleaze in gob ci intr-o
situajie determinate din punct de vedere social i psihologic ea ii
angajeazS practic pe cei care participS la actiune. Problemelor pe
care le pune astfel de angajare le va fi consacrat ultimul
paragraf al acestei prime pSrti.
14. Argumentare i implicare
lmposibilitatea de a considera argumentarea drept un
exercitiu intelectual complet detaat de orice preocupare de ordin
practic oblige la transpunerea unor notiuni care privesc
cunoaterea, care au fost elaborate intr-o cu totul alte perspective
filosofice, precum opozitia dintre obiectiv i subiectiv.
Obiectivitatea, atunci cand se refers la argumentare, trebuie
regandite, reinterpretate, ca se poate avea un sens intr-o conceptie
care refuze se separe afirmatie de persoana celui face.
Adesea, cu ocazia unei dezbateri care opune pe unii altora
dintre partizanii considerati interesati, sustinetori ai unor teze
opuse, auzim oameni cerand se se apeleze la terti care se traneze
dezbaterea recur- gand la criterii obiective. Dar este oare suficient
se fii complet strain de interesele existente pentru a dispune de un

criteriu obiectiv care se se impune tuturor? Dace aa ar sta


lucrurile, nu ar fi oare mai simplu se se reuneasce intr-un volum
toate aceste reguli obiectiv valabile care se permite rezolvarea
conflictelor tot atat de simplu ca problemele de aritmetice? De
fapt, astfel de lucreri existe, acestea sunt diversele tratate de
morale, de drept, reglementerile recunoscute in domeniile cele
mai diverse. Dar, dupe cum se tie, aceste tratate i aceste
reglementeri nu au validitate universale i univocitate
perfecte. Dace, in ciuda acestor reglementeri, pot aperea
divergence, cu bune credinte, este ori pentru ce cel putin una
dintre perti nu recunoate validitatea unei anumite reglementeri,
ori pentru ce reglementerile admise dau natere la interpreted
diverse. Dificultetile sunt i mai mari ince atunci cnd nici
reglementare nu gestioneaze problema, atunci cand este vorba de
a alege pe cel mai bun candidat pentru un post de respundere i
cand nu se cade de acord asupra criteriilor ce permit clasificarea
Candida til or disponibili, atunci cand este vorba se se ia cea mai
bune decizie de ordin politic i cand aceasta se sustrage oric3rei
reguli preexistente. Este oare suficient s3 spunem c3 ne plas3m in
punctul de vedere al lui Sirius, c3 suntem total dezinteresati,
pentru a putea oferi obiectiv valabila? Reactia pe care
astfel de intruziune nu ar avea cum sa nu provoace din partea
persoanelor participante va fi uimirea, dacS nu indignarea, pentru
faptul ca cineva strain de dezbatere indr3znete sa se amestece in
ceea ce nu il privete. Intr-adev3r, cum aceste dezbateri trebuie sa
conduca la decizie, pentru ca ele trebuie sa determine actiune,
a fi un spectator dezinteresat nu confera totui dreptul de a
participa la discutie i de a influenta sensul rezultatului s3u.
Contrar a ceea ce se petrece in tiinta, unde este suficient, pentru
a rezolva problema, sa se cunoasca tehnicile care permit
reuita, trebuie, pentru a interveni intr-o controversa al c3rei
rezultat va afecta un grup anume, sa faci parte din acest grup sau
sa fii solidar cu el. Acolo unde opinie exercita influenta
asupra actiunii, obiectivitatea nu mai este de ajuns, numai daca
prin aceasta se intelege punctul de vedere al unui grup mai larg
care ii inglobeaza in acelai timp pe adversari i pe cel neutru".

Acesta din urma este apt sa judece nu ca neutru, caruia oricine ii


poate reproa de altfel neutralitatea in numele unor principii
comune de justitie sau de drept, ci pentru este impartial: a fi
impartial nu inseamna sa fii obiecfiv, inseamna sa faci parte dintrun acelai grup cu cei care sunt judecati, fara a fi luat in prealabil
partea vreunuia dintre ei. In multe dezbateri, problema de a ti
cine are calitatea de a interveni, ba chiar de a judeca, este grea i
delicata, pentru unii au preconceputa, iar altii nu sunt
membrii grupului. Atunci cand s-a pus problema judecarii
ofiterilor francezi care preferasera loialitatea militara continuarii
razboiului impotriva Germaniei in 1940, francezii nu erau
indreptajifi sa judece, pentru c3 ei luasera pozifie, iar strainii i in
special neutrii, pentru nu f3ceau parte din grupul respectiv.
Imparjialitatea, daca este conceputa ca aceea a unui
spectator, poate absenfa oric3rei atracfii, cercetare f3r3
participare la dezbateri, atitudine care transcende conflictele.
Dimpotriva, dac3 ea trebuie s3 caracterizeze un agent, este mai
degraba un echilibru de

forje, atenjie maxima la interesele in cauza, dar repartizata

in mod egal intre punctele de vedere1.


Astfel, imparfialitatea se g3sete in domeniile in care
gSndirea i actiunea sunt intim amestecate, intre obiectivitatea
care nu ii ofera ter- Jului nici calitate de a interveni i spiritul
partizan care il descalifica.
De prea multe ori nu a fost bine cunoscut faptul , sub
imperiul unui obiectivism abstract, gandirea care determina
actiunea are un statut diferit de enunturile integrate intr-un sistem
tiintific. Dar, pe de alta parte, este esential sa se prevada
posibilitate de a ne separa convingerile de interese i de pasiuni.
Este aproape un loc comun insistenja pe felul in care
sperantele $i dorintele noastre ne determina convingerile.

Tot ce exista om pe p3mant, ne spune Pascal, este

impins a crede nu prin dovada, ci prin consimjamant1.


i incearca sa explice acest fenomen insistand pe faptul
(...) lucrurile sunt adev3rate sau false dupa chipul cum sunt
privite. Voinfa care se complace mai degraba in cele false
decat in celelalte, indep3rteaza inintea de la cercetarea acelor
calitati pe care nu-i place s3 le vada. Spiritul, mergand man3
in man3 cu voin(a, se oprejte la acel chip al lucrului -i
place ei; astfel, el judeca prin ceea ce vedeT
William James justifica opiniile care ne favorizeaza
dorintele, pentru , intarindu-le pe cele din urma, fac mai
probabile ansele acestora de succesT Alti scriitori, mai
rationaliti, retin efectele acestui factor de dezirabilitate, pe care

il considera responsabil de caracterul irational al opiniilor

noastre1. Dar nu este vorba, in cele doua cazuri, decat de ipoteze


de ordin general, verificare este dificila, cand lipsesc
criteriile unei opinii fondate obiectiv". De aceea, un studiu ca cel

al lui Lund1, care arata corelare de 0,88 intre dezirabilitatea


unor teze i gradul de convingere pe care il inspirS, in timp ce
corelarea ar fi slaba intre convingere $i cunoatere, sau intre
convingere i elemente de dovada, a fost criticat de catre
sociologul american Bird in termeni deloc lipsiti de ironie:

3 tem, spune el, c3 analiza coeficientilor de corelare


nil Ias3 mare loc imaginajiei, in a?a fel incat dorinta s3 fi

determinat credinta c3 dorinta determina credinta1.


De fiecare data cand este necesar s3 se respinga acuzatia c3
dorin- tele noastre sunt acelea care ne-au determinat credintele,
este indispen- sabil s3 furniz3m dovezi, nu ale obiectivitatii, ceea
ce este irealizabil, ci ale impartialitatii noastre, indicand
circumstantele in care, intr-o situatie similara, am actionat contrar
a ceea ce putea interesul nostru i precizand, eventual,
regula sau criteriile pe care le urmarim, care ar fi valabile pentru
un grup mai larg ce i-ar ingloba pe toti interlo- cutorii $i care, in
ultima instanta, s-ar identifica cu auditoriul universal.
Nu trebuie totui niciodata s3 uitam c3, chiar in acest caz,
propria conceptie despre auditoriul universal este cea prezentata
i c3 tezele despre care se pretinde c3 trebuie s3 fie valabile
pentru toata lumea ar putea g3si detractori, care nu sunt neap3rat
smintiti sau de rea-credin- J3. A nu admite acest lucru ar insemna
s3 ne expunem reprojului de fanatism. Atunci cand este vorba de
adev3ruri, intemeiere apeleaz3 la criterii recunoscute ca
indiscutabile, cum nu ne aflam intr-o situatie in care recurgerea la
argumentare este posibila, nu poate fi vorba de fanatism.
Fanaticul este cel care, aderand la tez3 contestata, i a c3rei
dovada indiscutabila nu poate fi furnizata, refuza totui s3 ia in
considerare posibilitatea de a supune unei discujii libere i, in
consecinfa, refuza condifiile prealabile care ar permite, pe aceasta
pro- , exercifiul argumentarii.
Asimiland adeziunea la teza cu recunoaterea adev3rului
absolut al acesteia, se ajunge uneori nu la fanatism, ci la
scepticism. Cel care pretinde unei argumentari s3 fumizeze
dovezi constrangatoare, dovezi demonstrative, i care nu se
mulfumejte cu mai pufin pentru a adera la tez3, ignora, ca i
fanaticul, caracterul propriu demersului argumentativ. Acesta,
tocmai pentru ca tinde sa justifice alegeri, nu poate furniza
justificSri ce ar incerca sa arate c3 nu este de ales, $i singurS
solutie Ii se ofer3 celor care analizeazS problema.
Dovada retorica nefiind niciodata absolut necesar3, spiritul
care ii da adeziunea la concluziile unei argumentari face
printr-un act care il angajeaza i de care este responsabil.
Fanaticul accepta acest angaja- ment, dar in felul unuia care se

inclina in fata unui adev3r absolut i irefutabil; scepticul refuza


acest angajament sub pretextul c3 nu i se pare c3 poate fi
definitiv. El refuza s3 adere pentru c3 i$i face in leg3- tur3 cu
adeziunea idee care seam3n3 cu cea a fanaticului: $i unui, i
ceiaialt ignora faptul c3 argumentarea vizeaza alegere intre
lucruri posibile; propunand $i justificand ierarhia acestora, ea
urm3re$te s3 fac3 rationaia decizie. Fanatismul i scepticismul
neag3 acest rol al argumentarii in deciziile noastre. Acejtia
incearc3 amandoi s3 lase, in lipsa unui motiv constrangator, frau
liber violentei, respingand anga- jarea persoanei.

Partea a doua
Punctul de plecare al argumentarii

CAPITOLUL
I

Acordul

15. Premisele argumentarii


Analiza pe care facem noi argumentarii va privi mai intai
ceea ce este admis ca punct de plecare al rationamentelor i apoi
felul in care acestea se desfaoar3, grade unui ansamblu de
procedee de legatura i de disociere. Aceasta imp3rtire,
indispensabila pentru expozeu, nu trebuie s3 fie r3u inteleasa.
Intr-adev3r, derularea, ca $i punctul initial al argumentarii
presupun acordul auditoriului. Acest acord se refera cand la
continutul premiselor explicite, cand la legaturile particulare
utilizate, cand la maniera de a ne servi de aceste legaturi: de la un
cap3t la celaialt, analiza argumentarii privete ceea ce este
Morale ct euseignement, 1951-52,

nr. 2 fi 3.
1 CICERON, Partitioaes oratoriae, 90. (Ed. rom.:
Editura Saeculum Vizual, Bucurefti, 2007,
90, p. 75; n.t.)
1 QUINTILIAN, De Institutione Oratorio, vol. I, cartea
III, cap VIII, 38 fi urmatoarele, p. 300
fi urmatoarele.
1 M. MILLIOUD, op. cit., vol. 70, p. 173.
1 M. WERTHEIMER, Productive Thinking, pp. 135-136.
1 ARISTOTE, Rhetorique, cartea I, cap. 3, 1358
b, 2-7 . CICERO, Orator, 37; Partitiones oratoriae, 10;
QUINTILIAN, Aria oratorica, vol. I, cartea III,
cap. IV.
1 Cf. 11: Genul epidictic.
1 STERNE, Vie et opinions de Tristram Shandy, liv.I, chap.
XVIII, p. 45. (Ed. rom.: Polirom, lafi,
2004, p. 60; n.t.)
1 Cf. remarcile lui L. FEST1NGER despre cea
mai micS tendintS cStre comu- nicare la
definStorii de opinii mediane, Psychol. Review,
vol. 57, n 5, sept. 1950, p. 275.
1 VICO, ed. Ferrari, vol. II, De uostri lewporis studiorum
ratione, p. 10.
1 GRACIAN, L'homine de cour, trad. Amelot de la
Houssaie, p.85. (Ed. rom. Humanitas,
Bucuresti, 1994, pag.102; n.(.)
1 M. PRADINES, Traite de psychologic generate, vol. II,
pp. 324-325.
1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Stir la parole de Diet/,
p. 153.
1 DEMOSTENE, Discursuri ft pledoarii politice, 1.1:
Despre organizareafinanciara, 36.
1 Cf. 2: Contactul spiritelor.

presupus ca admis de catre auditori. Pe de alta parte, alegerea


ins3$i a premiselor i formularea lor, cu adaptarile pe care le
comporta, nu sunt decat rar lipsite de valoare argumentadva: este
vorba de pregatire pentru radonament care, mai mult decat
aranjare a elementelor, constituie deja un prim pas in utilizarea
lor persuasiva.
Udlizand premisele care vor servi drept baz3 pentru
construcda sa, oratorul conteaza pe adeziunea auditorilor s3i la
propozijiile de plecare, dar acejtia pot s3 i- refuze, fie pentru c3
ei nu adera la ceea ce oratorul le prezinta ca dobandit, fie pentru
c3 ei percep caracterul unilateral al alegerii premiselor, fie c3
pentru c3 sunt lovid de caracterul tendenfios al prezent3rii lor.
Datorita faptului c3 critica unui aceluiai enunt se poate realiza
pe trei planuri diferite, analiza pe care facem noi premiselor va
1* SAINT-EVREMOND, t. IX, p. 19, Dup3
PETRONIUS, Satyricon, III, p. 3.
1 QUINTILIAN, Aria oratorica, vol. I, cartea ,
cap. VIII; vol. Ill, cartea XII, cap. I.
1 AR1STOTEL, Retorica, 1, cap. 2,1357 a fi 1358
a.

1 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Part


III, cap. I, , p. 174.
1 A. REYS, El Deslinde, p. 40. (Jules ROMAINS, Les
homines de bonne iwlonte, vol. XII: Les createitrs, cap. I la
VII); cf. Y. BELAVAL, Les philosophes etleurlangage, p.
138.
1 J. MAROUZEAU, Precis de stylistique fraii(aise,
p. 208.
1 E. HUSSERL,

Criza $tiinfelor europene, p. 142.


1 J. BENDA, La trahison des clercs, 1928.
1 Cf. Ch. PERELMAN i L. OLBRECHTS-TYTECA,
Rhetorique et philosophie, pp. 3 i urm. (Logique et
rh6torique).
1 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Partea
11: Of Persuasion, cap. I, 1, p. 115. Cf.
Charles L. STEVENSON, Ethics and Language, pp. 139140.
1 ROUSSEAU, Emile, liv. Ill, p. 203.
1 PASCAL, Bibl. de la PI eiade, Pensees, 470,
(195), p.961 (252 ed. Brunschvicg). (Ed.
rom.: Cugelari, Editura Aion, Oradea, 1998, p.
263; u.t.)
1 G. DUMAS, Traitc de psychologie, t. II, p. 740.
1 W. Dill SCOTT, Influencing men in business, p. 32.
1 Cf. KANT, Critique de la raison pure, p.9. (Ed. rom,:
p. 27; ii.f.)
1 KANT, Critique de la raison pure, pp.634-635. (Ed.
rom.: Univ. Enciclopedic Gold, Bucure^ti,
3

CAPITOLUL
I

confine trei capitole, consacrate succesiv acordului care prive$te


premisele, alegerii acestora i prezentdrii lor.
Vom discuta pentru inceput despre substanta acordurilor care
pot servi drept premise. Analiza noastr3 nu va tine, evident, s3
stabileasca inventarul a tot ce este susceptibil de a consdtui
obiect al credinjei sau al adeziunii: ne vom intreba care sunt
tipurile de obiecte de acord care
joac3 un rol diferit in procesul argumentativ. Credem va fi
util, din acest punct de vedere, s3 grup3m aceste obiecte in dou3
categorii, una referitoare la real, care ar contine faptele,
adevSrurile i prezumtiile, cealaltS referitoare la preferabil, care
ar contine valorile, ierarhiile ?i locurile preferabilului.
2009, pp. 582-583; n.t.)
1 Cf. in special FENELON, Dialogues sur I'eloquence,
6d. Lebel, t. XXI, p. 43.
1 Ed. CLAPAREDE, La genese de I'hypothese, Prefata.
1 KANT, Critique de la raison pure, p.635. (Ed. rom.:
Univers Enciclopedic Gold, Bucureti, 2009,
pp. 582-583; n.t.)
1 G. DUMAS, Traitede psychologie, t. II, pp. 197-198,
200.
1 V. PARETO, Traite de sociologie generate, 1.1, cap. IV,
589 i 599.
1 In special la H. LEFEBVRE, A la lumiere dti
maleriaUsme dialectique, I, Logique formelle, logique
dialectique, p. 29.
1 J. N. FINDLAY, Morality by Convention,
Mind, vol. LIII, p. 160. Cf. Arthur N. PRIOR,
Logic and the basis of ethics, p. 84.
1 Jean-Paul SARTRE, Situations, II, pp. 192-193.
1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea 1,
cap. II, 29; cf. $i Dale CARNEGIE, Arta de a
vorbi in public, p. 154 ?i distincjia lui K.
RIEZLER intre one-way communication" ji
two-way communication" in Political
decisions in modern Society, Ethics, janv.
1954, 2, II, pp. 45-46.
1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea II,
cap. XX, 7.
1 PLATON, Gorgias, 487 d-e. (Ed. rom.: Ed.
5tiin(ific3 i EnciclopedicS, Buc., 1975, p.
345; n.t.)
1 V. PARETO, Traite de sodologie gene rale, 1.1, 612,
p. 329.
1 E. GOBLOT, La logique des jugements de valeur,
p. 17.

Conceptia pe care ne-o facem despre real poate, in limite


largi, s3 varieze dupa conceptiile filosofice pe care le susfinem.
Totuji, tot ceea ce, in argumentare, este presupus a se referi la
real, se caracterizeaz3 printr-o pretentie de validitate pentru
auditoriul universal. DimpotrivS, ceea ce se refers la preferabil,
ceea ce determina alegerile noastre $i care nu este conform cu
realitate preexistenta, va fi legat la un punct de vedere determinat
pe care nu-1 putem identifica decat cu cel al unui auditoriu
particular, oricat de vast ar fi el.
S-ar putea contesta cu uurinta intemeierea unui clasament
in tipuri de obiecte de acord, acela pe care il vom propune, dar
credem c3 este greu s3 nu recurgem la el dac3 vrem s3 facem
analiza tehnica i care s3 se refere la argumentari aa cum se
prezinta ele. Fiecare auditoriu va admite doar un numar
1 Eugene DUPREEL, Les Sophistes, pp. 76, 77, 260,
263.
1 Cf. Ch. PERELMAN, La mthode dialectique
eHe role de l'interlocuteur dans le
dialogue, Revue de nietaphisique et de morale, 1955, pp. 26
la 31.
1 Cf. Karl DORR, Die Entwicklung der
Dialektik von Platon bis Hegel, Dialectica, vol.
1, n"l, 1947; Richard MC KEON, Dialectic and
political thought and action, Ethics, oct.
1954.
1 Cf. A. C. BAIRD, Argumentation, Discussion and
Debate, p. 307.
1 SCHOPENHAUER, ed. Piper, vol. 6: Eris. dialektik,
p.394. (Ed. rom.: p. 24; u.t.)
1 A. REYES, El Desliude, p. 203.
1 BENTHAM, 1.1: Tacticjue des assemblies
politiques diliberantes, p. 391.
1 RONSARD, Bibl. de la P!iade, vol. I, liv.
II, XLIII, p. 260.
1 PASCAL, Bibl. de la Pleiade, Pensees, p. 891
(260. ed. Brunschvicg). (Ed. rom.: Aion,
Oradea, 1998, pp. 265-266; u.l.)
1 Cf. Prefata autorului cStre cititor.
J

1 SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 3: Die Welt als Wille intd Vorslellung,
2.Band, cap. IX, p. 112.

1 J. S. MILL, Un sisteni de logicii, vol. I,


lntroducere, p. 5.
1 A. Ed. CHAIGNET, La rhetorique et son histoire, p.
93.
1 ISOCRATE,

Discursuri: Nicocles, 8.
1 R. CRAWSHAY-WILLIAMS, The comforts of unreason, pp.
74 i urm.

CAPITOLUL
I

determinat de obiecte care tin de fiecare din aceste tipuri. Dar


obiecte din fiecare tip se g3sesc in argumentarile cele mai
diverse. Ele se g3sesc de altfel i ca tipuri de obiecte de
dezacord, adica drept puncte care pt fi subiectul unui litigiu. In
afara de problema acordurilor, dou3 ordine de consideratii vom
refine in acest prim capitol: este vorba despre conditiile in care se
g3sesc premisele, fie pe baza unor acorduri speciale care
guvemeaza anumite auditorii, fie in functie de starea discutiei.
Primul ordin de consideratii este mai degraba static, in sensul ca
studiaza caracterul acordurilor unor anumite auditorii constituite;
celaialt este mai dinamic, in sensul c3 se asociaza acordurilor in
m3sura in care sunt legate de progresul discufiei. Dar ceea ce ne
va interesa in acest dinamism, dat fiind faptul c3 studiem
premisele, va fi s3 aratam efortul oratorului de a c3uta
1 SCHOPENHAUER, 6d. Brockhaus, vol. VI:
Parerga fi Paralipomeua, II, chap. VIII; Zur Ethik",
118, p.249 (Ed. rom.: Alfa, la5i, 2011, p.
234; n.t.)
1 Analizat de E. AUERBACH, Mimesis, pp. 234235. (Le rconfort de Madame du Fresne,
publicat de J. NEVE, Antoine de La Salle, pp. 109140.)
1 LEIBNIZ, ed. Gerhardt, vol. V: Nouvenux essais
sur Ieiitciidemenl, pp. 445-448. (Ed. rom.: ALL
Educational, Buc., 2003, p. 397-398; n.t.)
1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, cartea II,
cap. I, 1, 2, 8, 9. Cf. A. Ed. CHAIGNET,
La rlietoriqiie et son histoire, p. 235.
1 Cf. Aubrey GWYNN, Roman education from Cicero to
Quintilian, pp. 98-99.
1 Cf. ARISTOTEL, Retorica, cartea I, cap. 3,1358
b, 2.7 i 1358 b, 20-29. V. mai sus auditoriul ca
spectator in 4: Auditoriul in calitate de
construcjie a oratorului.
1 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Part.
Ill, cap. I, 6, p. 190.
1 DEMOSTENE, Harangues et plaidoyers politiques, t.I: Premiere
philippique, 30. (Ed. rom.: Edit, pentru
LiteraturS, Buc., 1969, 30; n.t.)
1 Idem, Troisieme Olyiithieune, 14. (Ed. rom.:
Olintica a trcia, 14; n.t.)
1 Dac3 timpul scurs diminueaz3 in general
efectul discursului, situatia nu st3 mereu
astfel. Psihologii americani au avut
surpriza de a decela, in anumite cazuri, un
efect intarziat, sleeper effect". Cf. . I.
HOVLAND, A. A. LUMSDAINE i F. D. SHEFFIELD,

manifestable explicite sau implicite ale unei adeziuni pe care s3


poata conta.
a) TIPURILE DE OBIECT DE ACORD
g 16. Faptele i adev&rurile
Printre obiectele de acord care apartin realului, vom distinge,
pe de parte, faptele i adevarurile, pe de alta parte, prezumtiile.
Nu ar fi nici posibil i nici potrivit cu intenfia noastra s3 d3m
faptului definite care s3 permita, in toate momentele i in toate
locurile, considerarea cutarei sau cutarei date concrete drept un
fapt. Trebuie, dimpotriva, s3 insistam pe aceea c3, in
argumentare, notiunea de fapt" este caracterizata numai de ideea
pe care avem despre un anumit fel de acorduri cu privire la
pp. 71, 182, 188-200.
Pentru interpretarea fenomenului: cf. . I.
HOVLAND i W. WEISS, The influence of source
credibility on communication effectiveness,
Publ. Op. Quaterly, 1952,15, pp. 635-650; H. C.
KELMAN i . I. HOVLAND, Reinstatement" of
the Communicator in delayed measurement of
opinion change, ]. of abn. and soc. Psych., 48, 3, pp.
327-335; W. Weiss, A sleeper effect" in
opinion change, J. of abn. and soc. Psych., 48, 2, pp.
173-180.
1 Verdun L. SAULNIER, L'oraison fitnebre au XVI siecle,
Bibliotf^que d'Humanisme et Renaissance, t.
X, 1948, pp. 126-127.
1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la parole de Dien, pp.
148-150.
1 LA BRUYERE, Bibl. de la Pleiade, Les caracteres,
De la cliaire, 11, pag. 460. (Ed. rom.: Editura
pentru LiteraturS, Bucureti, 1968, p. 277;
Experiments on Mass Communication,

11.t.)

1 A. BOULANGER, /Elius Aristide, p. 94.


1 G. TARDE, La logique sociale, p. 439.
1 TIMON (Cormenin), Livre des orateurs, pp. 152 la
172.
1 J. DRIENCOURT, La propagande. Nouvelle force
politique, 1950.
1 Harold D. LASSWELL, The study and practice of
propaganda, in H. D. LASSWELL, Ralf D. CASEY i Bruce Lannes SMITH,
Propaganda and Promotional Activities, an
annotated bibliography, 1935, p. 3.
1 ISOCRATE, Discursuri: Busiris, 47. (Ed. rom.:
Editura pentru Literatur3, Buc., 1969, p.
232; a.i.).
1 S. WEIL, L'enracinement, p. 164.

CAPITOLUL
I

anumite date, cele care se refera la realitate obiectiva $i care ar


desemna, in ultima analiza, pentru a-l cita pe Poincare1, ceea ce
este comun mai multor fiinte ganditoare i ar putea fi comun
tuturor". Aceste ultime cuvinte sugereaz3 imediat ceea ce am
numit acordul auditoriului universal. Maniera de a concepe acest
auditoriu, incarn3rile acestui auditoriu, pe care le recunoajtem,
vor fi deci determinante pentru a decide in Ieg3tur3 cu ceea ce,
intr-un caz sau in altul, va fi considerat drept fapt i care se
caracterizeaz3 printr-o adeziune a auditoriului universal,
asemenea adeziune, incat ar fi inutil s3 intarim. Faptele se
sustrag, cel putin provizoriu, argumentarii, adic3 intensitatea
adeziunii nu trebuie s3 fie amplificata, nici generalizata i
aceasta adeziune nu are deloc nevoie de justificare. Adeziunea nu
va fi, de fapt, pentru individ, decat reactie subiectiva la ceva ce
se impune tuturor.
1 ARISTOTEL, Respingeri sofistice, cap. 2,165 b.
1 Cf. 26: Acorduri ale unor auditorii
particulare.
1 Cf. Ch. PERELMAN, Education et rhetorique,
Revue beige de psychologic et de pedagogic, decembrie 1952.
1 Cf. E. WEIL, Logique de la philosophic, p. 24.
1 Fragmente pentru teoria cunoaterii a lui
E. DUPREEL, Dialectica, 5, p. 76. Despre retorica
in calitate de triumf al persuasiunii asupra
forfei brutale, cf. G. TOFFAN1N, Storia dell'
umaiiesimo, pp. 173-175.
1 G. CALOGERO, Why do we ask why, Actes du XI Congres
international de Philosophic, XIV, p. 260.
1 G. CALOGERO, V6rit6 et liberty, Actes du X
Congres international de Philosophie, p. 97. tn italiana, in
anexa la Logo e Dialogo, p. 195.

1 ARISTOTEL, Topica, cartea I, cap. 11,105 a. (Ed. rom.: In: Organon, Editura
IRI,Bucureti, 1998, vol. II, pp. 317-318; n.t.).

1 ARISTOTEL, ibid., cartea VIII, cap. 9,160 b.


1 Cf. 71: Tehnicile de ruptura $i de
franare opuse interacfiunii act-persoan3.
1 Despre tendinta c3tre unanimitate, cf. L.
FEST1NGER, Informal social communication,
Psychol. Rev., 57, 1950, pp. 271-282, ji experien|
e ale lui L. FESTINGER i J. THIBAUD,
Interpersonal communication in small groups,
]. of abnormal and social Psychol., 46, 1951, pp. 92-99, de
K. W. BACK, Influence through social
communication, ]. ofabnonnal and social Psychol, 46,1951,
pp. 9-23.
1 DEMOSTENE, Discursuri: Olintica intiiin, 19. Cf. nota
lui M. CROISET, p. 93.

Nu ne aflam in prezenta unui fapt, din punct de vedere argumentativ, decat dac3 putem postula despre el un acord universal,
necontroversat. Dar, in consecinta, nici un enunt nu este sigur c3
se bucur3 definitiv de acest statut, pentru c3 acordul este
intotdeauna susceptibil de a fi reconsiderat1 i unui dintre
participants la dezbatere poate refuza calitatea de fapt celor
afirmate de adversar. Vor exista deci dou3 moduri normale pentru
un eveniment de a pierde statutul de
fapt: cand apar indoieli in sanul auditoriului c3ruia ii era
prezentat fi cand acest auditoriu este extins, ad3ugandu-i-se alti
membri, li se recunoafte calitatea de a judeca acest lucru
fi care nu admit c3 este vorba despre un fapt. Acest al doilea
proces intr3 in joc incepand cu momentul in care se poate ar3ta in
mod eficient c3 auditoriul care admitea faptul nu este decat un
auditoriu particular, concepfiilor c3ruia se opun cele ale
membrilor unui auditoriu I3rgit.
Nu ne baz3m pe nici un criteriu care s3 ne permit3, in toate
circumstanfele fi independent de atitudinea auditorilor, s3
afirm3m c3 ceva este un fapt. Totufi, putem recunoafte c3 exist3
anumite conditii care favorizeaz3 acest acord, care permit cu
ufurint3 ca faptul s3 fie ap3rat impotriva neincrederii sau a relei
vointe a vreunui adversar: astfel stau lucrurile, in special atunci
cand dispunem de un acord in privinja conditiilor de verificare;
totufi, de indat3 ce trebuie s3 facem efectiv ca acest acord s3
intervin3, ne afI3m in plin3 argumentare. Faptul ca premis3 este
un fapt necontroversat.
Simpla reconsiderare este de ajuns deci pentru a face ca un
enunt s3-fi piard3 statutul privilegiat. Dar, cel mai adesea, pentru
a combate prestigiul a ceea ce a fost admis ca fapt, interlocutorul
nu se va multu- mi cu simpl3 negare pe care am putea-o g3si
pur fi simplu ridicol3. El se va str3dui s3-fi justifice atitudinea
fie ar3tand incompatibilitatea enunpjlui cu alte fapte fi
condamnandu-1 pe primul in numele coe- rentei realului, fie
ar3tand c3 afa-zisul fapt nu constituie decat conclu- zia unei
argument3ri care, afa cum este, nu este constrang3toare.
1 Cf. Edwin N. GARLAN, Legal realism and justice, p.
78.
1 PASCAL, Bibl. de la Pleiade, Despre arta de a
convinge, p. 376. (Ed. rom.: Editura
5tiin(ific3, Bucure$ti, 1967, p. 165; n.t.)
1 R. CRAWSHAY-W1LLIAMS, 77ie comforts of unreasom,
pp. 8 $i urm.
1 LUND, The Psychology of belief, }. of abii. and
social Psychology, XX, apr. $i iul. 1925.
1 Ch. BIRD, Social Psychology, p. 211.
1 H. POINCARE, La valeur de la science, Introduction,
p. 65.
1 Cf. Ch. PERELMAN i L. OLBRECHTS-TYTECA, Rhetoiique et philosophic, p.
2(Logique et rhetorique), p. 51 (Acte et personne dans l'argumenlation).

CAPITOLUL
I

De indat3 ce nu mai este utilizat ca punct de plecare posibil,


ci drept concluzie a unei argument3ri, faptul ifi pierde statutul: el
il va putea rec3p3ta, dar cu condifia s3 fie detafat de contextul
argumen- tativ, adic3 dac3, din nou, ne afl3m in fafa unui acord
care nu depinde de condifii argumentative care s3 permit3
intemeierea dovezii sale. S3 not3m c3 pierderea statutului de
fapt, prin inserare intr-un context argumentativ c3ruia nu-i mai
este baz3, ci una dintre concluzii, apare adesea in filozofie, unde
constructia unui sistem argumentativ conduce foarte adesea la a
lega faptele, cele admise mai inainte ca atare in modul cel mai
banal, cu argumentare ce pretinde c3 le intemeiaz3.
Faptele care sunt admise pot fi fie fapte de observajie - fi
aceasta va fi, probabil, fracfiunea cea mai important3 a
premiselor -, fie fapte presupuse, convenite, fapte posibile sau
probabile. Exists aici mas3 considerabilS de elemente care se
impune sau pe care ne strSduim s3 impunem auditorului. Si
unele, i celelalte pot fi recuzate i ii pot pierde statutul de fapt.
Dar atata timp cSt se bucurS de el, ele vor trebui s3 se
conformeze structurilor realului admise de cStre auditoriu i vor
trebui sS se apere tmpotriva altor fapte care ar veni In
concurenfS cu ele intr-un acelaji context argumentativ.
Noi aplicSm la ceea ce numim adevaruri tot ceea ce tocmai
am spus despre fapte. Se vorbete in general despre fapte pentru
a desemna obiecte de acord precis, limitate; dimpotrivS, vor fi
desemnate de preferintS sub numele de adevaruri sisteme mai
complexe, referitoare la legSturi intre fapte, fie c3 este vorba
despre teorii tiintifice, fie c3 este vorba despre concepfii
filosofice sau religioase care transcend experienta.
Chiar dac3, aa cum subliniazS Piaget, datele psihologice
cunos- cute actualmente nu ne permit nici mScar sS ne imaginSm
putem atinge fapte izolate1, distinctia intre fapte $i adevaruri
ni se pare oportunS i legitimS pentru obiectul nostru, pentru cS
ea corespunde uzajului obijnuit al argumentarii care se bazeazS
cand pe fapte, cand pe sisteme de importantS mai generals. Dar
nu ne-ar pIScea sS tranjSm, odatS pentru totdeauna, problema
filosoficS a raporturilor dintre fapte $i adevSruri: aceste raporturi
caracterizeazS concepfii despre auditorii diferite. Pentru unii,
faptul se opune adevSrului teoretic precum contin- gentul
necesarului, pentru altii, precum realbl schematicului; putem de
asemenea concepe raportul lor in aa fel incat enuntul unui fapt
sS fie un adevSr i orice adevSr sS enunfe un fapt.
Atunci cand din maniera de a concepe raporturile lor
reciproce rezult3 un primat al faptelor sau al adev3rurilor, faptele
$i adevSrurile nu pot fi utilizate cu exact aceeaji valoare ca punct
de plecare al argument3rii. Doar unui din cele douS este presupus
a beneficia pe deplin de acordul auditoriului universal. Dar s3 nu
uitSm cS acest primat nu este in general invocat decat atunci
cand cele dou3 tipuri de obiecte sunt confruntate. Dimpotriv3, in
practica de fiecare zi, fapte $i sisteme pot fi luate f3r3 distinctie
in considerate ca punct de plecare al argumentSrii.
1 J. PIAGET,

Traite de logiqtie,

p. 30.

Cel mai adesea, se utilizeaz3 fapte i adev3ruri (teorii


tiintifice, adev3ruri religioase, spre exemplu) ca obiecte de
acord distincte, dar intre care exista legaturi ce permit transferul
acordului: certitudinea faptului A, combinat cu credinta in
sistemul S, antreneaz3 certitudinea faptului B, adica a admite
faptul A, plus teoria S, inseamna a admite B.
In loc sa fie admis ca legatura certa, raportul intre A i
poate s3 nu fie decat probabil: se va admite c3 aparitia faptului A
antreneaza, cu anumita probabilitate, aparijia lui B. Cand
gradul de probabilitate al lui poate fi calculat in funcjie de
fapte i de teorie in legatura cu care acordul este necontestat,
probabilitatea prev3zut3 nu este obiectul unui acord de alta
natura decat acordul care privete faptul cert. Acesta este motivul
pentru care asimiiam unor acorduri despre fapte pe cele care
privesc probabilitatea evenimentelor de un anumit tip, in m3sura
in care este vorba despre probabilitati calculable.
Kneebone1 subliniaza foarte just in aceasta privinta c3
verosimi- litatea (likelihood") se aplic3 unor propozitii,
concluziilor inductive in special i, prin aceasta, nu este
cantitate masurabila, in timp ce probabilitatea este un raport
numeric intre dou3 propozitii care se aplica unor date empirice
specifice, bine definite, simple. Domeniul probabilitatii este deci
legat de cel al faptelor i al adevarurilor $i se caracterizeaza
pentru fiecare auditoriu in functie de acestea.
17. Prezumtiile
In afara de fapte ji de adevaruri, toate auditoriile admit
prezumtii. Acestea beneficiaza i de acordul universal, totuji
adeziunea la prezum(ii nu este maxima, ne ateptam ca aceasta
adeziune s3 fie intarita, la un moment dat, de alte elemente. Cei
care admit prezumfia conteaza chiar, de obicei, pe aceasta
intarire.
argumentare prealabila poate tinde s3 stabileasc3 ideea c3
exista anumite prezumfii, tot aa cum argumentare poate tinde
s3 arate c3 ne afl3m in prezen(a unui fapt. Dar cum prezumtiile,
prin natura lor, sunt predispuse la a fi int3rite, se pare c3, in
Ieg3tur3 cu acest punct, nuanf3 importanta trebuie s3 fie
subliniata: in timp ce justificarea unui fapt risca intotdeauna s3-i
diminueze statutul, nu acelaji lucru se intampia in ceea ce
privejte prezumtiile; pentru a-i p3stra statutul, nu este deci
deloc nevoie ca ele s3 fie deta$ate de eventuala argumentare
prealabiia. Totodata, cel mai adesea, prezumtiile sunt admise de
la bun inceput, ca punct de plecare al argumentarilor. Vom vedea
chiar c3 unele pot fi impuse unor auditorii legate prin conventii.
Utilizarea prezumtiilor duce la enunturi
verosimilitate nu decurge deloc dintr-un calcul aplicat unor date
1 G. T. KNEEBONE, Induction and Probability,
Proceedings of the Aristotelian Society, New Series, vol. L,
p. 36.

CAPITOLUL
I

de fapt i nu ar putea decurge dintr-un astfel de calcul, chiar


perfectionat. Desigur, frontierele dintre probabilitatea calculabila
- cel putin in principiu - i verosimilitate pot varia in functie de
conceptiile filosofice. Dar, pentru a aduce enunturile ce rezulta
din prezumtii la enunturi de probabilitate calculabila, ar trebui s3
le modific3m, in orice caz, formularea i forja argumentativ3. S3
cit3m cateva prezumtii de uzaj curent: prezumtia conform c3reia
calitatea unui act manifesta pe cea a persoanei care 1-a f3cut;
prezumtia de credulitate naturala, care face ca prima noastr3
micare s3 fie aceea de a considera drept adev3rat ceea ce ni se
spune i care este admisa atata timp i in m3sura in care nu avem
motiv s3 ne indoim; prezumtia de interes dup3 care tragem
concluzia c3 orice enunj adus la cunotinta noastr3 este presupus
a he interesa; prezumtia care privejte caracterul rational al
oric3rei actiuni umane.
Prezumtiile sunt legate in fiecare caz particular de ceea ce
este normal i de ceea ce este verosimil. prezumtie mai
generala decat toate cele pe care le-am mentionat este aceea c3
exista pentru fiecare categorie de fapte $i, mai ales, pentru
fiecare categorie de comporta- mente un aspect considerat
normal ce poate servi drept baz3 pentru rationamente. Existenta
chiar a acestei leg3turi intre prezumtii i normal constituie
prezumtie generala admisa de c3tre toate auditoriile. Se prezuma,
pan3 la proba contrarie, c3 normalul este ceea ce se va produce,
sau s-a produs, sau mai degraba c3 normalul este baz3 pe care
putem conta in rationamentele noastre1. Aceasta baz3 corespunde
oare unei reprezentari ce poate fi definita in termeni de distribute
statistica a frecvenjelor? Nu, f3r3 indoiaia. i acesta este unui
din motivele care ne oblig3 s3 vorbim despre prezumtii i
nu despre probabilitate calculata. Cel mult se poate spune c3,
grosso modo, ideea pe care ne-o facem despre normal, in
rationamentele noastre - in afara cazurilor in care calculul
frecventelor este efectiv practicat i in care ideea curenta despre
normal este eliminata pentru a face loc celei de caracteristica a
unei distribujii oscileaza intre diferite aspecte. Servin- du-ne de
limbajul statistic pentru a descrie aceste aspecte, vom spune c3
nojiunea de normal cel mai adesea, in acela$i timp i de
maniera divers accentuata, dup3 caz, ideile de medie, de mod
ca i de parte mai mult sau mai putin intinsa a unei distribute.
Astfel normalul, atunci cand este vorba despre capacitatea
care i se cere unui ofer, este tot ceea ce dep3$ete un minim;
atunci cand este vorba despre viteza unei ma$ini care a rasturnat
un pieton, este tot ceea ce este inferior unui maxim. In alte
cazuri, atentia se refera la toata partea centrala a curbei de
distribute, iar normalul se opune exceptio- nalului: dac3 ne
imagin3m distribute binomiala, normalul se refera cel mai
adesea la modul inconjurat de anumita marja in ambele sensuri.
Ca caracteristica a unei populatii (in sensul larg al acestui
termen i oricare ar fi elementele sale, animate sau inanimate,
1 Cf. F. GONSETH, La notion du normal,
Dialecticn, 3, pp. 243-252.

obiecte sau comportamente), est;e modul care domina cu


certitudine in toate prezumtiile bazate mai degraba pe obinuit
decat pe medie; este modul pe care il regasim ca punct de
comparatie in aprecierile de mare $i de mic; el este cel pe care il
g3sim la baza tuturor rationamentelor asupra comportamentului,
la baza prezumjiilor care pot justifica acel Einfiihlung ji pe care
oratorii il utilizeaza atat de mult atunci cand roaga staruitor
auditoriul s3 se puna in locul protejatilor s3i.
Dac3 prezumba bazata pe normal nu poate decat rareori s3
fie redusa la evaluare de frecvenfe ji la utilizarea unor
caracteristici determinate de distribute statistica, nu este mai
pujin util s3 clarificam nojiunea uzuaia de normal aratSnd c3 el
depinde intotdeauna de grupul de referinja, adic3 de categoria
totaia in funcjie de care se stabilete. Trebuie s3 not3m c3 acest
grup - care este adesea un grup social - nu este aproape niciodata
desemnat in mod explicit. Probabil c3 interlocutor se gandesc
rareori la aceasta; este totui clar c3 toate prezumjiile bazate pe
normal implica un acord cu privire la acest grup de referinja.
Acest grup este, in majoritatea cazurilor, cSt se poate de
instabil. Intr-adev3r, dac3 anumiti indivizi se indep3rteaza in
comportamentul lor de ceea ce este considerat normal, conduita
lor poatemodifica acest normal (statistic, vom spune c3 el poate
modifica media); dar, dac3 individul se indep3rteaza de normal
dincolo de anumite limite, el va fi exclus din grup $i, ca urmare,
grupul de referinta va fi cel modificat. Individul va fi considerat
nebun i exclus din comunitate, sau prea prost crescut pentru a
face parte dintre cei pe care ii frecventeaza lumea buna. S3 citam
un procedeu care ni se pare bazat pe astfel de excludere:
DumneavoastrjS, domnule, spuse Bloch intorcand-se catre
domnul d'Argencourt, caruia ii fusese prezentat odata cu
celelalte persoane, sunteti cu siguranta partizan al lui
Dreyfus, c3ci in strainatate toata lumea este de partea lui.
- Este afacere care nu-i privete decat pe francezi, nu-i a$a?
raspunse domnul d'Argencourt cu acea insolenta speciala
care consta in -i atribui interlocutorului pe care
tii bine ca nu impartae5te, de vreme ce tocmai a emis
una opusa1.
lnseamna s3-l excluzi pe interlocutor dintre oamenii
cumsecade la care aceasta opinie este normaia i la care ai deci
dreptul s3-i prezumi existenta. Nu numai grupul de referinta este
instabil, ci $i felul de a-1 considera poate varia: ne gandim
uneori la grupul real sau fictiv care actioneaza intr-un anumit fel,
uneori conform opiniei comune, care ii privejte pe cei care
actioneaza in cutare fel, sau conform opiniei celor considered
purtatorii de cuvant ai acestei opinii comune, sau conform acelui
ceva considerat de obicei ca fiind opinia acestor purtatori de
cuvant. Aceste conceptii diverse ale grupului de referinta vor juca
adesea, in argumentare, una impotriva celeilalte.
1 M. PROUST, In cautarcn timpului pierdut, vol. 3:
Giiennantes, II, p.85. (Ed. rom.: Uni vers, Buc.,
1989, p. 219; u.t.)

CAPITOLUL
I

In orice argumentare judicial intervin variadile grupului de


referinta. Vechea opozide dintre argumentarea prin motivele
crimei i prin conduita acuzatului corespunde la dou3 grupuri de
referinta diferite: primul mai larg, al doilea mai specific, adic3, in
al doilea caz, se extrag prezumtiile din ceea ce este normal pentru
nite oameni care s-au comportat, toata viata lor, precum
acuzatul.
Intr-o maniera generala, orice complement de informatie
poate provoca schimbare a grupului de referinta i prin aceasta
ne poate modifica conceptia despre ceea ce este remarcabil,
monstruos. Rolul oratorului va fi adesea acela de a favoriza
aceasta modificare, oferind informa^i noi. Cand avocatul
acuzatului se bazeaza pe circumstance atenuante, el sugereaza
schimbarea grupului de referinta: comporta- mentul prezumat,
acela care va servi drept criteriu pentru a-1 judeca pe acuzat, va
fi de acum inainte comportamentul normal al acestui nou grup de
referinta. Pe de alta parte, daca cercul relatiilor noastre se
I3rgete, anumite dotari naturale care ni se par remarcabile i$i
vor pierde acest caracter, pentru vom avea ocazia s3 le
intalnim adesea. Invers, faptul un deces are loc in randul
locuitorilor unui ora$ mare, nimic mai normal; daca acelaji
eveniment afecteaza micul cerc al relatiilor noastre, il g3sim
extraordinar. Opozitia dintre cele dou3 grupuri de referinta este
cea care permite, in acelaji timp, unora s3 se mire c3 un muritor
moare ?i altora s3 se mire de aceasta mirare.
Daca prezumtiile legate de normal sunt un obiect de acord,
trebuie, in afar3 de aceasta, s3 existe un acord subjacent cu
privire la grupul de referinta al acestui normal. Majoritatea
argumentelor care tind s3 arate este extraordinar, contrar
oric3rei prezumtii, faptul omul i-a putut g3si un glob pe
m3sura sa, presupun, f3r3 a spune cel mai adesea, c3 grupul de
referinta, cel al globurilor locuibile, este extrem de redus.
Dimpotriva, un astronom ca Hoyle, care considera lumile
locuibile sunt extrem de numeroase, va spune cu , daca
globul nostru nu ar fi locuibil, am fi in alta parte1.
Adesea chiar notiunile utilizate in argumentare presupun
unui sau mai multe grupuri de referinja care determina normalul,
f3r3 ca acest lucru s3 fie explicit; este cazul, spre exemplu, al
nojiunii juridice de neglijen^a: discujiile referitoare la aceasta
nofiune vor face singure s3 existenfa acestor grupuri.
Acordul bazat pe prezumtia normalului este presupus valabil
pentru auditoriul universal intocmai ca acordul asupra faptelor
verificate i asupra adevarurilor. De asemenea, acest acord este
adesea greu de deosebit de acordul asupra faptelor. Faptele
prezumate sunt, la un moment dat, tratate ca fiind echivalente cu
fapte observate $i pot servi, ca i acestea, drept premis3 pentru
argumentSri. Aceasta, desi- gur, pana la punerea in discutie a
prezumfiei. S-a operat deci un salt, prin care normalul ajunge s3
coincide cu ceva unic, care nu s-a intamplat decat data i care
nu se va mai intampla niciodata. S3 notam c3, precizand din ce
1 F. HOYLE, The nature of the universe, p. 90.

in ce mai mult conditiile pe care trebuie s3 le satisfac3 membrii


grupului de referin(3, s-ar putea ajunge, efectiv, la a-1 reduce pe
acesta din urma la un singur individ. Totu$i, chiar i atunci,
prezumtia referitoare la conduita acestui individ $i conduita reaia
a grupului de referinta nu se confunda, iar saltul ciudat despre
care este vorba, care permite rationarea asupra faptelor
prezumate in acelaji fel ca asupra faptelor observate, s-ar mai
p3stra inc3.
18. Valorile
Alaturi de fapte, de adev3ruri i de prezumtii, caracterizate
prin acordul auditoriului universal, trebuie s3 facem loc, in
inventarul nostru, unor obiecte de acord in Ieg3tur3 cu care nu se
sper3 decat adeziunea unor grupuri particulare: acestea sunt
valorile, ierarhiile i locurile preferabilului.
A fi de acord in Ieg3tur3 cu valoare inseamn3 s3 admitem
c3 un obiect, fiinta sau un ideal trebuie s3 exercite asupra
actiunii $i asupra dispozitiilor la actiune influenta anume, de
care se poate tine cont intr-o argumentare, f3r3 a se considera
totuji c3 acest punct de vedere se impune tuturor. Existenta
valorilor, ca obiecte de acord ce permit comuniune asupra unor
moduri particulare de a actiona, este legata de ideea de
multiplicitate a grupurilor. Pentru antici, enunturile care privesc
ceea ce noi numim valori, in m3sura in care ele nu erau tratate ca
adev3ruri indiscuta bile, erau inglobate.cu tot felul de afirmatii
verosimile in grupul nediferentiat al opiniilor. Aceasta este i
maniera in care le privejte Descartes in maximele moralei sale
provizorii:
Astfel, actiunile noastre nesuferind adesea nici
amanare, este un adevSr foarte sigur c3, atunci cSnd nu ne
st3 in putinta s3 alegem opiniile cele mai adev3rate, trebuie
s3 urm3m pe cele mai probabile; ...i s3 le socotim, dup3
aceea, nu ca indoielnice in aplicarea lor, ci ca foarte
adev3rate i foarte sigure, numai fiindc3 ratiunea ins3$i care
ne-a
determinat s3 le alegem este dreaptS $i sigur3.
Descartes marcheazS in aceastS maximS caracterul precar $i
totodatS indispensabil al valorilor. El vorbejte despre opinii
probabile, dar de fapt este vorba de optiune care se raporteazS
la ceea ce am numi noi astSzi valori. Intr-adevSr, ceea ce el
callficS drept ratiune foarte adevSratS i foarte sigurS este,
ajteptand certitudine filosoficS, valoarea aparent incontestabilS
care se acordS unei conduite umane eficiente.
Valorile intervin, la un moment dat, in toate argumentSrile.
In rationamentele de ordin ^tiintific, ele sunt in general impinse
cStre ori- ginea formSrii conceptelor i regulilor care constituie
sistemul in cauz3 i cStre sfaritul rationamentului, in mSsura in
care acesta vizeazS valoarea adevSrului. DesfSjurarea
rationamentului este, pe cat posibil, exceptatS de la aceasta;
aceastS purificare iji atinge maximumul in jtiintele formale. Dar
in domeniile juridic, politic, filosofic, valorile intervin ca bazS de
argumentare de-a lungul dezvoltSrilor. Se apeleazS la ele pentru

CAPITOLUL
I

a angaja auditorul sS facS anumite alegeri mai degrabS decat


altele, i mai ales pentru a justifica aceste alegeri, astfel incat sS
devinS acceptabile i aprobate de alteritate.
Intr-o discutie, nu ne putem sustrage valorii negand-o pur i
simplu: tot a$a cum, dacS contestSm cS ceva este un fapt, trebuie
sS dSm motivele acestei alegatii (Nu percep acest lucru", ceea
ce echiva- leazS cu a spune ,,Eu percep altceva"), dupS cum,
atunci cand este vorba despre valoare, ea poate fi descalificatS,
subordonatS altora sau interpretatS, dar nu pot fi, in bloc,
respinse'toate valorile: ne-am afla, din acei moment, in domeniul
forjei i nu in cel al discu^iei. Gangsterul care dS intaietate
securitSjii personale poate face fSrS explicate, dacS se
limiteazS la domeniul acjiunii. Dar imediat ce dore$te sS
justifice aceastS intaietate in faja altcuiva sau in fata lui insuji, el
trebuie sS recunoascS celelalte valori care ii sunt invocate pentru
a le putea combate. fn acest sens, valorile sunt comparabile cu
faptele: imediat ce unui dintre mterlocutori le invocS, trebuie sS
argumentSm pentru a sc3pa de ele, cu riscul de a refuza discujia;
$i, in general, argumentul va implica faptul c3 sunt admise alte
valori.
Conceptia noastrS, care considera valorile drept obiecte de
acord ce nu cer adeziunea auditoriului universal, se lovete de
diverse obiec- tiuni.
Nu sunt neglijate oare, in beneficiul acestei distinctii, alte
diferente mai importante? Nu ne putem oare multumi s3 spunem
c3 faptele i adev3rurile exprima realul, in timp ce valorile
privesc atitudine fata de real? Dar daca atitudinea fata de real ar
fi universal, nu am mai distinge-o de adev3ruri. Doar aspectul
s3u non universal ne permite s3-i acordam un statut particular.
Este intr-adev3r greu de crezut c3 anumite criterii pur formale
pot intra discutie. C3ci un acela$i enunt, dup3 locul pe care il
in discurs, dup3 ceea ce anunta, respinge, corecteaza, va
putea fi inteles in legatura cu ceea ce se considera in mod
obinuit fapt sau cu ceea ce se considera valoare. Pe de alta
parte, statutul enunturilor evolueaza: inserate intr-un sistem de
credinte despre care se pretinde c3 are valoare in ochii tuturor,
anumite valori pot fi tratate ca fapte sau ca adevaruri. Pe
parcursul argumentarii, ji uneori printr-un proces destul de lent,
se va recunoate probabil c3 este vorba despre obiecte de acord
care nu pot pretinde adeziunea auditoriului universal.
Dar, daca in aceasta consta, in opinia noastra, caracteristica
valorilor, ce se poate spune despre ceea ce se considera de la bun
inceput ca fiind valori universale sau absolute, precum Adevarul,
Binele, Frnmosul, Absolutul?
N3zuina spre acordul universal, in ceea ce le prive5te, pare
c3 rezulta doar din generalitatea lor; nu se poate considera ca ele
conteaza pentru un auditoriu universal decat cu conditia s3 nu li
se specifice continutul. Din momentul in care incerc3m s3 le
preciz3m, nu mai intalnim decat adeziunea auditoriilor
particulare.

Valorile universale merita, dup3 E. Dupreel, s3 fie numite


valori de persuasiune" pentru c3 ele sunt
inijlonce de persuasiuue care, din punctul de vedere al
sociologului, mi sunt
decat a$a ceva, strict, un fel de instrumente spirituale total
separabile de
materia pe care ne permit s3 modelam, anterioare
momentului in care
ne servim de ele i r3manand intacte dupS ce au servit,
disponibile, ca $i inainte, pentru alte ocazii1.
Este conceptie care pune in mod admirabil in evident^
rolul argumentativ al acestor valori. Instrumentele, cum le
numejte Dupreel, sunt utilizabile in fata tuturor auditoriilor:
valorile particulare pot fi intotdeauna legate de valorile
universale ?i pot servi la determinarea acestora. Auditoriul
real.va putea s3 se considere cu atat mai apropiat de un auditoriu
universal, cu cat valoarea particular^ va c3 se estompeaz3
in fata valorii universale pe care determine. Prin urmare, aceste
valori se prezinta ca universale i aspira la un statut asemanator
celui al faptelor in m3sura in care sunt vagi. In m3sura in care
sunt clare, ele se prezinta doar ca fiind conforme cu aspira tiile
unor anumite grupuri particulare. Rolul lor este deci de a justifica
alegeri in legatura cu care nu exista acord unanim, inserandu-le
intr-un fel de cadru vid, dar peste care domnejte un acord mai
larg. Dei realizat cu privire la forma vida, acesta nu are
semnificatie mai putin importanta: el dovedejte c3 suntem
hot3rati s3 depaim acordurile particulare, m3car ca intentie, $i
c3 recunoajtem importanta pe care trebuie s3 atribuim
acordului universal a c3rui realizare este permis3 de aceste
valori.
19. Valori abstracte i valori concrete
Argumentarea asupra valorilor necesita distinctie, pe care
consider3m fundamentaia $i care a fost prea mult neglijata,
intre valori abstracte, precum dreptatea sau veracitatea, $i valori
concrete, precum Franta sau Biserica. Valoarea concreta este cea
care se leag3 de fiinta vie, de un grup determinat, un obiect
particular, atunci cand sunt considerate in unicitatea lor.
Valorizarea concretului $i valoarea acordata unicului sunt strans
legate: a dezv3lui caracterul unic a ceva inseamn3 a-1 valoriza
prin chiar acest fapt. Scriitorii romantici, revelandu-ne caracterul
unic al anumitor fiinje, al anumitor grupuri, al anumitor momente
istorice, au provocat, chiar in gandirea filosofica, reacjie
impotriva rafionalismului abstract, reacjie care se evidenjiaza
prin locul exceptional acordat persoanei umane, valoare concreta
prin excelenja.
In timp ce morala occidentals, in mSsura in care se inspirS
din concepjiile greco-romane, pune pref mai ales pe observarea
regulilor valabile pentru tofi i in orice circumstance, exists
1 E. DUPREEL,

Sociologie generate,

pp. 181-182.

CAPITOLUL
I

comportamente ji virtufi care nu pot fi concepute decfit in raport


cu valori concrete. Notiunile de angajament, de fidelitate, de
loinlitate, de solidnritate, de disciplina sunt de acest tip. In
acelai fel cele cinci obligatii universale ale lui Confucius 1, intre
guvernanti ?i guvernati, intre tatS i fiu, intre sot ?i sotie, intre
frate mai mare $i frate mai mic, intre prieteni, sunt expresia
importantei acordate unor relatii personale intre indivizi care
constituie unii pentru altii valori concrete.
De fapt, oricare ar fi valorile dominante intr-un mediu de
culturS, viata spirituals nu poate evita sS se sprijine atat pe valori
abstracte, cat i pe valori concrete. Se pare cS au existat mereu
persoane care acordS mai multS importantS unora decat altora;
ele constituie probabil familii caracteriale. In orice caz, acestea ar
avea drept trSsSturS distinctivS nu pe aceea de a neglija complet
valori de un anumit tip, ci de a le subordona celor de celSlalt tip.
Se va opune lui Erasmus, care prefera pace nedreaptS unui
rSzboi drept, cel care prefera prieteniei lui Platon valoarea
abstracts a adevSrului.
Argumentarea se bazeazS, dupS imprejurSri, cand pe
valorile abstracte, cand pe valorile concrete; uneori, este dificil
de perceput rolul pe care il joacS atat unele, cat $i celelalte. Cand
spunem cS oamenii sunt egali pentru cS sunt copiii unui aceluiaji
Dumnezeu, se pare cS ne sprijinim pe valoare concretS pentru
a gSsi valoare abstracts, cea a egalitStii; dar am putea spune de
asemenea cS nu este vorba, in acest caz, decat despre valoarea
abstracts care se exprimS apeland, prin analogie, la relatie
concretS; in ciuda folosirii lui pentru cu, punctul de plecare s-ar
gSsi in valoarea abstracts.
NicSieri nu se observS mai bine acest du-te-vino de la
valoarea concretS la valorile abstracte i invers decat in
rationamentele referitoare la Dumnezeu, considerat, in acelaji
timp, valoare abstracts absoluta ?i Fiinta perfecta. Dumnezeu este oare perfect pentru c3
este intruparea tuturor valorilor abstracte? calitate este oare
perfectiune pentru ca anumite copceptii despre Dumnezeu ne
permit s3 i-o acordam? Este greu de determinat in acest fel
prioritate oarecare. Pozi}ion3rile contradictorii ale unui Leibniz,
pe aceasta tema, sunt foarte instructive. El tie ca Dumnezeu este
perfect, dar ar vrea ca aceasta perfecjiune s3 se poata justifica i
ca tot ceea ce decide Dumnezeu s3 nu fie bun numai pentru acest
motiv, c3 1-a f3cut Dumnezeu2. Universalitatea principiului
1 KOU HONG MING $i Francis BORREY, Le catechisme
de Confucius, p. 69, dupS Tchoung-young, cap. XX, 7
(G. PAUTHIER, Confucius et Mencius, p. 83); cf. i
Hsiao-King (clasic al devotamentului filial). Sacred books of the East, vol.
Ill, trad, de J. LEGGE, in special p. 482.
2 LEIBNIZ, <1. Gerhardt, vol. IV, Disertafie
metafizicS, II, p. 427. (Ed. rom.: Humanitas &
Central European University Press,
Bucureti, 1996, p. 10; n.t.)

ratiunii suficiente cere sa existe rajiune suficienta,


conformitate cu reguia, care s3 justifice alegerea divina. Dar,
din contra, credinja in perfecjiunea divina precede orice dovada
pe care Leibniz ar putea-o furniza i constituie punctul de plecare
al teologiei sale. La un mare numar de ganditori, Dumnezeu este
modelul care trebuie urmat, in orice privinta. De aceea a putut
furniza Kenneth Burke lista foarte lunga a tuturor valorilor
abstracte care i-au g3sit temeiul in Fiinta perfecta1.
Ideologiile care nu voiau s3 recunoasca in Dumnezeu
temeiul tuturor valorilor au fost obligate s3 recurga la nite
notiuni, de un alt ordin, precum cea de stat sau de umanitate:
aceste notiuni, de asemenea, pot fi concepute, fie ca valori
concrete de tipul persoanei, fie ca rezultat al unor rationamente
bazate pe valori abstracte.
aceeai realitate, un grup social, spre exemplu, va fi tratat
cand ca valoare concreta i unic3, cand ca multime de indivizi
care vor fi opui unuia singur sau unora, cu ajutorul unor
argumentari prin , penti^r care orice idee de valoare
concreta este complet straina. Ceea ce este valoare concreta, in
anumite cazuri, nu este intotdeauna: pentru ca valoare s3 fie
concreta, trebuie privita sub aspectul s3u de realitate unic3; a
declara c3 cutare valoare este, odata pentru totdeauna, valoare
concreta, constituie pozijionare arbitrar3.
Anumite valori concrete sunt utilizate cel mai adesea pentru
a intemeia valorile abstracte i invers. Pentru a ti ce conduita
este virtuoas3, ne mtoarcem frecvent c3tre un model pe care ne
str3duim s3-l imitSm. Relatia de prietenie i actele la care ea
conduce ii vor furniza lui Aristotel un criteriu de evaluare:
Tot a$a, lucrurile din care se pot imp3rt3$i prietenii sunt
preferabile lucrurilor pe care vrem s3 le facem pentru
prieteni mai degrabS decat pentru primul om ce ne iese in
cale. Aa de exemplu, este preferabil s3 lucrSm drept $i s3
facem binele fa(3 de simpla aparen(3 de a lucra drept $i a
face binele. C3ci preferSm si facem bine prietenilor, nu s3
c3 le facem binele, dar cand este vorba de primii ce
ne ies in cale se intampIS invers2.
Fenelon, dimpotrivd, este indignat de faptul c3 anumite
virtuti sunt proslSvite mai mult decat altele pentru au fost
practicate de un om pe care vrem s3-l 13ud3m in timp ce nu
trebuie 13udat un erou decat pentru a face ca poporul s3-i afle
virtutile, pentru a-1 incita pe acesta s3 le imite"3.
Nevoia de a ne sprijini pe valori abstracte este probabil
legate in mod esential de schimbare. Ele ar exprima un spirit
1 Kenneth BURKE, A Rhetoric of motives, pp. 299-300.
2 ARISTOTEL, Topica, cartea III, cap. 2, 118 a.
(Ed. rom.: Editura IRI, Bu- cure5ti,1998,
vol. 2, pag. 369; n.t.)
3 FENELON, ed. Lebel, t. XXI: Dialogues siir
I'eloquence, pp. 24-25.

CAPITOLUL
I

revolutionar. Am vSzut importanta pe acordau chinezii


valorilor concrete. Aceasta ar tine de imobilismul Chinei.
Valorile abstracte pot servi cu uurint3 criticii pentru c3 ele
nu se refera la persoane ci par, a furniza criterii celui care vrea sa
modifice ordinea stabilita. Pe de alta parte, atata timp cat
schimbare nu este dorita, nu exista nici un motiv sa se formuleze
incompatibilitati. Or, valorile concrete se pot armoniza
intotdeauna; de vreme ce concretul exista, inseamna c3 el este
posibil, inseamn3 c3 el realizeazS anumita armonie. Din
contra, valorile abstracte, impinse panS la extrem, sunt
inconciliabile: este imposibil s3 pui de acord in abstract virtuti
precum dreptatea i mila. Probabil c3 nevoia de schimbare, in
Occident, a incitat la argumentarea asupra valorilor abstracte,
pentru c3 se preteaz3 mai bine la formularea de incompatibilit3ti.
De altfel, confuzia dintre aceste notiuni abstracte ar permite,
atunci cand aceste incompatibilit3ti au fost formulate, formarea
unor noi conceptii despre aceste valori. viatS intensS a
valorilor ar deveni astfel posibila, refacere continu3,
remodelare constanta.
AT fi mai uor s3 ne sprijinim pe valorile concrete atunci
cand este vorba despre a conserve decat despre a reinnoi. Iar
motivul pentru care conservatorii se considera realijti este,
probabil, acela c3 ei pun in prim-plan astfel de valori. Nojiunile
de fidelitate, de loialitate i de solidaritate, legate de valori
concrete, caracterizeaz3 de altfel adesea argumentarea
conservatoare.
20. Ierarhiile
Argumentarea se sprijin3 nu numai pe valori, abstracte i
concrete, dar i pe ierarhii, precum superioritatea oamenilor
asupra animalelor, a zeilor asupra oamenilor. F3r3 indoiala,
aceste ierarhii ar fi justificabile cu ajutorul unor valori, dar la
modul cel mai general nu se va pune problema s3 li se caute
baz3 decat atunci cand va fi vorba de a le ; adesea, de altfel,
ele vor implicite, ca ierarhia intre persoane i lucruri din
acest pasaj in care Scheler, ar3tand c3 valorile pot fi ierarhizate
dup3 susjinerea de care se bucura, a tras concluzia c3, prin ins3i
natura lor, valorile referitoare la' persoane sunt superioare
valorilor referitoare la lucruri1.
Ierarhiile admise se prezinta practic sub dou3 aspecte
caracteris- tice: alaturi de ierarhiile concrete, ca aceea care
exprima superioritatea oamenilor asupra animalelor, exista
ierarhii abstracte, ca aceea care exprima superioritatea a ceea ce
este drept asupra a ceea ce este util. Evident, ierarhiile concrete
se pot referi, ca in exemplul de mai sus, la clase de obipcte; dar
fiecare dintre ele este privit in unicitatea lui concreta.
Se poate concepe ca, intr-o ierarhie cu mai multi termeni, A
s3 fie superior lui i ca s3 fie superior lui C, f3r3 ca
1 Max SCHELER, Der Fonnalismus in der Ethik und
die maleriale Wertethik, pp. 98-99.

fundamentele care ar putea fi invocate in favoarea fiec3reia dintre


aceste superioritaji s3 fie aceleai, ba chiar f3r3 a se furniza
vreun motiv pentru aceste superio- ritaji. Dar, dac3 se recurge la
principii abstracte, acestea introduc in general in raporturile
dintre lucruri ordine care transforma simpla superioritate,
preferabilul, in ierarhie sistematic3, in ierarhie in sens strict. In
aceste cazuri, un acelai principiu abstract, de aplicare repetabiia, poate stabili ansamblul ierarhiei: spre exemplu,
anterioritatea, faptul de a genera, de a confine pot constitui
criteriu de ierarhizare.
astfel de ierarhie se distinge net de simplul preferabil prin
aceea c3 ea asigurS ordonare a tot ceea ce se supune
principiului guverneaz3. Aa se face c3, dup3 Plotin, toate
elementele realului formeaz3 ierarhie sistematizata, ceea ce
este cauz3 sau principiu care trebuie s3 ocupe un rang superior
celui care este efect sau consecinta1. In anumite cazuri, un al
doilea principiu poate stabili ierarhie intre termeni
primul principiu nu le permite ierarhizarea: putem complete
ierarhizare a genurilor animale, dupa un oarecare principiu, cu
ierarhizare a speciilor fiec3rui gen dup3 un alt principiu. Am
putea g3si la Sfantul Toma aplicatii curioase ale acestei dualitati
de principii, in special la ierarhizarea ingerilor2.
Unui dintre principiile de ierarhizare cele mai uzuale este
canti- tatea mai mare sau mai putin mare a ceva. In acest fel, vom
avea, alaturi de ierarhii de valori bazate pe preferinta acordata
uneia dintre aceste valori, ierarhii propriu-zise bazate pe
cantitatea unei aceleiai valori: ealonul superior este
caracterizat printr-o mai mare cantitate din cutare caracter.
Acestor ierarhii cantitative li s-ar opune ierarhiile eterogene.
Ierarhizarea valorilor abstracte neordonate din punct de vedere
canti- tativ nu implica ca aceste valori s3 fie independente. Ba
dimpotriva. Vom vedea c3 valorile sunt in general considerate ca
fiind legate intre ele; chiar aceasta Ieg3tur3 este adesea baza
subordon3rii lor: spre exemplu, atunci cand valoarea care este
scop este considerata supe- rioar3 celei care este mijloc, valoarea
care este cauz3 superioar3 celei care este efect. Totui, in multe
cazuri, ierarhizarea admisa ar fi susceptibila de a se baza pe
recurgerea la nite scheme de Ieg3tur3, dar acestea nu sunt
explicite i nu avem siguranta c3 sunt prezente in mintea
auditorilor; spre exemplu, unii ar considera adev3rul ca
superior binelui, f3r3 a se gandi s3 expliciteze fundamentele
posibile ale acestei superioritati, f3r3 a c3uta s3 stabileasc3 care
ar fi legatura de subordonare a unuia fata de celaialt, nici chiar de
ce natura ar putea fi ea.
Ierarhiile de valori sunt, f3r3 indoiaia, mai importante din
punctul de vedere al structurii unei argumentari decat valorile
insei. Intr-adev3r, majoritatea acestora sunt comune unui mare
num3r de auditorii. Ceea ce caracterizeaz3 fiecare auditoriu sunt
1 PLOTIN, Eiweade, V, 5, 12.
2 Cf. GILSON, Toniismul, pp. 240-242. (Ed. rom.:
Humanitas, Bucurejti, 2002, pp. 256-259; n.l.)

CAPITOLUL
I

mai pufin valorile pe care le admite acesta, c3t maniera Tn care


le ierarhizeaza.
Valorile, chiar dac3 sunt admise de numeroase auditorii
particulare, sunt admise cu mai multa sau mai putin3 forta.
Intensitatea de adeziune la valoare Tn raport cu intensitatea cu
care se ader3 la alta determina intre aceste valori ierarhie de
care trebuie s3 se Jin3 seama. Cand aceasta intensitate nu este
cunoscuta cu suficienta precizie, oratorul poate utiliza
intrucatva liber pe fiecare dintre valori, f3r3 a trebui s3 justifice
in mod obligatoriu pref^rinta pe care d3 uneia dintre ele,
intruca nu este vorba despre r3stumarea unei ierarhii admise. Dar
acest caz este relativ rar. Aproape Tntotdeauna, valorile nu numai
c3 se bucura de adeziune de intensitate diferit3, ci, Tn plus,
sunt admise nite principii care permit ierarhizarea lor. Este unui
din punctele in Ieg3tur3 cu care multi filosofi care se de
valori au neglijat s3 atrag3 atentia. Pentru c3 au studiat valorile,
intr-o oarecare m3sura, in ele insele, independent de utilizarea lor
argumentativ3 prac- tic3, ei au insistat, pe bun3 dreptate, pe
convergence valorilor, neglijand prea adesea ierarhizarea lor,
solutie a conflictelor care le opun.
S3 not3m totui c3 aceste ierarhii nu impiedica independent
rela- tiv3 a valorilor. Aceasta ar fi compromis3 dac3 principiile
care permit aceasta ierarhizare ar fi fixate odata pentru totdeauna:
s-ar ajunge in acest caz la un monism al valorilor. Dar nu aa se
prezinta in practic3 ierarhiile: fundamentele lor sunt tot atat de
multiple ca insei valorile pe care le coordoneaz3.
S3 lu3m, pentru a ilustra teza noastra, diferite maniere de a
privi raporturile existente intre certitudinea unei cunoateri i
importanfa sau interesul pe care ea il poate prezenta. Isocrate i
SfSntul Toma dau intietate mai degraba importanfei decSt
certitudinii. Pentru Isocrate:
Este preferabil s3 avem in legatura cu subiecte utile
opinie rezonabilS, decat cunotin(e exacte referitoare la
nite inutilitSp1.
RegSsim un fel de ecou amplificat i dramatizat al acestui
pasaj, dar in cu totul alta perspectiva, in gandirea SfSntului
Toma:
Spiritelor obsedate de setea de divinitate, in zadar li se
vor oferi cunotin(ele cele mai certe cu privire la legile
numerelor sau la stTuctura universului. fndreptandu-ji
atenpa catre un obiect care se sustTage cunoajterii lor,
acestea se straduiesc sS ridice un col[ al vSlului, foarte
fericite s3 perceapS, uneori chiar in intunericul cel mai des,
cateva raze ale luminii eterne care ii va lumina intr-o zi.
Acelora li se par mai dezirabile cele mai slabe cunotinte cu
privire la realitStile cele mai inalte, celor mai complete
certitudini cu privire la cele mai mSrunte obiecte2.
1 ISOCRATE, Discursuri: Elogiul Eleuei, 5.
2 E. Gilson, Touiisiiiul, p. 40 (cf. Sum. 77//.,
1,1, 5, adi; ibid., I-1I, 66, 5, adi Sup. lib de causis,
lect. I). (Ed. rom. pp. 41-42; n.f.)

Intr-un sens invers, J. Benda amintete un pasaj dintr-o


scrisoare inedita a lui Lachelier c9tre Ravaisson: Subiectul pe
care-1 voi lua drept tez3 nu este cel pe care vi 1-am anuntat; este
un subject mai ingust, adica mai series"*.
Faptul c3 ne simtim obligati s3 ierarhiz3m valori, oricare ar
fi rezultatul acestei ierarhiz3ri, provine din aceea c3 urm3rirea
simultan3 a acestor valori creeaz3 incompatibilitati, obliga la
alegeri. Este chiar una dintre problemele fundamentale pe care
trebuie s9 le rezolve aproape toti oamenii de tiinta. S3 lu3m
exemplul celor care se cu Content analysis", care are ca
scop pe acela de a descrie obiectiv, sistematic i cantitativ
continutul manifest al oricSrui fel de comunicare1.
problems de analizS a conjinuturilor care revine
mereu, scrie Lasswell, este de a g3si cel mai bun echilibru
intre siguran^a i valoare semnificativa. Noi putem fi cu
totul siguri de frecvenja cu care apare orice cuvant ales, dar
acest lucru poate fi de importanta minima*.
In aceste diverse cazuri, problemele sunt diferite, ca i
contextele in care se prezinta ele, iar justificarea ierarhizarii,
atunci cand este data, poate varia, dar procesul argumentativ
prezinta analogii frapante: el presupune existenja unor valori
admise, dar incompatibile intr-o anumita situatie; ierarhizarea, fie
c3 rezulta dintr-o argumentare, fie c3 este pus3 de la inceput, va
desemna pe cea pe care decidem s3 sacrificam2.
21. Locurile
Cand este vorba despre a intemeia valori sau ierarhii, sau
despre a crete intensitatea adeziunii pe suscita ele, le
putem lega de alte valori sau de alte ierarhii, pentru a le
consolida, dar putem de aseme- nea recurge la premise de ordin
general, pe care le vom denumi locuri, xonoi, de unde deriv3
Topica, sau tratatele consacrate rationamentului dialectic.
Pentru antici, i acest lucru pare a fi legat de grija de a
sprijini efortul de a mventa al oratorului, locurile desemneaza
rubrici sub care pot fi clasificate argumentele: era vorba despre
gruparea lor, cu scopul de a g3si mai uor, la nevoie, materialul
necesar3; de unde definitia locurilor ca depozite de argumente 4.
Aristotel distingea locurile comune, care pot servi f3r3 distinctie
in orice tiint3 i nejinand de nici una; i locurile specifice, care

1 Cf. Bernard BERELSON, Content Analysis,


Handbook of social psychology, edited by Gardner LINDZEY.
2 Cf. 46: Contradicfie si
incompatibilitate.
3 Cf. ARISTOTEL, Topica, VIII, cap. 14,163 b.
4 CICERO, Topica, II, 7; Partitiones oratoriae, 5;
Quintilian, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap.
X, 20.

CAPITOLUL
I

sunt proprii fie unei tiinte particulare, fie unui gen oratoric bine
definit1.
Locurile comune se caracterizeaz3 deci, in mod primitiv,
prin generalitatea lor foarte mare, care le f3cea utilizabile in toate
circumstance. Degenerescenja retoricii i lipsa interesului pentru
studiul locurilor din partea celor mai mulji logicieni au condus la
aceasta consecinta neprev3zut3 pe care expuneri oratorice
impotriva luxului, a dezmajului, a lenei etc., pe care exercitiile
colare ne-au facut s3 le repetSm pan3 la greata, fie calificate
drept locuri comune, in ciuda caracterului lor cu total particular.
Quintilian deja incercase s3 reactioneze impotriva acestui abuz 2,
dar nu a reuit. Din ce in ce mai mult, prin locuri comune sunt
intelese cele pe care Vico, spre exemplu, le numete locurile
oratorice, pentru a le opune celor despre care trateaz3 Topica3.
Locurile comune din zilele noastre se caracterizeaza printr-o
banalitate care nu exclude deloc specificitatea. Aceste locuri
comune nu sunt, pe drept cuvant, decat aplicatie pe subiecte
particulare a locurilor comune, in sens aristotelician. Dar pentru
c3 aceasta aplicatie este f3cut3 pe un subject tratat adesea, se
deruleaz3 intr-o anumita ordine, cu conexiuni prev3zute intre
locuri, nu ne mai gandim decat la banalitatea ei, necunoscand
valoarea sa argumentativa. Am ajuns in punctul in care avem
tendinta de a uita c3 locurile formeaza un arsenal indispensabil,
in care, orice ar fi, va trebui s3 caute cel care vrea s3-l persuadeze
pe celaialt.
Aristotel studiaz3, in Topica sa, orice specie de locuri ce pot
servi de premisa unor silogisme dialectice sau retorice i le
clasifica, conform perspectivelor stabilite de filosofia sa, in
locuri ale accidentului, ale genului, ale propriului, ale definitiei i
ale identitatii. Demersul nostru va fi diferit. Pe de parte, nu
dorim s3 leg3m punctul nostru de vedere de metafizic3
particular i, pe de alta parte, cum nu deosebim tipurile de
obiecte de acord care privesc realul de cele care privesc
preferabilul, nu vom numi locuri decat premise de ordin general
permitand intemeierea valorilor i a ierarhiilor i pe care
Aristotel le studiaz3 printre locurile accidentului4. Aceste locuri
constituie premisele cele mai generale, adesea subintelese, de
altfel, care ihtervin pentru a justifica majoritatea alegerilor
noastre.
enumerare a locurilor care ar fi acorduri prime in
domeniul preferabilului, din care s-ar putea deduce toate celelalte
i justificare ar permite-o deci, este actiune a c3rei
1 ARISTOTEL, Retorica, I, cap. 2, 1358 a; cf. Th. VIEHWEG, Topik
tmd Jurisprutienz; Johannes STROUX, Roiiiische
Rechtuissenschaft und RUetorik.
2> QUINTILIAN, loc. cit.
3 VICO, lustituzioui oratorie, p. 20.
4 Cf. ARISTOTEL, Topica, III, 2,116 n-119 a $i
Retorica, I, cap. 6, 7, 1362 -1365 b.

posibilitate este supusa discutiei. In orice caz, astfel de actiune


ar tine de metafizic3
sau de axiologie, care nu tin de scopul nostru. Scopul nostru
se limiteaza la examinarea i la analiza argumentari lor concrete.
Acestea se opresc la niveluri variabile. Cand un acord este
constatat, putem prezuma c3 el este intemeiat pe locuri mai
general admise de interlo- cutori; totodata, pentru a le indica, ar
trebui s3 recurgem la ipoteze care nu sunt catui de pufin certe.
Astfel ne-am considera autorizati pro- babil s3 ducem afirmatia
c3 ceea ce este mai durabil i mai stabil este preferabil unui lucru
care este mai putin durabil i stabil, intr-un loc care pare mai
general, cel al superioritatii intregului asupra p3rtii: dar este
important s3 not3m c3 acest din urm3 loc nu este exprimat in
locul despre durabil, c3 este vorba despre interpretare la care
interlocutorii ar putea s3 nu consimta. Totui, un loc oarecare
fiind utilizat, se poate oricand cere interlocutorului s3 justifice
acest lucru.
Dac3 locurile cele mai generale ne atrag cu cea mai mare
uurint3 atentia, exista totui un interes indiscutabil pentru
analiza locurilor mai particulare care au intaietate in diverse
societati i care permit s3 fie caracterizate. Pe de alta parte, chiar
atunci cand este vorba despre locuri foarte generale, este de
remarcat faptul c3 fiec3rui loc i s- putea opune un loc advers:
superioritatii durabilului, care este un loc clasic, i s- putea
opune cea a precarului, a ceva ce nu dureaz3 decat clip3 i care
este un loc romantic. De unde posibilitatea de a caracteriza societatile, nu numai prin valori particulare care au preferinta lor, dar
i prin intensitatea adeziunii pe care acorda ele cut3rui sau
cutarui membru al unui cuplu de locuri antitetice.
Nu consider3m util, pentru intelegerea generala a
argumentarii, s3 furniz3m lista exhaustiv3 a locurilor utilizate.
Aceasta sarcin3 ni se pare de altfel dificil de realizat. Ceea ce ne
intereseaza, este aspectul prin care toate auditoriile, oricare ar fi
ele, sunt determinate s3 tin3 cont de locuri, pe care le vom grupa
sub cateva rubrici foarte generale: locuri ale cantitajii, ale
calit3(ii, ale ordinii, ale existentului, ale esenjei, ale persoanei.
Clasificarea pe prezentam se justifica, in ochii notri, prin
importanfa, in practica argumentativa, a considerafiilor
referitoare la aceste categorii. Suntem obligaji s3 vorbim despre
acestea pujin mai pe larg, astfel incat no(iunea de loc s3 fie,
pentru tofi cititorii notri, altceva decat un cadru gol.
22. Locuri ale cantit&tii
Intelegem prin locuri ale cantitafii locurile comune care
afirm3 c3 valoreaz3 mai mult decSt altceva din motive
cantitative. Cel mai adesea de altfel, locul cantitafii constituie un
subinfeles major, fara de care ins3 concluzia nu ar fi fondata.
Aristotel semnaleaz3 cateva dintre aceste locuri: mai multe
lucruri bune sunt preferabile lucrurilor bune mai pufine"1, bunul
1 ARISTOTEL, Topica, cartea III, cap. 2,117
(Ed. rom.: Editura IRI, Bucureti, 1998,

a.

CAPITOLUL
I

care servete unui mai mare num3r de scopuri este preferabil


celui care nu este util in acelai grad 1, ceea ce este mai durabil i
mai stabil este preferabil unui lucru care este intr-o mai mic3
m3sur32. S3 not3m, in Ieg3tur3 cu aceasta, c3 su peri ori ta tea
despre care este vorba se aplic3 atat valorilor pozitive, cat i
celor negative, in sensul c3 un r3u durabil este un r3u mai mare
decat un r3u pasager. Pentru lsocrate, meritul este proportional cu
cantitatea de persoane li se face un serviciu3: atletii sunt
inferiori educatorilor, pentru c3 ei beneficiaz3 singuri de forta lor,
in timp ce oamenii care gandesc bine sunt profitabili pentru toti 4.
Este acelai argument pe care il utilizeaza Timon pentru a
valorize pamfletul:
Oratorul vorbe?te deputafilor, publicistul oamenilor de
stat, ziarul abonafilor s3i, Pamfletul tuturor... Acolo unde
cartea nu patrunde, ziarul ajunge. Unde ziarul nu ajunge,
Pamfletul circula5.
Intregul valoreaz3 mai mult decat partea" pare s3
transpun3, in termeni de preferinta, axioma intregul este mai
mare decat partea" i insui Bergson, atunci cand ii propune s3
stabileasc3 superioritatea devenirii, a evolutiei, asupra fixitatii i
a staticului, nu ezita s3 utilizeze locul cantitafii:
Spuneam c3 intr-o micare se afia mai mult decat in
pozitiile succesive ocupate de un mobil, intr-o devenire mai
mult decat in formele strabatute rand pe rand, intr-o evolutie
a formei mai malt decat in formele realizate una dupa alta.
Filosofia va putea deci ca din termenii din primul fel s3-i
extraga pe cei de al doilea, dar nu din cei de al doilea pe cei
de primul. (...) tn fondul filosofiei antice se afla cu necesitate
acest postulat: in mobil se afla mai mult decat in mobil $i pe
calea diminuarii sau a atenu3rii se trece de la fixitate la
devenire6.
Locul cantit3fii, superioritate a ceea ce este admis de
num3rul cel mai mare, este cel care intemeiaza anumite concept
ale democrajiei, ca i concepjiile rafiunii asimileaza pe
aceasta simpilui comun". Chiar i atunci cand unii filosofi greci,
precum Platon, opun adev3rul opiniei celor mulfi, ei valorizeaz3
adev3rul tot cu ajutorul unui loc al cantitajii, facand din el un
element de acord al tuturor zeilor i care ar trebui s3-l suscite pe
cel al tuturor oamenilor7; locul cantitativ al dura- bilului permite,
vol. II, p. 367; u.t.)
1 Ibid., cartea III, cap 3,118 b.
2 Ibid., cartea III, cap. 1,116 a.
3 ISOCRATE, Discitrsuri, t. II: Ciilre Nicoclcs, 8.
4 Ibid., Pnnegiricul Aleuei, 2.
5 TIMON, Cartea oratorilor, pp. 90-91.
1

6 BERGSON, Evolufia creatoare, pp. 341-342 (italicele sunt ale lui Bergson).
(Ed. rom.:Institutul European, Iai, 1998, p. 287; n.t.)

7 PLATON,

Phaidros,

273

d-e.

de asemenea, valorizarea adev3rului, ca i ceea ce este etern in


raport cu opiniile instabile i pasagere.
Un alt loc al lui Aristotel afirma c3:
Este preferabil, de asemenea, ceea ce folosete in orice
timp; aa, de exemplu, dreptatea i st3panirea de sine sunt
preferabile curajului. C3ci primele ne folosesc totdeauna,
celaialt numai uneori1.
Rousseau prefera rationamentele de acest gen. Pe astfel de
consi- derente de universalitate este intemeiata superioritatea
educajiei pe care preconizeaz3 el;
tntr-o societate randuita, in care toate lucrurile sunt
fixate, fiecare trebuie crescut pentru locul s3u. Dac3 cineva
e pregatit pentru un loc i nu-l , nu mai e bun de
nimic. (...) Fa(3 de natura, oamenii sunt toti deopotriva, to|i
au chemare comun3; a fi oameni. Cine este crescut bine in
vederea acestei chemari va ti s3 indeplineasca i alte
chemari care sunt in Ieg3tur3 cu aceasta (...). Trebuie doar sa
privim lucrurile dintr-un punct de vedere general, expus
tuturor intSmpiarilor omenejti2.
Validitatea generala a unui bun va fi definita de asemenea ca
fiind ceva al c3rui uzaj nu va fi f3cut inutil de nici un alt bun;
prin acest aspect se poate justifica inc3 data preferinta acordata
mai curand dreptajii decat curajului.
Este preferabil, spune Aristotel (...) acel lucru care,
odata ce-l poseda toti, ne face s3 ne lipsim de alt lucru, fa(3
de un lucru care odata ce-l poseda to)i, ne face s3 sim)im
lipsa altuia (...). Dac3 toti sunt drepti, ne putem lipsi de
curaj. Dar dac3 toti sunt curajoi, avem nevoie de dreptale3.
Putem considera drept locuri de cantitate preferinta acordata
probabilului asupra improbabilului, facilului asupra dificilului, a
ceea ce risc3 mai putin s3 ne scape. Majoritatea locurilor care
tind s3 arate eficacitatea unui mijloc vor fi locuri de cantitate.
Astfel, in Topica sa, Cicero grupeaz3 sub rubrica eficacitatii
(i>is) locurile urm3toare:
(...) cauza eficienta este mai importanta decat cea
ineficienta, cele ce sunt independente decat cele dependente
de altele, cele care sunt in puterea noastra decat cele care
sunt in puterea altora, cele stabile faja de cele incerte, cele
care nu pot fi luate fata de cele care pot fi luate4.
1 ARISTOTEL, Topica, III, cap. 2,117 a, 35. (Ed.
rom.: Editura IRI, Buc., 1998, vol. 2, p.
367; n.t.)
2 ROUSSEAU, Emil, pp.11-12. (Ed. rom.:
Moldova, Iai, 1998, pp. 34-35. Traducere de
Gheorghe Adamescu; n.t.)
3 ARISTOTEL, Topica, III, cap. 2, 117 a-b. (Ed.
rom.: In: Organon, Editura IRI, Bucureti,
1998, vol. II; n.t.)
4 CICERO, Topica, XVIII, 70. (Ed. rom.:
Editura Universitatii 1. I. Cuza", la5i,

CAPITOLUL
I

Ceea ce apare cel mai adesea, obinuitul, normalul, este


obiectul unuia dintre locurile cel mai frecvent utilizate, in aa
m3sur3 incat trecerea de la ceea ce se face la ceea ce trebuie
f3cut, de la normal la pare, pentru multi, s3 fie de la sine
inteles. Doar locul cantitajii autorizeaza aceasta asimilare,
aceasta trecere de la normal, care exprima frecvenja, un aspect
cantitativ al lucrurilor, la norma care afirm3 c3 aceasta frecventa
este favorabila i c3 trebuie s3 ne conform3m ei. Atunci cand
toata lumea poate fi de acord asupra caracterului normal al unui
eveniment, cu conditia s3 fie de acord asupra criteriului normalului care va fi utilizat, prezentarea normalului ca norma
cere, in plus, utilizarea locului cantitatii.
Asimilarea normalului la normativ il conduce pe Quetelet
s3-l considere pe omul s3u obinuit imaginar drept modelul
insui al fru- mosului1, iar Pascal obtine de aici panseuri
paradoxale, precum acesta: Oamenii sunt atat de imperios
nebuni, c3 ar insemna s3 fii nebun, printr-o alta intorsatura a
nebuniei, s3 nu fii nebun"2.
Trecerea de la normal la normativ, care se reg3sete la tofi
cei care intemeiaza etica pe experienja, a fost considerata, pe
drept cuvant, eroare a logicii3. Dar trebuie s3 recunoatem aici
unui dintre funda- mentele valabile ale argumentarii, in sensul c3
acest pasaj este admis implicit, oricare ar fi domeniul avut in
vedere. Ii reg3sim urma in expresia germana Pflicht, apropiat de
man pflegt; reg3sim in toate expresiile care , in acelai
timp, apartenenta la un grup i maniera de a fi a indivizilor
care apartin acestui grup: american", socialist", fac aluzie
totodata, i in functie de circumstante, la norma de conduita
sau la conduita normala.
Trecerea de la normal la norma este un fenomen curent i
care pare s3 fie de la sine injeles. Disocierea celor dou3 i
opozitia lor prin afirmarea primatului normei asupra normalului
necesita argumentare care s3 justifice: aceasta argumentare
va tinde catre devalorizarea normalului, cel mai adesea prin
uzajul altor locuri decat cele ale cantitatii.
Exceptionalul este pus la indoiala, in lipsa demonstrarii
valorii sale. Descartes merge pan3 la a face din aceasta indoiala
regula a moralei sale provizorii:
Dintre multele p3reri admise eu nu le alegeam decat pe
cele mai moderate, atat pentru c3 sunt mai uor de pus in

2010, XVIII, 70, p. 91; n.t.)


1 A. QUETELET, Physique sociale, . II, p. 386.
2 PASCAL, Bibl. de la Pliade, Penses, 184
(484) p. 871 (414 d. Brusnchvigc). (Ed.
rom.: Editura Aion, Oradea, 1998, (414), p.
312; n.t.)
3 M. OSSOWSKA, Podstawy nauki moralnosci (Les
fondements d'une science de la morale), 83.

aplicare, fiind mai bune - orice exces fiind socotit d3un3tor


(...)1.
Orice situajie exceptional este considerata : ,,St3nca
Tarpeiana se afla lang3 Capitoliu". De aceea caracterul anormal al
unei situajii, chiar favorabila, poate deveni un argument
impotriva acesteia.
23. Locuri ale calitdtii
Locurile calitatii apar, in argumentare, i sunt cel mai uor
de sesizat atunci cand este contestata forta num3rului. Aa vor
sta lucrurile in cazul reformatorilor, a celor care se revolta
impotriva opiniei comune, precum Calvin, care il pune in garda
pe Francisc I in privinta celor care protesteaza impotriva
doctrinei sale, ,,c3 este deja condamnata printr-o aprobare
comuna a tuturor starilor''2. El respinge cutuma, c3ci viata
oamenilor nu a fost niciodata atat de bine oran- duita, ca cele mai
bune lucruri s3 plac3 celei mai mari p3rti'' 3. El opune num3rului
calitatea adev3rului garantata de Dumnezeu:
Singur Ieremia a fost trimis de Dornnul (...), ca s3
anunte c3 Legea va fi luata de la preot, sfatul va fi luat de la
cel intelept, iar cuvantul va fi luat de la profet"-1.
Chiar i efii se pot deci inela. Nu este vorba, in punctul
extrem in care se plaseaza Calvin, de tiinta superioar3
atribuita elitei. i nici de cunoatere a adev3rului care s3
corespunda la ceea ce ar admite, ca la Platon, un auditoriu
universal alc3tuit din zei i din oameni. Este vorba despre lupta
celui care detine adev3rul, garantat de Dumnezeu, impotriva
multimii care r3t3cete. Adev3rul nu poate pieri, oricare ar fi
num3rul adversarilor s3i: ne afl3m in prezenta unei valori de
ordin superior, incomparabil. Acesta este aspectul pe care
protagonitii locului calitatii nu au cum s3 nu puna accentul: in
ultima instanta, locul calitatii duce la valorizarea unicului, care,
ca i normalul, este unui dintre pivotii argumentarii.
Unicul este legat de valoare concrete ceea ce consider3m
valoare concreta ne apare ca unic, dar ceea ce ne apare ca fiind
unic ne devine pretios:
AsemSnarea sa cu mine, ne spune Jouhandeau, ceea ce
ne pune laolalta, ceea ce nu ne deosebete, nu m3
intereseaz3; semnul particular care-1 separS pe X,
singularitatea" lui este ceea ce m3 intereseaz3, este ceea mi impune4.
1 DESCARTES, Discurs asupra metodei, partea a IH-a,
pp. 73-74. (Ed. rom.: Editura Mondero,
Bucureti, 1999, Partea a IH-a, p. 30; n.t.)
2 CALVIN, invafatura religiei creative, Adresa
introduction ciitre'regele Francisc /, p.5. ( Ed.
rom.: Oradea, 2003, p. 108.)
3 Ibid., p. 122.

4 M. JOUHANDEAU, Ess

ai sur moi-meme,

p. 153.

CAPITOLUL
I

A considera fiintele interanjabile, a nu vedea ceea ce este


specific personalitafii lor, inseamna a le devaloriza. Este de ajuns
uneori inversare de termeni pentru a se manifesta caracterul
lipsit de persona- litate pe care il prezinta acestea: Thanks,
Rosencrantz and gentle Guildenstern" spuse Regele. Thanks,
Guilderstern and gentle Rosen- crantz" relua Regina1.
Aceste exemple incearca sa arate c3 unicitatea unei fiinte sau
a unui obiect oarecare tine de felul in care concepem noi relatiile
noastre cu el: pentru cineva, cutare animal nu este decat un
eantion dintr-o specie; pentru altul, este vorba despre fiinta
unica cu care intretine raporturi deosebite. Filosofi precum
Martin Buber, precum Gabriel Marcel se ridica impotriva a ceea
ce este fungibil, mecanic, universalizabil:
Mai bun3 e violenja fa(3 de fiinta cu care realmente ai
trait impreuna, va spune Buber, decat grija fantomatic3 fa(3
de nite numere f3r3 chip!2
Pentru G. Marcel, valoarea unei intaniri cu fiinja apare din
faptul c3 ea e unica in felul ei"3. Ceea ce este unic nu are pret,
iar valoarea sa create prin insui faptul c3 este de nepretuit. De
aceea, Quintilian il sfatuiete pe orator s3 nu accepte s3 fie platit
pentru colaborarea sa, pentru motivul c3 cele mai multe lucruri
pot parea f3r3 valoare, tocmai pentru c3 li se fixeaza valoare"4.
Valoarea a ceea ce este unic poate fi exprimata prin opozifia
sa la ceea ce este comun, banal, vulgar. Acestea ar fi forma
depreciativa a multiplului opus unicului. Unicul este original, el
se distinge, iar prin aceasta este remarcabil i place chiar i celor
mulji. Valorizarea a ceea ce este unic, sau cel putin a ceea ce pare
astfel, este ceea ce constituie fondul maximelor lui Gracian i al
sfaturilor pe care le da el curteanului. Trebuie s3 eviti s3 te repeti,
trebuie s3 pari inepuizabil, misterios, s3 nu poti fi clasat cu
uurinta5: calitatea unic3 devine un miloc in vederea obtinerii
sufragiului celor mai multi. Chiar i cei mai multi apreciaz3 ceea
ce este deosebit, ceea ce este rar i greu de realizat.
Ceea ce este mai dificil, va spune Aristotel, este
preferabil fata de ceea ce este mai uor, c3ci noi (inem s3
avem ceea ce nu se dobande?te cu inlesnire6.
1 SHAKESPEARE, Hamlet, actul II, scena II.
2 Ibid., p. 125.
3 G. MARCEL, Le monde casse, suivi de Position et
approches concretes du mystere ontologiqne,
pp. 270-271.

4 QUINTILIAN, vol. IV, cartea XII, cap.


VII, 8 . (Ed. rom.: Minerva, Bucureti,
1974, vol. Ill, cartea XII, cap. VII, 8 ,
p. 368; n.t.)
5 B. GRACIAN, L'honime de cour, p. 2, 8 , 102, 113
etc. (Ed. rom.: Humanitas, Bucuregti, 1994,
pp. 238, 244, 338, 3433 etc.; n.t.)
6 ARISTOTEL, Topica, III, cap. 2,117 b. (Ed. rom.: In: Organon, Editura IRI,
Buc.,1998, vol II, p. 369. Traducere de Mircea Florian; n.t.)

Observ3m c3 Aristotel nu se multumete s3 enunte locul. El


schi- teaz3 explicate. Leag3 locul de persoana, de efort. Ceea
ce este rar privete indeosebi obiectul, ceea ce este dificil
subiectul, tn calitate de agent. A prezenta ceva drept dificil sau
rar este un mijloc sigur de a-1 valorizare.
Precaritatea poate fi considerata drept valoarea calitativ3
opus3 valorii cantitative a duratei; ea este corelativ3 cu unicul, cu
originalul. Se tie c3 tot ceea ce este ameninjat capata valoare
exceptional: Carpe diem. Poezia lui Ronsard mizeaza abil pe
aceasta tema care ne emotioneaza imediat. Precaritatea nu este
intotdeauna amenintare cu moartea, ea se poate referi la
situatie: cea a iubitilor unui in ochii celuilalt, comparata cu cea a
sojilor, este opozitia valorii precarului fata de cea a stabilului.
Acest loc este legat de un loc foarte important citat de
Aristotel, i care ar fi cel al oportunitatii:
Orifce lucru este preferabil in momentul in care are
insemnState mai mare; de exemplu, lipsa de sup3r3ri este
preferabila la batranefe decat la tinerete, fiindca ea are mai
mare insemnatate la batranefe'.
Dac3 invers3m exemplul lui Aristotel, dac3 insistam pe
lucrurile importante pentru copil sau pentru adolescent, vom
vedea c3, f3cand ca valoarea s3 depinda de circumstantele
tranzitorii, insistam pe precaritatea acestei valori i totodata, cata
vreme ea este valabila, ii cre$tem pretul.
Locul ireparabilului se prezinta ca limita care vine s3
accentueze locul precarului: forta argumentativ3, legata de
evocarea sa, poate fi de un efect distrugator. Exemplu, celebra
peroratie a Sfantului Vincent de Paul, adresandu-se femeilor
pioase i ar3tandu-le acestora pe orfanii pe care el ii proteja:
Ati fost mamele lor intru grajie, de cand mamele lor
intru natura i-au abandonat pentru totdeauna (...); ganditi-v3
acum dac3 vrefi s3-i abando- na}i pentru totdeauna (...);
viafa lor i moartea lor sunt in mainile voastre (...). Ei vor
tr3i, dac3 voi veti continue s3 aveti grija caritabila de ei;
dar, v3 declar in fata lui Dumnezeu, toti vor fi morfi maine,
dac3 ii vep p3r3si1.
Dac3 aceasta peroratie a avut atata succes (apelul duce la
fondarea aez3mantului L'Hopital des Enfants-Trouves), ea
datoreaz3 acest lucru locului ireparabilului.
Valoarea ireparabilului, dac3 vrem s3-i c3ut3m bazele, poate
s3 fie legata de cantitate: durata infinita a timpului care se va
scurge dup3 ce ireparabilul va fi fost produs sau constatat,
certitudine a faptului ca efectele, dorite sau nu, se vor prelungi la
infinit. Dar ea poate fi legata i de calitate: unicitatea este
conferita evenimentului considerat irepara- bil. Fie ca este bun
sau r3u in consecinfele sale, el este sursa de spaim3 pentru om;
pentru ca acjiune s3 fie ireparabiia, este necesar ca ea s3 nu

1 Dup3 BARON,

De la Rhetorique,

p. 212.

CAPITOLUL
I

poatd fi repetat3: ea dobandete valoare prin chiar aceea cd


este consideratd sub acest aspect.
Ireparabilul se aplicd ba subiectului, ba obiectului; ceva
poate fi ireparabil in sine sau in raport cu un anurne subiect: se
va putea planta in fata uii mele un nou stejar, dar nu voi mai fie
eu acela care voi sta la umbra lui.
Se vede cd ireparabilul in argumentare este chiar un loc a!
prefera- bilului, in sensul cd, atunci cand se referd la obiect,
aceasta nu se poate intampla decat in mdsura in care el este
purtatorul unei valori; nu se va mentiona ireparabilul,
iremediabilul, atunci cand este vorba despre ireparabilitate care
nu antreneazd nici consecinta in conduitd. Se va vorbi probabil
intr-un discurs tiintific despre cea de-a doua lege a
termodinamicii, dar aceasta nu va fi consideratd drept argument
al ireparabilului decat dacd i se atribuie valoare unei anumite
stdri a universului.
decizie ale cdrei consecinte ar fi iremediabile este
valorizata prin faptul insui. In actiune, ne legdm in general de
ceea ce este urgent: valorile de intensitate, legate de unic, de
precar, de iremediabil sunt aici in prim-plan. In acest fel se
servete Pascal de locurile cantitdtii pentru a ne ardta cd trebuie
sd preferdm viaja venic3 vietii pe p3mant, dar atunci cand ne
preseazd sd ludm decizie, el ne afirmd cd suntem imbarcati i
cd trebuie sd alegem, cd ezitarea nu poate dura, c3 este urgent i
c3 existd spaima de naufragiu.
In afar3 de uzajele locului unicului ca original i ca rar, a
c3rui existentd este iar pierderea iremediabila, prin
aceea cd il opunem fungibilului i comunului, pe care nu riscdm
sd-1 pierdem i care este uor de inlocuit, existd, intr-o cu totul
altd ordine de idei, un uzaj al locului unicului in calitate de opus
diversului. Unicul este, in acest caz, ceea ce poate servi drept
normd: aceasta ia valoare calitativ3 in raport cu multiplicitatea
cantitativ3 a diversului. Unicitatea adevd- rului se va opune
diversitdtii opiniilor. Superioritatea disciplinelor umaniste clasice
in raport cu disciplined umaniste moderne, va spune un autor 1,
tine de aceea c3 anticii prezinta modele fixe, recunoscute, eterne
i universale. Autorii moderni, chiar dacd sunt tot atat de buni ca
cei antici, ofera inconvenientul de a nu putea servi drept norma,
drept model indiscutabil: multitudinea valorilor reprezentate de
moderni este cea care da inferioritatea lor pedagogic3. Chiar
acest loc ii servete lui Pascal pentru a justifica valoarea
cutumei:
De ce se conformeaz3 omul legilor vechi i vechilor
hotarari? Sunt ele mai s3n3toase? Nu, dar nu exista altele i
pe deasupra ne scutesc de diversitate2.
1 BARON, De la Rhetorique, nr. 5, p. 451.
2 PASCAL, Bibl. de la Pliade, Pens&es, 240
(429), p.889 (301 d. Brunschvicg). (Ed.
rom.: Ed. Aion, Oradea, 1998, p. 281; n.t.)

Ceea ce este unic beneficiaza de un prestigiu cert: dup3


modelul lui Pascal, putem explica prin aceasta un fenomen de
adeziune, intemeindu-1 pe aceasta valoare pozitiva pe care
lu3m drept baza a unei argumentari f3r3 s3 trebuiasca s3
fondam i pe ea. Inferioritatea multiplului, fie c3 este vorba
despre fungibil sau despre divers, pare admisa la modul foarte
general, oricare ar fi justificarile, foarte variate de altfel, pe care
am fi in m3sura s3 i le g3sim.
24. Alte locuri
Ne-am putea gandi s3 reducem toate locurile la cele ale
cantitatii sau ale calitatii, sau chiar s3 reducem toate locurile la
cele de un singur fel - vom avea ocazia s3 tratam despre aceste
tentative - dar ni se pare mai util, dat fiind rolul pe care 1-au
jucat ele i pe care continua s3-l joace ca punct de plecare al
argumentarilor, s3 dezvolt3m discutia cu privire la locurile
ordinii, al existentului, al esentei i al persoanei.
Locurile ordinii afirm3 superioritatea a ceea ce este anterior
asupra a ceea ce este posterior, cand apropo de cauz3, de
principii, cand apropo de sfarit sau de scop.
Superioritatea principiilor, a legilor, asupra faptelor, asupra
con- cretului, care par a fi aplicajia celor dintai, este admisa in
gandirea nonempirista. Ceea ce este cauz3 este ratiunea de a fi a
efectelor i prin aceasta le este superior:
Dar chiar dac3 ar fi doar realitafile produse, va spune
Plotin, ele nu ar putea fi ultime. Or, acolo sus, prime sunt
cele producStoare, i de aceea sunt i prime1.
Multe dintre marile certuri filosofice sunt axate pe problema
de a ti ce este anterior i ce este posterior, pentru a trage de aici
concluzii referitoare la predominance unui aspect al realului
asupra altuia. Teoriile finaliste, pentru a valorize scopul, il
transform3 in adev3rata cauz3 i origine a unui proces. Gandirea
existentiaia, care insista asupra importantei actiunii indreptate
c3tre viitor, leag3 proiectul de structure omului i prin aceasta
,,incearc3 mereu s3 se intoarc3 la originar, la surs3"2.
Locurile existentului afirm3 superioritatea a ceea ce exista, a
ceea ce este actual, a ceea ce este real, asupra posibilului, asupra
even- tualului, sau a imposibilului. Molloy al lui Samuel Beckett
exprima astfel superioritatea a ceea ce exista asupra a ceea ce
mai trebuie inc3 s3 fie realizat, asupra proiectului:
C3ci aflandu- in padure, loc nici mai bun, nici mai
r3u decat altele, i fiind liber s3 r3man, nu eram oare
indrept3|it s3 v3d in asta un avantaj, nu prin faptul c3

1 PLOTIN, Enneade, V, 3, 10. (Ed. rom.: edi(ie bilingva., Editura IRI,


Bucureti,V, 3, 10; n.t.)

2 J. WAHL, Despre filosofiile existen(ei,


Glanes 15-16, p. 16.

CAPITOLUL

p3durea era ce era, ciI pentru c3 eu eram acolo? C3ci eram.


i fiind nu mai aveam nevoie s3 m3 due acolo (...)1.
Utilizarea locurilor existentului presupune un acord asupra
for- mei realului c3ruia ii sunt ele aplicate: intr-un mare num3r
de contro- verse filosofice, odata admis faptul c3 acordul asupra
acestor locuri este dobandit, ne straduim s3 tragem din aceasta un
profit neateptat, datorita unei schimbari de nivel in aplicarea lor
sau datorita unei noi conceptii asupra existentului.
Intelegem prin loc al esentei nu atitudinea metafizic3 care ar
afirma superioritatea esentei asupra fiec3reia dintre incarnarile
sale - i care este intemeiata pe un loc al ordinii -, ci faptul de a
acorda
valoare superioara indivizilor in calitatea de reprezentanti
bine caracterizaji de aceasta esenta. Este vorba de comparatie
intre indivizi concre^i: aa se face ca atribuim de la bun inceput
valoare unui iepure care prezinta toate calitafile unui iepure;
acesta va fi pentru noi un iepure frumos". Ceea ce incarneaza
cel mai bine un tip, esenta, functie este valorizat prin chiar
acest fapt. Sunt cunoscute aceste versuri ale lui Marot dedicate
lui Francisc I:
Rege inconjurat mai mult decat Marte de onoare 2
Rege cel mai Rege, care a fost vreodata incoronat .
Proust se servete de acelai loc pentru a pune in valoare
pe ducesa de Guermantes:
(...) ducesa de Guermantes, care, de fapt, fiind
Guermantes,
devenea
intr-o oarecare mSsura altceva, ceva mai piacut
3
(...).
etic3 sau esteticS ar putea fi fondate pe superioritatea a
ceea ce incarneazS cel mai bine esenta i pe obligatia c3 trebuie
s3 se ajungS la ea, pe frumusetea a ceea ce ajunge la esenta.
Pentru c3 omul este f3cut sa gandeasca, pentru Pascal inseamna
ca a gandi bine este cel dintai principiu al moralei. Pentru ca,
dup3 Marangoni, deformarile sunt inerente esentei artei, nu
putem g3si opera f3ra deformari printre cele considerate reujite4.
In viata de erou, dup3 Saint-, eful ii g3sete
justificare pentru cele mai mari duritati ale sale, pentru
1 S. BECKETT, Molloy, p. 132. (Ed. rom.:
Univers, Bucureti, 1990, p. 109. Traducere
de Gabriela i Constantin Abalu^a; n.t.)
2 Citate de LA HOUSSAIE in epistola cStre
Ludovic al XlV-lea, la inceputul traducerii
sale la B. GRACIAN, Car (He omului desavar$it, a 4,
nota.
3 PROUST, / cautarea timpului pierdut, v. Ill: Guermantes,
p. 74. (Ed. rom.: Univers, Buc 1989, v.
Ill: Guermantes, p. 208; n.t.)
4 M. MARANGONI, Apprendre a voir.

sacrificiile pe care le impune oamenilor s3i, nu in randamentul pe


care il obtine, nici in dominatia pe care exercita, ci in aceea ca
subordonatii lui contienti- zeaza astfel posibilitatile lor extreme,
ca indeplinesc ceea ce sunt capabili s3 fac3 1. Morala supraomului
i?i extrage din locul esentei tot farmecul i tot prestigiul s3u.
S3 examinSm, pentru a incheia acest rapid tur de orizont,
cateva locuri care derivS din valoarea persoanei, legate de
demnitatea, de meritul i de autonomia ei.
Lucrul pe care ni-1 singuri este preferabil lucrului pe
care
ni-1 aljii; de exemplu, prietenii sunt preferabili
bogajiei2.
Acest loc ii permite lui Pascal s3 critice divertismentul:
Nu inseamna c3 ejti fericit dac3 te poti bucura de petreceri?
- Nu, c3ci distractia vine din alta parte i din afara ...3.
Acest loc confers de asemenea valoare acelui lucru care este
facut cu grijS, care cere un efort.
Locurile pe care le-am mentionat, i care sunt printre cele
mai utilizate in general, ar putea fi completate cu multe altele, dar
semnificatie este mai limitata. De altfel, specificand
locurile, am trece prin grade nesesizabile la acordurile pe care le
vom numi mai degraba acorduri asupra valorilor sau asupra
ierarhiilor.
25. Utilizarea i reductia locurilor: Spirit clasic i
spirit romantic
Ar fi interesant de stabilit, in diferite epoci i in diferite
medii, care sunt locurile admise la modul cel mai general sau cel
putin care par admise de cStre auditoriu, aa cum i-l
imagineazS oratorul. Aceasta sarcinS ar fi de altfel delicatS,
pentru c3 locurile pe care le considersm indiscutabile sunt
utilizate fSrS a fi exprimate. LnsistSm, dimpotriva, asupra celor
pe care dorim s3 le respingem sau s3 le nuantSm in apli- carea
lor.
Un acelai scop poate fi realizat servindu-ne de locuri foarte
diferite. Pentru a accentua oroarea unei erezii sau a unei revolutii,
ne vom servi cand de locuri ale cantitatii, arStSnd cS aceasta
erezie cumuleazS toate ereziile trecutului, cS aceasta revolutie
adunS laolalta tulburari dup3 tulburari, mai mult decat oricare
alta, cand de locuri ale calitatii, aratand ca ea preconizeaza
1 SAINT-EXUPERY, Zborul de noapte, p. 131.
2 ARISTOTEL, Topica, 111, cap. 2, 118 b. (Ed.
rom.: In: Organon, Editura IRI, Bucurejti,
1998, vol. II; n.t.)
3 PASCAL, Bibl. de la Pleiade, Pensees, 240
(429), p.889 (301 ed. Brunschvicg). (Ed.
rom.: Editura Aion, Oradea, 1998, p. 222;
n.t.)

CAPITOLUL
I

deviere absolut noua sau un sistem care nu a existat niciodata


inainte1.
Trebuie s3 totui c3 uzajul anumitor locuri sau al
anumitor argumentari nu caracterizeaza neap3rat un mediu
cultural anume, ci poate rezulta, i acesta este de altfel cazul cel
mai frecvent, din situajia argumentativ3 particular in care ne
afl3m. Argumentari pe care Ruth Benedict, in interesanta sa
lucrare despre Japonia, le consi- dera caracteristice pentru
mentalitatea japonez3 se explica, pentru noi, prin faptul c3
Japonia era agresorul: or, cel care dorete s3 schimbe ceea ce
este, va avea tendinta de a introduce, ca justificare, un element
normativ, precum substituirea anarhiei cu ordinea, stabilirea unei
ierarhii2.
Situajia argumentativa, esenjiala pentru determinarea
locurilor la care vom fi recurs, este ea insaji un complex ce
confine, totodata, scopul vizat i argumentele de care risc3m s3
ne lovim. Aceste dou3 elemente sunt de altfel intim legate; intradev3r, scopul vizat chiar dac3 este vorba despre declansarea
unei actiuni bine definite, este in acelaji timp transformarea unor
convingeri, riposta unor argumente, transfor- mare i riposta care
sunt indispensabile declan3rii acestei actiuni. A?a se intampla
c3 alegerea intre diferite locuri, locuri ale cantitatii, sau ale
calitatii, spre exemplu, poate rezulta dintr-una sau din alta dintre
componentele situatiei argumentative: cand se va vedea clar c3
atitudi- nea adversarului este cea care influenteaza alegerea, cand
se va vedea, dimpotriva, legatura dintre aceasta alegere i
actiunea de declansat. tim despre Calvin c3 utilizeaza adesea
locurile calitatii. Este, am spune noi, un caracter frecvent al
argumentarii celor care vor s3 schimbe ordinea stabilita. In ce
m3sur3 este i din cauz3 c3 adversarii lui Calvin recursesera la
locurile cantitafii?
Oponenjii notr se straduiesc din rSsputeri s3 adune pasaje
biblice;
ji fac lucrul acesta cu atata sarguin(3 incSt, deji nu pot s3
biruiasca, in
privinja numSrului cel pujin s3 ne trdnteasca la pSmSnt3.
Am putea g3si un exemplu mult mai general de astfel de
opozifie in efortul facut de romantici pentru a r3sturna anumite
pozijii ale clasi- cismului: acolo unde observau c3 acesta se putea
cu ajutorul locurilor cantitatii, romantismul a recurs in
modul cel mai firesc la locurile calitatii. Dac3 clasicii vizau
1 A se vedea exemple la RIVADENEIRA, Vida del
bienaventurado Padre Ignacio de Loyola, p.
194 i la PITT, Orations on the French war, p. 42 (30 mai
1894).
2 R. BENEDICT,
20 i urm.

The Chrysanthemum and the Sword, pp.

3 CALVIN, bwaldlura religiei creatine, cart. II, cap. V,


6 . (Ed. Cartea Cre?tina, Oradea, 2003,
cartea II, cap. V, 6 , vol. I, p. 435;
n./.)

auditoriul universal, ceea ce prin- tr-o anumita prisma este un


apel la cantitate, era normal ca romanticii, ambitie se
limiteaza cel mai adesea la a persuada un auditoriu particular, sa
fi recurs la nite locuri ale calitatii: unicul, irationalul, elita,
geniul.
De fapt, c3nd este vorba despre locuri, mai putin chiar decat
atunci cand este vorba despre valori, cel care argumenteaza
incearca s3 elimine complet, in beneficiul altora, anumite
elemente; el incearca mai degraba s3 le subordoneze, s3 le reduc3
la cele pe care le considera fundamentale.
Cand locurile ordinii sunt reduse la cele ale cantitatii,
anteriorul este considerat mai durabil, mai stabil, mai general;
dac3 sunt reduse la locurile calitatii, vom considera principiul ca
avandu-5i originea intr-o realitate superioara, ca model, ca
determinand posibilitatile extreme ale unei dezvoltari. Dac3 cel
antic este valorizat ca fiind cel ce a subzistat mai mult timp i cel
ce incarneaz3 traditie, cel nou va fi valorizat drept original i
rar.
Locurile existentului pot fi legate de locurile cantitatii, legate
de durabil, de stabil, de obisnuit, de normal. Dar ele pot fi de
asemenea legate de locurile calitatii de unic sau de precar:
existentul ii extrage valoarea din faptul c3 se impune in calitate
de trait, de ireductibil la orice alt obiect, in calitate de actual. Am
putea, de asemenea, sustine c3 existentul, in calitate de concret,
intemeiaz3 locurile calitatii, da valoare unicului i c3 existentul,
ca real, intemeiaza locurile cantitatii i da sens durabilului i la
ceea ce se impune in mod universal.
Locul esenfei poate fi legat de normal care este singurul ce
permite, dup3 ganditorii empiristi, constituirea unor tipuri, unor
structuri, realizare perfecta este apreciata la unii dintre
reprezentantii lor. Dar pentru rationaliti, pentru Kant, spre
exemplu, idealul, arhetipul abstract este singurul fundament
valabil al oricarei normalitati1: ca acest arhetip este valorizat
drept sursa i origine, sau ca realitate a unei specii superioare, ca
universal sau ca rational, este alta problema. Superioritatea a
ceea ce incarneaza cel mai bine esenfa ar putea de altfel sa se
bazeze cand pe aspectul clasic i universal valabil, cand pe
aspectul exceptional al acestei reuite, considerata i
dificila.
Locurile persoanei pot fi intemeiate pe cele ale esentei, ale
autonomies ale stabilitatii, dar i pe unicitatea i originalitatea a
ceea ce se leag3 de personalitatea umana.
Uneori aceste leg3turi i justific3ri de locuri nu sunt decat
ocazio- nale, dar se intampia ca asemenea tentative s3 rezulte
dintr-o pozitio- nare metafizica i s3 caracterizeze viziune
asupra lumii. A?a se face c3 primatul care se acorda locurilor
cantitatii i c3 incercarea de a concentre in acest punct de vedere
toate celelalte locuri caracterizeaz3 spiritul clasic; spiritul
1 KANT, Critica rafiuuii pure, pp. 305 $i urm. (Ed.
rom.: 267 $i urm.; n.t.)

CAPITOLUL
I

romantic argumenteaz3, dimpotriva, reducand locurile la cel al


calitatii.
Ceea ce este universal i vejnic, ceea ce este rational i
general valabil, ceea ce este stabil, durabil, esential, ceea ce
intereseaza pe cei mai mulji, va fi considerat drept superior i
fundament al valorii la clasici.
Unicul, originalul i noul, ceea ce este deosebit i marcant
in istorie, precarul i iremediabilul sunt locuri romantice.
Virtu tilor clasice de autenticitate i de justitie, romanticul le
va opune pe cele de dragoste, de milostenie i de fidelitate; dac3
clasicii se dedica valorilor abstracte, sau universale,
romanticii recomanda valorile concrete i particulare;
superioritajii gandirii i a contemplarii propuse de clasici,
romanticii ii vor opune pe cea a acjiunii eficace.
Clasicii se vor stradui chiar s3 justifice prefuirea pe
acorda locurilor calitajii, prezentandu-le ca pe un aspect al
cantitatii. Superioritatea unei personalitaji originale va fi
justificata de caracterul inepu- izabil al geniului s3u, de influenfa
pe exercita asupra mulfimii, de grandoarea schimbSrilor
pe care le ocazioneaz3. Concretul va fi redus la infinitul
elementelor sale constitutive, iremediabilul la durata timpului in
care nu va putea fi inlocuit.
Pentru romantici, aspectele cantitative-de care se va tine cont
ar putea fi reduse la ierarhie pur calitativ3: ar fi vorba in acest
caz de un adev3r mai important, care ar forma realitate de un
nivel superior. Atunci cand romanticul opune vointei individuale
pe cea a majoritatii, aceasta din urm3 poate fi conceputa ca
manifestare a unei vointe superioare, cea a grupului, pe -I
vom descrie ca pe fiinta unic3, cu istoria sa, cu originalitatea fi
geniul lui proprii.
Astfel sistematizarea locurilor, conceperea lor in functie de
locuri considerate fundamentale, le da acestora aspecte variabile,
iar acelafi loc, aceeafi ierarhie pot, datorita unei alte justific3ri, s3
conduca la viziune diferita asupra realului.
b) ACORDURILE PROPRII UNOR
ANUMITE ARGUMENTARI
26. Acorduri ale unor auditorii particulare
Ceea ce numim in mod obifnuit siuif comun consta intr-o
serie de convingeri admise in sanul unei societati anume fi pe
care membrii s3i le presupun a fi impartafite de orice fiinta
rationala. Dar alaturi de aceste convingeri, exista acorduri proprii
celor care fin de disciplina anume, fie ea este de natura
ftiintifica sau tehnica, juridic3 sau teolo- gic3. Aceste acorduri
constituie corpul unei ftiinte sau al unei tehnici, ele pot fi
rezultatul unor conventii sau al adeziunii la anumite texte fi
caracterizeaz3 anumite auditorii.
Aceste auditorii se disting in general prin uzajul unui limbaj
tehnic ce le este propriu. In ftiintele formalizate se diferentiaza

acest limbaj in cea mai mare m3sur3 de cel pe care, de altfel,


membrii unui astfel de auditoriu il utilizeaza in relatiile lor
cotidiene fi pe care il inteleg ca membri ai unui auditoriu mai
general; dar chiar fi discipline precum dreptul, care ipiprumuta
multi dintre termenii tehnici din limbajul curent, au putut
ermetice neinitiatilor. C3ci acefti termeni, pe care dorim s3-i
facem cat mai univoci posibil in contextul disciplined sfarjesc
prin a rezuma un ansamblu de cunostinte, de reguli Si de
conventii, necunoajtere face ca intelegerea lor, ca termeni
deveniti tehnici, s3 scape total profanilor.
Pentru a intra intr-un grup specialized este necesar3
inifiere. In timp ce oratorul trebuie in mod normal s3 se adapteze
auditoriului sau, nu la fel stau lucrurile cu profesorul insarcinat
s3-i invete pe elevii s3i ceea ce este admis in grupul particular
c3ruia acejtia doresc s3 i se asocieze sau, cel pufin, la care
doresc s3-i asocieze persoanele respon- sabile de educatia lor.
Persuasiunea este, in acest caz, prealabila initierii. Ea trebuie s3
obtin3 supunerea la exigentele grupului specializat al c3rui
purtator de cuvant este profesorul. Initierea intr-o disciplina
particular3 consta in a imp3rtasi reguli i tehnici, notiuni
specifice, despre tot ceea ce este admis, ca si despre maniera de
a-ti critica rezultatele in functie de exigentele disciplinei insesi.
Prin aceste particularitati, initierea se distinge de vulgarizare,
care se adreseaza publicului, in general, pentru -i imp3rtai
anumite rezultate intere- sante, intr-un limbaj nontehnic, dar f3r3
a-1 pune in situajia nici de a se servi de metodele care au permis
stabilirea acestor rezultate nici, a fortiori, de a face critica
acestora din urma. Aceste rezultate sunt, intr-o oarecare m3sura,
prezentate ca fiind independente de tiinfa care le-a elaborat: ele
au dobandit statutul de adev3ruri, de fapte. Diferenta intre jtiinta
care se constituie, cea a savanfilor, i jtiinta admisa, care devine
cea a auditoriului universal, este caracteristica pentru diferenta
dintre initiere i vulgarizare1.
La intrebarea dac3 argumentare este continuata in folosul
unui auditoriu legat prin acorduri particulare sau in folosul unui
auditoriu nespecializat, nu este ujor de r3spuns. Unele
controverse, privind frau- dele din arheologie, spre exemplu, vor
apela, totodata, i la specialists i la opinia publica 2; acelasi
lucru se intampia adesea cu ocazia proceselor penale in care
dezbaterea se situeaza, in acelai timp, pe plan juridic i pe plan
moral.
De altfel, exista domenii despre care, dup3 conceptia
formata despre ele, se va spune fie c3 sunt specializate, fie c3

1 Cf. Ch. PERELMAN, La vulgarisation


scientifique, philosophique,
Alumni, martie 1953, XXI, 4.

Revue des

2 Cf. VAYSON DE PRADENNE, Les fraudes en archeologie prehistorique, in


specialp. 637.

CAPITOLUL
I

scap3 oric3rei convent sau oric3rui acord particular: este, in


mod evident, cazul filosofiei.
In timp filozofie de jcoala, care se desfajoara in cadrele
siste- mului elaborat de c3tre profesor, poate fi ponsiderata
specializata i apropiata de teologie, se poate oare admite c3 un
efort filosofic independent presupune initierea prealabila a unei
tehnici savante, care ar fi cea a filosofilor profesionijti? Este
opinia exprimata, intr-o lucrare postuma, foarte sugestiva, de
c3tre un tan3r autor german, E. Rogge, care opune unei filosofii
populare", precum cea a lui Nietzsche, spre exemplu, filosofiile
contemporane care, toate, presupun cunoajtere aprofundata a
istoriei filosofiei, in raport cu care ele sunt determinate, intr-un
fel sau altul, s3 se gandeasc3 pe ele insele1.
Dar filosoful care ia pozitie fata de aceasta istorie a
filosofiei, care ii atribuie semnificatie anume i care din acel
moment trebuie s3 admita c3 propria lui conceptie r3spunde
acestei semnificatii renunta el oare la a se adresa auditoriului
universal? Nu se poate spune oare c3 auditoriul universal, cel pe
care filosoful i-l reprezinta, este un auditoriu care admite
anumite fapte, in special cunoa$terea 5tiintific3, pe cea a istoriei
tiintifice a filosofiei mai ales, dar totuji suveran in a
insera aceste fapte in noi argumentari, ba chiar s3 le r3stoarne? in
acest caz, orice filosof continua s3 se adreseze auditoriului
universal ca i filosoful popular i nu pare c3 putem mentiona in
filozofie un ansamblu de cunotinte, de reguli i de tehnici
comparabil cu corpul unei discipline jtiintifice i comun tuturor
celor practica.
Exemplul filosofiei arata c3 problema de a ti care sunt
auditoriile specializate este problema de fapt care trebuie s3 fie
tranjata in fiecare caz. Dar exista auditorii precum cele de juriti
sau de teologi, pentru care aceasta problema este regiata datorita
unor consideratii de ordin formal: contrar dreptului natural i
teologiei rationale, dreptul i
teologia pozitive, legate prin texte bine determinate,
constituie domenii de argumentare specifice.
Oricare ar fi originea, oricare ar fi fundamentul textelor de
drept pozitiv sau de teologie pozitiva - problem^ care nu ne
privete acum ceea ce este esential este c3 ele constituie punctul
de plecare al unor noi rationamente. Argumentarea juridica sau
teologica trebuie s3 se dezvolte In interiorul unui sistem definit,
ceea ce va pune in prim-plan anumite probleme, mai ales pe cele
referitoare la interpretarea textelor.
Anumite notiuni, precum cea de evidenta sau de fapt, iau un
sens particular in discipline legate prin texte.
Atunci cand, argumentand in fata unui auditoriu care nu este
legat prin texte, spunem despre propozitie c3 este evidenta,
inseamna c3 nu resimtim dorinta sau nu dispunem de un mijloc
de a respinge aceasta propozitie. Dimpotriv3, cand spunem
despre regula din domeniul dreptului c3 pare evidenta, este
1 E. ROGGE, Axioniatik idles indglicheit
Philosophieretis, pp. 100 ji urm.

pentru c3 consider3m c3 nici contestare nu ar putea in


Ieg3tur3 cu aplicabilitatea sa la un caz particular. C3ci nonevidenta atribuita unor reguli, aa-zisa necesitate de a le justifica,
rezulta din aceea c3 se transpune imediat posibilitatea unor
contestari intr-o c3utare de fundamente; pentru c3 orice
dificultate de aplicare, chiar dac3 valorile pe care legea le protejeaza nu sunt discutate, risca s3 puna in joc intreag3
argumentare in care vor interveni, dup3 toate probabilitatile,
fundamentele posibile ale regulii. La fel, a spune despre un text
sacru c3 este evident, inseamna, intrucat nu se pune problema
respingerii lui, a pretinde c3 nu exista decat un singur fel de a-l
interpreta.
Acordurile auditoriilor specializate pot comporta definitii
particu- lare ale unor anumite tipuri de obiecte de acord, spre
exemplu despre ceea ce este un fapt. Ele se refera, de asemenea,
la maniera in care aceste auditorii pot fi invocate sau criticate.
Pentru teolog sau jurist, este considerat fapt nu ceea ce poate
pretinde acordul auditoriului universal, ci ceea ce textele pretind
sau permit s3 fie tratat ca atare. Un teolog nu poate pune la
indoiala fapte sau adev3ruri atestate de dogme f3r3 a se exclude
din auditoriul particular care le consider3 dovedite. fn drept
exista ficjiuni care oblig3 la tratarea unui lucru, chiar dac3 el nu
exista, ca i cum ar exista sau obliga la a nu recunoajte drept
existent ceva ce exista. Ceea ce este admis ca fapt de normalitate
poate exista. Astfel judecatorul ,,nu este deloc autorizat s3
declare un fapt drept cert doar pentru ca el va fi dobandit,
personal, in afara procesului, cunoajterea pozitiva a acelui fapt"1.
Interventia judecatorului risc3 s3 modifice pretentiile
p3rtilor, or p3rtile sunt acelea care determin3 procesul, in cadrele
legii. Vedem deci c3, pentru anumite auditorii, faptul este legat
de dovada pe care vrem sau putem s3 administram.
In tiintele naturale contemporane, faptul este subordonat,
din ce in ce mai mult, posibilitatii unei masurari, in sensul larg al
termenului. Ele opun rezistenta oric3rei observatii care nu se
poate inscrie intr-un sistem de m3suri. Mai mult, un savant care
verifica concluziile pe care un alt savant le-a propus, ca urmare a
unui experiment anume, va tine cont de toate faptele prezentate
i care sunt relevante pentru inteme- ierea acestei teorii, dar nu se
considera autorizat, in aceasta contro- vers3, s3 se bazeze pe alte
fapte care, in limitele propuse, nu sunt relevante; spre deosebire,
totuji, de ceea ce se intampla in drept, nu exista in jtiinta reguli
de procedur3 care s3 dea la cererea p3rfilor invariabilitate
relativ3; savantul, judecator, este aici, in acelaji timp, parte i va
introduce in curand noi pretentii. Prin urmare, doar prin analogie
cu ceea ce se petrece in drept putem percepe anumite faze ale
dezbaterii, faze in care anumite fapte sunt provizoriu considerate
irele- vante.
Chiar i in viata cotidian3, anumite fapte sunt considerate
neave- nite i aceasta pentru c3 ar fi de prost gust s3 le
1 AUBRY i RAU,
73-74.

Cours de droit civil fraufais,

t. XII, pp.

CAPITOLUL
I

mention3m. Oratorul care atac3 un adversar nu poate avansa


anumite informahi referitoare la comportamentul acestuia din
urm3 f3r3 a se devaloriza el insui: multitudine de reguli
morale, de reguli de eticheta sau de deontologie impiedic3
introducerea anumitor fapte intr-o dezbatere. Auditoriul juridic
nu constituie, in aceasta privinta, un caz privilegiat decat pentru
c3 restrictiile sunt in acest caz codificate i obligatorii pentru
toate p3rtile: este ceea ce distinge esentialmente dovada judiciara
de dovada istoric31.
distincjie tot atat de importanta privete prezumtiile:
leg3tura dintre anumite fapte cu altele poate fi considerata prin
lege ca fiind atat de puternica, incat probabilitatea c3 acesta este
insotit de acela echivaleaza cu certitudinea judiciara a aceluia"2.
Prezumtiile legale sunt adesea de aceea?i natur3 cu cele care
ar fi admise in viata extra-juridic3; legea, mai ales, regleaz3
adesea ceea ce considera ea normal. In acela?i timp originea
acestor prezumtii juridice conteaz3 putin: este plauzibil c3
prezumtia de nevinovatie a acuzatului, in materie penala, provine
din aceea c3 ne temem de consecintele sociale i morale ale unei
alte conventii i nu de faptul c3 dreptul ar fi adoptat prezumtie
de bun simt legata de normal.
Ceea ce caracterizeaz3 in general prezumtiile legale este
dificul- tatea de a le rastuma: ele sunt adesea irefutabile sau nu
pot fi recuzate decat urmand reguli foarte precise. Uneori ele nu
privesc decat greu- tatea probei. Aceasta este aproape
intotdeauna, i in fata oric3rui auditoriu, in functie de prezumtiile
admise. Dar alegerea lor nu este impus3 aa cum se intampia in
anumite cauze juridice.
Aceste remarci privind acordurile specifice, proprii anumitor
auditorii, indica din plin cate dintTe argumentele valabile pentru
anumite persoane nu sunt deloc valabile pentru altele,
acestea le pot extTem de ciudate.
Un profan, spune Jouhandeau, care asista la discujie
intre teologi nu poate evita s3 considere c3 descopera lume
in care oamenii se consacra divagdrii de convenient cu
aceea$i logica imperturbabila a persoanelor internate intr-un
ospiciu3.
Rezulta de aici c3 poate fi in interesul oratorului s3 aleag3
un auditoriu anume. Cand auditoriul nu este impus de
circumstance, argumentare poate fi pre'zentata mai intai unor
persoane, apoi altora i s3 beneficieze fie de adeziunea primelor,
fie, caz mai curios, de respin- gerea acestora: alegerea auditoriilor
i a interlocutorilor, ca i ordinea in care se prezinta
argumentarile, exercita mare influenja in viaja politic3.
Vecinatatea auditoriilor, specializate i nespecializate,
reacjio- neaz3 asupra argumentarii. Un artificiu semnalat de
Schopenhauer, ca utilizabil cu prilejul unei discutii intre savanti
in prezenta unui public incompetent, consta in a lansa obiectie
1 Ibid., t. XII, p. 63, nota 2 bis a lui BARTIN.
2 Ibid., p. 100, nota 1 bis a lui BARTIN.
3 M. JOUHANDEAU, De la grandeur, p. 98.

nepertinenta, dar pe care adversarul nu ar putea-o respinge f3r3


indelungi dezvoltari tehnice1. Acest procedeu il plaseaz3 pe
adversar intr-o situatie dificila pentru c3 il obliga s3 se serveasc3
de rationamente pe care auditorii sunt inca- pabili s3 le
urm3reasc3. Adversarul va putea totui, denunjand mane- vra,
s3-l discrediteze pe cel care recurge la ea, iar aceasta
descalificare, ce nu necesita premise tehnice, va putea fi operanta
pentru toti membrii auditoriului, atat laici, cat i savanti. La fel,
intr-un proces, tendinta de a judeca in drept se combin3 cu
tendinta de a judeca in echitate. Dac3 cea din urm3 are mai
putina importanta pentru un judec3tor tehnicist, totui acesta nu
ar putea fi total nereceptiv la argumentele care i se prezinta in
calitate de membru al unui grup social particular, dar
nespecializat, sau in calitate de membru al auditoriului universal:
acest apel la simtul s3u moral il poate incita la a inventa
argumente valabile in cadrul s3u conventional, sau la a le aprecia
in mod diferit pe cele de care dispune. Pe de alta parte,
preocuparea pentru opinia actuaia sau viitoare a auditoriilor
specializate actioneaza asupra discursurilor adresate unor
auditorii nespecializate: anumite acte din viata curenta, precum
cump3raturile, vanz3rile, se indeplinesc i se discuta tinandu- se
cont de influenta lor prezenta, dar tinandu-se cont i de ceea ce
pot deveni ele la un moment dat dac3 sunt evocate intr-un context
juridic. La fel, omul obinuit care observ3 anumite fenomene
naturale poate face acest lucru tinand cont de ceea ce va interesa,
considera el, un auditoriu de savanti. Astfel, argument3rile intre
nespecialijti sunt formulate in maniera fie de a sc3pa de
unui specialist, fie de a ajunge la discretia deciziei acestuia: in
orice caz, interventia posibiia a specialistului va avea influenta
asupra unui mare num3r de contro- verse intre laici.
27. Acorduri proprii fiecSrei discutii
Premisele argumentarii constau in propozitii admise de catre
auditori. Cand acetia nu sunt legati prin reguli precise care s3-i
oblige
la a recunoate anumite propozitii, intreaga constructie a celui
care argumenteaz3 nu se bazeaz3 decat pe un fapt de ordin
psihologie, adeziunea auditorilor. Aceasta nu este, de altfel, cel
mai adesea, decat prezumata de orator. Cand concluziile
oratorului displac interlo- cutorilor s3i, acetia pot, dac3
considera util, opune acestei prezumtii de acord asupra
premiselor contestare care va avea ca efect minarea la baz3 a
oric3rei argumentari. Refuzul premiselor nu are totu?i
intotdeauna loc f3r3 inconvenient pentru au ditori - vom vorbi
despre aceasta mai detaliat atunci cand, analizand tehnicile
argumentative, vom vorbi despre ridicol2.
1 SCHOPENHAUER, Erislischc Dialektik, 418 (Ed. rom.:
p. 80; n.t.)
2 Cf. 49: Ridicolul ji rolul lui in
argumentare.

CAPITOLUL
I

Se intampia ca oratorul s3 aiba drept garantie adeziunea


expresa a interlocutorilor la tezele sale de plecare. Aceasta
adeziune nu este garanfie absoluta de stabilitate dar crete,
pentru c3 altfel nu am avea acel minimum de incredere necesar
vietii tn societate. Cand Alice, care conversa cu fiintele din Tara
Minunilor, dorete s3 reia una din afirmatiile sale, se aude
obiectand: Cand ati spus odata ceva, r3mane batut in cuie, i
trebuie s3 acceptati consecintele acestui fapt"1. Replica bizar3
dac3 ne plas3m in planul adev3rului, in care schimbarea este
intotdeauna permisa, pentru c3 poate fi invocata eroare. Dar
remar- c3 profunda dac3 ne plas3m in domeniul actiunii in care
discursurile constituie un fel de angajament care nu ar putea fi
incalcat, f3r3 un motiv satisfacator, sub amenintarea distrugerii
oric3rei posibilitati de viata in comun.
De aceea manifestarile de adeziune explicita sau implicita
sunt c3utate de orator: serie de tehnici sunt utilizate pentru a
sublinia adeziunea sau pentru a surprinde. Aceste tehnici sunt
elaborate mai ales de anumite auditorii, in special de auditoriile
juridice. Dar ele nu sunt nicidecum rezervate lor.
tntr-o maniera generaia, tot fastul de care este inconjurata
publica- rea unor texte, rostirea unor discursuri tinde s3 fac3
repudierea aces- tora mai dificila i s3 sporeasca increderea
sociala. Juramantul, indeo- sebi, adaug3 adeziunii exprimate
sancjiune religioasa sau cvasi religioasa. El poate avea in vedere
adev3rul faptelor, adeziunea la norme, se poate extinde la un
ansamblu de dogme: cel rec3zut In erezie era pasibil de cele mai
mari pedepse, pentru c3 IncSlca un junSmant.
Tehnica lucrului judecat tinde s3 stabilizeze anumite
judec3Ji, s3 interzica repunerea in discutie a unor decizii. fn
tiin}3, cand distingem anumite propozitii pe care le calificSm
drept axiome, le acordSm in mod explicit situajie privilegiata in
sanul sistemului: revizuirea unei axiome nu se va mai putea
produce decat prin intermediul unei repu- dieri tot atat de
explicite; ea nu se va putea face printr-o argumentare ce s-
derula in interiorul sistemului din care face parte aceasta axiomS.
Cel mai adesea, totui, oratorul nu se poate bizui, in privinta
prezumtiilor sale, decat pe inertia psihica i sociala care, in
conjtiinte i in societati, corespunde inertiei din fizica. Putem
prezuma, pan3 la proba contrarie, c3 atitudinea adoptata anterior
- opinie exprimata, conduita preferata - se va continua in viitor,
fie din dorinta de coerenta, fie datorita puterii obinuintei.
Ciudajenia conditiei umane, in opinia lui Paulhan, consta in
aceea c3 e
u$or s3 gSsim motive pentru acte singulare, dificil pentru
acte comune. Un om care consuma carne de vita nu ?tie de
ce consuma carne de vit3; dar daca renunta pentru totdeauna
la carnea de vita pentru salsifi sau pentru broate, nu face
f3r3 a inventa mie de motive, unele mai inteligente decat
altele2.
1 L. CARROLL, Through the looking-glass, p. 293.
2 J. PAULHAN, Lcs fleurs dc Tarbes, p. 212.

De fapt, inertia ne permite s3 cont3m pe normal, pe


obinuit, pe real, pe actual i s3-l valoriz3m, fie c3 este vorba
despre situatie concreta, de opinie admisa sau de stare de
dezvoltare continua i regulata. Schimbarea, din contra, trebuie
s3 fie justificat3; decizie, odata luata, nu poate fi rasturnata
decat pentru motive satisfac3toare. Un mare num3r de
argumentari insista pe aceea c3 intr-un astfel de caz nimic nu
justified schimbare. Partizan al continu3rii r3zboiului cu
Franta, Pitt se opune, in acejti termeni, oric3rei idei de negociere:
Circumstanjele 51 situatia tarii s-au schimbat oare
substantial de la ultima mojiune pe acest subiect sau de
cand, pentru prima data, onorabilul meu prieten s-a
intamplat s3 fie avocatul negocierii? Starea de lucruri a
variat oare de atunci in a?a fel incat negocierea ar fi la ora
actuals mai de dorit decat era ea in orice moment anterior1?
Justific3rii schimbarii i se va substitui adesea incercare de
a demonstra c3 nu a avut loc schimbare reaia. Aceasta
incercare este uneori impusa de faptul c3 schimbarea este
interzis3: judec3torul care nu poate schimba legea va sustine c3
interpretarea lui nu modifica pe aceasta, c3 ea corespunde mai
bine intenjiei legiuitorului; reforma Bisericii va fi prezentata ca
intoarcere la religia primitiv3 i la Scriptur3. Justificarea
schimbarii i argumentarea care tind s3 arate c3 nu a existat
schimbare nu se adreseaz3, in principiu, aceluiai auditoriu. Dar
i una, i cealalta tind catre un acelai scop, care este acela de a
r3spunde exigenjelor inerjiei din viata sociala.
Justificarea schimbarii se va face fie prin indicarea unei
modific3ri objective, la care subiectul a trebuit s3 se adapteze,
fie prin indicarea unei schimbari in subiect, considerate drept
progres: astfel schimbarea care, pentru c3 zdruncina increderea
sociala, este mereu putin devalo- rizanta, va putea fi totui
considerata drept dovada de sinceritate. schimbare care a
reuit autorului ei este susceptibila de a deveni exemplu pentru
cei ce ar ezita s3 se angajeze pe aceeai cale: aa se face c3 W.
Lippman prezinta drept model republicanilor din Statele Unite
evolutia senatorului Vandenberg care, in mod traditional
izolationist, a devenit, dup3 cel de-al doilea r3zboi, un partizan
convins i prestigios al unei politici de colaborare international2.
Inertia poate fi opus3, in principiu, tuturor proiectelor noi i
a fortiori unor proiecte care, cunoscute de mult timp, nu au fost
acceptate pan3 la un moment dat. Ceea ce Bentham numete
sofismul fricii de inovatie sau sofismul veto-ului universal, care
consta in a te opune oric3rei m3suri noi, pur i simplu pentru c3
este nou3, nu este deloc un sofism, ci efectul inerjiei care joac3
in favoarea starii de lucruri exis- tente. Aceasta nu tTebuie
modificata decat dac3 exista motive in favoarea reformei.
1 W. PITT, Orations on the French war, p. 93 (27 mai
1795).
2 New York Herald Tribune (edijia parizianS), din 12
martie 1948.

CAPITOLUL
I

Bentham injelege in realitate foarte bine acest lucru, c3ci


celui care zice c3, dac3 m3sura ar fi fost buna, ea ar fi fost luata
deja de mult timp,
Ii riposteaz3 c3 interese particulare se puteau opune acesteia sau
ea putea necesita un progres al cunoftinfelor, preluSnd astfel
de fapt sarcina dovezii1. S3 not3m in aceasta privinfa dac3, in
drept, solicitantul are in general sarcina dovezii, este pentru c3
dreptul se conformeaza inertiei; el este astfel conceput incat s3
ratifice, pan3 la noi informajii, faptele aa cum sunt2.
Dac3 tehnica lucrului judecat se prelungete, ca s3 spunem
astfel, cu tehnica precedentului, acest lucru se datoreaz3 inertiei.
Repetarea precedentului nu difer3 de continuarea unei st3ri
existente decat pentru c3 faptele sunt considerate ceva
discontinuu. Sub aceasta optica uor diferita, noi vedem
intotdeauna inertia in actiune: aa cum trebuie facuta dovada
necesitatii de a schimba stare de lucruri, ar trebui facuta i
dovada oportunitatii schimb3rii conduitei in fata unei situatii care
se repeta.
In tarile traditionaliste precedentul devine astfel parte
integranta a sistemului juridic, un model de care ne putem
prevala cu conditia s3 aratam c3 noul caz seam3na suficient cu
cel vechi. De aici, teama de a crea un precedent ce intervine in
multe decizii: Veti decide, nu in legatura cu Isocrate, ci referitor
la un mod de viata, anume dac3 trebuie s3 filosofam"3. Intradev3r, faptul de a ne referi la anumite acte, fie c3 este vorba
despre aprecieri, fie despre decizii, este considerat ca
consimtire implicita la utilizarea lor ca precedente, ca un fel de
angajament de a se comporta la fel in situatii analoge.
De asemenea, atunci cand cineva respecta reguia i mai
ales atunci cand spune respecta, el arat3 c3 ea este bun3 de
urmat. Aceasta pozijionare este asimilabila unei mdrturii, la care
s-ar putea face referire atunci cand este cazul. Aa se face c3,
atacandu-1 pe Eschin, Demostene invoca m3rturia adversarului
s3u in Ieg3tur3 cu felul in care trebuie condus un proces:
(...) el a tinut discursuri care ar fi de-ajuns pentru a-I pierde.
Caci ceea ce numeai tu justitie atunci cand ii fSceai proces
lui Timarc, trebuie sS aiba aceeaji valoare pentru ceilalti
cand eti tu in dezavantaj4.
1 BENTHAM, Opere, 1 .1: Tralal despre sofisniele
politice, pp. 449-450.
2 Cf. R. DEMOGUE, Les notions fondnnientales du
droit prive, p. 543.
3 Citat de ARISTOTEL (dupa ISOCRATE, despre
Schimbare 173), pentru a ilustra locul
antecedentului ?i al consecventului, Rhetorique,
liv. 11, chap. 23, 1399 b. (Ed. rom.:Editura
IRI, Bucure^ti, 2004, cartea II, cap.
23,1399 b; n.t.)
1

Este un lucru eficace s3 reiei, pentru a folosi impotriva lui,


tot ceea ce se poate considera drept mSrturie a adversarului, din
cauza adezi- unii care se manifests aici. astfel de reluare
imediatS a cuvintelor interlocutorului constituie esenjialul a ceea
ce se numete in mod obi- nuit spirit de replica.
fn drept, cand doar interesul pSrtilor este in joc, mSrturia
uneia dintre pSrti ca i acordul ambelor furnizeazS un element
stabil pe care se poate sprijini judecStorul; cand este vorba despre
subiecte de care ordinea publics este interesatS, mSrturia nu are
aceeai fortS probantS, pentru cS judecStorul este cel care
determinS in acest caz ce poate fi considerat incontestabil i nu
pSrtile.
In loc sS ne bazSm pe judecStile interlocutorului, vom
utiliza uneori simple indicii ale mSrturiei sale, ne vom prevala
indeosebi de tScerea lui.
TScerea poate fi interpretatS, fie ca serrrn al faptului cS nici
obiectie sau refutare nu a fost gSsitS, fie ca semn cS problema
este de necontestat. Prima interpretare afirmS un acord de fapt al
interlocutorului; cea de-a doua privete dreptul. Ceea ce
adversarul nu neagS", constituie pentru Quintilian un element pe
care se poate sprijini judecStorul1.
Pericolul acordului obtinut prin tScere este cel care explicS
faptul c3, in multe circumstante, alegem s3 rSspundem ceva,
chiar dacS momentan obiectia pe avem este slabS.
Asocierea stabilitS intre tScere i mSrturie poate totui juca
in detrimentul anumitor afirmafii: tScerea absolutS in faja unor
mSsuri luate de puterile publice pare suspects, pentru cS este
greu de interpre- tat ca aprobare unanimS; pentru interpretarea ei,
se prefers recurgerea la ipoteza intimidSrii.
Semnele care privesc mSrturia sunt multiple: aceasta va
putea fi depistatS intr-o abfinere, dar i mai bine intr-o schimbare
bruscS a cSrei urm3 se crede a fi fost reperata. Astfel, respingerea
de c3tre legiuitor a unui articol de lege, care ii este supusa, va fi
tratatfl ulterior ca mSrturie, adic3 drept afirmajia implicita a
faptului c3 s-a gilndit la acest lucru i c3 nu il dorea.
Uzajul dialectic al intreb&rilor i al r3spunsurilor tinde in
esenta s3 asigure acorduri explicite de care ne vom putea apoi
prevala; este una dintre caracteristicile tehnicii socratice. Una din
aplicatiile acestei metode consta in c3utarea unui acord explicit
asupra punctului de judecat, acela de care adversarul va face s3
depinda sfaritul dezbaterii, sau asupra dovezilor pe care le va
admite acesta i pe care le va consi- dera concludente. Am citat
undeva2 cazul acelui ef de firma american care, de-a lungul unei
4 DEMOSTENE, Discursuri: Asupra ambasadei
necredincioase, 241.
1 QUINTILIAN, vol. II, cartea V, cap. X,
13 (Ed. rom.: p. 37; n.t.)
2 Retorica fi filosofie, p. 20. Dupa Dale CARNEGIE,
p. 344.

CAPITOLUL
I

zile, solicita obiectiunile reprezentantilor munci- torilor i cere


s3 fie notate cu grija pe tabl3: el reuete astfel s3 obtina acordul
lor explicit asupra punctelor la care trebuie s3 r3spund3;
ad3ugarea altora noi, ulterior, ar fi interpretata ca semn de reavoinj3. Cand stabilim obiectul controversei, facem i mai
strans3: interlocutorul nu ar putea g3si portita de sc3pare,
pentru a refuza acordul, din momentul in care conditiile admise
au fost indeplinite, decat cu riscul de a se reveni asupra hot3rarii.
De altfel, pentru c3, cel mai adesea, tertii sunt cei care judeca
sfaritul dezbaterii, exista putine anse ca astfel de retractare
s3 aiba alte consecinte decat desconsiderarea autorului ei.
Quintilian da avocatilor urmatorul sfat:1
De aceea va putea fi avantajos s3 disimuiam unele
dintre armele noastre. C3ci adversarul le cere cu insistent i
adesea face ca de ele S3 depinda intreaga inchidere a cauzei,
crezand ca nu le avem; cerand probele noastre, el le da
autoritate1.
Acordul preliminar discutiei se poate referi, nu la obiectul
discu- tiei sau la dovezi, ci la modul in care este condusa
discutia. Acest acord poate fi cvasi ritual, precum in discutiile
judiciare, parlamentare sau academice; dar el poate rezulta,
partial, din discutia particular
in curs i dintr-o initiative luata de una dintre p3rti. Astfel ii
prezinta Demostene lui Eschin modalitatile ap3r3rii sale:
corecta $i sincera inseamna sa probezi, fie ca faptele
incriminate nu au avut loc, fie c3, dacS au avut loc, ele sunt
utile statului2.
Temandu-se ca acuzatul s3 nu deturneze atentia adun3rii
asupra unor puncte secundare, Demostene ii prescrie, ca s3
spunem aa, tehnica ap3r3rii sale, c3reia, prin chiar acest fapt,
acesta se angajeaz3 s3-i recunoasc3 valoarea. Astfel
interlocutorul care, intr-o controvers3, reia punct cu punct
alegafiile predecesorului s3u, acceptandu-i ordinea discursului,
ii dovedete loialitatea in cadrul dezbaterii.
Asigurarea unor acorduri sau respingeri este deci unui dintre
obiec- tivele care determina ordinea in argumentare. Intr-adev3r,
constructia unui discurs nu este doar dezvoltarea premiselor date
la plecare; ea este i stabilire de premise, explicitare i
consolidare de acorduri3.
Aa se face c3 fiecare discutie prezinta etape, jalonate de
acor- durile pe care trebuie s3 le stabilim, care rezulta uneori din
atitudinea p3rtilor i care, uneori, sunt institutionalizate grade
unor obiceiuri deprinse sau unor reguli explicite de procedure.

1 Ibid., cartea VI, cap. IV, 17.


2 DEMOSTENE, Discursuri: Asupra ambasadei
necredincioase, 203.
3 Cf. 103: Ordine ji persuasiune.

28. Argumentarea ,,ad hominem" i petitia de principiu


Posibilitatile de argumentare depind de ceea ce este dispus
fiecare s3 admita, de valorile pe care le recunoate, de faptele in
legatura cu care ii arata acordul: prin aceasta, orice argumentare
este argumentare ad hominem sau ex concessis. Dac3 totui
argumentarii ad hominem ii opunem frecvent argumentarea ad
rein1, prima referindu-se la opinie, iar a doua privind adev3rul
sau lucrul insui, este pentru c3 uit3m c3 adev3rul despre care
este vorba trebuie s3 fie admis. fn termenii teoriei noastre,
argumentarea ad rein corespunde unei argumentari pe
pretindem valabila pentru intreaga umanitate rationale, adica ad
Inimanitatem. Aceasta ar fi un caz particular, dar remarcabil, al
argumentarii ad honiineiu.
Argumentarea
care
vizeaz3
auditoriul
universal,
argumentarea ad Inimanitatem, va evita, pe cat posibil, uzajul
argumentelor care nu ar fi valabile decat pentru grupuri
particulare. Aceasta va fi, in special, preo- cuparea argumentarii
filosofice.
Am putea distinge tipuri de argumente ad hominem tot atat
de variate precum auditoriile li se adreseaz3; propunem s3
le califi- c3m drept argumente ad hominem, in sens restrans,
atunci cand oratorul tie c3 ele nu ar avea greutate pentru
auditoriul universal, aa cum i-l imagineaz3.
lata, in acest sens, un exemplu foarte simplu. Vom fi
unsprezece la pranz. Bona exclam3: Vai, asta aduce ghinion!"
Gr3bit3, st3pana casei r3spunde: Nu, Maria, te' ineli: num3rul
treisprezece poarta ghinion". Argumentul este f3r3 replica i
pune punct imediat dialogului. Acest r3spuns poate fi considerat
ca un tip de argumentare ad hominem. El nu suspecteaz3 nici un
interes personal al servantei, ci se bazeaz3 pe ceea ce aceasta
admite. Ar3tandu-i mai rapid eficienta decat ar face-
disertatie asupra ridicolului superstitiilor, ea permite
argumentarea in cadrul prejudecatii in loc s3 combata.
Argumentele ad hominem sunt adesea calificate ca pseudoargu- mente: pentru c3 sunt argumente care persuadeaz3 in mod
manifest anumite persoane, dei nu ar trebui, pentru simplul
motiv c3, crede cel care le denigreaz3 astfel, ele nu ar avea nici
un efect asupra lui insui. De fapt, cel care le tTateaz3 cu un
astfel de dispret crede, pe de parte, c3 singura argumentare
adev3rat3 este cea care se adreseaz3 auditoriului universal, iar pe
de alta parte, el se erijeaz3 in reprezentant autentic al acestui
auditoriu. Unii vor vedea in eficacitatea argumentelor ad
hominem stricto sensu un semn de siabiciune umana pentru c3, in
ochii lor, orice argumentare trebuie s3 fie valabiia pentru
auditoriul universal. Schopenhauer va califica drept artificiu
(Kunstgriff) uzajul argumentului ad hominem care consta in a
pune interlocutorul in contradictie cu propriile sale afirmatii, cu
1 Cf. SCHOPENHAUER,
p. 29.

Parerga $i Paralipomena,

Vol. II,

CAPITOLUL
I

preceptele unei grup3ri pe care aproba sau cu propriile sale


acte1. Dar nu exista nimic nejustificat in acest mod de a proceda.
Am putea chiar califica astfel de argumentare drept rational,
admitand totodata ca premisele discutate nu sunt admise de toti.
Chiar aceste premise determina cadrul in care se mic3
argumentarea: de aceea, de altfel, leg3m noi studierea acestei
probleme de acordurile proprii unor argumentari.
Nu trebuie confundat argumentul ad hominem cu
argumentul ad personam, adic3 cu un atac impotriva persoanei
adversarului i care vizeaz3, in mod esential, s3-l descalifice pe
acesta din urm3. Confuzia se poate crea pentru c3 cele dou3
specii de argumentare interactioneaz3 adesea. Cel a c3rui tez3 a
fost respinsa datorita unei argumentari ad hominem ii vede
prestigiul tirbit, dar s3 nu uit3m c3 avem aici consecinta a
oric3rei refut3ri, oricare ar fi tehnica utilizat3: greeal3 de
fapt, dup3 cum a remarcat deja La , il face ridicol pe un
om intelept"2.
Pe de alta parte, utilizand tehnica m3rturiei pe care tocmai
am analizat-o, putem trece, plecand de la acte s3varite de
cineva, la reguli de conduita ce par aprobate implicit i care vor
servi drept sprijin unei argumentari ad hominem. Argumentarile
ad personam i ad hominem sunt in acest caz intim asociate, ca
in acest dialog pe care il g3sim la Stevenson:
A) Ejti mult prea dur cu angajatii tai.
B) Dar nu tu ejti cel ce poate spune aa ceva, cu siguran^a.
Uzina ta ar rezista unei anchete mult mai greu decat a
mea3.
In functie de argumentare in general, i de argumentarea ad
hominem in particular, putem intelege in ce consta petitia de
principiu.
Aceasta este adesea considerata greeal3 in tehnica
demonstra- tiei, iar Aristotel trateaz3 nu numai in Topica, ci ?i
in Analitica4: ea ar consta in a postula ceea ce vrem s3
demonstr3m.
S3 constatam de indata ca, in planul logicii fonnale, acuzatia
de petijie de principiu este lipsita de sens. Am putea, intr-adevar,
pretinde ca orice deducjie corecta din punct de vedere formal
consta intr-o peti- tie de principiu, iar principiul identitajii, care
afirma c3 qrice propozitie se implica pe ea insai, ar fi chiar
petijia de principiu pus3 in forma.
1 SCHOPENHAUER, Eristische Dialektik, p.415
(Kunstgriff 16). (Ed. rom.: Editura Art,
Bucurejti, 2007, p. 67 (Stratagema a XVI-a);
n.t.).

2 LA BRUYfeRE, Caracterele, Despre judecafi, 47, p. 379.


(Ed. rom.: Editura pentru Literaturfl,
Bpcurejti, 1968, 47, vol. , p. 145; n.t.)
3 Ch. L. STEVENSON, Ethics and language, p. 127.
4 ARISTOTEL, Analitica prima, cartea II, cap. 16,
64 b 26-65 .

De fapt, petitia de principiu, care nu prive?te adev3rul, ci


adeziunea interlocutorilor la premisele pe care le presupunem, nu
este gre?eaia de logica, ci de retoric3; ea este inteleas3, nu in
interiorul unei teorii a demonstratiei, ci in raport cu tehnica
argumentativ3. Petitia de principiu consta intr-un uzaj al
argumentului ad hominem atunci cand el nu este utilizabil, pentru
c3 ea presupune c3 interlocutorul a aderat deja la tez3 pe care
ne str3duim s3-l fac3 s-o admita. Mai mult inc3, este nevoie ca
cele dou3 propozitii, principiul i concluzia, care nu sunt
niciodata exact aceleai, s3 fie suficient de apropiate una de alta
pentru ca acuzatia de petitie de principiu s3 fie justificata. De
aceea discutie survine aproape mereu pe tema intemeierii
acuzatiei.
Auditorul nu va putea pretinde c3 exista intr-adev3r petitie
de principiu decat dac3 premisa pe contesta nu are, in
acest caz, nici un alt fundament decat concluzia ins3i pe care
am dorit s-o tragem i pentru care aceasta premisa ar constitui
veriga indispensabila in rationament. Este extrem de rar ca
aceasta dependent s3 fie suficient de sigur3 pentru ca acuzatia s3
fie admisa f3r3 replica. intr-adev3r, astfel de acuzatie implica
faptul c3, intr-o argumentare, se poate discerne cu precizie nu
numai dac3, da sau nu, enuntul unei premise se deose- bete de
enuntul concluziei, dar i ce parte revine unui anumit tip de
argumente, i numai lui, in raportul coqcluzie-premisaconcluzie". Tocmai din cauza complexitatii acestui raport se
poate desf3ura, in prac- tic3, discutia pentru a se ti dac3 este
vorba despre petitie de principiu.
Importanta felului in care sunt considerate relatiile dintre
premise i concluzie se vede clar in acest exemplu in care este
vorba despre raporturile dintre actele i natura unei persoane.
Dac3 vrem s3 se admita X este natur3 curajoasa, i dac3, in
acest scop, prezentam unui dintre actele sale ca fiind
manifestare a acestei naturi curajoase, interlocutorul va putea
pretinde c3 este vorba despre petitie de principiu; dimpotriv3,
aceasta acuzatie va fi mai greu de sustinut dac3 se considera
acelai act drept exemplu care trebuie s3 permita generalizare. Aa se face c3, pentru a ar3ta nu este vorba
despre petitie de principiu, oratorul va sublinia c3 premisa
atacata are un alt temei decat concluzia ?i c3 raportul s3u
argumentativ cu concluzia este de un alt tip decat cel care fusese
presupus. Cel care i?i acuz3 interlocutorul ca ar comite petitie
de principiu va avea deci tot interesul sS punS in forma
rationamentul.
lata petitie de principiu semnalata de Navarre dup3 Blass,
intr-un pasaj al discursului lui Antiphon despre moartea lui
Herodes [73]:
S3 titi c3 merit mult mai mult mila voastra decat
pedeapsa. Pedeapsa se cuvine, intr-adevar, celor vinovati,
mila celor care sunt obiectul unei acuzatii nedrepte1.
1 O. NAVARRE, Essai sur la rhetorique grecque
avant Aristote, p. 41, n. 1 . Cf. F. Blass, Dieattisclte

CAPITOLUL
I

Ordinea majorei i a concluziei este inversata. Minora


subinteleas3 Sunt obiectul unei acuzatii nedrepte" nu poate fi
admisa de c3tre auditori pentru c3, dac3 .ea ar fi acordata,
procesul ar fi judecat. Este motivul pentru care Antiphon, in loc
s3 prezinte dreptul pe care pretinde c3 il are la mila drept
concluzie a unui silogism, ii prezinta afirmajia inaintea majorei,
pentru -i da un fel de validitate independenta. S3 in
acest sens c3 autorii antici prefera, in discursurile lor, s3 prezinte
cauzele ca fiind judecate in favoarea lor i se str3duiesc, prin
artificii de form3, s3-i deruteze pe cei care ar dori s3 le impute
petitie de principiu. i reuesc adesea acest lucru. De aceea nici
Blass, nici Navarre nu considera drept petitie de principiu
argumentare care se g3sete in exordiul aceluiai discurs al lui
Antiphon [de la 1 la 8] i care prezinta structura analoga celei
pe care tocmai am analizat-o.
Bentham a calificat drept petitie de principiu ascuns3 intrun singur cuvant" utilizarea unor aprecieri valorizante sau
devalorizante in descrierea anumitor fenomene1. Este procedeul
pe care il denunta Schopenhauer c3nd faptul c3 ceea ce
ar fi considerat fenomen de cult", de c3tre un observator neutru,
va fi numit de partizan expre- sie a milei", iar adversarul il va
califica drept superstijie"2. Dar nu credem c3 se poate vorbi in
astfel de cazuri despre petijie de principiu, exceptand situatia in
care calificSrile sunt considerate admise de interlocutorul care
tocmai le contests; altminteri, s-ar ajunge la a se considera petitie
de principiu orice afirmatie de valoare.
Pentru a conchide, petifia de principiu este greeal3 de
argumentare. Ea privete argumentarea ad hominem i
presupune, cSci domeniul sSu nu este cel al adevSrului, ci cel al
adeziunii. DacS recu- noatem cS este ilegitimS comiterea
petitiilor de principiu, adicS inte- meierea argumentarii noastre
pe premise pe care auditoriul le respinge, aceasta implies faptul
cS ne putem servi de cele pe care el le admite. Cand este vorba
despre adevSr i nu despre adeziune, argumentul ad hominem
trebuie exclus, dar in acest caz petitia de principiu este imposibila. Cele dou3 sunt corelative: nu putem tine cont de acuzatia
de petitie de principiu" i s3 cantarim legitimitatea criticii pe
care implica ea decat in cadrul unei teorii a argumentarii.
Alegerea datelor i adaptarea lor in vederea argumentarii
29. Selectarea datelor i prezenta
Acordurile de care- dispune oratorul, pe care se poate
sprijini pentru a argumenta, constituie un dat, dar care este atat
de vast i susceptibil de a fi utilizat in moduri atat de diferite,
Beredsamkeit, I, p. 122.
1 BENTHAM, Opere, 1.1: Tratat de sofisme politice,
p. 481.

2 SCHOPENHAUER, Dialectica eristica, p. 62


(Stratagema a Xll-a).

incat maniera de a ne prevala de el prezinta importanta capitala.


Inainte de a examina uzajul argumentativ al acestui dat, este deci
indispensabil s3 atragem atentia asupra rolului selectarii
prealabile a elementelor care vor servi drept punct de plecare
argumentarii i de adaptare a lor la scopurile acesteia din urma.
S3 preciz3m, totu?i, c3 a putea alege dintre date nu implica
faptul c3 am putea s3 nu tinem seama de elementele care vor fi
neutilizate. Pentru fiecare auditoriu exista un ansamblu de lucruri
admise care, toate, risc3 s3-i influenteze reacjiilor. Acest
ansamblu este relativ uor de identificat atunci cand este vorba
despre un auditoriu specializat: acesta va fi coijtus-u\ cunoaterii
recunoscut de c3tre sustin3torii unei discipline ^tiintifice1; acesta
va fi intregul sistem juridic in care se insereaza decizie
judiciar32. Cu exceptia cazului in care este vorba despre un
domeniu formalizat, complet izolabil, acest ansamblu este fluid,
mereu deschis. Contururile lui sunt mai cu seama vagi cand este
vorba despre un auditoriu nespecializat, cu toate c3 elaborarea
filosofica poate contribui, in anumite epoci, la precizare
oarecare a lui.

1 Cf. G. T. KNEEBONE, Introduction and Probability, Proceedings of the


AristotelianSociety, vol. L, 1949-1950, p. 35. Pentru maternalicS, cf. R. L.
Wilder, The origin and grouth of mathematical concepts, Btdl. Amer. Math.
Society, sept. 53, pp. 424-425.

2 Cf. C. COSIO, Phenomenology of the


decision in Latin-Ainerican legal philosophy, p. 399. Citat
de V. GOLDSCHMIDT, Sistemul stoician, p. 97, n. 7.

Alegerea datelor ji adaptnren lor

247

[n orice caz, el constituie pentru fiecare auditoriu un sistem de


referinta care serve?te la verificarea argumentation
Acestea fiind zise, rolul selectarii este atat de evident incat,
atunci cSnd cineva mentioneaza fapte, trebuie intotdeauna s3 ne
intrebam ce pot ele confirma sau infirma. Presa, guvernamentala
sau de opozitie, ne-a obi?nuit cu aceasta selecjie a faptelor, in
vederea fie a unei argumentari explicite, fie a unei argumentari in
Ieg3tur3 cu care exista sperata de a-1 vedea pe cititor face el
insu?i. In retoricile tradijio- nale, la capitolul despre naratiune, nu
lipsesc sfaturile referitoare la maniera de a alege faptele cauzei 1.
Dar aceasta alegere domin3 i in dezbaterile tiintifice: alegerea
faptelor considerate relevante, alegerea ipotezelor, alegerea
teoriilor pe care vom considera c3 trebuie s3 le confruntam cu
faptele, alegerea elementelor insei care constituie fapte. Metoda
fiec3rei ?tiinte implica astfel de alegere care, relativ stabila in
jtiintele naturale, este mult mai variabila in tiintele umane.
Faptul de a alege anumite elemente i de a le prezenta
auditoriului implica deja importanta i pertinenta lor in
dezbatere. Intr-adev3r, astfel de alegere acorda acestor
elemente prezenta care este un factor esential al argumentarii,
mult prea neglijat, de altfel, in conceptiile rationaliste despre
rationament.
frumoas3 povestire chinezeasc3 ne va ilustra ideea:
Un rege vede trecand un bou care trebuie s3 fie
sacrificat. Ii este mila de el i ordona s3 fie inlocuit cu
oaie. Marturisete c3 s-a intamplat astfel pentru c3 pe bou il
vedea, iar pe oaie nu2.
1

cartea I, 12. CICERO, De


cartea I, 30. QUINTILIAN, Arta oratorica,
vol. I, cartea IV, cap. II, cf. in special
57.
2 MENG TSEU, Prima carte, 7 (PAUTHIER, Confucius
fi Mencius, pp. 230 i urm.). Rezumata de
PARETO, Triiite de sociologie, I, p. 600 ( 1135)
despre analiza sa asupra milei ca reziduu.
Retorica pentru Herennius,

hwentiotie,

Prezenta actioneaz3 de maniera directa asupra sensibilitytii


noastre. Este un dat psihologic care, dup3 cum arata Piaget, ii
exercita acjiune chiar de la nivelul perceptiei: in cazul
confruntarii a dou3 elemente, spre exemplu un etalon fix ?i
m3rimi variabile cu care este comparat acesta, acel ceva asupra
c3ruia este centrata privirea, acel ceva care este v3zut mai bine
sau mai des este, din aceasta cauz3, supraevaluat1. Astfel, ceea ce
este prezent pentru contiinta dobande?te importanta de care
practica i teoria argumentarii trebuie s3 tin3 cont. Intr-adev3r,
nu este suficient ca un lucru s3 existe pentru a avea sentimentul
prezenjei sale. Acest lucru este adev3rat chiar in contro- verse
savante, martor fiind rolul pe care 1-a jucat, in cearta gassendista,
carte in care Jean de Launoy ar3ta variatiile din atitudinea
Bisericii faja de Aristotel:
Desigur, ne spune in legatura cu aceasta abatele
Lenoble, nimeni nu ignora faptul ca Biserica este anterioara
aristotelismului secolului al . Acest lucru tofi
protagonitii il tiu, numai c3 nimeni nu se gandete la el2.
De aceea, una dintre preocup3rile oratorului va fi de a face
prezent, doar prin magia verbului s3u, ceea ce este efectiv absent
i este considerat de el important pentru argumentarea sa, sau de
a valorize, f3candu-le i mai prezente, unele dintre elementele
oferite efectiv con- tiintei.
La Bacon, rolul retoricii, in calitate de tehnica ce permite
,,s3 se aplice ratiunea imaginatiei pentru a pune in micare mai
bine vointa"3, este legat in mod esential de efectele prezentei:
Sentimentul tine cont doar de ceea ce este prezent;
ratiunea ia in considerate viitorul i iniruirea epocilor. 1,
din aceastS cauzS, prezentul punand stSpanire mai mult pe
1 PIAGET, Introduction a t'epistemologie
genetique, vol. I, pp. 174-175.
2 R. LENOBLE, Histoire et physique, Rev. d'Histoire des
Sciences et de leurs applications, 1953, p. 125.
3 BACON, Of the advancement of learning, cartea a 2a, p. 156.

Alegerea datelor ji adaptnren lor

249

imaginatie, ratiunea este in general invinsS; dar de indata ce


forja elocvenjei ?i persuasiunea au fScut s3 aparS ca prezente lucrurile indepflrtate i viitoare, ratiunea tnvinge
revolta imaginafiei'1.
Bacon exprima, in limbajul filosofic al timpului s3u, idee
apro- piata de a noastr3: prezenta, fenomen psihologic la inceput,
devine un element esenjial in argumentare.
Anumiji maestri ai retoricii, partizani ai efectelor facile,
preconi- zeaz3 recurgerea, pentru a emojiona auditoriul, la
obiecte concrete, precum tunica insangerata a lui Cezar pe
agita Antoniu in faja romanilor, precum copiii acuzatului adui in
faja judecatorilor pentru a le starni mila. Obiectul real trebuie sa
antreneze adeziune pe care doar descrierea lui pare incapabila
s3 produc3; el este un adjuvant prejios, dar cu conditia ca
argumentarea s3 pun3 in valoare aspectele lui utile, Intr-adev3r,
realul poate prezenta caractere defavorabile care vor fi greu de
ascuns spectatorului; de altfel, obiectul concret ar putea distrage
atentia auditorului intr-o direcjie care se indep3rteaz3 de ceea ce
il intereseaz3 pe orator. Nu trebuie deci s3 confundam prezenja,
i eforturile in vederea creterii sentimentului de prezenta, cu
fidelitatea redarii realului.
Pe de alta parte, nu trebuie nici s3 vrem s3 reducem
prezenfa, cum am fi tentati s3 facem rationalizand mult prea mult
gandirea, la certitudine i s3 trat3m evenimentele mai indep3rtate
de prezent ca mai putin importante, pentru ca sunt mai putin
probabile. Aceasta este singura solutie care, conform lui Lewis,
ar permite ca proximitatea i indep3rtarea, propuse de Bentham
ca dimensiune a placerilor, s3 devina compatibile cu calculul
utilitar1. Oricat de anormala ar fi in sistemul s3u, aceasta
dimensiune suplimentara pe care Bentham introduce aici este,
pentru noi, cei care interpretam in funcjie de prezenta, perfect
justificata, pentru c3 este conforma cu tendinte psihice
incontestabile.
1 . 1. LEWIS, An analysis of Knowledge and
Valuation, p. 493.

Whately reia, intr-un apendice al Retoricii1 sale, lunga nota


a lui Campbell referitoare la conditiile de timp, de loc, de
conexiune i de interes personal prin care un eveniment ne
afecteaz3: aceste conditii sunt de asemenea cele care determina
prezenta. Prezenta nu este deci legata exclusiv de proximitatea in
timp, cu toate c3 aceasta constituie un element esential. S3
, de altfel, c3 efortul de a face prezent in contiinta se
poate referi nu numai la un obiect real, ci i la judecata sau la
intreaga dezvoltare argumentativ3. Acest efort vizeaza, in limita
posibilului, s3 ocupe, prin aceasta prezenta, intregul camp al
contiintei i s3-l izoleze, ca s3 ne astfel, de ansamblul
mental al auditorului. lar lucrul acesta este capital. Dac3 s-a putut
constata c3 un silogism bine condus, i acceptat de c3tre auditor,
nu-1
determina neap3rat pe acesta s3 actioneze conform
concluziilor, inseamna c3 premisele, izolate in timpul
demonstratiei, s-au putut lovi de obstacole, odata intrate in
circuitul mental al celui pe care ele trebuiau s3-l persuadeze2.
Importanja prezenjei in argumentare nu se evidentiaz3 doar
in mod pozitiv: suprimarea deliberata a prezentei constituie un
fenomen tot atat de remarcabil ?i care ar merita un studiu detaliat.
S3 d3m doar indicate care ni se pare esentiala, asupra
caracterului ireal a tot ceea ce nu face parte din actiunea noastr3,
care nu se leag3 de convingerile noastre. Stephen Spender
noteaz3, pe bun3 dreptate, in acest sens:
(...) aproape toate fiinjele umane au percepjie foarte
intermitenta a realitapi. Doar un mic num3r de lucruri care
ilustreazS propriile lor interese sunt reale pentru ei: celelalte
lucruri care, de fapt, sunt tot atat de reale, le apar ca
abstractiuni (...). Prietenii vojtri, pentru c3 v3 sunt aliaji, sunt
adevflrate fiinfe umane (...). Adversarii vojtri nu sunt decat
nite teze plictisitoare, pufin rezonabile, inutile, ale

1 Richard D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric,


Appendix C, pp. 366 ji urrn.
2 Cf. 6 : A persuada i a convinge.

Alegerea datelor ji adaptnren lor

251

vieti nu sunt decat false judec3)i pe care a)i dori s3 le


eliminaji cu un glonf de plumb (...)1.
i, aplicand aceasta conceptie reacfiilor pe care le resimtea
in vremea r3zboiului civil din Spania, in fata atrocitatilor
franchitilor ca i a celor ale ap3ratorilor Republicii, el adaug3:
In primul caz, vedeam cadavre, in al doilea, doar
cuvinte.
In aceeai carte, i in Ieg3tur3 cu executii cerute de cauz3
bun3, Koestler , la un moment dat:
Acum ace$ti doi indivizi deveneau pentru mine mai
reali decat cauza in numele cSreia aveau s3 fie sacrificaji2.
Individul ales s3 fie sacrificat sistemului este ireal nu numai
in drept, pentru c3 i-a pierdut statutul ontologic, ci i in fapt,
pentru c3 este privat de prezenja. ocul se produce fie din cauza
indoielii teoretice, fie atunci cand, in situajia concreta, prezenja
omului care va fi sacrificat nu mai poate fi refulata din
contiinf3.
Notiunea de prezen}3, de care ne servim aici i pe care
consideram de important capitala pentru tehnica argumentarii,
nu este nojiune elaborata filosofic. filozofie care ar face din
prezenta piatrS de temelie a constituirii sale, a?a cum este cea a
lui Buber sau a lui Sartre, ar lega-o de ontologie sau de
antropologie. Nu aceasta este intenjia noastra. Noi tinem la
aspectul tehnic al acestei notiuni care duce la concluzia
inevitabila c3 orice argumentare este selectiv3. Ea alege
elementele i maniera de a le face prezente. Prin aceasta ea se
expune inevitabil reproului de a fi partiaia i, deci, partinitoare
i tendentioas3. i este un repro? de care trebuie s3 se tin3 cont
cand este vorba despre argumentare pe dorim
conving3toare, adic3 valabila pentru auditoriul universal.
argumentare tendentioas3, adoptata cu scop deliberat, in vederea
unei solutii care este favorizata din interes sau sub motiv de
functie, ar trebui s3 fie completata prin argumentare adversa, cu
1 fn lucrarea colectivfl editata de R.
CROSSMAN, The Cod that failed, pp. 253-254.
2 Ibid., p. 80.

scopul de a permite un echilibru in aprecierea elementelor


cunoscute. Judecatorul nu va decide decat dup3 ce va fi audiat
ambele p3rti. Dar a trece de la aceasta exigenta la afirmajia c3
trebuie s3 se prezinte totalitatea elementelor de informatie,
acordand fiec3ruia locul care ii revine, inseamna s3 presupunem
c3 exista un criteriu care ne permite s3 determin3m care sunt
aceste elemente relevante i s3 presupunem c3 totalitatea astfel
defimta ar putea fi epuizata. Consider3m c3 aceasta este iluzie
i c3 trecerea de la subiectiv la obiectiv nu se poate face decat
prin extinderi succesive, neputand considera pe nici unui ca fiind
ultimul. Cel care efectueaz3 nou3 extindere va pune obligatoriu
accentul pe aceea c3 expozeurile precedente procedaser3 la
alegere a datelor i c3 va reui f3r3 indoiala s3 arate cu destula
uurint3 acest lucru. S3 ad3ug3m c3 in tiintele umane, ca i in
tiintele naturii, aceasta alegere nu este de altfel numai selectie,
ci i constructiei interpretare1.
Orice argumentare presupune deci alegere care consta nu
doar in selectarea elementelor de care ne servim, ci i in tehnica
prezentarii lor. Problemele de forma se amesteca cu problemele
de fond pentru a realiza prezenta. Pentru nevoile expozeului, le
vom trata succesiv2.
30. Interpretarea datelor
Utilizarea datelor in vederea argumentarii nu se poate face
f3ra elaborare conceptuala care le da un sens i le face
relevante pentru coerenfa discursului. Acestea sunt aspectele
acestei elaborari - ale acestei puneri in forma - care fumizeaza
1 Cf. R. ARON, lntroducere in filosofia
istoriei: eseu despre limitele
obiectivitatii istorice, p. 5. (Ed. rom.:
Humanitas, Bucure?ti, 1997; n.t.)
2 Cf. 37: Problemele tehnice de prezentare
a datelor; 42: Figurile alegerii, ale
prezenfei ji ale comuniunii.

Alegerea datelor ji adaptnren lor

253

una din prismele prin care putem discerne cel mai bine ce
distinge argumentare de demonstrate.
Orice demonstrate impune univocitatea elementelor pe care
se intemeiaza. Acestea sunt considerate a fi intelese de catre toti
in acelai fel, datorita unor mijloace de cunoatere pe care le
presupunem inter- subiective, iar, dac3 nu este cazul, este redus
in mod artificial obiectul ratonamentului doar la elementele din
care orice ambiguitate pare a fi indep3rtata. Fie c3 datul este
prezentat imediat drept clar i semnifi- cativ, intr-o conceptie
rationalista a deductiei, fie c3 nu suntem intere- sati decat de
formele semnelor care sunt considerate a fi percepute de toti in
acelal fel, f3r3 ca manuirea acestora din urma s3 se preteze la
echivoc; aceasta este conceptia formalitilor modemi. In toate
aceste cazuri, interpretarea nu pune nici problema sau, cel
putin, problemele pe care le pune sunt eliminate din teorie. Nu la
fel stau lucrurile atunci cand este vorba despre argumentare.
Studiul argumentarii ne obliga intr-adev3r s3 tinem seama nu
numai de selectia datelor, ci i de felul in care sunt interpretate,
de semnificajia care este aleasa pentru a li se atribui. Numai in
m3sura in care ea constituie alegere, contienta sau
incontienta, intre mai multe moduri de semnificare, poate fi
distinsa interpretarea din datele care sunt interpretate, i opusS
acestora. Aceasta nu vrea evident sS spuna c3 ader3m la
metafizica ce ar separa datele imediate i ireductibile de
constructive teoretice elaborate pornind de la ele. Dac3 ar trebui
s3 adoptSm pozijie metafizica, am fi mai degraba inclinaji sS
admitem existenta unei legaturi indisolubile tntre teorie i
experienja, aa cum exprima principiul dualitatii al lui F.
Gonseth1. Dar, pentru moment, pretentiile noastre sunt mai
limitate. Vrem doar sa insistam pe faptul , in practica
argumentativa, datele constituie elemente in legatura cu care pare
a exista un acord considerat, macar provizoriu sau conventional,
drept echivoc i in afara oricarei discutii. Acestor date li se va
1 Cf. lucrSrile Celei de-a Treia Intalniri
de la Zurich asupra principiului dualitafii, Dialectica, de la 22 la 25.

opune, intr-o maniera contienta, interpretarea lor, cand aceasta


va ca alegere intre semnificatii care nu par a face corp,
ca sS ne exprimam astfel, cu ceea ce interpreteaza ele. Tocmai
cand interpretari incompatible ne fac sa ezitam asupra felului de a
concepe datul, problema interpretarii se pune obligatoriu; ea trece
in planul al doilea imediat ce, una dintre interpretari parand cea
mai adecvata, este sin- gura prezenta in contiinta.
Problema care ne preocupa va in toata amploarea sa
numai celui care ii va da seama de faptul ca interpretarea nu
consta doar in alegerea, pe un plan bine definit, intre interpretari
ce par incompatibile - cand ne intrebam, spre exemplu, daca
trenul in care ne aflam sau trenul vecin este cel care tocmai s-a
pus in micare -, ci i in alegerea planului in care se manifesta
efortul de interpretare. Un acelai proces poate fi descris, intradevar, ca faptul de a strange un bulon, de a asambla un vehicul,
de a-ti catiga traiul, de a favoriza tendinfa expor- turilor 1. Pe de
alta parte, un act poate fi considerat in sine, delimitat pe cat
posibil, privit sub aspectul sau cel mai intamplator, i izolat de
situatie.
Dar el poate fi interpretat i ca simbol, ca mijloc, ca
precedent, ca jalon intr-o directie. Fie ca prezinta fenomenul la
cutare sau cutare nivel de abstractizare, fie ca il leaga de
situatie de ansamblu - i sa notam ca, in legatura cu aceasta*
interpretarea poate fi nu simpla selectie, ci i creatie, inventare
de semnificajie -, aceste diverse interpretari nu sunt intotdeauna
incompatibile, dar evidentierea uneia dintre ele, locul pe care il
ocupa in prim-planul conjtiintei le arunca adesea pe celelalte in
umbra. Ceea ce este esential intr-un mare numSr de argumentari
rezulta din acest joc de interpretan nenumarate i din lupta
pentru impunerea unora, pentru a le tndeparta pe altele.
Infinite complexitate a interpretarilor, mobilitatea i
interactiunea lor explica suficient de bine imposibilitatea de a
reduce toate enunturile la propozifii probabilitate
numerica sa poata fi determinata. Chiar dac3 argumentare a
1 Cf. E. GELLNER, Maxims,
393.

Mind,

Iul. 1951, p.

Alegerea datelor ji adaptnren lor

255

cunotintelor noastre permite precizarea acestor probabilitati,


aceasta se intampla numai daca ramanem in cadrele unei
interpretari anume. Din punct de vedere conventional nimic nu se
opune acestui lucru, dar nici nimic nu va putea interzice ca
noua interpretare sa fie evidentiata sau sugerata implicit:
posibilitatile de interpretare par inepuizabile.
Uneori efortul celor care argumenteaza nu vizeaza atat sa
impuna interpretare anume, cat sa arate ambiguitatea situatiei i
diversele maniere de a intelege. Faptul de a prefera anumita
interpretare, sau chiar acela de a crede in existenja unei singure
interpretari valabile pot fi revelatoare pentru un sistem particular
de convingeri sau chiar pentru conceptie despre lume. Se poate,
intr-adevar, postula unicitatea in interpretare nu numai intr-un caz
anume, ci i ca regula generala. Pentru Pascal, ceea ce ne
impiedica sa recunoatem adevarurile este voinja noastra
pervertita1: in aceasta conceptie nu se admite justificare rafionala posibila pentru multitudine de interpretari. Anticii
calificasera drept culoare interpretarile favorabile unei idei: acest
termen are la ei un sens peiorativ, care tine de aceea ca se admite
ca exista un adev3r al faptelor, cunoscut de avocat i al carui
color ar fi denaturare2.
La antici, fie ca sunt filosofi, juriti sau teologi, interpretarea
pri- vete in mod normal texte: mai ales psihologii moderni sunt
cei care au insistat asupra ubicuitajii interpretarii, care nu este
absenta nici la nivelul percepfiei3. Pentru a risipi intr-o oarecare
masura confuziile pe care aceste uzaje multiple ale nofiunii de
interpretare le- provoca cu siguranja, sugeram distincfie - ce
pare esenfiala, intr-o teorie a argumentarii - tntre interpretarea
semnelor i cea a iudicilor. injelegem prin seinne orice fenomene
1 PASCAL, Despre spiritul geometric, sect. II, p.378. (
Ed. rom.: In: Opere tiintifice, Editura ^tiinfifica,
Bucureti, 1967, pp. 156-157; n.t.)
2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. I, IV, cap. II,
8 . (Ed. rom.: p. 375; n.t.)
3 Cf. CLAPARFDE, La genese de I'hypotliese; MERLEAUPONTY, Phenomenologie de la perception.

susceptibile de a evoca un alt fenomen, in m3sura tn care ele sunt


utilizate intr-un act de comunicare, in vederea acestei evoc3ri. Fie
ca sunt lingvistice sau nu, ceea ce este important, pentru noi, este
intentia de comunicare prin care sunt ele caracterizate. ludicele,
dimpotriva, permite evocarea unui alt fenomen, intr-o maniera, ca
sa spunem aa, obiectiva, independent de orice intentionalitate.
Acelai act, acela de a inchide fereastra, poate fi, dupa caz,
semn convenit sau indice al faptului ca cuiva ii este frig.
Ordinul ,,Ieiti!" poate fi interpretat simultan nu numai ca
invitajie la a iei adresata cuiva, dar i ca indice al maniei celui
care il rostete. Distinctia noastra, care poate fi apropiata de cea a
lui Jaspers, intre expresie i simptom4, difera totui de ea prin
aceea ca este strict tehnica. Intr-adev3r, interpretarea ca semn sau
ca indice pune probleme distincte, dei aceste doua tipuri de
interpretare sunt uneori contopite in mod inextricabil.
31. Interpretarea discursului i problemele acesteia
Considerable noastre au evidential ambiguitatea datului
argumentativ pe care trebuie sa-1 interpretam, ca i multitudinea
aspectelor, in interactiune constanta, prin care se preteaza el la
interpretare. Studiile actuale asupra limbajului ca mijloc de
comunicare sunt dominate de problemele pe care le pune
interpretarea. Niciodata nu ne-am mirat atat de mult ca in epoca
contemporana de faptul c3 cineva putea comunica altcuiva ceva
ce s3 aiba, pentru auditor, semnificatie previ- zibila.
Incomprehensiunea, eroarea de interpretare nu au mai fost
considerate drept accident evitabil, ci drept conditia ins3i a
limbajului. Nu au mai fost diferentiate doar litera i spiritul
pentru a le opune, pentru a sustine dreptul de a interpreta altfel
decat permite litera: s-a v3zut in litera ins3i un miraj care se
dizolva cumva, intre interpretari posibile. De atunci asistam la un
efort de a g3si reguli care s3 permita limitarea posibilitatilor prea
largi de interpretare admisibile din punct de vedere teoretic.
4 K. Jaspers, Psiliopatologie generala, cap. III.

Alegerea datelor ji adaptnren lor

257

Nimeni nu a lucrat cu mai multa pasiune decat 1. A.


Richards la aceasta. Pentru el, retorica nu este, ca pentru noi,
legata esentialmente de argumentare; ea este, ca i pentru Jean
Paulhan, studiul expresiei, dar, mai ales, al interpretarii
lingvistice: retorica ar trebui sa fie, dupa el, studiul interpretarii
grejite i al modurilor de a remedia1.
Dup3 ce a eliberat gandirea de aa-zisul sens unic al
cuvintelor, Richards propune tehnica de interpretare. Ea consta
in a cauta un sens apropiat de cel pe care oratorul 1-ar atribui
propriilor sale cuvinte daca i-ar putea analiza el insui
discursul2. Auditorul g3sete acest sens cautand ceea ce ii da
satisfactie"3, criteriu aplicabil pentru c3 autorul i auditorul au in
comun in acelai timp experiente i moduri de a reacfiona. Buna
interpretare a unei expresii ar fi deci aceea pe care autorul ar
putea-o aproba, intr-un context dat.
Tot contextul, ne spune Richards, este cel care ii atribuie
unui cuvant functia, i numai prin intermediul contextului putem
descoperi ce functie indeplinete4 cuvantul. Dar acest context care nu ar putea fi decat pur verbal - ce elemente ale situatiei
inglobeaza oare? CSnd copilul strig3 lupul! pentru a zecea
i nu mai atrage atenjia in ciuda pericolului real care, de aceasta
data, il ameninta, este pentru c3 interpretarea strigatelor sale a
fost determinata de ansamblul situatiei, din care fac parte i
apelurile anterioare. Copilul nu dorete aceasta extensie a
contextului. in alte cazuri, dimpotriva, autorul insui se str3duiete ca anumite elemente s3 fie inglobate in context. Un autor
de teatru va da drept cadru dialogului s3u cabina unui portar, un
altul, intreaga lume naturala i supranaturala5.
11. A. RICHARDS, The Philosophy of Rhetoric, p. 3.
2 I. A. RICHARDS, Principles of literary criticism,
p. 226.

3 Idem, Interpretation in teaching, p. 68.


4 Ibid., pp. VIII, 48, 62. RICHARDS and GIBSON,
Learning basic English, p. 88.
5 Cf. Kenneth BURKE, A Grammar of motives, p. 77.

Orice autor trebuie sa poata conta pe bunavointa


interpretului1; acesta va fi cu atat mai dispus la efort, cu cat textul
este mai prestigios. Dar nu riscam oare, prin chiar acest fapt, s3
se impuna autorului interpretare care s3 fie in funcjie de
convingerile proprii ale cititorului?
Cand credinciosul interpreteaza un pasaj din Biblie, el presupune
textul este nu numai coerent, ci i veridic. Aa cum spune
Pascal: Cand cuvantul lui Dumnezeu, care este adevflrat, este
fals In litera lui, el este adev3rat tn spirit (...)"L bar cel care este
hot3r3t s3 nu elimine nimic din Scriptur3 nu va putea interpreta
decSt in funcjie de adevSrurile la care el adera in prealabil. De?i
aceasta se intSmpla intr-o masura mai micS, imediat ce autorul se
bucura de un credit oarecare, buna voinfa in interpretarea textului
sau nu este independenta de ceea ce admite interpretul, intrucat
acesta trebuie sa incorporeze in propriile sale convingeri ceea ce
aduce autorul. Or, tezele admise pot varia dupa interpret. Din acel
moment, orice regula aa-zis interna de interpretare, precum
coerenta, este dublata in mod ineluctabil de criterii venite de la
interpret. A elimina interpretarile incoerente este, a priori,
recoman- dabil, dar aceasta preocupare nu ne furnizeaza regula
de conduita satisfacatoare care s3 ne conduca in fiecare caz catre
interpretarea care ar fi in mod obiectiv cea mai buna.
Daca interpretarea unui text trebuie s3 traduc3 ansamblul
inten- tiilor unui autor, trebuie s3 se tin3 cont de faptul ca acest
text comporta adesea argumentare implicita, care este esentiala
pentru el. Spre exemplu, atunci cand Isocrate il determina pe fiul
lui Alcibiade sa spuna:
Toji tiu, intr-adevar, c3 aceiai oameni au cauzat distrugerea
democratiei i inlaturarea tatalui meu2,
este vorba despre fapte verificabile, dar aceste cuvinte
semnifica: inlaturarea tatalui meu a constituit un act politic tot
1 I. A. RICHARDS, A Symposium on emotive meaning, The philosophical
Review,1948, p. 145.

2 ISOCRATE, Discursuri: Despre atclaj, 4.

Alegerea datelor ji adaptnren lor

259

atat de condam- nabil ca i distrugerea democratiei. Tot sensul


frazei sta in argumentarea implicita care trebuie s3 conduca la
aceasta ultima concluzie. In vreme ce enuntul nu pare a privi
decat fapte, ceea ce sugereaza el este apreciere. Or, distincjia
dintre ceea ce este zis i ceea ce nu este decat constructie
supraad3ugat3 i predispusa la controversa depinde de acordul
sau de dezacordul cu privire la interpretare: aa cum alegerea
unei interpretari a faptelor, efectuata de oratorul unei interpretari
de
fapte, nu se distinge de acestea decat atunci cand alta
interpretare apare ca posibila, tot astfel interpretarea textului vine
sa se suprapuna acestuia din urma ca un element distinct, atunci
cand exista motive sa vedem ca distincta.
In afara de cazurile, pe care nu le putem exclude a priori, in
care ambiguitatea unui text este voita i in care ofice efort de a-1
face univoc rezulta dintr-o neintelegere, se intampla rar ca, intrun limbaj neforma- lizat, textul sa in ochii tuturor ca
absolut clar. Cel mai adesea impresia de claritate, legata de
univocitate, rezulta din ignoranta sau dintr-o lipsa de imaginatie.
A$a cum foarte bine a notat Locke atunci cand a scris:
Nu-i singular cazul cand se intampla ca un om care, la
prima lecturS, erezuse ca intelesese un pasaj din Scriptura
sau clauza a Codului, le-a pierdut intru totul sensul dup3 ce
a consultat comentatori ale elucidari i-au sporit
indoielile sau le-au facut s3 i au aruncat textul in
confuzie1.
Claritatea unui text este conditionata de posibilitatile de
interpretare pe care le prezinta. Dar pentru ca atentia sa fie atrasa
de existenta unor interpretari neechivalente, este necesar ca
consecintele ce decurg din una dintre ele sa difere, intr-o oarecare
masura, de cele care decurg din alta; or, este posibil ca doar intrun context particular divergenta sa ajunga sa fie perceputa.
Claritatea unui text, sau a unei notiuni, nu poate fi deci niciodata
perfect asigurata, decat doar conventional, limitand in mod voit
1 LOCKE, An Essay concerning human understanding, cartea
1, cap. IX, 9, p. 389.

contextul in care poate fi interpretat. Necesitatea de a interpreta


se prezinta deci ca regula, eliminarea oricarei interpretari
constituie situajie exceptional i artificiala.
32. Alegerea calificirilor
Aranjarea datelor in vederea argumentarii consta nu numai in
interpretarea lor, in semnificafia care li se da, dar i in
prezentarea anumitor aspecte ale acestor date, datorita acordurilor
subiacente limbajului de care ne servim.
Alegerea se manifests in maniera cea mai aparentS prin
uzajul epitetului. Acesta rezultS din selectia vizibilS a unei
calitSti care este scoasS in faJS i care trebuie sS completeze
cunoaterea noastrS despre obiect. Acest epitet este utilizat fSrS
justificare, pentru cS se considers cS el enunfS fapte
incontestable; doar alegerea faptelor va apSrea ca tendenfioasS.
Este permis sS numim revolujia francezS aceastS revolufie
sangeroasS", dar nu este unicul fel de a califica i am putea
alege tot atSt de bine i alte epitete. Rolul argumentativ al
epitetelor este cel mai clar perceput atunci cand douS calificSri
simetrice i de valoare opusS par in mod egal posibile: a-1
califica pe Oreste drept ,,ucigaul de mamS" sau rSzbunStorul
de tata", a spune despre catarcS fiicS de mSgar" sau fiicS de
cai cu picioarele iuti ca furtuna" 1 inseamnS sS alegem net un
punct de vedere cSruia i se percepe caracterul tendentios pentru
cS se vede imediat cum ar putea fi corectat. Dar nu toate epitetele
se prezintS ca alegere intre douS puncte de vedere care cer, ca
sS spunem aa, sS fie completate unui prin celSlalt: cel mai
adesea aspectele unei realitSti se situeazS in planuri diferite, iar
viziune mai completS a realului nu poate consta decat intr-o
multiplicare progresivS de aspecte asupra se atrage
atentia.
DacS, atunci cand este ales un epitet, aspectul tendentios al
prezentSrii este uor de decelat, nu la fel stau lucrurile cand este
1 ARISTOTEL, Retorica, III, cap. 2, 14,1405 b.
(Ed. rom.: Editura IRI, Bucureti, 2004, p.
303; n.t.)

Alegerea datelor ji adaptnren lor

261

vorba despre simpla inserare a unei fiinte intr-o clasS i despre


desemnarea ei prin chiar aceastS calificare1. Cand cineva este
desemnat prin cuvintele ucigajul", alegerea nu apare deloc tot
atat de clar ca in expresia, Oreste, ucigaul", pentru cS alegerea
pare s3 se confunde cu uzajul insui al notiunilor 2. Dar, de fapt,
clasificirile existente care sunt utilizate in calificare sunt
numeroase i nu putem califica f3r3 s3 alegem, in acelai timp,
clasificarea c3reia ii vom acorda preeminenta. Aceasta alegere
este rareori lipsita de intentie argumentativa. Intr-adev3r, clasele
sunt caracterizate nu numai prin caractere comune membrilor lor,
ba chiar, i uneori mai ales, prin atitudinea adoptata in privinta
lor, prin maniera de -i judeca i de -i trata. Diversele legislatii
reglemen- teaza acest raport: a declara despre cineva ca a comis
un furt inseamna a determine i pedepsele de care este pasibil. A
spune despre cineva c3 sufera de cutare maladie inseamna deja a
prevedea, partial, tratamentul care i se va administra.

1 Cf. Ch. PERELMAN i L. OLBRECHTS-TYTECA,


Les notions et l'argumentation, vol.
Semantica, Arcliivio di Filosofia, 1955.
2 Aceste considerate referitoare la epitet
i la inserarea unei funte intr-o clasS sunt
valabile, wutatis mutandis, pentru adverbe i
pentru verbe, care, atat unele, c3t i
altele, permit alegerea unor aspecte ale
datelor pentru a le pune in evidenja.
Alegerea exprimata prin adverb va fi mai
vizibila decat cea exprimata prin verb. In
loc de a avansa cu greu", vom folosi,
adesea cu mult mai multa eficacitate,
verbele a se catara'', a se fofila" (cf.
Richard

Astfel, orice gandire conceptuala se insereaza in cadre gata


formate1 de care trebuie sa ne servim i care trebuie dispuse in
cel mai bun mod pentru nevoile de acjiune asupra celuilalt.
Nu numai argumentarea concreta implica existenta unor
clasi- ficari, dar uneori chiar ne sprijinim pe acestea din urm3
pentru a desca- lifica ceea ce nu se inscrie in ele i care pare, din
acest motiv, defectuos. Marxitii clasifica toate filosofiile in
materialiste sau idealiste; in consecinta, metafizicienii care nu
intra intr-o categorie sau alta vor fi acuzati de lipsa de curaj2.
Aceste clasific3ri pot fi combatute, modificate i adaptate,
dar, cel mai adesea, ne vom mulpjmi s3 le opunem alte
clasificSri, considerate mai importante, mai interesante sau mai
fecunde. In loc s3 separ3m indivizii in s3raci i bogaji, este
suficient s3 punem in prim-planul opozijiei negri i albi, pentru
ca albul s3rac s3 se simta valorizat. in acelai fel, ne spune S. de
Beauvoir, cel mai mediocru dintre barbati se considera in fata
femeilor un semi-zeu"3: clasificare dominanta, c3reia i se
acorda atentie, lasa in umbra celelalte clasificari i consecintele
pe care le- presupune ele.
Aa se face ca( ne mai spune S. de Beauvoir,
credinja sincera ajuta mult pe fetija sa evite orice
complex de inferio- ritate: ea nu este nici mascul, nici
femela, ci creatura a lui Dumnezeu4.
1 Cf. Benjamin Lee WHORF, The Relation of
Habitual Thought and Behavior to Language
dans Language, Meaning and Maturity, editat de S. I.
HAYAKAWA, p. 225.
2 H. LEFEBVRE, A la lumiere du materialisme
dialectique, I: Logique formelle, logique
dialectique, p. 25.
3 S. de BEAUVOIR, Al doilea sex, vol. I, p.25.
(Ed. rom.: Editura Univers & CEU, Bucureti,
1998, vol. I, p. 25; n.t.)
4 Ibid., vol. II, p. 449.

Alegerea datelor ji adaptnren lor

263

Sfantul Toma se va servi de un procedeu analog, pentru a


sugera superioritatea cunoaterii referitoare la mantuire asupra
cunoaterii fenomenelor sensibile: ,,el il invita pe om, ne spune
Gilson, s3-i indrepte privirile, de preferinta, spre alt domeniu,
care nu mai este pur i simplu omenesc, ci domeniul fiilor lui
Dumnezeu"1.
Nu numai substantivul comun i adjectivul, ci i numele
propriu poate fi utilizat pentru a opera aceasta schimbare de punct
de vedere. Cand, spre exemplu, dupa dezastrul armatelor engleze
in Olanda, Pitt cere Parlamentului s3 spuna daca nu era un imens
avantaj pentru Europa in general, faptul ca Olanda nu a fost
alipita Frantei f3ra lupta"2, el modifica aprecierea evenimentelor,
raportand dezastrul, nu la grupul restrans care este Olanda, nici la
Anglia, ale c3rei interese nu ar indrazni s3 le atace, ci la notiune
care le inglobeaza pe amSndoua i care ii furnizeaza anumita
consolare victimei, prezentandu-i soarta solidara cu a unui
continent a c3rui infrangere este departe de a fi consumata.
Calific3rile prezinta uneori un caracter atat de neateptat,
incat s-ar vedea in ele, mai degraba decat alegere, figura.
Important este s3 vedem ce face din ele figura argumentativ33.
Forma clasificatoare este cea care produce un efect impresionant.
lata un exemplu extras din Bossuet:
In aceste st3ri deplorabile [de mizerie publica] ne putem
gandi s3 ne impodobim corpul; ji nu tremuram oare
imbr3candu-ne cu subzistenta, cu viata, cu agoniseala
saracilor4?

1 GILSON, Le toiuisine, p. 523. (Ed. rom.:


Humanitas, Buc., 2002, p. 538; n.t.)
2 W. , Orations on the Frencli'war, p. 90.
3 Cf. 41: Figuri de retorica i
argumentare.
4 BOSSUET, Sermons, vol.II: Stir I'integrite de la
penitence, p. 616. >
?

Podoabele sunt calificate, simplu, ca subzistenta a s3racului:


forma clasificatoare considers drept catig acel ceva catre care
tinde predica lui Bossuet.
Calificarea, inserarea intr-o clas3, poate fi exprimata nu prin
folosirea unei notiuni deja elaborate, ci prin aceea a unei
conjunctii de coordonare, precum ,,i", sau", nici". Vom lua
douS exemple, dintr- un acela^i volum de Gide, in care el incepe
prin a se revolta impotriva unui procedeu, pe care nu ezitS s3-l
utilizeze cateva pagini mai departe:
i nici nu iji voi mai vorbi despre ea [despre
cartea lui Stimer], dragS Angela, dac3, printr-un procedeu
demn de legile scelerate, unii nu ar dori s3 lege acum soarta
lui Nietzsche de cea a lui Stimer, s3-l judece pe unui laolalta
cu ceialalt pentru -i ingloba mai bine pe amandoi intr-o
admiratie sau reprobare mai u$oar3. (...) indigneaz3-te pur
i simplu cand auzi spunandu-se: Stimer i Nietzsche" aa
cum insufi Nietzsche se indigna auzind spunandu-se: Goethe
fi Schiller"1.
Gide aplicS imediat el insu^i tehnica ru$inoas3:
Este posibil s3 ne placa sau s3 nu injelegem deloc
Biblia, s3 ne plac3 sau s3 nu injelegem deloc mie fi una
de nopfi, dar, v3 rog, eu a imparji multimea ganditorilor in
dou3 clase, din cauza a dou3 forme inconcili- abile de spirit:
cei care in faja acestor douS c3r[i se emojioneaza; cei care in
faja acestor dou3 c3r[i r3man i vor inchifi2.
Aici nu exista conjuncfia si" exprimata, dar este ca i cum
ar fi; cele douS cSrti sunt inserate intr-o aceea$i clasS fata de
care reactia va fi identicS. i aici exista omogenizare $i, prin
aceasta, egalizare a valorilor. Nici intr-un caz, nici in celSlalt, nu
exista argumentare in favoarea acestei egalizSri. Dar exista
prezentarea celor doi termeni ca si cum inserarea lor intr-o
aceeasi clasS ar fi de la sine infeleasS, $i formarea unei clase ad
hoc prin unirea celor doi termeni pe un plan de egalitate. Acest
procedeu de calificare prin coordonare se poate aplica oricSrui
1 GIDE,
2 GIDE,

p. 135.
p. 175.

Pretextes,
Ibid.,

Alegerea datelor ji adaptnren lor

265

obiect. Este de ajuns, pentru a reui acest lucru, sS tratSm aceste


obiecte in acelai fel. Autorii umoristici, creatorii de utopii, ajung
adesea s3 produces un efect comic tratand in acela$i fel
comportamente impuse de convenjii sociale i altele care nu sunt
deloc astfel.
Un astfel de tratament nu se termin3 in mod obligatoriu cu
formarea de clase tehnic elaborate. Cel mai adesea nici notiune
nu va permite desemnarea lor: este suficient ca indivizii astfel
juxtapu$i i care formeaza clas3 s3 reacjioneze unii asupra
altora in mintea auditorului i astfel aceasta tehnica cap3t3
valoare argumentativ3. Nu este totui indiferent ca inserarea intro clas3 s3 se fac3 sau nu prin folosirea unei calific3ri. Notiunea
de care ne servim joac3 adesea un rol esential, chiar dac3 nu ar fi
decat din cauza nuantei de elogiu sau de blam care i se asociaza.
Am v3zut deja c3 uzajul tendentios al unor calific3ri precum
tiran" sau pirat" a fost condamnat de c3tre Bentham sub numele
de petitie de principiu intr-un singur cuvant"1. Acest rol al
notiunilor ne determin3 s3 studiem alegerea sub aspectul s3u cel
mai profund probabil, adic3 cel mai insidios $i de asemenea cel
mai ineluctabil.
33. Despre uzajul notiunilor
Calificarea datelor, inserarea lor in clase constituie cele dou3
aspecte ale unei aceleiai activitati, privita cand in
comprehensiune, cand in extensie, activitate care este aplicarea
notiunilor la obiectul discursului. Aceste notiuni, atata timp cat
folosirea lor nu suscita difi- cultati, se prezinta ji ca date pe care
consider3m c3 ne putem baza i pe care ne baz3m intr-adev3r in
mod eficient. Dar natura acestui acord, contiinta precaritatii sale,
a limitelor lui, ca $i a posibilitatilor argumentative pe care le
contine pot fi interpretate divers.
Trecerea univoca de la cuvant la ideea pe care acesta
reprezinta este, in ochii teoreticienilor antici, un fenomen care
1 Cf. 28: Argumentarea
de principiu.

ad hominem

i petitia

decurge din buna folosire a limbii. Mai mult, se presupune c3


aceasta idee poate fi deter- minata cu precizie prin recurgerea la
alte idei, ele insele exprimate prin termeni univoci, sau c3 ea
poate face obiectul unei intuitii rationale1.
Limbajul artificial al matematicienilor furnizeaz3, de secole,
multor minti luminate, un ideal de claritate i de univocitate pe
care limbile naturale, mai putin elaborate, ar trebui s3 se
str3duiasc3 s3-l imite. Orice ambiguitate, orice obscuritate, orice
confuzie sunt, in aceasta per- spectiva, considerate imperfectiuni,
eliminabile nu numai in principiu, dar $i in fapt. Univocitatea ?i
precizia termenilor ar face din limbajul $tiintific cel Vnai bun
instrument pentru functiile de demonstrare i verificare, i tocmai
aceste caractere s-ar dori impuse oricarui limbaj.
Dar sunt oare toate functiile limbajului in acela$i fel legate
de aceste calitati $i se poate spune chiar c3 limbajul $tiintific este
intr-adev3r ferit de orice ambiguitate? discutie care s-a derulat,
ca urmare a unui articol de M. Black 2, intr-o revista consacrata
filosofiei $tiintelor3, ii permite lui A. Benjamin s3 ajung3 la
concluzia c3 ideile vagi fac parte integranta din $tiint3 $i c3 orice
teorie a semnificatiei care le neag3 nu este teorie a $tiintei4.
Cum putem explica acest reviriment? El rezulta, se pare, din
aceea c3 s-a recunoscut notiune nu poate fi considerata drept
univoca decat dac3 sfera lui de aplicare este in totalitate
determinata, ceea ce nu este posibil decat intr-un sistem formal
din care s-a putut elimina orice neprev3zut: notiunea de nebun"
la jocul de $ah indepline^te aceasta condifie. Dar nu este acela$i
lucru atunci cand este vorba despre noti- uni elaborate in
1 Cf. PASCAL, Despre spiritul geometric., pp.363-364.
(Ed. rom.: Ed. tiin(ifica, Buc., 1967, pp.
363-364; n.t.)
2 M. BLACK, Vagueness, in Philosophy of Science,
4,1937.
3 V. articole de HEMPEL, COPILOWISH, in
Philosophy of Science, 6,1939.
4 Ibid., p. 430.

Alegerea datelor ji adaptnren lor

267

interiorul unui sistem $tiintific sau juridic $i care trebuie s3 se


aplice unor evenimente viitoare natura nu poate fi
intotdeauna complet precizata. Tocmai pentru a tine cont de
aceasta situatie, F. Waismann ne cere, intr-un articol remarcabil,
s3 abandon3m ideea c3 notiunile $tiintific utilizabile pot fi reduse
la ni$te sense-data, c3ci folosirea lor presupune textura
adaptabila la exigenfele unei experience viitoare:
Spre exemplu, scrie el, definim aurul prin opozijie cu
alte metale, precum aliajele. Este suficient pentru nevoile
noastre actuate $i nu cflutflm mai departe. Avem tendinja de
a neglija faptul c& exista mereu alte direcjii in care
conceptul nu a fost definit. i, daca am face-, am putea cu
uurint3 sa ne imaginam conditii care ar putea necesita noi
limitari. Pe scurt, nu poate fi definit un concept precum aurul
cu precizie absoluta, adic3 in aa fel incat orice coltior ji
orice fisura s3 fie astupate ca sa nu se strecoare indoiala1.
In m3sura in care experientele viitoare i modul de a le
examina nu sunt pe de-a-ntregul previzibile, este indispensabil ca
termenii cei mai bine precizaji s3 fie concepuji ca inconjuraji de
zon3 de indeterminare suficienta pentru ca ei s3 poata fi
aplicafi la real. notiune perfect clar3 este aceea ale c3rei cazuri
de aplicare sunt toate cunoscute $i care nu admite deci un nou
uzaj, care ar fi neprev3zut2: doar cunoa^tere divina sau limitata
in mod conventional este adecvata unei astfel de exigente.
Pentru aceste motive, nu este posibil, dupa cum sugereaza
Bobbio, ca rigoarea dreptului s3 se apropie de cea a matematicii 3,
nici, aa cum propune Kelsen, sa nu vedem in drept decat un
1 F. WAISMANN, Verifiability, in A. FLEW,
Essays oil Logic and Language, p. 120.
2 Cf. Ch. PERELMAN, Problemes de logique
juridique, in Essais de logique juridique",
lotimal des Tribunaux, 22 avril 1956, p. 272.
3 Cf. N. BOBBIO, Scienza del diritto e
analisi del linguaggio, in Saggi di critica delle scienze,
p. 55.

ordin inchis1. Intr-adev3r, judecatorul nu poate, a?a cum poate


logicianul formalist, s3 limiteze, odata pentru totdeauna, campul
de aplicare al sistemului s3u. El risc3 s3 se fac3 vinovat de
denegare de justitie dac3 refuza s3 judece sub pretextul tacerii,
al neclaritatii sau al insuficientei legii" (art. 4 din Codul lui
Napoleon). El trebuie, de fiecare data, s3 poata judeca dac3
dispozitia legala invocata este sau nu aplicabila situatiei, chiar
dac3 aceasta din urma nu a fost prev3zut3 de c3tre legiuitor:
aceasta il oblig3 s3 ia decizie motivata in privinta modului in
care va stabili categorie juridica sau alta2.
Cand uzajul notiunilor nu este formalizat, aplicarea lor pune
deci probleme referitoare la organizarea $i precizarea
conceptelor. Aceste probleme sunt cu atat mai ineluctabile, cu cat
notiunile de care ne servim sunt mai vagi $i mai confuze. Este
cazul, mai ales, al notiunilor
care, in mod explicit sau implicit, se refers la ni$te multimi
nedetermi- nate, precum.turnurile negative, ca ceea ce nu este
viu", cei care nu platesc impozite''. Este mai ales cazul
notiunilor confuze, precum notiunea de justitie3, care nu pot fi
precizate ?i aplicate decat dacS alegem i punem in evidenja
unele dintre aspectele lor, incompatible cu altele, sau chiar
notiuni ca cea de merit al cSrei uzaj nu se concepe decat in
functie de insS^i confuzia continutS de ele: inseamnS a evalua
referindu-ne, in acela^i timp, la subiectul care actioneaza $i la
rezultatul obtinut4.
1 H. KELSEN, Reine Rechlslehre, 1934.
2 Cf. Ch. PERELMAN, Le role de la decision
dans la theorie de la connaissance, Actes du II
Congres international de Philosophie des Science s, I, p. 150.
3 Cf. Ch. PERELMAN, De la justice.
4 Cf. E. DUPREEL, Sur le rapport de la
logique et de la sociologie, ou th6 orie des
idtes confuses, Rev. de metaphysique el de morale, iul.
1911; Le rapport social, pp. 227 i urm.; La logique
et les sociologues, Rev. de I'Institut de Sociol. Solvay,

Alegerea datelor ji adaptnren lor

269

Astfel, utilizarea notiunilor unei limbi vii nu se mai prezinta,


foarte adesea, ca simplS alegere de date aplicabile la alte date,
ci ca constructie de teorii $i interpretare a realului gratie
notiunilor a cSror elaborare permit. Mai este ceva. Limbajul nu
este numai mijloc de comunicare: el este $i instrument de actiune
asupra spiritelor, mijloc de persuasiune. Or, nu s-a pus incS
suficient in evidenta influenta necesitStilor argumentarii asupra
maleabilitStii notiunilor1. In ceea ce prive$te mai ales notiunile
fundamental ale moralei $i ale filosofiei, doar argumentarea $i
controversa permit s3 se explice de ce le nuantSm, de ce
introducem distinctii care aratS ambiguitatea a ceea ce fusese
considerat mai inainte clar. i tocmai pentru cS notiunile utilizate
in argumentare nu sunt univoce $i pentru cS sensul lor nu este
stabilit ne varietur, nu sunt constrangStoare concluziile unei
argumentari.
Valorile admise de cStre auditoriu, prestigiul oratorului,
insu$i limbajul de care se serve$te el, toate aceste elemente sunt
intr-o constants interactiune cand este vorba de a ca$tiga
adeziunea spiritelor. Logica formalS a eliminat toate aceste
probleme din tehnica sa demonstrative grafie unui ansamblu de
convenjii intemeiate perfect intr-un domeniu al cunoaterii pur
teoretic. Dar ar fi sS ne minjim siguri $i sS ignor3m anumite
aspecte fundamental ale gandirii umane, dac3 am ignora influenta
pe care nevoile de decizie $i de actiune exercita asupra
limbajului i a gandirii.
34. Clarificarea i obscurizarea notiunilor
Necesitatea unui limbaj univoc, ce domina gdndirea
$tiintific3, a facut din claritatea notiunilor un ideal pe care
consideram c3 trebuie s3 ne straduim mereu s3-l realiz3m, uitand
1924, n. 1, 2; La pense confuse, Annales de t'tcole
des Hautes tludes de Gand, t. Ill, 1939, reluat in Essais
pluralistes.

1 Cf. Ch. PERELMAN i L. OLBRECHTS-TYTECA,


Les notions et l'argumentation, Archivio di Filosofia,
1955.

c3 chiar aceasta claritate poate obstructiona alte functii ale


limbajului1. De altfel, urm3rind acest ideal, ne-am ocupat, tehnic,
de realizarea acestei clarific3ri a notiunilor, i, teoretic, de
descrierea ei, f3r3 s3 ne ocup3m de ocaziile $i de uzajele care
provoaca obscurizarea lor, a$a cum, intr-o gr3din3 bine ingrijita,
nu suntem preocupati de felul in care cresc buruienile: ne
multumim s3 le smulgem. Credem, dimpotriv3, c3 uzajul
notiunilor $i reglementarea acestuia in functie de nevoi trebuie s3
ne fac3 s3 in telegem, totodata, cum se clarific3, se obscurizeaz3
notiunile $i cum uneori clarificarea unora poate antrena
obscurizarea altora.
Tocmai am v3zut notiune nu poate fi perfect clar3 decat
in interiorul unui sistem formal. De vreme ce anumite experience
sunt legate de un sistem formal care ar trebui s3 permita
descrierea $i prevederea lor, se introduce deja anumita
indeterminare din faptul c3 nu se spune, a priori, cum va fi
realizata aceasta integrare a experientei. Odata realizata
integrarea, sistemul respectiv va comporta, in afara regulilor
formale, reguli semantice care privesc interpretarea semnelor,
aplicarea lor unui aspect anume al realului, considerat drept
model al sistemului analizat. Rezulta de aici c3, in afara unui
formalism pur, nojiunile nu pot r3mane clare i univoce decat in
raport cu un domeniu de aplicare cunoscut $i determinat.
aceea$i notiune, ca cea de num3r, al c3rei uzaj este perfect
univoc intr-un sistem formal, va inceta s3 aiba aceasta limpezime
cand ne servim de ea in ontologie. Invers, notiune eminamente
confuza, ca cea de libertate, poate vedea clarificate unele dintre
uzajele sale intr-un sistem juridic in care statutul oamenilor liberi
este definit prin opozitie cu cel al sclavilor. Dar s3 not3m imediat
c3 acordul asupra unor uzaje clare ale unei notiuni confuze, dac3
aduce servicii de necontestat intr-un domeniu anume, va fi
inutilizabil in majoritatea cazurilor in care era folosita mai inainte

1 Cf. B. PARAIN, Reclierches stir la nature et les


functions dit langage, p. 96.

Alegerea datelor ji adaptnren lor

271

notiunea confuza. Aceasta rezulta clar dintr-o analiza ca aceea


intreprinsa de Dupreel despre notiunea de merit1.
Salvador de Madariaga ne aminte$te, in legatura cu aceasta,
ceea ce fusese spus adesea de catre englezi:
Sensul complexitajii vie^ii, care face gandirea englezS
concreta, face i vaga.
$i, mai departe,
Caracterul complex i vital al gandirii engleze cere deci
drept norma ceva mai complicat i in acela$i timp mai
elastic decat ratiunea. Aceasta norma este intelepciunea2.
Trebuie notat totu$i c3 acest uzaj vag al notiunilor se
completeaza cu specificarea unor situatii in mod traditional
reglementate in care utilizarea chiar a acestor notiuni este
precizata la maximum.
Dar notiune confuza nu poate fi epuizata prin enumerarea
cazurilor sale de aplicare. Inseamna s3 spunem $i c3 ea nu poate
fi eli- minata din preocup3rile noastre prin critica succesiv3 a
unei serii a aspectelor sale: nu este deloc de ajuns s3 ar3t3m c3
toate formele de justitie, de libertate, de intelepciune pe care le
avem in vedere sunt p3caleala pentru a devaloriza definitiv
aceste notiuni.
Cand sistemul lor de referinta nu este indicat $i nu poate fi
inlo- cuit intr-o maniera univoca sau, chiar, cand sunt integrate in
sisteme ideologice foarte diferite unele de altele, notiunile
confuze permit cristalizarea unui efort global de bun3voinja; dar
aplicarea lor particular la scopurile unei ac^iuni concertate va
necesita, de fiecare data, reglari apropriate. A?a se face c3
adoptarea declarajiei universale a drepturilor omului de catre
partizanii unor ideologii foarte diferite a permis, dup3 cum spune
J. Maritain, s3 se ajung3 la nite norme practice care justificate
in mod diferit pentru fiecare, sunt $i pentru unii, ca ji pentru altii
1 E. DUPREEL, Essais pluralistes, pp. 328-329 (La
pensee confuse).
2 Salvador DE MADARIAGA, Englishmen, Frenchmen,
Spaniards, pp. 70, 77-78.

principii de acjiune analogic comune"1. Doar uzajul unor nojiuni


confuze, injelese i interpretate de fiecare conform propriilor sale
valori, a permis acest acord, al c3rui merit principal este
favorizarea unui dialog ulterior. In ziua in care ni$te terti,
judedttori sau arbitri, vor fi desemnati pentru a tranja conflicte, pe
baza cartei adoptate, interpretarea variabila a fiec3ruia dintre
semnatari va conta mai pujin decat faptul insu$i de a fi acceptat
textul a c3rui interpretare nu este univoca, ceea ce va cre$te in
aceea$i masura puterea de apre- ciere a judecatorilor.
Cum sensul notiunilor depinde de sistemele in care sunt ele
utilizate, pentru a schimba sensul unei notiuni, este de ajuns ca ea
s3 fie inserata intr-un nou context i mai ales s3 fie integrata in
rationamente noi. Este ceea ce remarca cu finete Kenneth Burke
in Ieg3tur3 cu dovezile carteziene ale existentei lui Dumnezeu:
Unui dintre editorii lui Descartes, John Veitch, a spus
c3, atunci cand Descartes punea sub semnul indoielii
dogma veche, mai degraba decat s-o atace frontal, el viza s3i sape temeliile". $i se debarasa de principii traditionale ,,nu
atat prin atac direct, cat substituindu-le noi dovezi i
premise". Veitch il citeazS i pe un apSrStor al lui Descartes
care spune cu ironie c3 dumanii lui il numeau ateu ,,dup3
toate probabilitatile pentru c3 daduse noi dovezi ale
existentei lui Dumnezeu!" Dar aceste noi dovezi erau, intradevSr, noi determinSri ale lui Dumnezeu. $i prin aceasta,
ele schimbau in mod subtil natura lui Dumnezeu" ca termen
de motivate...2.
De fiecare data cand prezentam ca element al unui sistem
bine structural notiune care este in mod traditional confuza,
cititorul poate avea impresia c3 am exprimat ceea ce el a gandit
dintotdeauna, dac3 nu ar avea el insu$i un context suficient de
precis care ar asigura acestei notiuni unele dintre determin3rile
sale. Dar dac3 acest context ar exista, cititorul va crede mai
degraba -i vorba de tradare, cum este cazul scolasticilor
indignati de indr3znelile unui Descartes.
1 In jurul noii declarafii universale a
drepturilor omului, lntroducere, p. 1 2 .
2 Kenneth Burke, A Grammar of motives, p. 55.

Alegerea datelor ji adaptnren lor

273

Notiunile confuze il pun pe cel care se servejte de ele in fata


unor dificultati care, pentru a fi rezolvate, cer aranjare a
conceptelor,
decizie privitoare la maniera de a le intelege intr-un caz dat.
Aceasta decizie, odata admisa, va avea ca efect clarificarea
notiunii in unele dintre uzajele acesteia in care ea va putea juca
rolul de notiune tehnica. nojiune pare suficient de clara atata
timp cat nu se v3d situatii in care ea s-ar preta unor interpretari
divergente. Cand astfel de situatie apare, nojiunea se
obscurizeaza, dar, dup3 decizie care regleaz3 aplicarea sa
univoca, ea va mai clar3 decat era mai inainte, cu conditia
ca aceasta decizie sa fie unanim admisa, dac3 nu de toti, m3car
de toti membrii unui grup specializat, $tiintific sau juridic.
Nofiunile au cu atat mai mult $ansa de a fi obscurizate, cu
cat propozijiile in care sunt inserate par greu de respins, fie
pentru c3 ele confirma anumite categorii universale, fie pentru c3
sunt obligatoriu valabile, ca texte sacre sau prescripts legale.
Intregul efort, intr-adev3r, nu se poate referi decat la interpretarea
acestor propozitii.
S3 ne amintim in Ieg3tur3 cu aceasta idee a lui La
:
Muritorii care vorbesc in testamentele lor pot s3 se
atepte s3 fie ascultati ca nite proroci: dar fiecare ii trage
spuza pe turta sa i ii interpreteaza in felul lui, vreau s3 spun
dup3 dorintele i interesele lui1.
Mobilele care imping la interpretari variate pot fi mai nobile
decat
cele pe care le citeaz3 La : poate fi vorba, in cazul
teologului, de
grija pentru coerenta, in cazul judecatorului, de grija pentru
echitate; ceea ce ne intereseaza, este s3 semnal3m circumstantele in
care
1 LA , Caracterele, Despre cateva iizau/e, 56,
p.442. (Ed. rom.: Editura pentru LiteraturS,
Bucureti, 1968, 56, vol. II, p. 246; n.t.)

interpretarile variate risc3 s3 se produca $i s3 contribuie la


obscurizarea
notiunilor.
/
Nojiunile se obscurizeaza, de asemenea, ca urmare a
tulbur3rilor pe care situajii noi le pot introduce in raporturile
admise intre diferitele lor aspecte. Dac3 anumifi indivizi se
conduc intr-un anume fel, legatura intre natura $i
comportamentul lor se va face in mod normal: acesta din urm3 va
fi considerat expresia esenjei lor. Acela$i adjectiv va veni s3
exprime, intr-un mod indiscemabil i ambiguu, determinare in
spajiu sau in timp, apartenenja la un partid i un fel de a se
manifesta: european, medieval, liberal, calificand cultura,
arta, politics, prin determinSrile i prin natura manifestSrilor
lor. DacS acestea din urmS ajung s3 nu mai coincide, dacS
cultura europeanS se r3spande$te pe alte continente, dacS
bisericile gotice sunt construite in secolul al XX-lea, dacS
membri ai altor partide aderS la politics liberals, sau dacS,
invers, locuitori ai Europei se lasS influentati de cultura lndiei,
dacS se gSsesc, in Evul Mediu, manifestSri ale artei clasice $i
dacS membri ai partidului liberal preconizeazS mSsuri socialiste,
notiunile se obscurizeazS i ne intrebSm dacS nu este cazul, din
nou, sS cSutSm un criteriu care s3 permits aplicarea lor univocS.
De altfel, uzajul notiunilor fiind legat de consecintele lor
practice, modificarea acestor consecinte antreneazS, prin urmare,
reactii in ceea ce prive$te uzajul lor. in Belgia, un mare numSr de
mSsuri legale au fost decretate dupS 1939 cu clauza cS ele vor
inceta intr-o zi care urma s3 fie fixatS, prin decret regal, pentru
trecerea armatei pe picior de pace", in 1947, la doi ani dupS
sfaritul ostilitStilor, chiar dacS armata belgianS fusese
demobilizatS de mult timp, acest decret regal nu fusese incS
promulgat. DupS cum explica M. Lilar, ministru al Justitiei in
acea vreme,
DacS trecerea armatei pe picior de pace nu este incS
realizatS la ora actuals, aceasta jine exclusiv de dificultSfi de
ordin juridic. intr-adevSr, aceastS trecere a armatei pe picior
de pace este un act cu fortS juridicS importantS, care

Alegerea datelor ji adaptnren lor

275

necesitS revizuirea, text dupS text, a intregii legislajii de


rSzboi i mai ales a tuturor decretelor-lege emise de puterile
extraordinare din 20 niartie 1945 i lovite de caducitate prin
faptul trecerii armatei pe picior de pace1.
Limita de validitate a puterilor speciale, in virtutea
fuseserS luate mSsuri, fusese fixatS intr-o manierS mai
categories cu referire la un fapt anume, trecerea armatei pe picior
de pace, a$a cum nu ar fi fost posibil prin simpla mentiune a
intoarcerii la conditii normale de viatS". Dar acest uzaj al
notiunii de trecere a armatei pe picior de pace" nu ar exista f3rS
a se actiona asupra ei: suficient de clarS mai inainte, ea se
obscuriza prin solidaritatea stabilitS intre ea $i totalitatea
consecintelor sale juridice.
Orice uzaj analogic sau metaforic al unei notiuni
obscurizeaz3. !ntr-adev3r, pentru a exista uzaj analogic, trebuie
ca notiunea s3 fie aplicata unui alt domeniu decat campul s3u
normal de aplicare i acest uzaj nu poate fi deci reglementat i
precizat2. Uzajele viitoare vor p3stra, vrem nu vrem, din acest
uzaj analogic, urm3 care, nefiind neapSrat aceeai la toti
utilizatorii, nu poate face altceva decat ca notiunea s3 fie i mai
imprecisa.
Totalitatea acestor circumstante, la care trebuie adSugate
cele, foarte numeroase, in care notiunea este modificata de
nevoile argumentarii insei i despre care vom trata in paragraful
urmator, contribuie la ceea ce se numete viafa limbajului i a
gandirii, aceasta conducand la evolutie a sensului cuvintelor.
Aceasta evolujie poate fi, la randul ei, utilizata pentru
objinerea unor efecte poetice capabile, i ele, sa actioneze asupra
uzajului ling- vistic. Charles Chass a aratat c3 Mallarme s-a
servit de multe cuvinte cu sensul lor vechi i perimat, mergand
pan3 la a scrie La ele de Mallarme est chez Littre/Cheia lui
1 Annales parlenieulaires de Belgique, Camera
Reprezentantilor, edin[a din 5 februarie
1947, p. 6 .
2 Cf. 82: Ce este analogia.

Mallarme se gasete in Littre"3; ar fi suficient, in opinia lui, sa ne


referim la acest sens pentru a intelege anumite poeme considerate
obscure. Dar sa insistam, impreuna cu G. Jamati i cu R.
Caillois4, asupra faptului ca nu ne putem multumi, pentru a
intelege astfel de texte, cu sensul vechi. Intr-adev3r, nu ne
atept3m din partea cititorului s3 fac3 abstractie de sensul actual
al cuvintelor; acesta interfereaza cu cel vechi pentru a crea un
ansamblu conceptual evocator care nu corespunde niciunui
moment al evolutiei semantice i care este mai vag decat
sensurile deja cunoscute.
S3 not3m in incheiere c3 evolutia notiunilor, ca urmare a
uzajului lor, va avea un efect cu atat mai deplorabil pentru
intelegerea lor univoca cu c3t, pentru majoritatea spiritelor, toata
aceasta evolujie nu prezinta decat aspecte fragmentare, reglari,
aproxim3ri ale unui ace- luiai concept, care interacfioneaza
unele cu altele. Oratorul va trebui, de fiecare data, s3 scoata in
evidenta, s3 fac3 prezente unele dintre aceste aspecte in
detri.nentul altora. El va face acest lucru cel mai adesea servinduse de piasticitatea lor i adaptand nofiunile la nevoile
argumentarii. Analizei acestor tehnici de adaptare ii vom
consacra paragraful viitor.
35. Uzajele argumentative i plasticitatea notiunilor
Felul in care sunt prezentate notiunile fundamental intr-o
discutie depinde adesea de faptul c3 ele sunt legate de tezele pe
care le sau de cele ale adversarului. in general, cand
notiune caracte- rizeaz3 propria sa pozitie, oratorul prezinta ca
fiind nu confuza, ci supia, bogata, continand adic3 mari
posibilitati de valorizare i, mai ales, putand s3 reziste asalturilor
unor noi experience. Dimpotriva, notiunile legate de tezele
3 Ch. CHASSfi, La 1 de est chez Lith^, Quo vadis, mar.-mai
1950; Lescles de Mallantte, 1954.
4 G. JAMATI, Le Iangage , tn Formes de Vart, formes de I'esprit, pp.
271-272.R. CAILLOIS, Poetique de St-John Perse, pp. 22 ji urm.

Alegerea datelor ji adaptnren lor

277

adversarului vor fi fixe, prezentate ca imuabile. Procedand astfel,


oratorul face ca inertia s3 joace in beneficiul lui. Supletea
notiunii, care este postulata din primul moment i care este
revendicata ca fiindu-i inerenta, ne permite s3 minimalizam,
subli- niindu-le totodata, schimbarile pe care noua experienta lear impune, pe care obiectiile le-ar reclama: adaptabilitatea de
principiu la nite circumstante noi ne va permite s3 sustinem c3
se mentine vie aceeai notiune. lata cateva exemple.
H. Lefebvre un materialism suplu i bogat, chiar dac3
el fixeaz3 conceptul de idealism:
Pentru materialismul modern, idealismul se definete i
se criticS prin uiiilateralitatea sa.
Dar materialitii nu trebuie sS permits s3 se simplifice
adevflrurile cele mai importante ale materialismului, s3 le
lase sS cadS din nou la nivelul materialismului vulgar, prin
omiterea rezultatelor prefioase obCi- nute de catre ideali$ti
in istoria cunoaterii i mai ales in logica1.
Materialismul poate i trebuie s3 inglobeze tot ceea ce este
valabil, el beneficiaz3 de plasticitate care este contestata in mod
explicit idealismului, care se definete, dup3 cum spune autorul, prin
unilaterali- tatea" sa.
Aceeai rigiditate este impusa nojiunii de metafizica",
considerate ca exprimand stare dep3ita a cunoaterii; autorul
se intreaba chiar cum a fost posibila metafizica1: atitudinea sa
presupune ca metafi- zica este incapabila de adaptare i de
innoire, ca ea este delimitate, odata pentru totdeauna i c3
functiile sale sunt definitiv fixate. Am putea opune acestui punct
de vedere reflecjiile asupra metafizicii dezvoltate de unui dintre
noi care a prezentat extinderile succesive ale metafizicii i a
c3utat s3 arate permanenta acesteia: metafizica in cali- tate de
ontologie, apoi ca epistemologie, apoi ca elucidare a motivelor
optiunii axiologice, metafizica viitoare in sfarit, cu frontiere
1 H. LEFEBVRE, la lumiere du inaterialisme
dialectique, I: Logiquefunuellc, logique
dialectique, pp. 38-39.

imprevi- zibile1. Fare s3 vrea el a dat astfel un exemplu de


flexibilizare a unei notiuni.
Se pare c3 tehnica se dezvolta adesea in dublu plan. Pe de
parte, noi facem de fapt notiunile mai suple, ceea ce permite
utilizarea lor in circumstante care se indeparteaza mult de uzajul
lor primitiv; pe de alta parte, calificam drept suple notiunile in
discutie.
Caracterul fix al conceptelor adversarului faciliteaza
refutarea lor i permite ca ele s3 fie considerate perimate,
inadaptabile i, prin aceasta, dep3ite. Conceptiile pe care le
vor fi cele ale unei gan- diri vii, suple, adaptabile i, prin
aceasta, mereu actuale. Aceste proce- dee diverse, oricat de
spontane ar fi, sunt totui interpretate adesea, de catre adversar,
ca semn de incomprehensiune sau de rea-credinta, impotriva
c3reia nu pierde ocazia s3 protesteze.
A face ca nojiunile s3 fie mai suple sau mai rigide este
tehnica adoptate cand aprecierea care le privete trebuie s3
rezulte, in parte, din argumentare. Dimpotriva, cand
valoarea desemnata de nojiune este clar stabilita i prealabila
argumentarii, ne vom servi de alta tehnica, referitoare mai
degraba la extensiunea nojiunilor. Ea consta, pur i simplu, in a
largi sau a restrange campul unei notiuni in aa fel incat ea s3
inglobeze sau nu anumite fiinte, anumite lucruri, anumite idei,
anumite situajii. Spre exemplu, vom extinde campul termenului
peiorativ fascist" pentru a ingloba in el anumiji adversari; pe
cand, pentru -i exclude, vom restrange extensiunea termenului
democratic" care este valorizant. Invers, vom limita sensul
cuvantului fascist", pentru -i exclude din el pe prietenii pe care
ii sustinem, i vom extinde sensul cuvantului democratic",
pentru -i include in el. Aceasta tehnica nu este utilizata doar in
politica. intalnim chiar in controverse tiintifice. Aa se face ca
Edouard Claparde constata ca, atunci cand asociationismul a
1 Ch. PERELMAN, Philosophies premires et
philosophie regressive, in Rhetorique et philosophie,
pp. 85 i urm.

Alegerea datelor ji adaptnren lor

279

fost abandonat de psihologi, ei se criticau unii pe altii tratandu-se


de asociaJioniti i largind progresiv aceasta notiune pentru a
putea ingloba in ea pe adversar. i Claparde ii termina
amuzanta analiza cu concluzia: ,,Eti mereu asociajionistul
cuiva"1.
Rezulta din aceste cateva observatii c3 uzajul notiunilor in
functie de dorinta de a valorize sau de a devaloriza ceea ce
califica ele nu poate s3 nu aiba influenta profunda asupra
semnificatiei lor. Aceasta nu este deloc, aa cum ar incerca
anumite analize s3 ne fac3 s3 credem, juxtapunere a dou3
elemente, unui descriptiv, altul emotiv. Ceea ce numim sensul
emotiv" al notiunilor2 este componenta pe care teoreticianul
preocupat s3 descrie complexitatea efectelor limbajului este
obligat s3 introduca, atunci cand vrea s3 corecteze, mai tarziu,
ideea c3 semnificatia notiunilor este esentialmente descriptiva,
adica atunci cand acestea au fost analizate in manier3 static3. Dar
dac3 aceasta semnificatie este analizata in maniera dinamica, in
functie de uzajele argumentative ale notiunii, vedem c3 campul
de aplicare al notiunii variaz3 in functie de aceste uzaje i c3
plasticitatea notiunilor este legata de acestea. Semnificatia
emotiva" face parte integranta din semnificatia notiunii; nu este
deloc asociere suplimentara, intampiatoare, str3in3 caracterului
simbolic al limbajului3. Uzajul argumentativ al notiunilor
influenteaz3 deci asupra confuziei care le caracterizeaz3.
Tocmai m3sura in care ele servesc drept instrument de
persuasiune face ca acordul asupra utiliz3rii lor s3 fie mai dificil.
Valorile universale, pe care le considerSm instrumente de
persuasiune prin excelenta, sunt desemnate, nimeni nu se va mira
de acest lucru, de notiunile cele mai confuze ale gandirii noastre.
Aceste remarci sunt suficiente, pentru moment, ca s3
evidentiem faptul prezentarea datelor nu consta intr-o simplS
1 CLAPAREDE, La genese de Vhypolhese, p. 45.
2 OGDEN i RICHARDS, The meaning of meaning, Ch. L. STEVENSON, Ethics
and Language; cf. i A Symposium on emotive meaning, Phil. Rev., 1948, pp.
111-157.
3 Cf. Ch. PERELMAN i L. ObBRECHTS-TYTECA, Les notions et
{argumentation.

alegere intre elemente prealabile, ci intr-o aranjare care explicS,


mScar partial, dina- mismul limbajului i al gandirii.
Alegerea premiselor oferea acei ceva particular studiului
nostru, ?i anume era uor i util sS recunoajtem sub
avataruri foarte diverse: selectia datelor care are drept corolar
acordarea prezentei lor, rolul interpretSrii, alegerea anumitor
aspecte ale datelor realizatS prin uzajul epitetului, prin inserarea
fenomenelor intr-o clasS sau alta cunoscutS in prealabil de
auditori i, in sfarit, alegerea care se opereazS prin uzajul i
transformarea notiunilor insei. Am crezut cS este bine s3
ordonSm analiza noastra in aa fel incat aceasta s3 aparS ca
aprofundare continuS. Nu trebuie sS ascundem faptul cS, tratand
despre selectia datelor, despre interpretare, despre uzajul
epitetului, despre inserarea intr-o clasS, despre recurgerea la
plasticitatea nojiunilor, am reluat adesea, sub aspecte noi, analiza
unui aceluiai proces fundamental. Ni se pare totui nu poate
fi neglijaW analiza niciunuia dintre aspectele pe care le-am avut
in vedere, dadi nu consimtim la sistematizare filosofidi, sau
chiar pur i simplu tehnidi, cel putin prematura. Ordinea adoptata
in studiul nostru ne-a determinat s3 consider3m in ultima instanta
uzajul i transformarea nofiunilor, adica aspectul sub care
problema alegerii ne obliga sa regandim, intr-o perspectiva
retorica, majoritatea problemelor semantice.
Aceasta inseamna s3 spunem ca forma sub care sunt
enunjate datele este in mod necesar cea pusa in discujie in tot
ceea ce precede. i ne-am putea intreba dac3, din punctul de
vedere al rationamentului, alte probleme care ar privi in mod
special forma sunt de luat in considerare. De aceasta ne vom
ocupa in cursul celui de-al treilea capitol, referitor la prezentarea
datelor i la forma discursului. Prin ce se va distinge, mai ales de
cele precedente, acest al treilea capitol? Numai prin aceea , in
loc s3 piece de la puncte de vedere care in mod traditional
privesc rationamentul, credinta, adeziunea, pe scurt ceea ce face
obiectul, sau scopui, persuasiunii, noi vom pleca de la puncte de
vedere care in mod fractional privesc forma, expresia gandirii fi
ne vom stradui s3 vedem rolul posibil pe care diversele
particularitati de expresie !1 pot avea in prezentarea datelor.

Alegerea datelor ji adaptnren lor

281

Aceasta inseamna sa spunem c3 termenul forma" va fi utilizat


intr-un sens cu mult mai apropiat de cel al scriitorului decat de
cel al logicianului.

Prezentarea datelor i forma discursului


36. Materia i forma discursului
Am avut deja ocazia s3 semnal3m, in capitolul precedent,
rolul deosebit care trebuie atribuit, in argumentare, prezentei,
punerii in evidenta a anumitor elemente asupra oratorul
dorefte s3 concen- treze atentia pentru a le permite s3 ocupe
prim-planul conftiintei. Inainte chiar de a argumenta pornind de
la anumite premise, este esen- tial ca continutul acestora s3 se
detaeze pe fondul nediferentiat al elementelor de acord
disponibile: aceasta alegere a premiselor se confunda cu
prezentarea lor. prezentare eficace, care impresioneaza
conftiinta auditorilor, este esentiaia nu numai in orice
argumentare care tinde c3tre actiunea imediata, dar fi in cea care
vizeaz3 s3 orien- teze spiritul intr-un anumit fel, s3 fac3 s3
prevaleze anumite scheme interpretative, s3 insereze elementele
de acord intr-un cadru care s3 le fac3 semnificative fi s3 le
confere locul ce le revine intr-un ansamblu.
Aceasta tehnica a prezentarii a luat chiar asemenea
dezvoltare, incat intreaga disciplina a retoricii a fost redus3 la
studierea ei, retorica fiind conceputa ca arta de a vorbi bine fi de
a scrie bine, ca arta a exprim3rii gandirii, ca arta de forma
pura. Tocmai impotriva acestei concept, care se afla la originea
degenerescentei retoricii, a sterilitatii sale, a verbalismului ei fi a
dispretului pe care ea 1-a inspirat final- mente, trebuie s3 ne
revoltam. Noi refuz3m s3 separ3m, in discurs, forma de fond, s3
studiem structurile fi figurile de stil independent de scopul pe
care trebuie s3-l indeplineasc3 ele in argumentare. Vom merge
chiar mai departe. tim c3 anumite feluri de a ne exprima pot
produce un efect estetic, legat de armonie, de ritm, de alte calitafi
pur formale, fi c3 ele pot avea influenja argumentative prin
admirafia, bucuria, destinderea, excitarea, captarile fi pierderile
de interes pe care le provoaca, f3r3 ca aceste elemente diverse s3
poata fi analizate ca funcfie directa a argumentarii. Vom exclude
totufi studiul acestor

CAPITOLUL
I

mecanisme, in ciuda importantei lor incontestabile in actiunea


oratories din aceastS analiz3 pe care facem noi argumentSrii.
Ceea ce ne va refine atenfia in analiza formei discursului, in
m3sura in care considerSm c3 se poate distinge de subiectul sSu,
sunt mijloacele datoritS cSrora anumita prezentare a datelor
situeazS acordul la un anumit nivel, il imprimS cu anumita
intensitate in contiinfe, reliefeaza unele dintre aspectele sale.
Doar gandindu-ne la anumite variatii de forma, la prezentari
diverse ale unui anumit continut, care nu este, de altfel, intru
totul acelai cand a fost altfel prezentat, va fi posibil sS depistam
alegerea unei forme anume. Aa cum existenta a mai mult de
interpretare posibilS ne permite s3 nu confundam textul cu
sensurile care i se atribuie, tot astfel, gandindu-ne la diversele
mijloace de care s-ar fi putut servi oratorul pentru -i face
cunoscutM auditoriului tema discursului sSu, vom ajunge noi,
pentru nevoile expozeului, sS distingem problemele pe care le
pune prezentarea datelor de cele referitoare la alegerea lor.
37. Probleme tehnice de prezentare a datelor
Orice discurs este limitat in timp i practic lucrurile stau la
fel cu orice text care se adreseaza unor terti. Fie aceasta
limitare este impusM in mod conventional sau depinde de
oportunitatea, de atentia auditorilor, de interesul lor, de locul
disponibil intr-un ziar sau intr-o revista, de cheltuielile pe care le
presupune tiparirea unui text, forma discursului nu poate sa nu
tina cont de ea. Problema generaia a mMrimii discursului se
r3sfrange imediat asupra locului care i se va acorda expunerii
elementelor de plecare, asupra alegerii acestora i a felului in
care vor fi prezentate auditorilor. Cel care rostete un discurs,
vizand persuasiunea - contrar exigentelor unei demonstrajii
formale in care, in principiu, nimic nu ar trebui sa fie subinteles
-, are datoria sS-i dozeze timpul i atentia auditorilor sSi: este
normal sa acorde fiecSrei p3rti a expozeului s3u un loc
proportional cu importanta pe care ar dori s3 vada atribuita
acestuia in contiinta celor care il asculta.

Cand anumita premisa este cunoscuta de toata lumea, i


cand ea nu este in discutie, faptul de a enunta ar putea parea
ridicol:
(...) dac3 vreuna dintre aceste premise este cunoscuta, nici
nu mai trebuie enuntata; cad auditoriul insuji inIocuiete,
ca de exemplu, dac3 vrem sa facem cunoscut faptul c3
Dorieus a invins intr-un concurs cu cununa, este de ajuns s3
spunem c3 el a fost invingator la Jocurile Olimpice, i nici
nu este necesar s3 ad3ug3m faptul c3 a fost incununat Ia
aceste jocuri olimpice; c3ci toti cunosc acest Iuctu L
AceastS remarca, indiscutabil justa, atrage dupa sine doua
obser- vaii. Nu este intotdeauna atat de uor de aratat premisa
subinteleasa, iar aceasta premisa nu este mereu la fel de sigura ca
in exemplul citat. Unii oratori nu se dau in laturi de la a utiliza
aceasta latitudine pentru a trece sub tacere premise foarte
discutabile i asupra carora prefera s3 nu atraga atentia
auditoriului lor. Pe de alta parte, anumite elemente indubitabile
merita totui s3 ne lungim mult timp asupra semnificatiei i
importantei lor, in loc s3 le 13s3m s3 se subinteleaga sau pur i
simplu s3 le mentionam. Prelungind atentia care li se acorda,
cretem prezenta lor in contiinta auditorilor. Anumite sfaturi
sigure ale unor retori antici sunt destinate s3 ne aminteasc3
aceasta tehnica de a accentua un punct, prin timpul care i se
consacr3:
Obinuiam, de asemenea, scrie Quintilian, s3 extrag
punctele asupra eram de acord cu adversarul meu,
bineinfeles dac3 imi erau favorabile, i nu numai s3-i smulg
marturisirea, dar chiar maream cu ajutorul partifiunii1.
Sfatul lui Aristotel, adecvat atunci cand este vorba despre un
fapt care servete doar de verig3 intr-o argumentare, trebuie s3
fie inlocuit cu cel al lui Quintilian cand este vorba despre fapte
indubitabile, dar care trebuie puse in valoare f3candu-le
familiare. Dac3 stilul rapid este favorabil rajionamentului, stilul
lent este creator de emotie: cad dragostea se nate din obi?
1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea VII, cap. I, 29. (Ed. rom.:
Minerva, Bucurejti, 1974, p. 213; n.t.)

CAPITOLUL
I

nuinja... De unde rezulta c3 oratorii concii i scurji patrund mai


pujin in inima i emoJioneaz3 mai pufin"1.
Repetitia constituie tehnica cea mai simplS pentru a crea
aceastS prezenJS; accentuarea anumitor pasaje, prin timbrul vocii
sau prin tScerea de care le facem precedate, vizeazS acelai
efect. Acumularea povestirilor, chiar contradictorii, despre un
subiect dat, poate suscita ideea importanjei acestuia. avalan3
de cSrti referitoare la aceeai JarS acJioneazS nu numai prin
conjinutul lor, ci i prin efectul exclusiv al unei prezenje
crescute. Literature romantics, dramS i nuvelS, a pus din nou la
loc de cinste Evul Mediu i, redSndu-i prezenja, a servit, dupS
cum spune pe bunS dreptate Reyes, drept imbold gandirii
istorice2.
Insistenta poate fi realizatS, de altfel, prin mijloace mai
indirecte: ne putem intreba dacS unui dintre efectele
binefScStoare ale unor texte obscure nu este acela de a spori
atentia; prezenta de spirit" ar face prezent ceea ce vrem s3
comunicSm3. Uneori autorul speculeazS pe marginea faptului c3
auditorul, in fata unui semn care ii injealS ateptarea, ii va
acorda acestuia importanfS sporitS. Aragon insui analizeazS
acest mecanism in legSturS cu douS versuri din cantica pentru
Elsa:
Ce ne sont plus les jours du vivre separes/ Au trecut zilele
vietii separate (...)
Et jamais tu ne fus si lointaine a mon gre.../ i niciodatS n-ai
fost atat de
departe de gustul meu...
Mi se va admite cS pluralul lui separes, care implica
douS persoane, completeaza expresia. Dac3 a fi ales in
cazul acesta rima la plural, acel s final din separes ar trece
drept inutil sau drept eroare, iar scopul lui ar sc3pa4.
1 VICO, Dcllc instituzioni oratorie, p. 87.
2 A. REYES, El Deslinde, p. 101.
3 Cf. J. COCTEAU, La difficult d'etre, p. 77.
4 ARAGON, Les yeux d'Elsa, p. 23.

Acumularea de povestiri contradictorii pe temS datS nu


actio- neazS, fSrS indoialS, numai prin efectul de masS la care
fSceam aluzie mai sus, dar i prin problema pe care evocS
aceastS multiplicare.
Tehnica acumulSrii, a insistentei, este frecvent legatS de
altS tehnicS, cea a evocSrii detaliilor, astfel incat adesea cele
douS nu pot fi deosebite intre ele. Se va trata un subiect fScand
sS se succeadS descri- erii sintetice, globale, analiza sau
enumerarea detaliilor. In discursul
s3u funebru dedicat lui Turenne, Flechier descrie reactiile
provocate de moartea marealului:
Cate suspine, cate vaiete, cate proslaviri au r3sunat
atunci in oraje i in sate! Unui, v3zand -i sporesc
recoltele, binecuvanteaz3 memoria celui... Altul... ureaz3
odihna venic3 celui care... Intr-un loc se dedica Sacrificiul
divin al lui lisus Hristos sufletului celui care... In altul i se
organizeaza ceremonie funebra... Astfel intreg Regatul
deplange moartea ap3r3torului s3u;
In alte cazuri vor fi explicitate etapele succesive ale unui
fenomen, felul in care a fost el inteles. Etapele evocate pot fi cele
ale actiunii de indeplinit. Agentii de publicitate tiu c3, indicand
in detaliu operatiile care trebuie executate pentru a face
comanda, fac prezenta conti- intei i faciliteaza luarea
deciziei. Impresia de realitate este creata, de asemenea, prin
acumularea conditiilor care preced un act sau prin indicarea
tuturor consecintelor sale. lata doua exemple ale acestor procedee luate din Proust:
[M3tua Octave se prefacea c3 s-a hotarat s3 se plimbe
a doua zi] punea pe Framboise, c3reia la inceput nu-i
venea s3 creada, nu numai s3-i preg3teasc3 dinainte
lucrurile de imbrac3minte, s3 i le aeriseasca, pe cele care
stateau de prea multa vreme in dulap, dar chiar sa comande
trasura, s3 rezolve cu aproximafie de un sfert de or3
aproape toate micile treburi zilnice1.
1 PROUST, A la recherche du temps perdu, vol. 12: La prisonniere, U, pA90.
(Ed. rom.: Editura Univers, Bucureti, 1998, p. 310; n.t.)

CAPITOLUL

Tot astfel, pentruI ca Albertine s3 nu poata crede c3


exagera ji pentru a face s3 inainteze cat mai mult cu putin|
3 in ideea c3 ne vom desp3r|i, deducand eu insumi ceea ce
era de dedus din ceea ce spusesem, incepusem s3 anticipez
timpul care urma s3 inceapa a doua zi i care va dainui
pentru totdeauna, timpul cSt vom fi desp3r(i(i, f3candu-i
Albertinei recomandarile pe care i le-a fi adresat doar dac3
ar fi insemnat s3 ne imp3cam peste cateva clipe1.
Exista un paralelism frapant intre aceste procedee care dau
prezenja i metodologia ipotezei. A formula ipoteza nu
inseamna s3 formulezi afirmafie izolata, c3ci explicitarea
acesteia nu este posibila decSt prin enumerarea conditiilor care ii
sunt impuse i a consecintelor care se deduc din ea. Acesta este
motivul pentru care, alaturi de ipote- zele ?tiintifice care servesc
invenfiei, intalnim ipoteze argumentative. Intr-unul din
discursurile sale, Demostene evoc3 ipoteza in care Eschin ar fi
acuzatorul, Filip judecatorul, iar el insu?i, acuzatul2. El i$i
imagineaza, in aceasta situatie fictiva, comportamentul, reactiile
fiec3- ruia, pentru a deduce din ele care trebuie s3 fie
comportamentul i reactiile in situatia reala. Uneori, dimpotriva,
ipoteza este descrisa in toate detaliile sale, pentru a face
puternic indezirabila sau ocant3. Aceste dou3 posibilitati ne
indica cele dou3 uzaje argumentative obi$nuite ale tuturor
formelor utopiei. Dup3 cum pretinde pe bun3 dreptate R. Ruyer,
utopia cauta adev3rul mai putin decat sporire a contiintei, ea
confrunta realul cu 3 imaginara, pe care impune
pentru a obtine din ea reactii mai durabile3. De aceea, utopia
propriu-zisa tinde s3 se dezvolte in cele mai mici detalii ale sale:
nu ezitam s3 mentinem auditoriul in acest mediu nou ore intregi.
Reujita nu este posibila decat dac3 structura logica a mediului
imaginar este aceeai ca aceea a mediului obinuit al cititorului,
i dac3 evenimentele produc de obicei in el aceleai consecinte.
1 Ibid., p. 311.
2 DEMOSTENE, Discursuri: Asupra aiubasadei
necrediucioase, 214.
3 R. RUYER, L'Utopieet les atopies, cap. II.

Miturile colective, povestirile legendare care fac parte dintr-un


fond comun de cultura, au acest avantaj asupra ipotezelor i
utopiilor c3 ele beneficiaza cu mult mai uor de prezenta. Pentru
a combate credinja in superioritatea mainii drepte asupra manii
stangi, Platon ne spune: ,,Dac3 am avea suta de maini, precum
Geryon i Briareu, ar trebui, cu aceste suta de maini, s3 putem
arunca suta de sulifi"1. El trece astfel de la vechea structura in
care exista diferenta calitativ3 intre cele dou3 maini la
structura in
/
care mainile sunt exact la fel. Pentru c3 se poate referi la
mitologie,
ipoteza lui Platon se impune mai u$or atentiei; ea pare mai putin
arbitrara, mai pufin abstracta.
Pentru a crea emofia2, specificarea este indispensabila.
Notiunile generale, schemele abstracte nu actioneaz3 deloc
asupra imaginatiei. Whately semnaleaza intr-o nota c3 un
auditoriu, care r3m3sese insensibil in fa fa unor propozitii
generale despre carnajul care a marcat batalia de la Fontenoy, a
fost emotional pan3 la lacrimi de un mic detaliu referitor la
moartea a doi tineri3. Pentru a da impresia de prezenja este util de
precizal locul ?i momentul unei actiuni; Whately sf3tuie?le chiar
s3 se utilizeze, de fiecare data cand esle posibil, lermenul concret
in locul lermenului abstract. Cu cat termenii sunl mai speciali, cu
atat imaginea pe care evoca ei este mai vie ?i cu cat sunl ei mai
generali, cu atat aceasta esle mai slaba. A?a se face c3 in
discursul lui Antonius, din Iulius Ceznr de Shakespeare,
conjuralii nu sunt desemnati drepl cei care 1-au ucis" pe Cezar,

1 PLATON, Lois, VII, 794 d i urm., cf. P.-M. SCHUHL, Fautasticul, gaudirea fi
actiuuea, p. 186.
2 Emofia i prezenfa sunt intim legate dac3 presupunem, aa cum face D. O.
HEBB in The organization of behavior, c3 emofia incetinejte procesul de
gSndire, facSnd astfel obiectul interesant". Cf. HEBB $i THOMPSON,
Handbook of social psychology, editat de LINDZEY, vol. I, p. 553.
3 WHATELY, Elements of Rhetoric, p. 130, nota.

CAPITOLUL
I

ci drepl cei ale pumnale 1-au str3puns" pe Cezar4.


Termenul concret crete prezenta.
Sfalul pare bun, ca regula generala, dar, dac3 vrem s3
precizam opozitia dintre lermeni abslracti $i termeni concreti,
vom constata exislenta mai multor feluri de abstractiz3ri care
acfioneaza cu sigurania in mod variabil asupra sentimentului
prezentei. Ne straduim adesea s3 definim acesle feluri de
abstractiz3ri, fie prin aceea c3 ele abunda de concrel, fie prin
caracterul lor construcliv: ,,om" ar fi de primul tip, ,,adev3r" de
al doilea1. Dar vedem imedial c3 linia de clivaj intre concrel i
abstract depinde in toate cazurile de punctul de plecare pe care il
slabilim, care va fi furnizat de conceplia noastra despre real.
Abandonand opozitia dintre concret i abstract, putem
incerca s3 ierarhizam anumile niveluri de abstractizare.
Comentand scara lui Korzybski care urea spre nivelurile de
abstractizare cele mai ridicale,
Hayakawa semnaleaz3 c3, la nivelurile cele mai de jos, faptele
insele actioneaz3 direct asupra afectivitatii noastre2; dar acest
lucru nu este intotdeauna adev3rat, dac3 ne gandim c3, pentru
Korzybski, vaca pe care zarim ar fi mai abstracta decat atomii,
electron, din care este ea constituita $i pe care ii sesizeaza
$tiinta3.
Pentru a ne da seama de complexitatea problemei, este
suficient s3 reflectam la actiunea pe care produc asupra
imaginatiei noastre ace- leai fapte, al aspect cantitativ ne
este prezentat, cand in cifre absolute, cand in cifre relative. In
modul cel mai general, cifrele absolute vorbesc mai intens
imaginatiei; obiectele, de$i considerate sub aspectul lor pur
cantitativ, sunt intr-adev3r individualitati indepen- dente prezente
in cel mai inalt grad. Dar inversul se poate produce, in special
4 Ibid., pp. 194 la 197.
1 Cf. mai ales SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 2: Die Welt als Wille
undVorstelluug, Band I, 9, p. 49.

2 HAYAKAWA, Language in Thought and Action, p. 127.


3 Ibid., p. 169.

cand cifra relativ3, care in mod sigur nu este mai concreta decat
cifra absoluta, se refera la un eveniment care ne emotioneaz3:
spre exemplu, probabilitatea de a muri in decursul anului de
boala sau alta. Acela$i raport numeric poate mai mult sau
mai putin concret dup3 interesul pe care i-1 acordam. Gradul de
abstractizare nu ar determina atat de mult prezenta incat s3 nu fie
determinat, aparent, de ea. i in loc s3 rezolve problema care ne
intereseaza, cu ajutorul unor consideratii ontologice, nu ar fi oare
mai corect s3 facem s3 depinda ideea noastra despre concret de
impresia de prezenta pe care provoa- c3 in noi anumite niveluri
de prezentare a fenomenelor?
Maniera intuitiva de a ne exprima, uzajul termenului care
fra- peaz3 nu este intotdeauna f3r3 inconvenient. Schopenhauer a
constatat c3 unii scriitori evita, in m3sura posibilului, exprimarea
cea mai clar3, i prefera uzajul notiunilor mai abstracte care le
permit s3 scape mai u$or de obiectii 1. Remarca este justa $i plina
de inv3t3minte. Dac3 termenul concret ?i precis permite
stabilirea unui acord, in acela$i timp gratie prezentei pe care
creeaza $i univocitatii pe care favorizeaza, nu trebuie s3 uitam
niciodata c3, in anumite cazuri, doar uzajul unui termen abstract
ne permite s3 nu dep3?im posibilitatile unui acord. In ultima
instant3, termenul cel mai concret, cel mai prezent, poate
corespunde inexprimabilului, poate s3 nu fie decat
demonstrativul efemer al unei prezente extrem de instabile.
Dorinta de a exprima concretul in unicitatea sa, impins3 prea
departe, poate fi nu baza unei bune intelegeri, ci renuntarea la
orice intelegere. Prezentarea datelor trebuie s3 se adapteze, in
fiecare caz, la conditiile unei argumentSri eficace.
38. Forme verbale i argumentare
Prezentarea datelor nu este independents de problemele de
limbaj. Alegerea termenilor, pentru a ne exprima gandirea, este
1 SCHOPENHAUER, ed. Brockhaus, vol. 6, Parerga und Parnliponieiui, II, 283,
p. 552. ( Ed. rom.: Alfa, Iai, 2011, p. 528.)

CAPITOLUL
I

rareori f3r3 influents argumentativS. Doar ca urmare a eliminSrii


deliberate sau incon?tiente a intentiei argumentative se poate
admite existenta sinoni- melor, a termenilor care ar fi susceptibili
de a fi utilizati, fSrS deosebire, unui in locul celuilalt; numai in
acest caz alegerea unuia dintre ace$ti termeni este purS chestiune
de forms $i depinde de rajiuni de varietate, de eufonie, de ritm
oratoric. AceastS intenfie negativS pare cS vine de la sine de
fiecare dat3 cand intentia argumentativS nu poate fi cunoscut3,
precum in dictionarele in care termenii par intersanjabili, pentru
c3 sunt mentionafi in tot felul de scopuri utile. Dar cand este
vorba despre utilizarea lor de c3tre urr orator intr-un discurs
particular, echivalenta sinonimelor nu poate fi asigurat3 decat
avand in vedere situatia de ansamblu in care se insereaz3
discursul, ?i mai ales anumite conventii sociale care ar putea s3-l
impun3. Uneori, alegerea unui termen va fi destinat3 la a servi
drept indice, indice de distinctie, de familiaritate sau de
simplitate. Uneori, va servi mai direct la argumentare, situand
mai bine obiectul discursului intr-o categorie decat ar face-
uzajul sinonimelor: unei astfel de intenfii i-ar putea corespunde
alegerea cuvSntului hexaedru" in loc de cub".
Intenfia argumentativS este reperatS in general prin indicele
pe care il prezintS uzajul unei termen care se indep3rteaz3 de
limbajul obi?nuit. Este de la sine infeles c3 alegerea termenului
obinuit poate avea $i valoare de argument; pe de alt3 parte, s-ar
cuveni s3 preciz3m unde ?i cand uzajul unui termen anume poate
fi considerat obi?nuit; grosso modo, vom putea considera drept
objnuit termenul care trece neobservat. Nu exist3 alegere neutr3
- dar exist3 alegere care pare neutrS i plecand de la ea pot fi
studiate modificarile argumentative. Termenul neutru depinde,
evident, de mediu. Spre exemplu, sub ocupatia germana, in
Belgia, in anumite medii era f3r3 indoiala normal ca germanul s3
fie desemnat cu termenul de boche". De atunci folosirea
termenului german" putea indica fie slabire generala a
atitudinii ostile fata de dufman, fie stima speciala pentru un
german anume care merita aceasta consideratie. De asemenea,
folosirea perifrazei ,,persoan3 care are inclinatia de a induce in

eroare" pentru a-1 desemna pe mincinos" poate avea drept scop


pe acela de a dezbr3ca, pe cat posibil, acest termen de elementul
devalorizant pentru a-1 asimila unui termen descriptiv i pentru a
da judecatii in care intervine el alura unei judecati de fapt1, de
unde semnificatia argumentativ3 a acestei perifraze, pe care nu
poseda termenul mincinos". Aceste dou3 exemple arata c3
termenul pe care il numim neutru, adica acela care trece
neobservat, este departe de a fi intotdeauna cel pe care-1 numim
in general descriptiv sau factual. Nimic in aceasta privinta nu
este mai arbitrar decat distinctive care se fac in ?coala intre
discurs factual, neutru, descriptiv i discurs sentimental, emotiv:
aceste distinct nu prezinta interes decat in m3sura in care atrag
atentia studentului asupra introducerii manifeste de judecati de
valoare in argumentare, dar ele sunt nefaste in m3sura in care fac
s3 se subinteleag3 c3 exista moduri de a ne exprima care ar fi
descriptive in sine, discursuri in care intervin doar faptele i
obiecti vita tea lor indiscutabiia.
Pentru a discerne uzajul argumentativ al unui termen, este
deci important s3 cunoajtem cuvintele sau expresiile de care s-ar
fi putut servi oratorul i el le-a preferat cuvantul utilizat:
ansamblul de locutiuni disponibile ar putea fi numit, pentru a
urma terminologia semanticienilor olandezi, fnmilie de cuvinte,
care nu sunt cuvinte legate
printr-un sistem de derivare, ci expresii inrudite prin sensul
lor2. Bineinteles, constituirea unei astfel de familii de cuvinte nu
este lipsita de doza de arbitrar, pentru c3 aceasta familie nu este
determinata de nici un alt criteriu in afara ideii prealabile pe care
avem despre conceptul a c3rui elucidare va permite ea.
Evolutia conceptului ar depinde de variatiile din utilizarea
1 Ne vom servi in mai multe randuri de notiunile de judecata de valoare fi de

judecata de fapt in sensul admis in general ast3zi. Tratatul nostru incearca, de


altfel, s3 arate c3 nu exista distinctie neta i fundamentaia intre aceste doua
feluri de judecata.
2 Cf. G. MANNOURY, Handboek der analytisclie

signifika, I, pp. 43, 126; B. STOKVIS, Psychologic der


suggestie en autosuggestie, p. 19.

CAPITOLUL
1
I

fiec3ruia dintre cvasi-sinonimele care fac parte din aceasta


familie: aceti termeni ar forma un sistem in interacjiune2. Nimic
nu s-ar opune, de altfel, ca termenii din mai multe limbi diferite
s3 fie considered ca facand parte dintr-o aceea?i familie de
cuvinte, cu condifia ca contactele intre aceste cercuri lingvistice
diferite s3 fie suficiente. Probabil c3 chiar in acest domeniu putin
studiat interventia nojiunii de familie de cuvinte ar putea face cele
mai mari servicii. Vom vedea f3r3 indoiala c3 introducerea unui
termen strain, cu nuantele sale particulare de semnificafie, poate
avea ca efect modifi- carea conceptului deja existent $i de
asemenea c3 poate da fiec3ruia dintre cvasi-sinonime un nou
arierplan. Ast3zi sensul cuvantului onoare" este cu siguranja
influentat in acelai timp de termenul francez honneur" ?i de
termenul spaniol honor", cel putin in contiinta oamenilor de
litere, pentru care ele aparjin unei aceleiai familii de cuvinte.
Termenii unei aceleia$i familii formeaza un ansamblu in
raport cu care se specified un termen: ei sunt intr-o oarecare
m3sur3 fondul pe care se detaeaz3 termenul utilizat.
Dimpotriv3, termenii inruditi prin derivare se influenteaza direct
unui pe altul. Anticii vorbeau in mod normal despre argument
prin inrudire3, care consta in a aplica un acela?i predicat
termenilor derivafi unui din altul, precum justement" i juste".
Acest gen de argument este motiv pentru multe obiectii in sensul
c3 neglijeaza mai ales divergenta evolutiilor semantice. Dar nu
1 Termenul de cvasi-sinonim trebuie luat aici in sensul cel mai larg pentru c3

el poate ingloba cuvinte cu forma gramaticald foarte diversd, precum


necesar" i din cauza".
2 Notiunile de Sprachfeld (cSmp lingvistic), de Bedeutungsfeld (camp de
semnifi- ca(ie), introduse de lingvistica structurala, ar putea, de asemenea,
servi $i studiului alegerii argumentative. Cf. J. TRIER, Der deutsche Wortschatz
in I Sinnbezirk des Verstandes, pp.1-26; Sprachliche Felder, Zeitsch. fiir
deutsche Bildung, ian. 1932, pp. 417 la 427; Das Sprachliche Feld, Neue ]
ahrbiicher fiir Wisseuschaft und Jttgcnbildung, 1934, 5, pp. 428-480. Despre
aceste cSmpuri semantice, cf. S. ULLMANN, Precis de semantique frangaise,
pp. 303-309.
3 Cf. ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23, 1397 a; cf. ji argumentele inrudite",
CICERO, Topica, 12; QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. X, 85
(ed. rom.; p. 59; n.t.).

este mai putin adev3rat c3, inaintea oric3rei argumentari, este


adesea important s3 prezentam un enunt in termeni susceptibili
de a evoca alti termeni prin derivare, adev3rat3 sau imaginara.
i mai eficace va fi apropierea termenilor intr-un acela$i
context. Cand descalifici teorie, tratand-o de simplista, a spune
imediat dup3 aceea despre alta teorie c3 nu este deloc mai putin
simpla1 inseamna s3-i dai nuanta peiorativa, de vreme ce, in
mod obinuit, simplitatea unei teorii tiintifice constituie
calitate incontestabila. Gasim la Jouhandeau un frumos exemplu
de interactiune de termeni, realizata datorita unor efecte pur
formale. Unui general german care ii luase, in 1940, conacul i
care tocmai ii elogia Franfa, aristocrata nonagenara ii r3spunde:
Intr-adev3r, domnule, tara mea este mare tar3, dar care
a cunoscut de atat de mult timp regimuri de aja micime
incat, ca s3 folosesc limbajul doamnei Deffand, dup3
tromboni^ti i tromboniti, trebuia sS ne atept3m (i nimeni
nu este mai putin surprins decat mine de acest lucru) s3-i
vedem $i pe trompejii votri2.
Acolo unde raportul intre forme uzuale nu este suficient,
vom putea recurge la metagrame i la alte mutatii pentru a
efectua apropi- erile dorite.
Analiza rolului argumentativ al unor variatii de expresie nu
se poate face decat datorita divergentelor in raport cu expresia
care trece neobservata. Luata ad litteram, aceasta metoda ar I3sa
s3 se creada c3 a ne servi de expresii care tree neobservate nu
este un procedeu de argumentare. Evident nu este aa. Dar orice
studiu care se refera nu la divergence, ci la ceea ce trece
neobservat va avea un caracter global. El nu va putea s3 se refere
la efectul unei astfel de modalitati de expresie particulars: cel
mult vom putea analiza de ce exists interes pentru exprimarea in
maniera neutra, ?i nu cum se ajunge la ea. Pentru cS, de indatS ce
1 B. NOGARO, La valeur logique des theories
ecoiioniiques, p. 155.
2 M. JOUHANDEAU, Uu luunde, p.l 7.

CAPITOLUL
I

maniera poate fi inteleasS, se intelege i cS ea prezinta caractere


speciale care pot fi definite altfel decat prin neutralitate.
Atunci cand ne intrebSm de ce se exprimS un orator in
manierS neutrS, subinfelegem cS el ar putea sS nu facS $i cS,
fScand-o, are un scop. Tocmai problema procedeului este cea
care se pune sub unui din numeroasele sale aspecte. vom
intalni la fiecare pas: absenta tehnicii poate fi metodS, nu exists
ceva natural care sS nu poatS fi voit.
SS ne multumim aici cu cateva remarci despre efectele
sobrietStii din punctul de vedere al argumentarii. Yves Gandon,
intr-un studiu despre stilul lui Gide, semnaleazS:
Unii merg panS la a spune ca un stil eclatant nu i-ar fi
servit in egaia masurS. Acest vocabular f3r3 asperitaji, acest
enunf care nu tinde decat spre esen(ial ji stinge, s-ar putea
crede, ideea autorului sub fraze f3r3 relief, sub locutiuni
golite de orice sens agresiv, ar forma instrumentul ideal
pentru scriitorul in cSutare de ambian|e febrile sau
detestabile1.
Gandon respinge acest rationament prea vizibil instituit
doar pentru comoditatea domnului Gide i pe care exemplul
domnului Mauriac... este suficient pentru a-1 distruge". Dar Yves
Gandon se inealS atunci cand comparS climatul febril al lui
Mauriac cu cel al lui Gide. Mauriac este de traditie cre$tin3, in
timp ce Gide incearca s3 promoveze norme noi: el este febril prin
ceea ce aproba i nu prin ceea ce descrie. Or, se pare c3, in
interiorul unei ortodoxii, toate procedeele sunt utilizabile:
dimpotriva, atunci cand se incearca promovarea judec3filor de
valoare neobi?nuite, ocante, acestea ar fi mai uor de admis
cand stilul nu $ocheaz3. Nu este deci imposibil ca stilul neutru al
lui Gide sS-i fi putut intr-adev3r servi in efortul s3u de
persuasiune. Dac3 am menjionat aceste remarci ale lui Gandon,
este pentru c3 ele atrag imediat atenjia asupra unuia dintre
avantajele stilului neutru: acela de a sugera transpunere de la
asentimentul general acordat limbajului la' asentimentul pentru
normele exprimate. Nu trebuie s3 uitSm, Intr-adevSr, cS printre
1 Yves GANDON, Le demon du style, p. 16.

elementele de acord, limbajul este unui dintre cele mai


importante. Quintilian subliniase deja, urmSndu-l pe Cicero, c3
pentru orator defectul, am putea zice cel mai mare, constS in a
te feri de felul obinuit de exprimare i de ideile general
acceptate"1. Apropierea dintre limbajul obi?nuit i ideile admise
nu este intamplStoare: limbajul obinuit este, in el insu?i,
manifestarea unui acord, a unei comuniuni, la fel ca ?i ideile
admise. El poate servi la a favoriza acordul asupra ideilor.
Recurgerea la stilul neutru poate fi de asemenea considerate
un caz particular de renun tare care tinde s3 IntSreascS
increderea consim- titS in premise1. Stilul neutru sporete
credibilitatea in contrast cu ceea ce ar fi putut fi un stil
argumentativ mai sustinut; el actioneazS prin cunoaterea pe
avem, de altfel, despre forta argumentativS a unor variatii
de stil.
Intalnim aici un fenomen pe care nu 1-am putea sublinia
indeajuns: i anume cS cunoaterea generalizate - mScar
intuitiv3 - a tehnicilor argumentative, a conditiilor lor de aplicare,
a efectelor lor este la baza multor mecanisme argumentative:
auditorul nu este considerat un ignorant ci, dimpotriv3, un avizat.
S3 luSm, pentru a ilustra acest raport intre arts i
argumentare, schita ?i versiunea definitivS a unor pasaje de
Bossuet. Alegem intentional un pasaj citat intr-un tratat de
retoricS2. Autorul tratatului insists pe progresul stilului:
Prima versiune: Cand asistem la funeralii, sau cand
auzim vorbin- du-se despre vreo moarte neprevSzutS,
discutem...'' A doua versiune: Nu auzi la funeralii decat
vorbe de uimire, despre cat de muritor este acest mort..."3
Progres in ceea ce prive?te num3rul, armonia, forta,
densitatea. i, prin aceasta, plScerea pentru arts este sporit3. Dar
1 Cf. 96: Retorica in calitate de procedeu.
2 SAINT-AUBIN, Guide pour la classe de
rlietorique, p. 136.
3 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sermon stir la mart, p. 449.

CAPITOLUL
I

mai ales, Bossuet a gSsit, pentru a incorpora in discursul s3u,


argumentare a lui Epictet:
de ce s3 ne miram vaz3 fragila se sparge, c3 un muritor
moare. Prin folosirea clasificarii, situand mortul printre muritori,
se introduce in mod explicit in cea de-a doua versiune
argumentare care nu era decat implicita in schita. S3 ad3ug3m
exagerare, intarire a observatiei: nu numai c3 se discuta despre
moarte neprevazuta dar nu se aud decat vorbe de uimire";
absurditatea va cu atat mai grava, cu cat manifestarea ei
este mai frecventa. Putem spune deci ca, p3rand ca alege forma
noua pentru gandirea sa, Bossuet a transformat de fapt forta
premiselor argumentarii sale: mai mult, el a incorporat deja
argumentarea in ins3i exprimarea acestor premise. Sa nu uitam
ca artificial i pentru comoditatea analizei separam premisele de
argumentare: in realitate, exista deja argumentare in insaji pozitia
premiselor. Aceasta apare mai ales daca se juxtapun anumite
variatii de forma in exprimarea celor din urma: f3r3 aceste
variatii, argumentarea ar trece neobservata. Dar faptul insui ca
putem pune in evidenta prin studiul variatiilor dovedete ca,
chiar acolo unde exprimarea pare neutra i trece neobservata,
exista deja adesea selectie a termenilor i schita de
argumentare.
39. Modalitatile in exprimarea gandirii
Maniera in care ne formulam gandirea face cunoscute unele
dintre modalitatile sale, care modifica realitatea, certitudinea sau
importanta datelor discursului.
Suntem intrucatva de acord astazi in a recunoate ca
modalitatile semnificatiei sunt date, de preferinta, prin anumite
forme gramaticale, dar c3 acestea pot servi i la exprimarea altor
modalitati. Aceasta independent relativa este subliniata atat de
noile coli de semiotica1, cfit i de susfinatorii vechilor discipline
1 Cf. MORRIS, Signs, Language and Behavior, pp. 62 i urm., pp. 82, 93,103,
nota A, p. 257.

filologice1. Contiinfa acestei suplefi face loc c3utarii unor


categorii de sens, categorii afective", care nu corespund
categoriilor gramaticale i care se pot exprima prin diferite
mijloace gramaticale. S3 notam, totodata, c3, paralel cu acest
efort de a gflsi modalitStile gandirii sub formele gramaticale
variabile, asistam la eforturi inverse, adic3 cele care tind s3 lege
de alegerea cutarei sau cutarei categorii de exprimare verbala
conduita bine definita. Martor este Fr. Rostand, care incearca
exegeza psihanalitica a formelor gramaticale i a dobandirii lor
de catre copil2.
In ceea ce ne privete, ni se pare important s3 atragem
atenjia asupra rolului argumentativ jucat de anumite forme de
exprimare, care tin de modalitati, in sensul larg al acestui termen.
Remarcile noastre nu vor fi axate in mod exclusiv nici pe forma
gramaticala, nici pe categorii psihologice sau logice.
Aceeaji idee poate fi formulata intr-o maniera afirmativa sau
negativa. A atribui calitate unui obiect, inseamna deja a alege
printre multe altele, pentru ca este considerata importanta sau
caracteristica. Orice descriere se bazeaza pe un fundal de pe care
dorim s3 detaam obiectul, intr-o maniera care nu devine
semnificativS decat in functie de scopul urmarit. Dar aceasta
referire la situatie, i la maniera in care orientam, poate s3 nu
fie decelabila de catre cel care nu recunoajte legatura dintre
gandire i actiune. In cazul formularii negative, referirea la
altceva este cu totul explicita: negarea este reactie la
afirmatie reala sau virtuala a celuilalt 3. Pentru Bergson, gandirea
care se lipete pe realitate nu s-ar putea exprima decat intr-o
maniera afirma tiv3:
RestituiJi contiintei caracterul s3u exclusiv tiintific
sau filosofic, presupuneji, cu alte cuvinte, c3 realitatea vine
sa se incadreze singura intr-un spirit care nu se preocupa
decat de lucruri i se intereseazS de persoane: se va afirma
1 Cf. BRUNOT, La pensee et le langage.
2 Fr. ROSTAND, Grammaire et affectivite.
3 Cf. GUILLAUME, Manuel de psycliologie, p. 261.

CAPITOLUL
I
c3 cutare sau cutare lucru
este, nu se va afirma niciodata c3
un lucru nu este. (...) ceea ce exista se poate consemna, dar
inexistenta inexistentului nu.
Gandirea negativa, in opinia lui, nu intervine decat dac3
suntem interesati de persoane, adica daca se argumenteaza.
Doar in anumite cazuri, bine definite, cand numai doua
posibi- litati sunt prezente in constiinja, respingerea prin negare a
uneia dintre ele inseamna a alege pe cealalta, care este astfel
prezentata adesea ca raul cel mai mic. Uneori negafia nu
corespunde nici unei afirmatii precise, ci reveleaza un ordin de
preocupari. S3 ne intrebam, dupa Empson i Britton, ce
inseamna fraza lui Othello: Totuji, nu ii voi v3rsa sangele" 1.
Auditorul, intr-un astfel de caz, trebuie sa ghiceasca dac3 este
vorba despre respingere ca gen sau ca specie, adica daca acest act
respins trebuie s3 fie interpretat in funcfie de un gen de acte in
cadrul c3ruia el ar fi specie, un fel de a ucide printre altele sau
un fel de r3zbunare printre altele, care pot fi avute in vedere sau
daca acest enunt reprezinta un gen, i ce gen, adica daca nici un
asasinat nu va fi infaptuit, daca nici r3zbunare nu va fi dusa la
indeplinire. Dupa cum este adoptata interpretare sau alta,
negafia ar putea fi anuntul unei r3zbun3ri sau al unei iertari. Dar
interesul formei negative provine din aceea ca, oricare ar fi
interpretarea, moartea este evocata in mod irezistibil.
Aceeaji ambiguitate se gasejte atunci cand negajia se aplica
nu unei asertiuni, ci unei notiuni, prin apozitia unui prefix. Aa
se face c3 in inuman" negatia poate privi genul i poate
desemna ceea ce este complet strain omului, sau poate desemna
specia de oameni sau de conduite umane care nu realizeaza
idealul uman. Formularea negativa lasa in nedeterminare
conceptul in interiorul c3ruia se opereaza decupajul.

Cand dispunem de un anumit num3r de date, posibilitati


vaste ni se ofera in privinfa legaturilor pe care le vom stabili intre
1 Yet I'll not shed her blood". SHAKESPEARE, Othello, actul V, sc. II; cf. W.
EMPSON, Seven types of ambiguity, pp. 185-186; K. BRITTON,
Communication,p. 12.

ele. Problema coordonarii sau a subordon3rii elementelor fine


adesea de ierarhia valorilor admise; totuji, in cadrul acestor
ierarhii de valori, putem formula legaturi intre elementele
discursului care vor modifica in mod considerabil premisele: noi
intre aceste legaturi posibile alegere tot atat de
importanta ca aceea pe care prin clasificare sau
calificare.
Gramaticienii cunosc in limba franceza conjunctii de
coordonare, precum et /?i", mais /dar", ,,ou /sau", car /c3ci",
done /deci", ,,ni /nici", i conjunctii de subordonare, precum
bien que /chiar dac3", ,,malgr que /cu toate c3", puisque
/intrucSt". Dar, dac3 examinam natura legSturilor astfel
semnificate, trebuie s3 recunoatem c3 subordo- narea
propozitiilor unele altora se impune, oricare ar fi conjuncjia
utilizata.
Intr-adev3r, conjunctiile de coordonare precum 5, sau",
nici", deci", pot fi privite ca exprimand relatie logica. Dar nu
se intampla decat in conditii bine definite ca aceasta relatie logica
s3 lase propozitiile legate astfel pe picior de egalitate. Intr-o
maniera generala constatam c3, in practica discursului, se
insereaza, aproape intotdeauna, sub forma unei coordonari,
intentie de subordonare.
S3 luam cazul foarte simplu al unei succesiuni de
evenimente: ,,L-am intalnit pe prietenul tau ieri; nu mi-a vorbit
despre tine". Prima propozitie este un fapt, pe care interlocutorul
meu nu il contesta; a doua la fel. Ele sunt coordonate i s-
putea uni prin conjunctia ji". Dar interpretarea normala in
anumite situatii va fi: prietenul tau nu mi-a vorbit despre tine,
chiar daca a avut ocazia". Inserarea acestei prime propozitii, in
acest loc, i precedand-o pe a doua, c3reia ii este efectiv
subordonata, modifica deci considerabil impresia pe care ar
produce-o afirmarea acestor doua fapte numai coordonate.
Judecatile de fapt se coloreaza, prin aceasta, cu interpretare
implicita, care le da intreaga lor semnificatie.
Subordonarea nu este exprimata numai prin conjuncfii; alte
forme gramaticale pot juca acelaji rol. Fr. Rostand stabilete

CAPITOLUL
I

inrudirea intre expresii precum: frumoasa, c3ci modesta",


frumoasa, pentru ca modesta", frumoasa prin modestie",
infrumusetata prin modestie", ,,de frumusete creata prin
modestie"1. Dependenta dintre frumusete i modestie este
exprimata, dei intr-un fel uor diferit, de fiecare dintre aceste
formule.
Calificarea insai se preteaza adesea la jocuri de
subordonare. Dupa subordonarea pe care stabilim, vom vorbi
de pioasa durere" sau de pietate dureroasa".
Diferitele tehnici de prezentare permit s3 se indrepte atenfia,
intre elemente diferite, asupra celor care au greutate: formulele
pentru iubirea de", finand cont de", din cauza" subliniaza
termeni li se da intfiietatea: Totul este prilej de bucurie
pentru cei alei, chiar i obscuritatile Scripturii, c3ci ei le
onoreaza datorita luminilor divine..."2. Aceeaji intaietate este
exprimata in alta parte prin propozitia relativ3: limpezimile care
valorifica obscuritatile"3. Minimalizarea unor elemente este
adesea semnificata prin prepozitia altfel" sau prin expresia ,,cu
exceptia". lata cum se reflecta in mod curios binevoitoarea
indulgenta a lui Julian Apostatul fata de evrei:
Ei sunt de acord cu oamenii de treaba, cu excepfia
credinjei lor intr- un singur Dumnezeu. Acest lucru este
special pentru ei i ne este strain nou3. Tot restul ne este
comun (...)4.
In sfarit, expresii precum chiar daca", in ciuda", fara
indoiala" marcheaza faptul c3 se fac anumite concesii, dar arata
mai ales, in special dupa locul lor in fraza, care este gradul de
important care se acorda acelui ceva ce se admite.
Cu ajutorul acestor tehnici, oratorul este capabil sa ghideze
auditorul intr-o maniera extrem de eficienta catre ceea ce dorejte
s3-l fac3 s3 admit3; de aceea, Auerbach a subliniat pe buna
1 Fr. ROSTAND, Craxnniiire et affectwite, p. 66.
2 PASCAL, Cugetari, 580 (137), p.1016 (575 ed. Brunschvicg). (Ed. rom.:
Editura Aion, Oradea, 1998, p. 392; n.t.)
3 Ibidem, p. 400 (598 ed. Brunschvicg).

4 C. GAL. 306 B. Citat de J. BIDEZ, La vie de Vempereur Julien, p. 305.

dreptate caracterul strategic1 al constructiei care stabilejte relatii


precise intre elementele discursului i care a fost calificata ca
hipotactica". Acesteia din urma i se opune constructia
paratactica, aceea care renunta la orice legatura precisa intre'
p3rfi. Exemplu 1 tipic pe care-1 prezinta Auerbach este fraza
latina din Vulgata: Dixitque Dens: fiat lux, et facta est lux2.
Auditorul este liber s3-i imagineze intre evenimente relatie
care, prin chiar imprecizia ei, capata un caracter misterios,
magic: prin aceasta, de altfel, ea poate produce uneori un efect
deosebit de dramatic. Credem c3 trebuie sa legam, cel putin in
unele dintre uzajele sale, enumerarea de constructia paratactica.
Aceasta atrage, pe buna dreptate atentia lui E. Noulet in sonetul
vocalelor al lui Rimbaud. Expresie extrema a miscarii 3? Probabil.
Dar i maniera de a exprima misterul triumfator al unor raporturi
despre care poetul tie ca exista fara sa $tie exact cine este
detinatorul.
Constructia hipotactica este constructia argumentativa prin
exce- lenta: ea ar fi dupa Auerbach - prin opozitie cu constructia
paratactica proprie culturii ebraice - caracteristica scrierilor
greco-romane. Hipotaxa creeaza cadre, constituie pozitionare.
Ea comanda cititorului, il obliga s3 vada anumite relatii,
limiteaza interpretarile pe care acesta le-ar putea lua in
considerare, se inspira din rationamentul juridic bine construit.
Parataxa las3 mai multa libertate, nu pare ca vrea s3 impuna nici
un punct de vedere; de aceea, f3r3 indoiaia pentru ca este
paratac- tica, fraza compusa, armonioasa, a scriitorilor englezi
din secolul al XVIIl-lea da, dupa cum spune R. M. Weaver,
impresie filosofica4, sa spunem mai degraba descriptiva,
contemplativa, impartial.

1 AUERBACH, Mimesis, p. 92.


2 Ibid., p. 74.
3 E. Noulet, Le premier visage de Rimbaud, p. 183.
4 Richard M. Weaver, The Ethics of Rhetoric, p. 125.

CAPITOLUL
I

Modalitatile, in sensul tehnic al lingvistului, sunt, aa cum


este admis in general, in numar de patru: asertiva, injonctiva,
interogativa i optativa.
Modalitatea asertiva se potrivete cu orice argumentare: nu
este cazul sa vorbim despre ea.
Modalitatea injonctiva se exprima, in limbile noastre, prin
imperativ.
Contrar aparentelor, ea nu are forta persuasiv3: toata puterea
ei vine de la autoritatea persoanei care ordona asupra celei care
executa: este un raport de forte care nu implica nici adeziune.
CSnd forta reala este absenta, sau cand nu se are in vedere
utilizarea ei, imperativul ia accentul unei rugaminfi.
Din cauza acestui raport personal implicat de forma
imperativa, aceasta este foarte eficienta pentru a argumenta
sentimentul de prezenta. Reporterul unei competitii sportive, la
radio, le ordona uneori jucatorilor sa faca una sau alta. Aceste
imperative nu sunt auzite de jucatori, ele nu ii privesc pe auditori,
dar, comunicandu-le indirect judecati referitoare la jucatori - spre
exemplu, admiratie pentru curajul lor, dezaprobare pentru ezitare
-, ei dau scenei un inalt grad de prezenta datorat faptului c3 cel
care vorbete pare c3 participa la actiunea pe care descrie.
Interogativul este un mod a carui important retorica este
conside- rabila. intrebarea presupune un obiect, la care se refera
ea, i sugereaza ca exista un acord asupra existentei acestui
obiect. A r3spunde la intrebare inseamna a confirma acest
acord implicit: dialogurile socratice ne invata multe despre
utilitatea i pericolele acestei tehnici dialectice.
Rolul interogajiei in procedura judiciara este unui din
punctele asupra anticii, mai ales Quintilian, au enuntat
numeroase consi- deratii practice care sunt intotdeauna de
actualitate. Uzajul interogatiei vizeaza uneori confesiune
asupra unui fapt real necunoscut de cel care chestioneaza, dar a
c3rui existenta este prezumata ca i cea a conditiilor sale. -ati
f3cut in ziua aceea in acei loc?" implica deja c3 interpelatul se
g3sea la un anumit moment in locul indicat; dac3 r3spunde, el ii
exprima acordul in legatura cu acest lucru. Dar foarte adesea

interogatia, fiind reala, nu tinde atat s3 il I3mureasca pe cel care


interogheaza, cat s3-l oblige pe adversar la incompatibilitati.
Intrebarile nu sunt adesea decat forma abila pentru a amorsa
rationamente, in special uzand de alternativa, sau de divizare, cu
complicitatea, ca s3 ne exprim3m astfel, a interlocutorului care
se angajeaz3 prin r3spunsurile sale s3 adopte acest mod de
argumentare.
Presupozijiile implicite in anumite intrebari fac ca forma
interoga- tivS s3 poata fi considerata un procedeu destul de
ipocrit de a exprima anumite credinje. Spunand ,,ce i-
determinat oare pe germani s3 inifieze atatea r3zboaie in ultima
vreme?", sugerSm adesea c3 r3spun- surile care vor veni in mod
spontan in minte vor trebui s3 fie respinse. Intrebarea se refers
mai pufin la cSutarea unui motiv decSt la cSutarea rajiunii pentru
care nu-1 vom gSsi pe acesta; ea este mai ales afirmarea faptului
cS nu exista un motiv suficient de explicativ. De aceea,
Crawshay-Williams crede c3 vede in astfel de intrebari semnalul
de averizare al unei turniiri de spirit irafionale1.
Interogafia ar fi, dup3 Wittgenstein, intr-o fraza ca:
Nu-i aa c3 este splendid timpul astSzi? simpla judecata2.
Mai mult, dup3 Sartre, in aceste versuri de Rimbaud:
O, anotimpuri, o, castele, 3
Ce suflet n- i p3rti rele ?
interogatia va fi devenit lucru", substanta". De fapt, forma
interoga- tiva nu are cum s3 nu introduca un apel la comuniune
cu un auditoriu, fie i subiectul insu^i4.
Sa adaugam, in sfarit, intrebare poate servi la a
respinge alta, ca in acest vis in care A. Gide, stanjenit ca are de
1 CRAWSHAY-WILLIAMS, The comforts of unreason, p. 176.
2 WITTGENSTEIN, Pliilosopliisclie
Untcrsucliuugeu, p. 10.
3 RIMBAUD, Bibl. de la Pleiade, Poesies, LXXX1I1, p. 139. (Ed. rom. lutegrala
s

poetica, Poezii, Editura Eminescu, Bucureti, 1999, p. 143; n.t.)


4 J.-P. SARTRE, Situations, II, pp. 68-69.

CAPITOLUL
I

raspuns la intre- barea Ce credeti despre Rusia?", adopta ca


raspuns formula eficace Cum puteti sa intrebati aa ceva?",
insemnand astfel ca acordul cu interlocutorul este dincolo de
orice indoiala1.
Modalitatea optativa este probabil cea care se preteaza cel
mai bine la exprimarea normelor. Actiunea dorintei, spre
exemplu ,,de-ar putea reuji", este de acelai ordin ca aceea din
discursul epidictic; dorinta exprima aprobare i, indirect,
norma; prin aceasta, ea se apropie de imperativul care exprima
rugaminte, implprare.
Folosirea timpurilor permite, i ea, sa se actioneze asupra
auditoriului. Fiecare grup de limbi ofera, in aceasta privinta,
posibilitati care ar merita un studiu minutios.
In ceea ce privete limba franceza, putem spune ca timpul
trecut este irefutabilul, faptul; imperfectul este timpul a ceea ce
este tranzitoriu; prezentul exprima universalul, legea, normalul.
Prezentul este timpul maximei, al sentinjei, adica a ceea ce este
considerat drept
mereu actual, niciodata perimat - prezentul este cel care pare
astfel s3 aiba rolul cel mai echivoc; el este cel care exprima cel
mai bine normalul in trecerea lui catre norma. Intr-o fraza ca
femeii ii place sa vorbeasca", se insista asupra normalului pan3
la a face din el un caracter general: nu se poate deosebi, la prima
vedere, un astfel de enunt de afirmajia omul este supus mortii".
Daca am inlocui prezentul prin s- constatat ca femeii ii place
s3 vorbeasca", confuzia cu sensul distributiv ar fi mult mai putin
puternica. Am sc3pa de lege pentru a r3mane in domeniul
observajiei.
Prezentul are aceasta alta proprietate de a da cel mai uor
ceea ce am numit sentimentul prezentei". Retoricienii i-au
recunoscut adesea acest rol2. i acesta este probabil motivul
1 A. GIDE, Journal, 1939-1942, p. 132. (Ed. rom.: Editura Cartier, ,
2008, vol. IV, 1939-1942, p. 271; n.t.)
2 Cf. LONGINUS, Tratat despre sublim, cap. XXI, p. 112.

folosirii sale de catre roman- cierii contemporani. Nelly Cormeau


citeaza trecerea brusca la prezent la Mauriac:
Dup3 dezbatere interioara, ea ii p3rasi culcuul, ii
strecura in papuci picioarele umflate i, imbracata cu
rochie de cas3 maro, cu lumanare in man3, iei din
camera. Coboara scara, merge de-a lungul unui coridor,
traverseaz3 vestibulul s3r3cacios1.
Vom gSsi in studiul lui Yves Gandon despre stil considerajii
interesante pe tema folosirii timpurilor la scriitori. Perfectul
simplu a facut loc imperfectului la Flaubert i la naturalijti.
Prezentul narativ este descoperit sau, cel putin, pus la loc de
cinste de catre contemporani: Jules Romain, de exemplu, il
iubejte. Dupa cum remarca Y. Gandon, iluzia vietii este obtinuta
cu eforturi minime"2.
Desigur, nu este cert ca in toate limbile forma prezentului sa
fie cea care exprima cel mai bine acest sentiment. tim ca in
limbile slave forma gramaticala a prezentului verbelor de acfiune
perfecta exprima in realitate un viitor i nu se utilizeaza decSt in
aceasta accepjie. Influenza formei verbale asupra felului de a
exprima trecerea de la normal la normativ, asupra sentimentului
de prezenja, nu poate fi studiata, decat pentru un sistem lingvistic
dat i la un moment dat. Este suficient s3 menfionam resursele
pe care le ofera folosirea acestor forme atunci cand ele sunt
utilizate, cu intentie argumentativS, in cadrul conven- tiilor
existente.
Vom termina acest paragraf prin cSteva consideratii asupra
uza- jului argumentativ al pronumelor, al articolelor i al
demonstrativului.
SS notSm cS pronumele nedefinit este utilizat adesea pentru
a introduce normS. Se face aceasta" echivaleazS aproximativ
cu trebuie sS facem aceasta"; uneori, acest nedefinit poate
desemna doar ceea ce privete anumite fiinte in situatii anume:
Nu se distinge clar forma acestui copac". Cum trecerea de la
1 N. CORMEAU, L'art de Frangois Mauriac, cap. XXI, p. 112.
2 Y. GANDON, Le demon du style, p. XV, p. 86.

CAPITOLUL
I

normal la normativ este un loc, aceastS turnurS poate avea un


interes net argumentativ.
Inlocuirea lui ,,eu" printr-un nedefinit este, conform
cavalerului de Mere, cand agreabilS, cand nepotrivitS:
...vSd cS doamnS va spune mai degrabS Nu sunteti urat",
sunteji iubit", in loc sS spun3 ,,eu nu v3 ur3sc", ,,eu v3
iubesc"; i adaugS ,,i pentru c3 aceastS exprimare vine din
modestie, ea nu poate confine decat mult3 politefe". Dar
dac3 este fals3 politete, cum se pretinde, nu putem fi de
acord cu ea, este foarte dezagreabil3: i cunosc persoane
care nu pot suferi1.
In ambele cazuri se transforms subiectivul in normal; i se
dimi- nueazS intr-o oarecare mSsurS responsabilitatea in cadrul
judecStii; totui nedefinitul este inteles drept ,,eu" i nu ca
simplS exprimare a normalului. DacS primul uzaj este agreabil,
iar al doilea nu, este mai putin vorba despre modestie i de falsS
politete, cat despre efecte divergente produse prin generalizarea
unei aprecieri flatante sau a unui dezacord personal cSruia i se dS
importantS sporitS.
Folosirea persoanei a treia, chiar definitS, in locul persoanei
intai, poate avea ca efect, ca i in cazul uzajului nedefinitului,
diminuarea responsabilitSjii subiectului, crearea unei distante
intre cel care vor- bete i ceea ce spune.
S3 citSm, in legSturS cu aceasta, frumoasele remarci ale lui
Jouhandeau:
In momentul in care imbata mandria, admiratia pe
care resimjea pentru ea insai, biata batrana inceta sa
spuna eu"; din deferenja probabil vorbea despre ea la
persoana a treia, luandu-se drept Madame Robillard",
importanta. Fie f3cea din modestie pentru a se delimita
de gloria sa, fie pentru a fi mai veridica, f3candu-se dintrodata obiectiva2.
Chiar dacS substituirea nu este decat intoarcere la
conduita infantila - se tie c3 numele propriu precede la
1 Chevalier DE MERE, CEuvres, II, p. 34 (Des agrements).
2 JOUHANDEAU, Un monde, p. 80.

majoritatea copiilor pronumele personal de persoana intai1 unui


din efectele majore asupra auditoriului pare a fi obiectivarea
enuntului.
utilizare argumentativa particular a pronumelui sau a
adjecti- vului nedefinit este datorata ambiguitatii sale. Asertiunile
anumite persoane tiu prea multe", ,,nu-i de glumit aici" pot s3-l
contina sau nu pe orator sau pe interlocutor. Formulele sunt in
mod intenfionat ambigue: un enunt prea precis, nepermitand nici
indoiaia cu privire la interpretarea sa, este uneori evitat cu grija,
din motivele cele mai variate.
S3 notam, dimpotriva, c3 substituirea pronumelui nehotarat
cu expresii care desemneaza una sau mai multe persoane
determinate, poate avea un efect de prezenta insemnat. De aceea
nascocitorul de tiri" invoca martori necunoscuti: un lucru pe
care il tie toata lumea; vestea s-a r3spandit pretutindeni i toti
povestesc la fel"2.
Utilizarea articolului hotarat, de singular pentru plural, a
demon- strativului, va avea adesea efecte argumentative
remarcabile.
In chimie, se fac experimente pe corpuri particulare i se
trag din ele afirmatii care privesc clorul", fosforul"; articolul
hotarat permite tratarea eantioanelor ca reprezentand specie.
La fel, utilizarea singu- larului pentru plural, evreul", rusul",
are semnificajie incontesta- bila3. Credem ca recunoatem aici,
in acelai timp, acfiune de pre- zenja, prin transformarea
grupului in persoana, i unificarea punctului de vedere,
imposibilitatea de a distinge intre cei buni i cei r3i pe care
antreneaza aceasta transrormare.
Folosirea neobinuit3 a demonstrativului permite crearea
unui efect de prezenta foarte viu; Francois Mauriac prefera.
1 E. PICHON, Le developpement psychique de
I'enfant, p. 96.

2LABRUYFRE, p. 51. (Ed. rom: Caracterele, Teofrast, Nascocitorul de gtiri,


voi I, p.38. Trad. Aurel Tita.)

3 Cf. V. KLEMPERER, L. T. /., Notizbuch eines Philologen, p. 186.

CAPITOLUL
I

S3 cit3m un exemplu, dintre altele mie:


Ochii s3i fixarS patul mare cu coloane rasucite in care, cu opt ani
mai devreme, fratele lui mai mare, Michel Frontenac,
indurase aceasta
interminabila agonie1.
Acest artificiu de expozitie este calificat de Y. Gandon drept
inacceptabil in ochii logicii pure", recunoscand totodata c3 este
excelent din punctul de vedere al tehnicii romaneti".
Demonstrativul se sprijina aici pe ceva care nu este cunoscut
decat de unui dintre personaje, el insui descris din afar3, i ne
aflam la prima pagin3 a romanului. Dar efectul de prezenta este
incontestabil.
Toate aceste forme de prezentare exercita influenta asupra
a ceea ce logicienii considera drept modalitati: certitudine,
posibilitate, necesitate, ale unei afirmatii. Bineinjeles c3
adverbele sunt in mod normal apte pentru acest uzaj, dar vedem
din cele cateva note de mai inainte c3 a le crede singure capabile
s3 exprime aceste modalitati ar insemna s3 d3m prea putina
importanta realitatii argumentative.
Ceea ce se vizeaza in argumentare este mai putin precizarea
anumitor modalitati, cat mijloacele de a obtine adeziunea
auditoriului gratie variafiilor din exprimarea gandirii.
40. Forma discursului i comuniunea cu auditoriul
Forma sub care sunt prezentate datele nu este destinata doar
s3 produca efecte argumentative referitoare la obiectul
discursului; ea poate oferi, de asemenea, un ansamblu de
caractere referitoare la comuniunea cu auditoriul.
Orice sistem lingvistic implica reguli formale de structure
care ii leag3 pe utilizatori de acest sistem, dar utilizarea acestuia
se adapteaz3
1 Le mystere Frontenac, p. 11, cf. Y. GANDON, Le demon
du style, p. 65.

la diverse stiluri, la formule particulare, caracteristice unui


mediu, locului pe care tl ei acolo, unei anumite atmosfere
culturale.
Cunoatem rolul pe care il joac3 vocabularele in
diferentierea mediilor. Se tie c3 exista in anumite societati limbi
rezervate nobililor sau zeilor1; uzajul unor termeni arhaici, al
unor dialecte, are semnificatie cel mai adesea particularizanta,
cand in sensul unei opozitii de clase, cand in cel al unei opozifii
de alta natura. Semnificatia acestor divergence fine de aceea c3
limba rezervata sau dialectul coexista cu limbajul unui grup mai
larg, din care utilizatorii lor fac de asemenea parte. Limbajele
rezervate joaca deci un rol de segregare cu totul diferit de cel pe
care il joaca limbile popoarelor straine unui fata de altul. Este
posibil ca acest limbaj rezervat s3 fie limbajul uzual al unui grup
exterior mai intins: este cazul societatilor care au limba de
cultura care apartine unui alt grup, precum latina pentru galoromani i, in secolul al XIX- lea, franceza pentru locuitorii
Flandrei. tim, de asemenea, rolul pe care il poate juca
exprimare neglijenta: mutilarea unui nume propriu sau
deformarea unui text dovedesc in general un oarecare dispret
pentru obiectul despre care se vorbete. Aceste neglijente pot
crea coniventa cu auditoriul, pot sublinia ierarhie. S3 lu3m un
exemplu foarte banal: un medic ins3rcinat s3 citeasc3 un raport
financier pare c3 ezita in lectura lui intre ,,mii" sau milioane" de
franci: este marca unui dispret pentru aceste probleme materiale,
in comuniune cu membrii auditoriului care imp3rtaesc i ei
acest dispret. Limbajul unui vocabular in mod intentional s3rac
sau necizelat poate servi in aceleai scopuri.
Mai este ceva. Incepem s3 recunoatem c3 fiec3rei structuri
sociale i-ar corespunde moduri particulare de a exprima
comuniunea sociala. Laswell, in lucr3rile sale despre propaganda,
a insistat asupra acestei probleme. Pan3 in prezent, se pare c3 sau distins dou3 mari stiluri in transmiterea gindirii: cel al
societajilor democratice i cel al societatilor ierarhice. Studiile
sunt inc3 in faz3 incipienta. Este interesant de ar3tat in acelaji
1 Cf. W. PORZIG, Das Wunder der Sprache, pp. 187-188.

CAPITOLUL
I

timp, aa cum a f3cut-o Lasswell, caracterul cvasi-ritual al


stilului unor anumite societati ierarhice. S-a putut sublinia c3
stilul proclamatiilor regelui Angliei ca imp3rat al Indiei era mult
mai ritualic decat stilul proclamatiilor aceluiai suveran ca rege
al Angliei. Au fost deja admise ipoteze importante: se pare cS
anumite structuri lingvistice convin mai bine unei societSJi
bazate pe egalitate, pe initiativ3 individuals; altele ar conveni mai
mult societStilor bazate pe structurS ierarhicS.
In interesantul sSu studiu despre limba germanS a
nazitilor?, Heinz Paechter se str3duiete sS repereze astfel de
structuri. Gramatica societStilor egalitare ar pune accentul pe
predicate, pe evaluSrile prin subiect. Limbajul societStilor
ierarhice ar fi evocator, gramatica i sintaxa lui ar fi magice:
Simbolurile verbale nu vor fi mai reprezentative pentru
lucruri, dar vor incerca sS devinS lucruri prin ele insele, cu
un loc bine definit in ierarhia valorilor i cu participare la
ritual in propriul lor plan1.
Limbajul, care intr-o societate egalitarS este al tuturor i
evolueazS cvasi-liber, devine fix intr-o societate ierarhicS.
Expresiile, formulele devin aici rituale, ele sunt ascultate intr-un
spirit de comuniune i de supunere totals.
Dar este suficient ca formulele sS nu mai fie obligatorii, ca
ele sS nu mai fie ascultate in acelai spirit de comuniune, pentru
ca ele s3 ia alura unui clieu. lmitarea stilului biblic, caracteristic
unor predici, precum tentativele mai mult sau mai putin reuite
de a reproduce un frumos vers al lui Racine - bucStile cunoscute
ale literaturii clasice au ceva din formula rituals -, par cliee,
exact din cauza pretentiei lor de originalitate.
DacS clieele sunt prigonite, incepand cu romantismul, in
cultura francezS pasionatS de originalitate - i Jean Paulhan a
pus bine in evidentS aceastS domnie a terorismului in literaturS -,
este pentru cS formula-cliseu nu are valoare decat ca mijloc facil,
prea facil uneori, de comuniune cu auditorii. AceastS formulS
rezultS dintr-un acord asupra unei maniere de a exprima un fapt,
1 H. PAECHTER, Nazi-Deutsche, p. 6.

valoare, legSturS de fenomene, sau un raport intre persoane.


Exists cliee ale poeziei, cliee ale politicii. Aceste forme servesc
bunului mers al interpretSrii: tim cS introducerea cuvantului
cursier" marcheazS intense poeticS ji cS nobila voastr3
patrie" este formula consacrata in uzajul oratorilor de banchete.
Termenii drept", libertate", democratie" permit comuniunea ca
pe desf3urarea unui drapel.
Pentru ca aceste formule, aceste cuvinte, s3 fie percepute ca
nite , este nevoie de distanta, trebuie ca auditorul s3 nu
se mai identifice, din toate punctele de vedere, cu cei care le
utilizeaza i le accepta. Acest recul este favorizat, se pare, de
dou3 ordine de considered care se pot, de altfel, int3ri reciproc.
intr-adev3r, clieul este, in acelai timp, fond i forma. Este un
obiect de acord care se exprima in mod regulat intr-o anumita
manier3, formula stereotip3 care se repeta. Este suficient deci
pentru ca expresie s3 fie perceputa drept clieu pentru a ne da
seama de faptul c3 ar fi existat posibilitatea de a spune tot atSt de
bine, ba chiar i mai bine, acelai lucru in alt fel. Auditorul care
face aceasta constatare a operat disociere intre fond i forma i
s-a distantat la nivelul limbajului. Dar este, de asemenea,
suficient s3 se renunje la valorile pe care le exprima clieul. in
acest caz auditorul se va distanta la nivelul gandirii. in ambele
cazuri, auditorul percepe inadecvare; ea il face s3 simta c3 este
vorba acolo despre ceva gata facut, despre ceva neadaptat perfect
la situatie.
Dac3 formula-cliseu, admisa, favorizeaz3 bunul mers al
discutiei, prin comuniunea a c3rei stabilire permite, refuzata, ea
poate servi la descalificarea unor rationamente, la discreditarea
unor oratori.
Chiar atunci cand este vorba de a exprima mai mult sau mai
putin explicit norma se dovedete de neneglijat importanta unei
formulari consacrate. Maximele nu condenseaz3 numai
intelepciunea natiunilor - ele sunt i unui din mijloacele cele mai
eficiente pentru a promova aceasta intelepciune i pentru a face
s3 evolueze: uzajul maximelor ne face s3 intelegem intuitiv rolul
valorilor admise i procedeele de transferare a lor. F3r3 indoiaia,

CAPITOLUL
I

maxima poate fi intotdeauna respinsa, acordul pe care ea il


invoca nu este niciodata obligatoriu, dar forja sa este atat de
mare, ea beneficiaza de asemenea prezumjie de acord, incat
este nevoie de motive serioase pentru a respinge.
Maxima, YVpr|, a?a cum a descris-o Aristotel 1, este intru
totul ceea ce am califica noi ast3zi drept judecata de valoare. Ea
confera discursului, spune el, un caracter etic 1. Semnificatia ei
tine de elaborarea sa sociala. enunjam, pentru a sugera
aplicabilitatea ei la situate particular3. Cu cat forma ei este in
mod traditional mai recunoscuta, cu atat enuntul, cu consecinfele
pe care le antreneaza, va fi mai uor de admis.
Proverbele, spun dicjionarele noastre, sunt scurte maxime,
deve- nite populare. Schopenhauer le apropie de locuri: acestea
sunt, spune el, locuri cu tendinta practica2. Am vrea s3 atragem
atentia asupra unui caracter al acestui fel de maxima care ni se
pare esential: proverbul exprima un eveniment particular i
sugereaza norm3; de aici, f3r3 indoiala, difuzarea sa facila,
aspectul lui popular, care il opune aspec- tului livresc, savant, al
unor maxime. S3 ad3ug3m c3, aja cum sublini- az3 Esteve 3,
geniul imperativ al proverbelor tine cu siguranta, in parte,
de ritmul lor.
Pentru c3 este perceput ca ilustrand , proverbul va
putea servi drept punct de plecare pentru rationamente, cu
conditia, binein- teles, ca aceasta sa fie admisa de catre
auditoriu. Dar nu trebuie s3 tragem de aici concluzia c3
proverbele nu servesc decat dac3 enuntul lor a devenit practic
inutil. irul de proverbe pe care le debiteaza Sancho Panza sunt
tot atatea chem3ri la ordine pentru cine ar uita unele dintre
valorile pe care ar fi bine s3 nu le neglijam de tot.
Cu toate c3 indic3 un acord traditional, proverbele iau i ele
na- tere: dar ii imprumuta imediat statutul de proverbe de la
1 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 21,1394 a ji urm.
2 SCHOPENHAUER, Dialectica eristicd, p. 401, nota. (Ed. rom.: Editura Art,
Bucure?ti, 2007, p. 32, not3; n.t.)
3 Cl.-L. ESTEVE, Etudes philosophiques

I'expression litteraire, p. 217.

sur

proverbele existente, fie prin imitate pur formaia, fie pentru c3


proverbul cel nou nu este decat ilustrare nou3 a aceleiai
norme pe care ilustra deja un proverb anterior. Jean Paulhan nea f3cut, de altfel, cunoscute aceste concursuri poetice ale
malgailor in care disputa se da in proverbe i in ceea ce se
numete imagini de proverbe"'1. Este vorba despre fraze
stilizate care exprima norma, dar in care doar cel initial poate
distinge proverbul de ceea ce nu este decat imagine a
proverbului.
Sloganurile, lozincile, constituie maxime elaborate pentru
nevoile unei acfiuni particulare1. Ele trebuie s3 se impuna prin
ritmul lor, prin forma lor concisa i uor de retinut, dar sunt
adaptate la circumstance, trebuie s3 fie reinnoite mereu i nu
participa inc3 la acordul larg traditional de care se bucura
proverbul. Dac3 pot starni atentia, ele servesc mult mai pufin la
determinarea unei credinte: rolul lor este esentialmente acela de a
impune, prin forma lor, anumite idei atentiei noastre.
41. Figuri de retorica i argumentare
Inca din Antichitate, i dup3 toate probabilitatile inc3 de
cand omul a inceput s3 mediteze asupra limbajului, s-a
recunoscut existenta unor moduri de exprimare ieite din comun,
al studiu a fost in general inclus in tratatele de retorica; de
unde numele lor de figuri de retorica. Ca urmare a tendintei
retoricii de a se limita la probleme de stil i de exprimare,
figurile au fost considerate din ce in ce mai mult drept simple
ornamente, care contribuie la a face stilul artificial i inflorit.
Cand un orator, precum Latron, ii declara opinia c3 figurile nu
fuse- sera inventate ca ornament, aceasta era considerata
demna de apreciere2; opinia comun3, printre teoreticienii
discursului persuasiv, este cea a lui Quintilian, pentru care
1 Cf. L. BELLAK, The nature of slogans, ]oumal of abnormal and social
Psychology,vol. 37,1942, pp. 496 la 510.

2 SENECA, Controverse fi suasorii, 1.1, cartea I, Prefaja, 24.

CAPITOLUL
I

figurile sunt, f3r3 indoiala, un important factor de varietate i de


buna-cuviinta, dar aceasta in ciuda faptului c3 pare c3
intereseaz3 prea putin pentru dovedire ca argumentele s3 fie
prezentate prin cutare sau cutare figura"1. Este intr- adev3r aa?
S3 lu3m definitia hipotipozei (demonstratio) aa cum g3sim in
Retorica pentru Heretmius, drept figura care evoc3 imaginea in
termeni atat de expresivi incat face impresia c3 vezi mai curSnd
decat c3 auzi."2 Prin urmare, un fel de a descrie evenimentele
este ceea ce le face prezente conjtiinjei noastre: putem oare nega
rolul s3u exceptional de factor de persuasiune? Dac3 neglijSm
acest rol argumentativ al figurilor, studierea lor va imediat
pierdere inutila de vreme, c3utare de cuvinte ciudate pentru
turnuri c3utate, lipsite de naturalete. Quintilian 3 privea deja cu
dezgust multimea denumirilor i a clasificarilor propuse,
incalceala lor i chiar divergentele cu privire la a ti ce este
figura. Jean Paulhan constata c3, dac3 ne limitam la ceea ce se
poate obtine de la autori, figurile au, drept caracteristica unica,
reflectiile ?i ancheta pe care desfaoar3 in Ieg3tur3 cu ele aanumitii Rhetoriqueurs"4. Acest paradox il oblig3 pe Paulhan s3
regandeasc3 problema raportului dintre gandire i exprimarea ei.
Cat despre noi, care ne interes3m mai putin de legitimarea
modului literar de exprimare decat de tehnicile discursului
persuasiv, pare important nu atat s3 studiem problema figurilor in
ansamblul ei, cat s3 ar3t3m prin ce i cum se explica prin
uecesitdtile de argumentare folosirea unor anumite figuri. S3
not3m, in Ieg3tur3 cu aceasta, c3 deja Cournot recunoscuse c3
figurile nu acjionau numai asupra sensibili- tatii. C3ci este uor,
1 QUINTILIAN, Arta oratories, vol. Ill, cartea IX, cap. I, 19 la 21. (Ed. rom.:
Minerva, Bucureti, 1974, p. 11; n.t.)
2 Jean PAULHAN, Les hain-tenys, p. 37.
3 QUINTILIAN, Aria oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. 1, 10; cartea IX, cap.
Ill, 99.

4 J. PAULHAN, Les figures ou la rhetorique decryptee, Cahiers dtt Slid, n 295


(1949), p. 387.

scria el, s3 remarc3m c3 limbajul filosofilor nu este mai putin


figurat decat cel al oratorilor ?i al poetilor5.
Dou3 caracteristici par indispensabile pentru ca figura s3
existe: structura care se poate discerne, independenta de
continut, adica forma (fie, conform distinctiei logicienilor
moderni, sintactic3, seman- tic3 sau pragmatica) i folosire
care se indep3rteaz3 de felul normal de exprimare i, prin
aceasta, atrage atenjia. Cel putin una din aceste exigence se
reg3sete in majoritatea definitiilor figurilor propuse de-a lungul
secolelor; cealalta patrunde acolo pe vreo cale oarecare. Astfel,
Omer Talon define?te figura drept
expresie prin care aspectul discursului este diferit de
dreapta i simpla
obinuin(3".
Dar el introduce, prin intermediul etimologiei, ideea de
forma:
Numele de figura pare luat de la masca i de la
imbracamintea actorilor, care rosteau diversele genuri de
discurs cu forme exterioare diferite (varus corporis
figuris)K
Cel care studiaza discursurile din punct de vedere structural
se afl3 in prezenta unor forme care, dintr-odata, vor ca
figuri (spre exemplu, repetifia) dar i ca forme care par normale
(interogatia, spre exemplu) i care totui, in anumite cazuri, pot
fi considerate figuri. Faptul pot fi considerate sau nu figuri
pune imediat problema in lumina sa cea mai delicata. Intr-adev3r,
in principiu nu exista nici structura care s3 nu fie susceptibila
de a deveni figura prin uzajul s3u, dar nu este suficient ca
utilizare a limbii s3 fie neobinuita pentru ca noi s3 fim
autorizati s3 vedem acolo figura.
Pentru a fi obiect de studiu, structura trebuie s3 fie
izolabila, ca s3 poata fi recunoscuta ca atare; pe de alta parte,
trebuie s3 se tie prin ce anume un uzaj trebuie s3 fie considerat
neobinuit. Fraza excla- mativ3, fraza cu reluarea expresiei
5 COURNOT, Essai sur les foiidements de nos
conuaissances, II, p. 12.

CAPITOLUL
I

ezitarii sunt structuri; ele nu ar fi figuri decat in afara utiliz3rii lor


normale, adic3 in afara surprizei i a ezitarii veritabile.
Nu putem vorbi oare de stabilirea unei legaturi directe intre
folosirea figurilor i folosirea unor trucuri? Dup3 Volkmann,
chiar aceasta este ideea pe care $i-o f3ceau anticii despre
utilizarea figurilor1. Cert este, in orice caz, c3 nu este vorba
despre figura decat atunci cand se poate opera disociere intre
utilizarea normaia a unei structuri i utilizarea ei in discurs, cand
auditorul face distinctie intre forma i fond, care i se pare c3 se
impune. Dar cand aceasta distinctie, perceputa la prima vedere,
este anulata datorita efectului insui al discurului, abia atunci
primesc figurile intreaga lor semnificafie argumentativ3.
Este posibil ca utilizarea unei structuri date, in condijii
anormale, s3 aib3 pur i simplu scopul de a da micare gSndirii,
de a Simula pasiuni, de a crea situate dramatica ce nu exista.
Dac3, spre exemplu, oratorul introduce in perioada sa obiecjii
pentru a r3spunde el insui la ele, vom fi in prezenta unei figuri,
prolepsa, care nu ar fi decat un true. Aceste obiecjii pot fi
evident, dar poate fi important de ar3tat c3 intrev3zusem noi
inine obiecfii posibile, c3 pnusem cont de ele. in realitate, exista
serie de trepte intre obiecpa reaia i obiecpa true. aceeai
structura poate trece de la treapta la alta, datorita efectului
insui produs de discurs. Forme care, la prima vedere, vor
utilizate in mod neobinuit, vor putea normale daca
aceasta folosire se justified prin ansamblul discursului. Vom
considera figur3 ca fiind argumentativ3 dac3, antrenand
schimbare de perspectiva, folosirea ei pare normaia in raport cu
noua situatie sugerata. Dac3, dimpotriva, discursul nu antreneaza
adeziunea auditorului la aceasta forma argumentativ3, figura va
fi perceputa ca ornament, ca figura de stil. Ea va putea starni
admirajia, dar in plan estetic, sau ca marturie a originalitatii
oratorului.
Se vede, in consecinta, c3 nu am putea decide, dinainte, daca
structura anume trebuie considerata sau nu figura, nici dac3 va
1 R. VOLKMANN, Hennagoras Oder Elemente der
Rhetorik, p. 275.

juca rolul de figura argumentativ3 sau de figura de stil; cel mult


putem decela un num3r de structuri apte s3 devina figura.
Unele figuri, ca aluzia, nu se recunosc niciodata dec3t in
contextul lor, c3ci structura lor nu este nici gramaticaia, nici
semantica, dar tine de un raport cu ceva care nu este obiectul
imediat al discursului. Dac3 acest mod de exprimare este
perceput ca neobinuit, vom avea figur3: micarea discursului,
adeziunea auditorului la forma de argumentare pe care prefera
sunt cele care vor determine genul de figura cu care avem de-a
face. S3 notam, inc3 de pe acum, c3 aluzia va avea aproape
mereu valoare argumentative, pentru c3 ea este esentialmente
element de acord i de comuniune.
Vom percepe i mult mai bine importanta micarii
discursului, dac3 avem in vedere unele metafore. A. Smith, intrun pasaj celebru, arata prin ce mecanism individul, urm3rindu-i
profitul personal, ser- vete i interesul general:
...el are in vedere doar propriul s3u catig i, in aceasta, ca
i in multe alte cazuri, este condus de man3 invizibila
catre a promova un scop care nu facea parte din intenpile
sale1.
Expresia celebra ,,man3 invizibila", utilizata de Smith, nu
este perceputa in general de auditor ca expresie normala a
gandirii, in sensul c3 putini auditori vor admite c3 A. Smith are
intr-adev3r in vedere man3 in carne i oase; dar auditorul simte
c3 aceasta mana invizibila trebuie s3 convinga de faptul c3
armonia intre interesul individual i interesul colectiv nu se
datoreaza hazardului, c3 ar fi permis s3 d3m seama de acest lucru
cu ajutorul unei intervenjii supranaturale, ca pretiinta refuzata
omului poate aparfine unei fiinfe supreme. Pe scurt, nu vom
analiza aici mecanismul acestei figuri, dar am vrea s3 aratam c3,
din cauza c3 se poate adera la valoarea argumentative pe care
contine, aceasta expresie va fi pe buna dreptate considerate figure
i nu figure de stil. S3 in legatura cu aceasta c3, pentru
a fi perceputa ca argumentative, figure nu trebuie neap3rat s3
antreneze adeziunea la concluziile discursului: este suficient ca
1 A. SMITH, The wealth of nations, p. 423.

CAPITOLUL
I

argumentul s3 fie perceput in deplina lui valoare; nu conteaza


dac3 alte considerente se opun acceptarii tezei in discutie.
Rezulta din cele de mai sus figure, al c3rei efect
argumentativ nu este reuit, va cadea la rangul figurilor de stil.
Astfel, pentru -i nega unei teorii filosofice alta valoare decat
cea literara, vom pretinde c3 nu vedem in ea decat figura de
retorica.
Acest trecut bergsonian, scrie Sartre, care ad era la
prezent $i chiar il penetreaza, nu este decat figura de
retorica. i e tocmai ceea ce arata dificultatile pe care
Bergson le-a intalnit in teoria sa a memoriei1.
Daca autorii care s-au ocupat de figuri au avut tendinta de a
nu percepe decat latura lor stilistica, aceasta tine deci, credem
noi, de faptul c3, incepand cu momentul in care figura este
detaata de context, pusa intr-un ierbar, ea este aproape
obligatoriu perceputa sub aspectul s3u cel mai puin
argumentativ; pentru a surprinde aspectul ei argumentativ, trebuie
imaginata trecerea de la obinuit la neobinuit i intoarcerea la
un obinuit de un alt ordin, acela produs de argument chiar in
momentul in care el se sfarjete. in plus, i probabil acesta este
punctul cel mai important, trebuie s3 ne dam seama de faptul c3
expresia normals se referS nu numai la un mediu, la un auditoriu,
dar $i la un moment anume al discursului. SS admitem,
dimpotrivS, cS exists manierS de a ne exprima care este cea
bunS, cea autenticS, cea adevSratS, cea normals, nu putem
concepe figura decat ca ceva static: expresie este sau nu este
figurS; nu ne putem imagina ca ea sS fie sau s3 nu fie figur3
conform reactiei auditorului. Doar conceptie mai suplS, care
considers normalul in intreaga lui mobilitate, poate s3 dea
integral figurilor argumentative locul pe care !1 ocupS realmente
in fenomenul de persuasiune.
RegSsim astfel, prin relativizarea normalului, remarcS a
lui Pseudo-Longinus:
1 J.-P. SARTRE, Fiinfa fi neantul, p. 179. (Ed. rom.: Paralela 45, Pitejti, 2004, p.
206; n.t.)

Nu exists FigurS mai extraodinarS decat cea care este


intru totul ascunsS ji abia atunci nu se mai recunoajte deloc
cS este FigurS. Or, nu exists sprijin, nici remediu mai
minunat pentru a impiedica sS parS, decat Sublimul ji
Pateticul; pentru cS Arta astfel inchisS in miezul a ceva mare
$i sclipitor are tot ceea ce-i lipsea i nu mai este suspectatS
de nici injelSciune1.
Hainele de sSrb3toare par potrivite intr-un anumit context i
nu se fac remarcate acolo.
42. Figurile alegerii, ale prezentei i ale comuniunii
Atunci cand ne vom ocupa de figurS i vom analiza ceea
ce aduce ea argumentSrii, ne vom servi la modul cel mai normal,
pentru a desemna, de numele sub care este ea cunoscut3 in mod
traditional; aceasta va permite intelegere mai uoarS cu
cititorul i va trimite la structure care a atras deja atentia in
trecut. Chiar i exemplele vor fi luate in mod normal dintre cele
traditionale. Dimpotriv3, clasificSrile figurilor, utilizate in
general, nu ne pot ajuta cu nimic. Din contr3, considerSm cS una
dintre distinctive majore, cea dintre figurile de gan- dire i
figurile de cuvinte, necunoscutS lui Aristotel, dar care pare
obligatorie incepand cu secolul al doilea inaintea erei noastre, a
contri- buit la a face neclar3 intreaga concepjie despre figurile de
retoric3.
In ceea ce ne privete, vom constata aceeai figura,
uor de recunoscut dup3 structura sa, nu produce intotdeauna
obligatoriu acelai efect argumentativ. Or, acesta din urma ne
intereseaza inainte de orice. In loc s3 procedam la analiza
exhaustive a tuturor figurilor tradifionale, ne vom intreba, in
legatura cu un procedeu sau altul sau cu schema argumentative,
dace anumite figuri sunt de natur3 sa indeplineasca funcfia pe
care am recunoscut-o acestui procedeu, dace ele pot fi
considerate drept una dintre manifestarile lui. Pe aceasta cale,
figurile vor fi intr-o oarecare m3sura dezmembrate. Nu numai c3
se vor repartiza intre diferitele capitole ale studiului nostru, dar
1 LONGINUS, Tratatul despre subliin, cap. XV, p. 97.

CAPITOLUL
I

vom vedea exemple de aceeai figura gasindu-i loc in capitole


diferite. Dezmembrarea ins3i este cea care, credem noi, va
putea s3 scoata cel mai bine in relief semnificatia argumentative
a figurilor.
Pentru a ilustra modul nostru de a proceda, vom trece rapid
in revista cateva figuri ale alegerii, ale prezentei, ale comuniunii.
Aceti termeni nu desemneaza genuri anumite figuri
traditionale le-ar fi specii. Ei semnifica doar c3 efectul sau unui
dintre efectele anumitor figuri este, in prezentarea datelor, de a
impune sau de a sugera alegere, de a spori prezenta sau de a
realiza comuniunea cu auditoriul.
Unui dintre modurile esentiale ale alegerii, interpretarea,
poate face loc, se pare, unei figuri argumentative. Noi am fi
inclinaji sa consideram ca atare procedeul remarcat de Seneca in
controversa referitoare la fiul care, in ciuda interdictiei tatalui
s3u, a hr3nit un unchi. Unui dintre aparatorii fiului sustine
acesta a crezut ordinele tatalui nu corespundeau adev3ratei
sale dorinte. Dar Cestius, mai indraznef, il pune pe fiu s3-i spuna
tatalui:
Ai vrut acest lucru i-l mai vrei i astSzi1.
Interpretarea, foarte indrazneaja, este data drept fapt i va fi
perceputa ca figura argumentative sau ca figure de stil dupe
efectul produs asupra auditoriului.
Definitia oratoricd este figura a alegerii, pentru ca
utilizeaza struc- tura definijiei, nu pentru a furniza sensul unui
cuvSnt, ci pentru a evidenjia anumite aspecte ale unei realitafi
care ar risca sa ramana in arierplanul conjtiinfei. Flchier, dorind
sa pun3 In valoare capacitajile unui general, ii formuleaz3
definifia armatei, ne spune Baron,
in aa fel meat fiecare propozijie s3 fie una din premisele
unui silogism care s3 aiba drept concluzie: deci este greu de
condus armata.
lata textul:
1 SENECA, Controverse, cartea I, I, 15.

Ce este armata? Este un corp animat de infinitate de


pasiuni diferite pe care un om abil il face sS se mijte pentru
patriei; este trupa de oameni inarmati care
urmeaza orbejte ordinele unui ef cSruia nu-i cunosc
intentiile; este multime de suflete, majoritatea infame i
mercenare, care, fara a se gandi la propria lor reputatie,
lucreazS pentru reputa(ia regilor i a cuceritorilor; este un
amestec confuz de libertini (...)>
Cazul definitiei oratorice ne arata clar cum caracterul
anormal al unei structuri poate fi privit dintr-un dublu punct de
vedere. Pe de parte, definitia oratories, de$i prezinta structura
unei definitii, nu joac3 rolul obinuit al acesteia; pe de alta parte,
efectul produs in mod obinuit de epitet, sau calificarea, adic3
alegerea, este produs, de aceasta data, datorita definijiei
oratorice. Dac3 s-ar pune accentul pe primul punct de vedere, am
fi obligati s3 tratSm definitia oratorica ca definitie. Tocmai
pentru c3 ne referim la cel de-al doilea punct de vedere, la
aspectul functional, la actiunea asupra auditoriului, tratam drept
figura de alegere.
Perifraza poate juca acelai rol ca i definitia oratoric3:
fraza cele trei zeite ale Infemului care, conform legendei, tes
trama zilelor noastre" folosita pentru a desemna Parcele, va fi
perceputa ca perifraza daca aceasta expresie nu servete la
furnizarea unei definitii a termenului Parce" ci la inlocuirea lui,
ceea ce presupune c3 este cunoscuta existenta numelui c3ruia i se
substituie aceasta expresie. Rolul argumentativ al enuntului este
foarte clar in aceste versuri din
Athalie, din care primul poate fi perceput totui ca perifrazS
pentru a-1 desemna pe Dumnezeu:
Acei ce marea-n spume cu- semn a 1potolit,
Va-nfrange ticdlo^ii i tot ce au urzit .
Multe perifraze pot fi analizate in termeni de figuri, precum
sinecdoca, metonimia, functie nu este esentialmente
1 BARON, De la Rhctoriqae, p. 61.

CAPITOLUL
I

aceea a alegerii cu toate c3 pot servi la aceasta: muritorii"


pentru oameni" este un mod de a atrage atenfia asupra unei
caracteristici particulare a oamenilor. S3 mentionSm indeosebi
aici, ca figurS a alegerii, antonomaza pe care Littre definete
drept ,,un fel de sinecdocS ce constS in a lua un substantiv
comun drept un substantiv propriu sau un substantiv pro- priu
drept un substantiv comun". Sub prima sa formS ea vizeazS
uneori evitarea pronuntSrii unui substantiv propriu; dar uneori i
califi- carea cuiva intr-o manierS util3 pentru argumentare:
nepofii Africanului" pentru fratii Gracchi" poate viza acest
scop.
Proiepsa sau anliciparea (praesumptio) poate fi figurS de
alegere cand tinde s3 insinueze c3 ar fi oportun s3 se substituie
calificare alteia care ar fi putut ridica obiectii:
Deji aceasta nu a constituit pedeapsS, ci un mijloc de
a impiedica
crima2.
Ezitarea pe care marcheaz3 reluarea (reprehensio) nu are,
fSrS indoial3, alt scop decat acela de a sublinia legitimitatea unei
alegeri:
CetSjeni, cetSteni, a spune, dacS imi este ingSduit sS-i
numesc astfel.3
De asemenea, corectarea, care inlocuiete un cuvant cu un
altul:
DacS acuzatul i-ar fi rugat pe oaspejii sSi sau, mai
degrabS, dacS le-ar
fi fScut mScar un semn...1
1 Cf. 75: LegStura simbolicS.
2 QUINTILIAN, vol. Ill, cartea IX, cap. II, 18. (Ed. rom.: Arta oratorica,
EdituraMinerva, Bucureti, 1974, pp. 25-26; n.t.)

3 Ibidem.

Figurile prezentei au ca efect pe acela de a face prezent


conftiintei obiectul discursului.
Prima dintre aceste figuri este onomatopeea. C3
onomatopeea spon- tan3 a fost sau nu la originea unor termeni ai
limbajului, nu este deloc relevant. Onomatopeea este perceputa
ca figura atunci cand exista, pentru a evoca un zgomot real, fie
crearea unui cuvant, fie utilizarea neobinuita a unor cuvinte
existente, nu conteaza de altfel daca sunetul reproduce mai mult
sau mai putin exact zgomotul a ceea ce dorim s3 facem prezent:
intentia de imitare pare a fi singura care conteaza. Este amuzant
de constatat, in legatura cu aceasta, c3 Dumarsais da ca exemplu
de onomatopee bilbit ampfora" pe care traduce prin sticluta
face gluglu"1.
Printre figurile care au ca efect pe acela de a spori
sentimentul de prezenta, cele mai simple se leaga de repetitie,
care este importanta in argumentare, in timp ce, intr-o
demonstrate i in rationamentul tiintific ea nu aduce nimic.
Repetitia poate actiona direct; ea poate, de asemenea, accentua
faramitarea unui eveniment complex in episoade detaliate, apte,
dupa cum tim, s3 favorizeze prezenta. Astfel, avem in acest
exemplu de anafora repetitia primelor cuvinte in dou3 fraze
succesive:
De trei ori m-am aruncat cu bratele 2de gatul s3u
De trei ori a fugit imaginea iluzorie .
Dar majoritatea figurilor pe care retoricienii le clasifica sub
numele de figuri de repetitie3 par a avea un efect argumentativ
mult mai complex decat acela de a exprima prezenta. Inseamna
ca sub forma repetitiei ele tind mai ales sa sugereze distinctii: aa
se intampia cu expresii de tipul:
Ah! Corydon, Corydon!"
1 DUMARSAIS, Des Tropes, p. 161.
2 Citat de VICO, Delle instituzioni oratorie, p. 142.
3 Ibid., pp. 142 $i urm.

CAPITOLUL
I

care sunt percepute drept figuri dat fiind chiar acest uzaj anormal
al repetitiei1.
Mai apropiate totui de figurile prezentei sunt conduplicatio
in Retorica pentru Herennius i adjectio la Quintilian:
R3zboaie, C. Gracchus, rflzboaie domestice ji intestine,
iata ce stamejti tu(...)2.
Am ucis, da, am ucis (...)3.
i aici rezultatul produs de repetijie nu este numai acela de a
dubla efectul prezenfei; prin repetitie, cel de-al doilea enunt al
terme- nului pare inc3rcat de valoare; primul, prin reactie, pare
se rapor- teaz3 exclusiv la un fapt in timp ce, in mod normal
i singur, ar fi p3rut a confine fapt i valoare. Efectul de prezenta
este deci subordonat altor intenfii. De aceea, nu putem subscrie la
explicatia lui Chaignet, cu toate c3 are meritul de a c3uta un sens
folosirii repetitiei:
Este clar ca, daca avem multe de spus despre persoana
sau despre un lucru, suntem obligati sa le desemn3m de mai
multe ori cu numele lor; i reciproca, dac3 le numim de mai
multe ori, se pare c3 am spus despre ele multe lucruri4.
Efectul prezentei se obtine, mai mult decat printr-o repetifie
literal, printr-un alt procedeu care este amplificarea: intelegem,
prin aceasta, desfaurarea oratorica a unui subiect, independent
de exagerarea cu care este asociata in general.
Cand i de ce este perceputa amplificarea ca figura? Mai
ales, se pare, cand ea utilizeaza forme care, in mod normal,
vizeaza un alt scop decat prezenfa: este cazul, in special, in
amplificarea prin enumerarea parjilor care amintete
1 Cf. 51: Analiticitate, analiza i tautologie.
2 Retorica pentru Herennius, cartea IV, 28.
3 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea IX, cap. Ill, 28. (Ed. rom.:
Minerva, Bucurejti, 1974, p. 65; n.t.)
4 CHAIGNET, La rhetorique
516.

et son histoire, pp. 515-

argumentare cvasi logica1. Iata un exemplu de congeries dat de


Vico:
Ochii t3i sunt facuji pentru neruinare, chipul pentru
obraznicie, limba pentru minciuni, mainile pentru hofii,
pantecele pentru lacomie... picioarele pentru fug3: deci, eti
tot numai 2.
La fel, sinonimia sau inetabola, care se descrie ca repetitie a
unei aceleiai idei cu ajutorul unor cuvinte diferite, utilizeaz3,
pentru a exprima prezenfa, form3 care sugereaz3 corectarea
progresiv3. In:
Du-te, alearga, zboara i r3zbun3-ne3,
se uzeaz3 de termeni care par din ce in ce mai potriviti;
sinonimia ar fi ca corectare prescurtata, sau chiar ca prolepsa
prescurtata: ea ar exprima prezenta cu ajutorul unei forme
destinate esentialmente alegerii.
Foarte apropiat de aceasta figura este procedeul
(iuterpretatio) care consta in a explicita un membru al frazei
printr-un altul, dar aceasta mai putin in scopul clarificarii, cat
pentru a create prezenta:
Tu republica ai rava^it-o de sus pan3 jos, statul 1-ai
distrus complet-1.
In pseudo-discursul direct se sporete sentimentul de
prezenta atri- buind in mod fictiv cuvinte unei persoane sau mai
multora ce converseaza intre ele; traditia distinge in legatura cu
aceasta predicarea dialogismului4. S3 faptul c3
scopurile pseudo-discursului direct pot fi multiple; dar ele tin
intotdeauna de ipoteza. Or, am v3zut deja rolul acesteia in
exprimarea prezentei5. Pseudo-discursul direct va face cunoscute
intentiile atribuite cuiva, sau ceea ce se crede a fi opinia celuilalt
1 Cf. 56: Divizarea intregului in p3r(ile sale.
2 VICO, Delle instituzioui oraturie, p. 81.
3 CORNEI1LE, Le Cid, act I, sc. VI.
4 Cf. VICO, Delle instituzioui oratorie, p. 151.
5 Cf. 37: Probleme tehnice de prezentare a datelor.

CAPITOLUL
I

in Ieg3tur3 cu aceste intentii. El va putea fi prezentat ca semipronuntat, semi-gandit. Sub acest ultim mod foarte ambiguu,
Browning s-a servit de el din plin in celebrul s3u poem The Ring
and the Book.
S3 semnaiam, in sfarit, figurile referitoare la timpul
gramatical. Trecerea brusc3 de la trecut, timpul povestirii, la
prezent, timpul descrierii, care face adesea ca aceasta s3 ca
figura, hipotipoza1 despre care am vorbit deja; tipul de
hipotipoza citat in general este
povestirea despre moartea lui Hipolit, in care toate verbele
sunt la prezent2.
Substituirea sintacticS a unui timp cu altul, contrar
legSturilor nor- male, adicS enalaga timpuriior, va putea avea un
efect de prezenta foarte accentuat: ,,Dac3 vorbeti, ai murit"
sugereazS c3 consecinta se va produce instantaneu, in momentul
in care se transgreseazS injonctiunea.
Figurile de comuniune sunt acelea in care, cu ajutorul
procedeelor literare, ne strflduim s3 cream sau s3 confirmSm
comuniunea cu auditoriul. Adesea, aceasta comuniune este
obfinuta datorita unor referiri la cultura, la traditie, la un
trecut comune.
Aluzia, pe care multi autori trateaza drept figura, joaca,
desigur, acest rol. Avem aluzie atunci cand interpretarea unui text
ar fi incompleta daca s-ar neglija referirea voluntara a autorului la
ceva ce el evoca far3 a numi; acest ceva poate consta intr-un
eveniment din trecut, intr-un uzaj sau un fapt de cultura, a c3rui
cunoatere este proprie membrilor unui grup cu care oratorul
cauta s3 stabileasca aceasta comuniune. De astfel de fapte de
cultura se leaga in general afecti- vitate particular: induioarea
in fata suvenirurilor, mandria de a apartine comunitatii; aluzia
create prestigiul oratorului care poseda i tie sa utilizeze
asemenea bogatii. Aa face Mirabeau in pasajul citat de Baron:
1 Cf. LONGINUS, Tratat despre suhlini, cap. XXI, p. 112.
2 RACINE, Fedra, act V, sc. VI, pp. 817-818. (Ed. rom.: ESPLA, Bucureti, 1959,

312; n.t.)

Nu aveam nevoie de aceasta lec[ie pentru a ti c3 nu este decat


un
pas de la Capitoliu pan3 la Stanca Tarpeiana1.
Citarea nu este decat figura de comuniune cand ea nu
servete pentru ceea ce este rolul s3u normal, adica acela de a
intari ceea ce se spune prin greutatea unei autoritaji2.
Maximele i proverbele pot fi i ele considerate citari: cSnd
utilizarea lor nu pare ca rezulta din nevoile argumentarii,
conjinutul lor trecSnd in plan secundar, ele vor fi percepute ca
figur3; ele devin semnul inradadnarii intr-o cultura la Sancho
Panza sau la Tvi le
Laitier3. Asemenea clieului, citarea poate fi perceputa ca un
formalism. Dar personajul despre care La ne spune:
Nu ca s3 dea mai multa autoritate spuselor sale, nici ca
s3 se mandreasca, poate, cu ce tie, ci pentru c3 fine sa
citeze4
este inc3, f3r3 Indoiaia, in acest moment, in c3utarea comuniunii
cu auditoriul.
Comuniunea create, de asemenea, cu ajutorul tuturor
figurilor prin care oratorul se str3duiete s3 determine auditoriul
sa participe activ la expozeul s3u, luandu-se de el, cerandu-i
concursul, asimilandu- se cu el.
Apostrofarea, intrebarea retorica, ce nu tinde nici sa se
informeze, nici s3-i asigure un acord, sunt adesea figuri de
comuniune; in comuni- carea oratorica i se cere adversarului
insui, judecatorului, s3 reflecteze la situatia in care se g3sesc
interlocutor, este invitat s3 participe la deliberarea ce pare a se
derula in fata lui5, sau oratorul chiar cauta s3 se confunde cu
auditoriul s3u:
1 BARON, De la rhetorique, p. 335.
2 Cf. 70: Argumentul autoritatii.
3 SCHOLEM ALEI'HEM, Povestea lui Tei'ie.
4 LA BRUYfcRE, Caracterele, Despre judecati, 64, p. 385. (Ed. rom.: Editura
pentru Literatura, Bucureti, 1968, vol. 11, p. 154; n.t.)
5 VICO, Delle instituzioni orntorie, p. 147.

CAPITOLUL
I
Or, v-o cer, exclama
Massillon, i v-o cer lovit de
teroare, nefacand distinctie in acest moment intre soarta mea
i a dumneavoastr3 (...)1.
Acelai efect este, de asemenea, objinut prin enalaga
persoanei, inlo- cuirea lui ,,eu" sau a lui ,,el" prin ,,tu", care face
ca auditorul sa creada c3 se vede pe el insui in mijlocul
pericolului"2 i care este figurS de prezenta i de comuniune. i,
de asemenea, prin enalaga numdrului de persoane, inlocuirea
lui ,,eu", al lui ,,tu", prin noi". Pe acesta il utili- zeaz3 mama
cand ii spune copilului: Mergem s3 ne cukam".
G3sim un excelent exemplu in legatura cu aceasta in
Massillon, la care preocuparea asimiiarii cu auditoriul este
constanta:
$i iata, dragul meu auditor, ce s3 invataji ji cu ce s3 v3
confundati in acelaji timp. V3 plangeti de prea multe
nenorociri... Or, ce ne consoleaza mai bine in necazurile
noastre? Dumnezeu ma vede, imi numSra suspinele, imi
cantarete durerile, imi privete lacrimile curgandu-mi (...).'
Voi", noi", ,,eu", tot atatea etape prin care oratorul se
asimileaza auditorilor sai, ultima confundandu-se de altfel cu
pseudo-discursul direct care, i el, poate fi deci figura de
comuniune.

Aceste cateva indicatii asupra rolului unor figuri in


prezentarea datelor sunt suficiente, credem noi, pentru a arata
cum putem lega efectele lor de factori destul de generali de
persuasiune. Analiza pe care facem noi figurilor este deci
subordonata unei analize prealabile a argumentarii. S-ar putea
obiecta ca, pe aceasta cale, nu vom ajunge niciodata la ceea ce
unii ar putea considera esenjial in studierea figurilor.
Credem totui c3 exista un interes in a le trata astfel. Vom
relua deci, in continuare, exact acest punct de vedere de fiecare
data cand vom avea ocazia.
1 Citat de SAINT-AUBIN, Guide pour la classe de rhetorique, p. 91. MASSILLON,
Camne, Sermon XIX: Sur le petit nombre des elus, 1.1, col. 722.
23 LONGINUS, Tratat despre subliin, cap. XXII, pp. 112-113.

43. Statutul elementelor de argumentare i prezentarea lor


Unui dintre efectele importante ale prezentarii datelor consta
in modificarea statutului elementelor discursului.
Diferitele tipuri de obiecte de acord se bucura, tim, de
privilegii diferite. Unele dintre ele sunt presupuse a beneficia de
acordul auditoriului universal: acestea sunt faptele, adevarurile,
prezumjiile. Altele nu beneficiaza decSt de acordul unor auditorii
particulare: acestea sunt valorile, ierarhiile, locurile. Precaritatea
acestor obiecte de acord diferite nu este legata de aceleai
condifii. De unde marele interes care se acor- da fix3rii statutului
elementelor utilizate, transpunerii unor elemente intr-o alta
categorie, posibilitafii de a pune accentul pe un tip de obiecte de
acord mai degraba decat pe un altul.
In mod normal, oratorul i auditoriul s3u sunt presupui a
recu- noate acelai statut elementelor discursului,
divergent explicits obligS la modificarea acestei ipoteze. Dar se
intampla adesea ca, in interesul argumentarii sale, oratorul sS
fac3 un efort pentru a situa dezbaterea in planul care i se pare cel
mai favorabil, modificand la nevoie statutul unor date, in legatura
cu aceasta, prezentarea joacS un rol esenjial.
Cel mai adesea efortul oratorului tinde sS atribuie
elementelor pe care se sprijina statutul cel mai inalt posibil,
statutul care se bucura de acordul cel mai larg. Aa se face ca
statutul de valoare va fi atribuit sentimentelor personale, statutul
de fapt va fi atribuit valorilor.
Sentimentele i impresiile personale sunt adesea exprimate
ca judecati de valoare larg impartaite. De acest tip ar fi afirmatia
turis- tului care, intorcandu-se din calatorie, ne spune: Ce placut
este s3 cal3toreti in Franta!" sau exclamatia indragostitului: Ce
frumoasa e luna in aceastS seara!" Astfel de expresii, ca remarca
lui Britton1, sunt mai eficiente in conversatie, in fata unui
auditoriu de intimi, decat in scrieri destinate unui cititor oarecare.
Este vorba mai putin despre judecata de valoare, pe care am fi
1 MASSILLON, Sermon IV. Pour le second dimanche de Avent. Stir les
Afflictions, 1.1, col. 241.

CAPITOLUL
I

dispui sa , decat despre impresie pe care cerem


impartaita de un auditoriu binevoitor.
Judecati de valoare i chiar sentimente pur subiective pot,
prin artificii de prezentare, sa fie transformate in judecata de fapt.
Formula aceste mere nu-mi spun nimic" pentru ,,nu-mi plac
aceste mere" permite operarea unei deplasari de responsabilitate.
Reproam obiec- tului c3 nu spune nimic, consideram ca, daca
reactionam defavorabil, aceasta rezulta dintr-un comportament al
obiectului. Bineinteles, asertiunea se refera la un fapt
neverificabil, iar auditoriul i-ar putea refuza acordul. Dar nimeni
nu se gandete la aa ceva pana in momentul in care ar dori sa
apere, ca adversar, calitatea acestor mere.
Inlocuind calificarea mincinos" prin persoana care are
predispo- zitia de a induce cu buna-tiinta in eroare"1, vom avea
impresia de a fi transformat judecata de valoare in care apare
aceasta calificare in judecata de fapt; din cauza ca enuntul, sub
noua sa forma, pare mai
precis, insistam pe conditiile sale de verificare. Faptul c3
termenul mincinos" nu este utilizat subliniaza, de altfel, intentia
de a evita apreciere defavorabila. Utilizarea unor termeni care
servesc in mod obinuit la descrierea faptelor, pentru a incita la
judecati de valoare, f3r3 a le enunta explicit, este oportuna in fata
unor auditorii care pun la indoiala tot ceea ce nu pare a fi
verificabil. Cel care, in loc s3 spuna am actionat bine", declara
am actionat in cutare fel", pare a se limita la afirmafie de fapt,
de netflgaduit $i obiectivfl. El otyine totodata, pe c3i ocolite, in
ochii celui care este tentat s3 aprobe acest fel de a acfiona,
acelai rezultat ca prin afirmarea valorii. Iar avantajul
transpunerii este indubitabil pentru c3 valoarea, nefiind deloc
enuntata, nu este expusa la a fi pus3 in mod inutil in discutie. De
asemenea, in loc s3 se ridice in sl3vi meritele unei persoane, este
suficient s3 se semnaleze anumite fapte, renuntand la enuntarea
valoriz3rii care deriva din ele, I3sand aceasta grija auditorului.
Judecatile de valoare pot fi, de asemenea, transformate in
exprimare de fapte, atribuindu-le cuiva: aceasta schimbare de
1 Cf. 38: Forme verbale ji argumentare.

statut este sugerata in general pentru a da greutate enuntului. Dar


poate avea, de asemenea, ca efect limitarea influentei acestuia:
norma, sustinuta de autoritatea unui personaj celebru, risca sa se
transforme astfel intr-un simplu fapt de cultura.
alta tehnica consta in a prezenta drept fapt de experienta
ceea ce nu este decat concluzia unei argumentari. In Iucrarea pe
care consacra fraudelor in arheologie preistorica, Vayson de
Pradenne se leaga de argumentarea partilor i semnaleaza faptul
ca Chierici, ap3rand auten- ticitatea silexurilor din Breonio,
afirma: Simplul control al acestor silexuri exclude orice
suspiciune de munc3 recenta"1. Vayson de Pradenne vede aici
forma de argument de autoritate. In realitate, interesul enunfului
rezida tocmai in aceea c3 nu este prezentat drept argument de
autoritate, ci ca m3rturie cu privire la un fapt verificabil.
Cel care califica drept unica solufie pe aceea pe care
considera drept cea mai buna, opereaza transpunere analoga din
judecata de valoare in judecata de fapt.
Uneori, dezacordul asupra valorilor este prezentat ca un
dezacord asupra faptelor, pentru c3 este mai uor de rectificat
eroare materials decat judecata de valoare care este
dezaprobatS. Aceasta tehnica argumentative ar fi de tipul
recurgerii la formula trecerii de la un r3u informat la un
bine informat: se presupune c3 dezacordul se bazeaz3 pe
informajie insuficienta i c3 va fi de ajuns s3 fie comple- tatS
pentru a-1 face pe cel rSu informat s3-i schimbe . Tot
astfel, in prezenta unei legi contestate, i se va mSri acesteia
valoarea proclamand c3, daca ea a fost incalcata, acest lucru nu
ppate fi decat din ignoranta. Se subintelege c3, dac3 ar fi
cunoscuta, oamenii nu ar ezita sS urmeze.
Un exemplu comic de astfel de maniera de a argumenta,
tocmai pentru c3 este vorba despre p3c3leaia, este semnalat de
Quintilian. Un cavaler roman simuleaza , r3spunzand
lui August, care-i imputa c3 i-a mancat motenirea: 'Am crezut
1 VAYSON DE PRADENNE, Les fraudes en archeologie
prehistorique, p. 244.

CAPITOLUL
I

c3 este a mea!'" , r3spunde cavalerul, ca i cum reproul nu avea


alta baz3 decat eroare de fapt.
Unele figuri, i mai ales metalepsa, pot facilita transpunerea
unor valori in fapte. Uita binefacerile" pentru ,,nu este
recunoscator"; amintiti-v3 de intelegerea noastra" pentru
respectati intelegerea noastra" sunt moduri de a atribui
conduita unui fenomen de memorie, care permite interlocutorului
s3-i modifice atitudinea, avand in acelai timp aerul de a-i fi
ameliorat numai cunoaterea acestor fapte. De asemenea ,,nu v3
cunosc"2 pentru ,,v3 dispretuiesc" transfor- m3 judecata de
valoare in judecata de existenta.
In alte cazuri ipoteza transforma in situatie de fapt
judecata de valoare. Liderul catolic belgian Schollaert strig3:
Domnilor, a? dori s3 pot conduce femeie crejtina pe
un munte destul de inalt pentru ca ea s3 poatS, de acolo, sS
imbratifeze dintr-o privire toate femeile $i toate popoarele
pSmantului. Acolo... i-a? spune: Privip, doamna, i dup3 ce
veti fi privit, r3spundeti-mi... Cine v-a facut pur3, frumoasa,
maiestuoasa $i superioara tuturor bietelor surori care se agita
la picioarele dumneavoastra? "L
Situatia de fapt imaginata antreneaza posibilitate de
viziune dominants care sugereazS superioritatea de valoare.
In sfarit, unele turniiri gramaticale, precum fraza nominala,
pot fi utilizate pentru a sugera statutul de fapt. R. Caillois, cand
noteazS frecvenja acestora la St-John Perse, vede acolo tonul
omului zgarcit cu cuvintele, in afirmatii necontestate din cauza
evidentei lor sau a autori- tatii sale3. Fraza nominala este mai
degrabS efort pentru a stabili ce se spune in afara timpului i,
prin aceasta, in afara subiectivitatii, a partiali tSfii.
Se intampla, totui, ca in prezentarea premiselor s3 dorim sa
diminuSm statutul unor obiecte de acord.
1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VI, cap. Ill, 74. (Ed. ronv:
Minerva, Bucureti, 1974,p. 178; n.t.)
2 Exemple cilale de DUMARSAIS, Des Tropes, p. 70.

3 R. CAILLOIS, Poetique de St-]ohn Perse, pp. 33-34.

Pentru a minimaliza gravitatea unei opozitii la un fapt, a unei


denaturari a adevarului, negarea unui fapt va fi transformata in
judecata de apreciere. Un frumos exemplu pentru aceasta
transformare poate fi gSsit la Browning, unde episcopul
Blougram, in apologia sa, incearca sa diminueze influenta
necredintei sale:
Tot ceea ce am catigat astfel prin
necredinja Este viaj3 de indoiala
impletita cu credinja, in locul unei
vieji decredinja impletita cu
indoiala:
Numeam alba tabla de jah, acum numim neagra1.
Uneori, unele norme sunt reduse pana la a nu mai fi decat
nite capricii, decat exprimarea unui sentiment personal: se tinde
sa se arate, prin formulare, ca nu se incearca impunerea lor
celuilalt. in romanul lui
Jacques Riviere, Aimee, indr3gostitul este ?ocat de anumite
comporta- mente ale lui Aimee. 1 le reproeaz3, apoi regreta:
Cine m3 autoriza pe mine s3 fac din gusturile mele, din
judecajile mele, regula pe care trebuia ea s-o urmeze? De ce
valorile mele trebuiau s3 fie preferate valorilor sale?2
Tratcind normele sale drept gusturile mele", indrSgostituI
scuza pe Aimee, se abtine de la a condamna in numele regulilor
pe care ea nu le-a adoptat.
Cazul cel mai interesant de transpunere este cel in care
argumentarea este redusa intentional la judecati de valoare, in
care se foIosete schema inversa celei din cazul recurgerii, in
locul unui mai r3u informat, la un papa mai bine informat,
i aceasta pentru a arata divergentele de valoare sunt singurele
1 BROWNING, Poems, Bishop Blougram's Apology, p. 140.All we have gained
then by our unbelief
Is a life of doubt diversified by faith,
For one of faith diversified by doubt:
We called the chess-board white, - we call it black.

2ij. RIVIERE, Aimee, p. 131.

CAPITOLUL
I

care conteaza, c3 pe ele este centrata dezbaterea. Astfel N.


Bobbio, tratand despre arta in regimul totalitar1, refuza s3
verifice daca artistul este mai liber in America sau U.R.S.S., daca
este satisfacatoare sau nu calitatea estetica a productiilor ruseti,
pentru c3 acestea sunt, in opinia lui, chestiuni de fapt, irelevante
pentru controversa, iar Bobbio califica drept fapt tot ceea ce nu
privete valoarea aflata in joc - aceea de libertate.
Este destul de rar ca vointa de a reduce dezbaterea la
chestiune despre valori s3 fie atat de clar3: aceasta implica, intradev3r, tehnica i reflectie asupra valorilor care corespund
unor preocup3ri actuale. Dar se intampla adesea ca, in mod
intenjionat, elementele puse in prim- plan s3 nu fie decat valori.
Un exemplu celebru in legatura cu aceasta este discursul lui
Brutus c3tre multime din luliu Cezar de Shakespeare, de unde
este eliminat tot ceea ce este strain valorii de libertate:
Cine este aici atat de josnic, incat s3 fi dorit sclavia?
DacS este cineva, s-o spuie, c3ci l-am jignit. Este cineva aici
atat de grosolan, incat s3 nu doreasc3 a trSi ca un roman?2

1 N. BOBBIO, Liberia dell' arte e politica culturale, Nuovi argoinenti, 1953, n"
2.
2 SHAKESPEARE, luliu Cezar, act III, sc. II. Traducere de Tudor Vianu.Had you
rather Caesar were living, and die all slaves, than that
Caesar were dead, to live all free men?

336Punctul tie plecare al arguuicntani

Discursul lui Brutus a fost adesea considerat drept cel al


unui logician rece, in opozitie cu cel al lui Antoniu. i, totui,
ceea ce il carac- terizeaza este nu eliminarea valorilor, ci,
dimpotriva, vointa accentuate de a transpune dezbaterea doar
asupra unei alegeri anume.
Aceste cateva remarci asupra statutului obiectelor de acord
i asupra modificarilor pe care modul de a ne servi de date i le
poate aduce unesc ceea ce am spus mai inainte in legatura cu
soliditatea i cu precaritatea, in acelai timp, cu punctele de
sprijin ale argumentarii. Descrierea pe care facem noi
obiectelor de acord lasa sa se prevada ca numai intr-un context
complet pot fi acestea recunoscute. Tocmai am v3zut ca forma
sub care sunt ele exprimate, felul in care este situata dezbatere
pot acfiona asupra unui statut. Am utilizat intentionat termenul de
transpunere, el insui ambiguu, pentru a arata ca putem vedea
aici fie simpia deplasare de acord, fie modificare profunda. In
functie de caz i de punctele de vedere, interpretare sau alta va
putea preferabila. Trebuia mai ales, se pare, s3 subliniem
influenja acestor fenomene infinit de complexe de transpunere
asupra desfau- r3rii argumentarii i a eficacitatii ei posibile.
Partea a treia
Tehnicile argumentative

44. Generality
Discursul persuasiv produce efecte prin inserarea sa, ca un
tot, intr-o situatie, ea ins3i cel mai adesea destul de complex^.
Diferitele elemente ale discursului fiind in interacfiune,
amploarea argumentarii, ordinea argumentelor pun probleme pe
care le vom trata la sfaritul studiului nostru. Dar, inainte de a
analiza subiectul nostru sub acest aspect sintetic, avem nevoie s3
analizam structura argumentelor izolate.
Aceasta maniera de a proceda, indispensabila intr-o prima
aproxi- mare, ne va obliga s3 separ3m articularile care sunt, in
realitate, parte integranta dintr-un acelai discurs i constituie
singura argumentare de ansamblu. Or, sensul i bataia unui
argument izolat nu pot fi decat rareori injelese fara ambiguitate;
analiza unei verigi a argumentarii, in afara contextului i
independent de situafia in care se insereaza ea, prezinta pericole
incontestabile. Acestea nu se datoreaza numai caracte- rului
echivoc al limbajului, ci i faptului c3 resorturile unei
argumentari nu sunt aproape niciodata explicitate complet.
Pentru a degaja schema argumentativa, suntem obligati s3
inter- pretam cuvintele oratorului, s3 completam verigile lipsa,
ceea ce nu are loc niciodata fara rise. Intr-adev3r, a afirma c3
gandirea renia a oratorului i a auditorilor s3i este conforma cu
schema pe care tocmai am relevat-o nu inseamna decat ipoteza
mai mult sau mai putin veridica. Cel mai adesea, de altfel,
percepem simultan, mai mult de maniera de a concepe structura
unui argument.
Acestei obiectiuni i se adauga alta, de fiecare data cand
analizele noastre privesc argumente luate nu din discursuri rostite
efectiv, ci din texte literare. Ce garantie avem, intr-adevar, c3
discursurile imaginate nu sunt tot atat de indepdrtate de real ca i
fiintele mitologice? i, de fapt, caracterul artificial al unor
discursuri solemne i al unor exercitii de coal3 pe care ni le-au
lasat retorii nu este indoielnic.
Aceste dou3 obiectii ar fi cu siguranta greu de indep3rtat, pe
de parte, dac3 ar fi vorba despre analiza unui discurs particular,
analiza care s-ar dori conforma cu realitate istorica, iar pe de
alta parte, dac3 s-ar pretinde s3 se propuna ca modele de discurs
persuasiv pe cele care s-au dovedit efectiv eficace in trecut. Dar
scopul nostru este diferit.

Ceea ce dorim s3 analiz3m in capitolele care urmeaza sunt


scheme de argumente pentru care cazurile particulare examinate
nu servesc decat ca exemple, pe care le-am fi putut inlocui cu mii
de alte exemple. Le-am imprumutat din texte pe care consider3m
c3 le cunoatem suficient pentru a reduce riscul de a nu fi
intelese. Suntem totui convini c3 aceste enunturi argumentative
ar putea fi altfel analizate, dup3 alte planuri de clivaj. Pentru c3
nimic nu ne impiedica s3 consider3m un acelai enunt ca fiind
susceptibil de a traduce mai multe scheme care ar actiona
simultan asupra spiritului unor persoane diferite i chiar asupra
unui singur auditor. Este posibil, de altfel, ca aceste scheme sa
actioneze f3r3 a fi clar percepute i ca doar munc3 de
explicitare, rar efectuata, sS permits oratorului i mai ales
auditorilor s3i s3 devinS contienti de schemele intelectuale pe
care le utilizeaz3 sau a cSror actiune suferS. In aceasta privintS,
textele literare - roman, teatru, discurs - au adesea avantajul de a
prezenta argumentele intr-o maniera simplificatS, stilizatS sau
exageratS. Situate in afara unui context real in care toate
elementele actiunii oratorice se confunda, ele apar cu mai multS
claritate. Putem fi, de altfel, siguri cS, dacS le recunoatem ca
argumente, este pentru 'c3 ele corespund intru totul unor structuri
familiare.
Vom recurge, pentru a clarifica analiza noastra, la nite
exemple comice. Nu credem c3 un studiu despre comicul in arta
oratorica tine in mod direct de scopul nostru - cu toate c3 comicul
este un element foarte important in a catiga auditoriul de partea
sa sau, la un nivel mai general, pentru a afirma comuniune intre
orator i auditoriu, pentru a efectua devaloriz3ri, in special pentru
a ridiculiza adversarul, pentru a opera diversiunile oportune. Dar
interesul nostru nu se va referi atat la comicul in retorica, cat la
comicul retoricii. Injelegem prin aceasta utilizarea comica a unor
tipuri de argumentare. Dac3, aa cum credem, exista un comic al
retoricii, elementele comice ne pot ajuta s3 g3sim anumite
procedee de argumentare care, sub forma lor uzuala $i banala, sar l3sa mai greu distinse. Orice procedeu poate u$or deveni surs3
de comic; procedeele retorice nu scap3 de aceasta cu certitudine.
Efectul comic, in unele cazuri, nu ar proveni oare chiar din aceea
c3 ne gandim la procedee obinuite de rafionament, caricaturizate
in cazul acesta, i din faptul c3 observ3m utilizarea, f3r3 motiv,

sau abuzivS, sau stan- gace, a unei astfel de scheme


argumentative?
Inc3 de la inceput, trebuie, de asemenea, s3 insistam asupra
faptului c3 discursul este un act care, ca orice act, poate, v3zut
dinspre auditor, s3 fac3 obiectul unei reflect.
In timp ce oratorul argumenteaz3, auditorul, la randul s3u, va
fi inclinat s3 argumenteze in mod spontan in Ieg3tur3 cu acest
discurs, cu scopul de a lua atitudine in privinta lui, de a determine
creditul pe care trebuie s3 i-l acorde. Auditorul care percepe
argumentele nu numai c3 le poate percepe in felul s3u, dar este in
afar3 de asta autorul unor noi argumente spontane, cel mai adesea
neexprimate, care nu vor interveni mai pufin in modificarea
rezultatului final al argumentarii.
Se poate intampla, de altfel, ca aceasta reflectie s3 fie
orientata de orator, ca acesta s3 furnizeze el insui auditorilor
anumite argumente referitoare la caracterele propriului s3u enunt,
sau chiar ca el s3 furnizeze anumite elemente de informare ce vor
favoriza cutare sau cutare argumentare spontana a auditorului.
Aceste argumente care iau discursul drept obiect, aceste elemente
de informare apte s3 le suscite pot proveni i de la terti: de la
adversarul oratorului, in special in dezbaterea judiciara, sau poate
i de la un simplu spectator.
In principiu, toate schemele argumentative pe care le
intalnim pot fi deci aplicate discursului insui. Vom fi determined
s3 ar3t3m acest lucru in anumite cazuri intr-o maniera destul de
aprofundata, in special in ceea ce privete argumentele bazate pe
raportarea persoanei oratorului la discursul s3u i in ceea ce
privete considerarea discursului drept procedeu oratoric. Dar
acestea nu sunt decat cazuri exceptional printre cele in care
argumentarea care are discursul drept obiect se suprapune cu
argumentarea propriu-zis3 a oratorului. Am putea desigur, pentru
fiecare tip de argumente, s3 incerc3m un astfel de studiu. Este
indispensabil ca, oricum ar fi, aceasta reflectie asupra discursului
s3 nu fie niciodata pierduta din vedere.
Planurile pe care se situeaza aceasta reflectie vor fi, de altfel,
foarte diferite. Ea va putea analiza discursul ca act, ca indice, ca
mijloc; ea se va putea referi numai la continutul acestuia, sau ar
putea s3 nu neglijeze nici unui dintre factorii care il constituie. Ea

va putea mai ales s3 se refere la limbajul utilizat: in timp ce


oratorul descrie ce a vazut", auditorul se va gandi probabil la
semnificatia psihologica sau fizio- logica a viziunii; el va putea,
de asemenea, ca i Ryle, s3 noteze ca verbul a vedea" nu este un
verb care indica un proces sau stare, ci un rezultat1. In mod
normal, aceste reflectii asupra limbajului nu vor avea consecinte
asupra efectului discursului, pentru c3 el va viza un plan in care
ele sunt irelevante; dar nu este mereu aa. S3 notam, de altfel, c3
aceste consideratii pot fi fructul unor idei personale sau al unor
idei sugerate de un teoretician. Dar teoreticianul nu pretinde, cel
mai adesea, decat c3 evidentiaza ceea ce este contiinta verbala a
majoritatii oamenilor2.
Tinand cont de aceasta suprapunere de argumente vom reui
s3 explicam cel mai bine efectul practic, efectiv, al argumentarii.
Orice analiza care ar neglija-o ar fi, credem noi, sortita eecului.
Contrar a ceea ce se intampla intr-o demonstratie in care
procedeele demonstrative joaca in interiorul unui sistem izolat,
argumentarea se caracteri- zeaz3, intr-adev3r, printr-o
interactiune constanta intre toate elementele sale. F3r3 indoiala,
ins3i demonstratia logica poate fi obiect de atentie din partea
auditorului: acesta ii va admira eleganta, ii va deplange
incetineala, va constata adecvarea sa la scopul urmarit. Dar
aceasta argumentare care ia derrjonstratia drept obiect nu va fi
deloc ea ins3i demonstratie. Ea nu se va suprapune
demonstrajiei pentru -i modifica validitatea. Se va desf3ura pe
un plan argumentativ in care vom g3si chiar argumentele retorice
pe care le analiz3m.
Schemele pe care vom incerca s3 le desprindem - i pe care
le putem, de asemenea, considera locuri ale argumentarii, pentru
c3 doar acordul asupra valorii lor le poate justifica aplicarea la
cazuri particulare - se caracterizeaza prin procedee de legatura i
de disociere.
Prin procedee de legatura injelegem scheme care apropie
elemente distincte $i care permit stabilirea intre acestea din urm3
1 G. RYLE, Dilemmas, p. 102.
2 Cf. Reflecfiile lui Wittgenstein, in
Philosopliische Untersuchungen.

a unei solida- ritafi care tinde fie s3 le structureze, fie sa le


valorizeze pozitiv sau negativ unui prin celalalt. Prin procedee de
disociere infelegem tehnici
de rupturS avand drept scop s3 separe, sa desolidarizeze
elemente considerate ca formand un tot sau cel pufin un
ansamblu solidar in interiorul unui aceluiai sistem de gSndire:
disocierea vi avea ca efect modificarea unui astfel de sistem,
schimband unele dintre nojiunile care constituie pentru el piese
de rezistenja. Tocmai prin aceasta sunt caracteristice aceste
procedee de disociere oric3rei gSndiri filosofice originate.
Din punct de vedere psihologic i logic orice legatura
implica disociere i invers: aceeai forma care unete elemente
diferite intr-un tot bine structurat le disociaza de fondul neutru
din care le desprinde. Cele dou3 tehnici sunt complementare i
mereu in functie in acelaji timp; dar argumentarea datorita c3reia
datul este modificat poate pune accentul pe legatura sau pe
disocierea pe care aceasta este pe cale s-o favorizeze, f3r3 a
explicita aspectul complementer ce va rezulta din transformarea
analizata. Uneori, cele dou3 aspecte sunt simultan pre- zente in
conjtiinta oratorului care se va intreba asupra c3ruia ar fi mai
bine s3 atrag3 atentia.
Pe de alta parte, ceea ce este dat inaintea argumentarii poate
mai solid stabilit decat ceea ce rezulta numai din ea:
trebuie s3 se lege elemente separate sau trebuie ca ele s3 fie deja
prezentate ca formand un tot? Un text caracteristic al lui Bossuet
va face s3 fie inteleas3 mai bine gandirea noastra, ca i
problemele pe care aceste chestiuni le pun oratorului:
Cu intenjia de a face intreaga discutie din aceasta
s3ptaman3 despre trista aventura a acestui nenorocit, imi
propusesem, mai intai, s3 prezint ceva ca dou3 tablouri,
dintre care unui ar reprezenta viata lui grea, iar celalalt,
sfaritul lui nefericit; dar am considerat c3 p3c3to$ii, mereu
inclinati c3tre ceea ce aman3 convertirea lor, dac3 a face
aceasta imp3rjire, s-ar convinge prea uor c3 ar putea s3
desparta i lucrurile care, din nefericire, nu sunt decat prea
legate intre ele
Respingand ideea care ii venise in minte, de a le face
solidare cu ajutorul unei legaturi, Bossuet va prezenta viata $i
moartea p3c3tosului ca formand unitate indisolubila:

Moartea, va spune el, nu are existenta distincta care sa separe


de
viata; dar ea nu este altceva decat viaja care se sfar$e$te.
Dac3 este, aadar, intotdeauna permis ca un acelai
argument sa fie tratat drept componenta, dintr-un anumit punct de
vedere, drept legatura, iar dintr-un alt punct de vedere, drept
disociere, este totui util s3 examinam schemele argumentative
ale uneia sau ale celeilalte specii.
Vom analiza succesiv, ca scheme de legatura, argumentele
cvasi logice, care pot fi cel mai bine intelese daca le apropiem de
gandirea formala; argumentele bazate pe structura realului, care
sunt prezentate ca fiind conforme cu ins3i natura lucrurilor. S3
not3m c3 distinctia intre aceste dou3 grupuri de rationamente ar
putea fi apropiata de distincfia husserliana dintre abstractizarea
formalizatoare $i abstracti- zarea generalizatoare, de distinctia lui
Piaget dintre schemele care apar pornind de la operatii i
schemele care apar pomind de la lucruri, apropiata de dubla
temqtizare perceptiva a lui Gurwitsch1. Dar toate aceste distincjii
au un aspect genetic care r3mane strain preocup3rilor noastre.
Vom examina in continuare argumentele care vizeaza
intemeierea structurii realului: argumentele bazate pe cazul
particular, argumentele de analogie care incearca s3 restructureze
anumite elemente ale gandirii conform unor scheme admise in
alte domenii ale realului.
i, in sfarit, vom consacra un capitol intreg tehnicilor de
disociere, care se caracterizeaz3 mai ales prin schimbarile pe care
le introduc in notiuni, pentru c3 ele tind mai putin s3 utilizeze
limbajul admis cat s3 procedeze la nou3 modelare.
Nu trebuie s3 credem c3 aceste grupe de scheme
argumentative constituie entitati izolate. Suntem adesea
indreptafifi, am spus-o, s3 interpretam un rationament urmand
schema sau alta. Dar, i mai mult, putem considera c3 anumite
argumente apartin atat uneia, cat i celeilalte grupe de scheme.
Un enunj precum ,,dac3 lumea este condusa de providenja,
statul are nevoie de un guvem", pe care Quintilian il trateaz3
drept argument de vecinatate sau de comparajie"2, poate fi
1 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur I'impeiiiteiice finale, pp. 221-222.
2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, V, cap. X,
89. (Ed. rom.: p. 60; n.t.)

considerat cvasi logic (ceea ce este valabil pentru intreg este


valabil pentru parte) sau drept analogie, ba chiar ca fiind bazat pe
legaturi de coexistent
Am putea chiar, cu oarecare aparenta de dreptate, s3
aducem toate grupele de scheme la una dintre ele care ar fi
considerata drept fundamental, drept subiacenta tuturor celorlalte.
Dar aceasta ar insemna s3 deform3m primele rezultate ale
analizei noastre in favoarea unei idei preconcepute. De aceea
vom privi succesiv diversele grupe de argumente sub formele lor
cele mai marcate.
Argumentele cvasi logice
45. Caracteristici ale argumentarii cvasi logice
Argumentele pe care le vom analiza in acest capitol tind catre
anumita forta de convingere, in m3sura in care ele se prezinta
ca fiind comparabile cu rationamente formale, logice sau
matematice. Totui, cel care le supune analizei percepe imediat
diferentele dintre aceste argumentari i demonstrative formale,
c3ci numai un efort de reducere sau de precizare, de natura
nonformala, permite s3 se dea acestor argumente aparenta
demonstrativ3; este motivul pentru care le calific3m drept cvasi
logice.
In orice argument cvasi logic este oportun s3 punem in
evidenta, mai intai, schema formala dup3 al c3rei model este
construit argumentul i, apoi, operatiunile de reductie care permit
inserarea datelor in aceasta schema i care vizeaza s3 le fac3
compatibile, asem3natoare, omogene.
Tehnica noastra de analiza poate a da intaietate
rationamentului formal asupra argumentarii care nu ar fi decat
forma apropiata i imperfecta a acestuia. Totui nu la aceasta ne
gandim. Dimpotriva, credem c3 rationamentul formal rezulta
dintr-un proces de simplificare ce nu este posibil decat in conditii
particulare, in interiorul unor sisteme izolate i circumscrise. Dar,
data fiind existenta admisa a unor demon- stratii formale, cu
validitate recunoscuta, afgumentele cvasi logice ii iau forta
persuasiva din apropierea lor de aceste moduri de rafiona- ment
necontestate.

Ceea ce caracterizeaza argumentarea cvasi logica este, deci,


carac- terul s3u non formal $i efortul de gandire pe care-1
necesita reducerea lui la formal. Eventuala controversa va fi in
Ieg3tur3 cu acest ultim aspect. Cand va fi vorba de a justifica
vreo reducjie ce nu va fi p3rut convingatoare doar prin
prezentarea unor elemente ale discursului, se va recurge cel mai
adesea la alte forme de argumentare decat argumentele cvasi
logice.
Argumentarea cvasi logica se va prezenta intr-un mod mai
mult sau mai putin explicit. Uneori oratorul va desemna
rationamentele for- male la care se refer3, prevalandu-se de
prestigiul gandirii logice, alteori acestea nu vor constitui decat
trama subiacenta. Nu exista de altfel corelare necesara intre
gradul de explicitare a schemelor for- male la care se face referire
i importanfa reducjiilor necesare pentru a le supune
argumentarea.
Cel care critica un argument va avea tendinta de a pretinde
c3 ceea ce are in fata lui tine de logic3; acuzatia de a comite
greeal3 de logica este, ea ins3i, adesea, argumentare cvasi
logica. Ne prevalam, prin aceasta acuzatie, de prestigiul
rationamentului riguros. Aceasta acuzatie va putea fi precisa
(acuzatia de contradictie, spre exemplu) i se va putea situa la
nivelul insui al argumentarii. Ea va putea fi de asemenea
generala (acuzatia de a tine un discurs pasional in locul unui
discurs logic). In acest caz auditorul pune in opozitie discursul
auzit cu imaginea unui discurs care i se pare superior i care ar fi
compus din scheme logice le- fi subordonat ceea ce este
dat.
Reductiile necesare pentru a supune argumentarea schemelor
for- male privesc cand termenii discursului, care sunt tratati ca
ni$te entitati omogene, cand structurile asimilate cu nite relatii
logice sau mate- matice, aceste dou3 aspecte ale reductiei fiind,
de altfel, legate.
Vom analiza, printre argumentele cvasi logice, in primul rand
pe cele care apeleaz3 la structuri logice - contradictie, identitate
totaia sau parfiala, tranzitivitate; in al doilea rand pe cele care fac
apel la relajii matematice - raportul p3rtii cu intregul, al celui mai
mic cu cel mai mare, raportul de frecventa. Multe alte relatii ar
putea fi, desigur, examinate.

S3 repetam, in Ieg3tur3 cu acestea, c3 un acelai argument


poate fi inteles i analizat in mod diferit de diferiti auditori i c3
structurile logice ar putea fi considerate drept matematice i
invers. In afar3 de aceasta, aproape orice argumentare cvasi
logica utilizeaza i alte tipuri de argumente care pot , unora,
preponderente. Exemplele pe care le vom da sunt analizate ca
argumentare cvasi logica pentru c3 acest aspect este aici uor de
decelat.
Suntem surprini, in aceasta privinta, de faptul c3
argumentarea cvasi logica, bazata in mod explicit pe structuri
matematice, a fost cu mult mai apreciata altadata, mai ales de
catre antici, decat este ea ast3zi.
Aa cum dezvoltarea logicii formalizate a permis separarea
demon- stratiei de argumentare, tot astfel dezvoltarea tiintelor a
contribuit f3r3 indoiala la a li se rezerva utilizarea calculului i a
mSsurSrii, arStand mai bine conditiile necesare pentru aplicarea
lor. S3 ad3ug3m c3, In perioadele In care predomina locurile
cantitatii, folosirea relatiilor matematice este f3r3 indoiala
favorizata i c3 gandirea antica clasifica- toare este geometrica in
totalitate. Oricare ar fi situatia, argumentele cvasi logice erau
alt3dat3 dezvoltate cu un fel de bucurie, de virtuozi- tate, care le
scot in evidenta modalitatile.
46. Contradictie i incompatibilitate
Asertarea, in sanul unui aceluiaji sistem, a unei propozitii i
a negajiei sale, f3cand evidenta contradictie pe contine,
face sistemul incoerent i, prin aceasta, inutilizabil. A pune in
lumin3 inco- erenta unui ansamblu de propozitii inseamna a-1
expune unei condam- n3ri f3r3 apel, a-1 obliga pe cel care nu
vrea s3 fie calificat drept absurd s3 renunte m3car la unele
elemente ale sistemului.
Cand enunturile sunt perfect univoce, ca in sisteme formale,
in care semnele singure sunt suficiente, prin combinarea lor, s3
faca indiscutabila contradicjia, nu putem decat s3 ne inclin3m in
fata evi- dentei. Nu este ins3 cazul atunci cand e vorba despre
enunturi din limbajul natural, ai c3rui termeni pot fi interpretati in
diferite feluri. In mod normal, cand cineva susfine simultan
propozitie i negatia sa, credem c3 nu dorete s3 spun3 ceva

absurd i ne intrebam cum trebuie interpretat ce spune pentru a


evita incoerenta. Intr-adev3r, se intampla rar ca limbajul utilizat
in argumentare s3 poata fi considerat drept total univoc precum
cel dintr-un sistem formalizat. Contradicjia logica, per- ceptibila
intr-o maniera pur formala, face corp comun cu sistemul i este
independenta de voinfa noastra i de evenimentele posibile,
pentru c3 este inevitabila in cadrul convenfiilor admise. Nu la fel
stau lucrurile in argumentare, in care premisele nu sunt decSt
rareori explicitate pe de-a-ntregul, iar c3nd sunt, ele sunt rar
definite intr-un mod total univoc; campul i condijiile de aplicare
variaza aici odata cu circumstanjele, din care, de altfel, fac parte
$i deciziile participanjilor la dezbatere.
Toate aceste motive fac ca, in afara cazurilor cu totul
exceptional _ cand i se intampla oratorului s3 imprumute cateva
verigi ale rationa- inentului s3u dintr-un sistem formal nu se
permite sprijinirea pe contradictie, in sistemul adversarului. De
obicei, argumentarea se va strSdui s3 arate c3 tezele care sunt
combatute due la incompatibilitate, care se aseam3na in aceasta
cu contradictie, c3 ea consta in dou3 asertiuni intre care trebuie
s3 alegem, dac3 nu chiar s3 renunjam ?i la una i la cealalta.
Tezele incompatible nu sunt astfel din motive pur formale precum
asertiunile contradictor. Dei ne straduim adesea s3 prezentam
drept conforma cu ratiunea sau cu logica, adic3 drept necesara,
incompatibilitatea depinde fie de natura lucrurilor, fie de
decizie uman3. De aceea, unui dintre mijloacele de care
va fi opus argumentarii cvasi logice bazate pe contradictii va fi
acela de a ar3ta c3 este vorba nu de contradictie, ci de
incompatibilitate, adic3 de faptul c3 se va scoate in evidenja
reductia, singura care a permis asi- milarea la un sistem formal a
sistemului atacat, care* este de fapt departe de a prezenta aceeai
rigiditate.
Cazul in care incompatibilitatea depinde de decizie
personala pare cel mai indep3rtat de cel al contradictiei formale,
pentru c3, in loc s3 se impuna, aceasta incompatibilitate este data
i pentru c3 se poate spera nou3 decizie va elimina
eventual. eful guvernului care pune problema increderii, in
Ieg3tur3 cu chestiune particular, creeaz3 incompatibilitatje
intre menjinerea sa in functie i respingerea solutiei pe
preconizeaza. Un ultimatum creeaza incompatibilitate intre

refuzul de a ceda $i mentinerea p3cii intre dou3 state.


Conduc3torii unui grup pot decide, sau pot constata la un
moment dat, c3 exista incompatibilitate intre apartenenta la
grupul lor i cea la un alt grup, in timp ce conducatorii acestuia
din urm3 pot s3 nu-i dea seama de acest lucru sau s3 afirme
contrariul.
Din anumite puncte de vedere este deci posibil s3 se decida
existenta unei incompatibilitaji, dar pentru terti, care sunt
incapabili s3 modifice aceasta decizie, incompatibilitatea data
poate avea un aspect obiectiv, de care trebuie s3 se tin3 cont, ca
de lege a naturii. A dori s3 ignor3m aceasta obligatie in care ne
afl3m de a alege poate conduce la grave erori de calcul. Aa cum
frumos spune La Bruyere:
Neutralitatea intre doua femei care ne sunt deopotriva
prietene, dei ele s-au desp3rtit pentru interese in care noi nu
avem nici un amestec, e un lucru anevoios: adesea trebuie s3
alegi intre ele sau s3 le pierzi pe amandoua1. .
Neutralitatea intre state, in timp de rSzboi sau de mare
tensiune, nu este mai putin dificil de respectat. DupS cum a
remarcat E. Dupreel, in capitolul s3u referitor la logica
conflictelor: Orice diferend tinde s3 se extinda la terti, care il
dezvolta luand parte la el"2.
Pot rezulta incompatibilitati din aplicarea la situatii
determinate a mai multor reguli morale sau juridice, a unor texte
legale sau sacre. Dei contradictia intre dou3 propozitii
presupune un formalism sau cel putin un sistem de notiuni
univoce, incompatibilitatea este mereu legata de circumstante
intamplatoare, fie c3 acestea sunt constituite prin legi naturale, fie
din evenimente particulare sau din decizii umane. Aa se face c3,
dupa William Pitt, adoptarea unei anumite motiuni ar face
incompatibile dou3 aspecte ale p3cii dorite:
(...) calificativele prompta i onorabila" devin atunci
incompatibile. Trebuie in acest caz s3 alegem unui din
1 LA BRUYERE, Caracterele, 50, p.142. (Ed. rom.:
Editura pentru Literaturfl, Bucureti, 1968,
Despre femei, 50, p. 183; n.t.)
2 E. DUPREEL, Sociologie generate, p. 143.

termenii altemativei; dac3 adopt3m moji- unea, nu putem


avea pace prompta i onorabila"3.
47. Procedee care permit evitarea unei incompatibilitati
Incompatibilitatile obliga la alegere care este intotdeauna
anevo- ioas3. Va trebui s3 se sacrifice una dintre cele dou3 reguli,
una dintre cele dou3 vajori - dac3 nu chiar s3 se renunte la
amandoua, ceea ce antreneaz3 adesea noi incompatibilitati - sau
trebuie s3 se recurg3 la tehnici variate care s3 permita eliminarea
incompatibilitajilor i pe care le vom putea califica drept
compromis, in sensul cel mai larg al terme- nului, dar care cel mai
adesea antreneaz3 i un sacrificiu. De aceea viaja ne ofera
numeroase i importante exemple de comportament care vizeaz3
in esenJ3 nu s3 elimine incompatibilitate intre dou3 reguli, sau
intre conduita i reguia, ci s3 evite ca aceastS
incompatibilitate s3 poatS surveni.
Cum incompatibilitatile nu sunt formale, dar nu exista decat
refe- ritor la anumite situatii, intelegem c3 trei atitudini foarte
diferite pot fi adoptate in maniera de a trata problemele pe care
aceasta confruntare a regulilor i a situafiilor le poate pune
teoreticianului i omului de actiune.
Prima, pe care am putea-o numi logica, este aceea in care
suntem preocupati, dinainte, de rezolvarea tuturor dificultatilor i
tuturor problemelor care pot surveni, in situatiile cele mai variate,
pe care ne straduim sS ni le imaginam, ca urmare a aplic3rii unor
reguli, a unor legi i norme li se da adeziunea. Aceasta
este de obicei atitudinea savantului care se str3duiete s3
formuleze legi care ii par a guverna domeniul pe care il studiaza
i de la care ar atepta s3 dea seam3 de toate fenomenele
susceptibile a se produce in acei domeniu. Aceasta este de
asemenea atitudinea normala a celui care elaboreaza doctrina
juridica sau etic3 i care ii propune s3 rezolve, dac3 nu toate
cazurile de aplicare, cel putin majoritatea celor de care, in
practica, ar trebui s3 ne ocup3m. Cel care, in conduita sa de viata,
ii va imita pe teoreticienii la care tocmai am f3cut aluzie, va fi
considerat drept om logic, in sensul in care se spune c3 francezii
3 William PITT, Orations oil the French war, p. 116 (15
februarie 1796).

sunt logici sau englezii, practici i realiti. Atitudinea logica


presupune cS se ajunge la a se clarifica suficient notiunile
utilizate, la a se stabili suficient regulile admise, pentru ca
problemele practice s3 poata fi rezolvate f3r3 dificultate pe calea
unei simple deduct. Aceasta implica, de altfel, c3 neprev3zutul a
fost eliminat, c3 viitorul a fost controlat, c3 toate problemele au
devenit practic solubile.
Acestei atitudini i se opune cea a omului practic, ce nu
rezolva problemele decat pe m3sura ce apar, care ii regandete
notiunile ?i regulile in functie de situatiile reale i de deciziile
indispensabile acji- unii sale. Aceasta va fi, contrar celei a
teoreticienilor, atitudinea oame- nilor din domeniul practic, care
nu doresc s3 se angajeze mai mult decat trebuie, care doresc s3-i
acorde, cat mai mult timp posibil, toata libertatea de actiune pe
care circumstantele le-o permit, care doresc s3 se poata adapta la
neprev3zut i la experienta viitoare. Aceasta este in mod normal
atitudinea judecatorului care, ?tiind c3 fiecare dintre deciziile sale
constituie un precedent, cauta s3 le limiteze bataia, pe cat
ii sta in putinta, sa le enunte f3r3 a depa^i in a^teptari ceea
ce este necesar s3 spun3 pentru a-i intemeia decizia, f3r3 a-i
extinde formu- lele interpretative la situatii complexitate
ar putea s3-i scape.
In sfarit, cea de-a treia dintre atitudini, pe care vom numi
diplomaticd, gandindu-ne la expresia boaia diplomatica", este
aceea in care nedorind, intr-un moment i in nite circumstante
determinate, s3 ne plas3m in opozitie cu regula sau s3
rezolv3m, intr-un fel sau in altul, conflictul ap3rut din
incompatibilitatea dintre doua reguli, ce pot fi aplicate unei
situatii particulare, inventam procedee pentru a evita aparitia
incompatibilitatii, sau pentru a amana pentru un moment mai
oportun deciziile care trebuie luate. lata cateva exemple in acest
sens.
Proust ne amintete, dup3 Saint-Simon, de ce subterfugii se
folo- seau nobilii pentru a evita rezolvarea unor probleme delicate
de intaie- tate a c3rei tranare in maniera satisfacatoare nu era
permisa de tra- ditie instituita:
In anumite cazuri, in fata imposibilitatii de a se ajunge
la intele- gere, se stabile$te ca fiul lui Ludovic al XlV-lea,
Monseniorul, nu va primi un suveran strain decat afara, in

aer liber, pentru ca s3 nu se spuna c3, intrand in castel, unui a


mers inaintea celuilalt; i Electorul palatin, primindu-l pe
ducele de Chevreuse la cin3, se preface, pentru a nu-i ceda
locul din dreapta, ca este bolnav, i cineaz3 cu el, dar culcat
in pat, ceea ce rezolva dificultaple1.
Este regula, in Japonia, de a nu primi musafirii decat in
Jinuta decenta. Dac3 fermierul este surprins la treburile sale de un
musafir neateptat, persoana sosita se va preface c3 nu 1-a v3zut,
pan3 in momentul in care el ii va fi schimbat hainele, ceea ce sar putea intampla chiar in aceeai camera in care musafirul
ateapt32.
Se vede, in acest caz, ca i in cel precedent, ce rol joac3
fictiunea ca tehnica ce permite evitarea unei incompatibilitati.
Ficfiunea este un procedeu care consta intr-o prefacatorie, admis3
de p3rji, de convenience, sau de sistemul social, care ne permite
s3 ne comportam i, mai ales s3 gandim, ca i cum anumite fapte
s-ar fi produs sau nu s-ar fi produs, contrar realitajii. Cand
prefacatoria nu este dec3t unilateral, avem de-a face cu minciuna.
Cei care evita s3 ia decizii dezagreabile sunt adesea obligati s3-i
mints pe ceilalti i s3 se minta pe ei injiji. Uneori tacerea nu are
alt scop decat acela de a evita decizie referitoare la
incompatibilitate. S3-1 cit3m inc3 data pe Proust:
ti(i, doamna [spuse ducele de Guermantes prinfesei de
Parma], nu a vrea nici mScar s3-i spun Orianei mi-ati
vorbit despre doamna de Souvre. Oriane iube$te atat de
mult pe Alteta voastra, incat pe data va invita pe doamna de
Souvre, va fi inc3 vizita etc.3
Ducele, pref3candu-se c3 nu-i spune sotiei sale c3 printesa
de Parma a vorbit despre doamna de Souvre, evita
incompatibilitate; el va vorbi negrejit despre acest demers, dar
1 M. PROUST, Oeuvres completes, vol. VIII: Guerman les,
p. 70. (Ed. rom.: In cautarea timpului pierdut, Univers,
Bucurejti, 1989, vol. Ill, p. 383; n.t.)
2 R. BENEDICT, The Chrysanthemum and the Sword, p. 156.
3 M. PROUST, Le cole de Guermantes, 111, p. 90. (Ed.
rom.: Univers, Bucureti, 1989, vol. Ill:
Guermantes, p. 398; n.t.)

scutete pe sotia lui de a alege intre aversiunea pentru doamna de


Souvre i deferenta fata de printesa de Parma.
Fictiunea, minciuna, tacerea servesc la evitarea unei
incompatibilitati in planul actiunii, pentru a nu trebui ca ea s3 se
rezolve in plan teoretic. Ipocritul se preface c3 adopta reguia de
conduita conforma cu cea a altora pentru a evita s3 fie nevoit s3
justifice conduita pe care prefera i pe care adopta in
realitate. S-a spus adesea cS ipocrizia este un omagiu pe care
viciul il aduce virtutii: ar trebui s3 preciz3m ipocrizia este un
omagiu pe care il aducem unei valori anume, cea pe
sacrific3m, pref3candu-ne a urma, pentru c3 refuz3m s3
confruntam cu alte valori. lncompatibilitatea este astfel eliminata
in actiune, dar evident cu pretul unor noi incompatibilitati, cea
intre conduita ipocrita i corlduita deschis3 i sincera, cea
intre gandire mai mult sau mai putin sistematizata i gandire
care se dispenseaz3 de c3utarea unor solutii sustenabile. Am
putea aminti aici apropierea pe face V. Jankelevici intre
milostenie i minciun3; milostenia, ca i minciuna, aman3
problema f3r3 s3 solutioneze; dificul- tatea f3cand-o i
mai grea"1. Aceasta ultima ni se pare evidenta, totui,
trebuie s3 ne dam seama c3 este vorba despre noi dificultati:
cunoatem greutatea pe care reprezinta pentru mincinos
mentinerea coerentei universului s3u fictiv. Problema actuals a
fost, la randul ei, intru totul rezdlvatS. Din acest motiv, minciuna
nu se deose- bete deloc de toate solutiile pe care le vom intalni:
ele pun, de asemenea, noi probleme, dar a cSror solutie poate s3
nu fie deloc atat de urgentS pe cat era cea a problemei rezolvate.
In timp ce ipocrizia consta in a 13sa s3 se creada c3 adopti
conduita conforma cu cea ajteptata, adic3 in a I3sa s3 se creada
c3 ai tranat intr-un anumit sens, alte tehnici, dimpotriv3, constau
in a I3sa s3 se creada c3 nu ai tranat. Boala diplomatic3 poate
servi la evitarea anumitor decizii, dar ea servete de asemenea la
a masca faptul decizie a fost luat3: decis s3 nu mearg3 la
anumita receptie, intere- satul se preface a fi in incapacitatea - pe
motiv de boala, de absenta - de a alege daca va merge sau nu.

1 V. JANKELEVITCH,

Trnite des verlus,

p. 435.

Sartre a dezvoltat teorie a relei credinte, ca fiind ,,o


anumita arta de a forma concepte contradictor" 1. Aceste
concepte unesc in ele idee i negarea acestei idei". Reiese
destul de clar din exemplele pe care le da, c3 nu ne situ3m in
domeniul contradictoriului i c3 reaua credinta a lui Sartre
inseamna refuzul de a recunoate incompatibilitati: ca dovada
exemplul femeii c3reia i se spun cuvinte spiritualiste i c3reia i
se tine mana. Pornind de la acest refuz, Sartre va dezvolta
conceptie a relei credinte care se aplic3 convingerii insei 2 i
asupra c3reia nu ne vom lungi. Dar distinctia pe care stabilejte
la plecare, intre facticitate, ceea ce semnifica cuvintele i
gesturile, i transcendenta, acei ceva catre care tind ele,i pe
care reaua credinta refuza s3 coordoneze, poate fi utila pentru a
descrie anumite incompatibilitati i refuzul de a le recu- noate.
Incompatibilitatile difera de contradictii pentru c3 ele nu
exista decat in funcjie de circumstanje: pentru a intra intr-un
conflict ce impune alegere este necesar ca dou3 reguli s3 fie
aplicabile simultan unei aceleiai realit3fi. Incepand cu
momentul in care poate fi diluata incompatibilitatea in timp, in
care pare posibil s3 se aplice cele dou3 reguli succesiv, i nu in
acelai timp, sacrificarea uneia dintre ele ar putea fi evitatS.
Acesta este motivul pentru care atitudinea, pe care am denumit-o
practica, nu cauta s3 rezolve, dinainte, toate conflictele posibile.
Atitudinea diplomats se str3duiete s3 tntirzie solutionarea lor,
pentru a nu trebui s3 fac3 imediat un sacrificiu considerat dificil,
in speranfa c3 circumstance ulterioare vor permite fie evitarea
alegerii, fie luarea deciziei in mai buna cunotinJ3 de cauz3. Dar
am spus-o deja, i repetam, este posibil ca eludarea unei
incompatibilitati actuale s3 creeze altele noi, chiar mai grave, in
viitor.

1 J.-P. SARTRE, Fiinta $i neantul, p. 95. (Ed. rom.:


Paralela 45, Piteti, 2004, p. 120; n.t.)
2 Ibid., p. 123.

48. Tehnici care vizeaza prezentarea unor teze drept


compatibile sau incompatibile
intrucat dou3 propozitii nu sunt incompatibile ci devin, ca
urmare a unei anumite determin3ri de notiuni in raport cu
circumstante particulare, tehnicile care permit prezentarea unor
enunturi ca fiind incompatibile i tehnicile care vizeaz3
restabilirea compatibilitatii sunt printre cele mai importante din
toata argumentarea.
Dou3 propozitii sunt numite contradictorii, intr-un sistem
forma- lizat, cand, una fiind negarea celeilalte, se presupune c3,
de fiecare data cand una dintre ele poate fi aplicata unei situatii,
poate fi i cealalt3. A prezenta nite propozitii drept
contradictorii inseamna a le trata ca i cum, una fiind negarea
celeilalte, ele ar face parte dintr-un sistem formalizat. A ar3ta
incompatibilitatea a dou3 enunturi inseamna a arata existenta
unor circumstante care fac inevitabiia alegerea intre cele dou3
teze in discutie.
Orice formulare care, in enuntarea unor propozitii, va tinde
s3 le prezinte ca fiind negarea uneia de c3tre cealalta, va putea
sugera c3 atitudinile care sunt legate de ele sunt incompatibile.
Lumea in care avem fiinta" i cea f3r3 fiinta sunt pentru G.
Marcel presupozitiile ontologice a dou3 modurl de viata, cel al
personalitajii i cel al functiei, unui plin", ceialalt ,,gol", care,
descrise ca incompatibile, par s3 fi fost incompatibile pe drept
cuvant din cauza chiar a acestor presupozitii 1. Pe de alta parte, a
afirma c3 a fost alegere va ajuta retrospectiv, ca s3
spunem aa, la prezentarea ca incompatibile a tezelor care
vor fi putut influenta aceasta alegere.
Vom prezenta deci teze drept incompatibile punand accentul
- in ansamblul celor de care se leaga - pe punctul in care pot fi ele
traduse cel mai uor printr-o afirmatie i negatie. Dar punerea
in opozitie a unor teze nu este niciodata independenta de
conditiile aplic3rii lor.
Una dintre tehnicile de a formula incompatibilitati consta in
a afirma c3, din dou3 teze care se exclud, cel pujin una poate fi
aplicata intotdeauna, ceea ce ar face inevitabil conflictul cu
1 G. MARCEL, Position et npproches amcreles rlu imjstcre oiitliulogiqnc.

cealalta teza, cu conditia ca ambele s3 se aplice aceluiai obiect.


Cele dou3 teze vor deveni compatibile dac3 diviziune a
timpului, sau diviziune care privete obiectul, permite s3 se
evite conflicful. Dou3 afirmatii ale unei aceleiai persoane, in
momente diferite ale vietii sale, pot fi prezentate ca incompatibile
dac3 toate enunturile acestei persoane sunt tratate ca formand un
singur sistem; dac3 trat3m diferitele perioade ale vietii sale ca
nefiind solidare una cu cealalta, incompatibilitatea dispare.
Enunpiri ale diferitilor membri ai unui grup vor fi tratate drept
incompatibile, dac3 grupul este considerat ca un tot, iar tezele
tuturor membrilor s3i ca formand un sistem unic; dac3 putem
ar3ta c3 unui din enunturi nu reprezinta un punct de vedere
autorizat, incompatibilitatea nu mai exista. Nu exista nici un
inconvenient in principiu in aceea c3 reguli diferite determin3
comportamentul membrilor unor grupuri distincte. dificultate
va dac3 un membru comun acestor dou3 grupuri se afla
plasat intr-o situatie in care cele dou3 reguli diferite ii prescriu
comportamente incompatibile.
Este perfect posibil ca un ef de stat, dornic s3 salvgardeze
pacea, s3 poata reu?i f3r3 a permite s3 se aduc3 atingere onoarei
najionale. Dar este posibil ca cele dou3 norme pe care i le
impune in conducerea afacerilor politice s3 devina incompatibile
intr-o situate anume. Care va fi aceasta situate care atenteaza la
onoarea najionala? Unii oameni politici vor putea avea opinii
diferite in Ieg3tur3 cu aceasta: libertatea lor de decizie este
corelativa a caracterului vag al nofiunilor utilizate pentru a
descrie situafia.
Cel care ii interzice s3 ucida fiinja vie poate fi impins la
incompatibilitate dac3 admite, de asemenea, c3 trebuie ingrijiJi
bolnavii care sufer3 de infectie. Se va servi sau nu de
penicilina, riscand s3 distrugS un mare num3r de microbi? Pentru
a evita incompatibilitatea intre cele dou3 reguli pe care dorete s3
le respecte, el va fi probabil obligat s3 precizeze anu niti termeni,
astfel incat situatia particular in fata careia se afl3 s3 nu mai cad3
sub incidenta uneia dintre ele. Aa cum extinderea ariei de
aplicare a unor reguli crete riscurile de incompatibilitati,
restrangerea acestei arii le diminueaza.
Bentham ii acuz3 de sofism pe cei care se opun oric3rei
cre3ri de noi functii, invocand pericolul creterii influentei

guvernului. Intr-adevar, dup3 lui, intregul sistem al


guvern3rii s-ar distruge dac3 am cuteza s3 aplic3m in mod
constant acest argument1. Sofismul rezulta din incompatibilitatea
acestui argument, extins nu numai la toate pro- pozitiile noi, ci i
la toate situatiile deja existente, cu mentinerea unei forme
oarecare a guvernului. Dar pentru a actualiza aceasta incompatibilitate, Bentham este obligat s3 extinda aria de aplicare a
argumen- tului cu mult in afara a ceea ce pretinsesera vreodata
adversarii s3i.
Se pretinde adesea c3, prin extinderea la cazuri care ar fi
sc3pat atentiei adversarului, sunt scoase in evidenta
incompatibilitatile: se va obiecta, celui care nu vrea s3 admita ca
un adev3r s3 se afle in spirit dac3 spiritul nu s-a gandit niciodata
la el, c3, prin extensie, adev3rurile la care nu ne mai gandim ar fi
i ele din acei moment straine spiritului 2; naterea zeilor va fi
asimilata cu moartea lor, pentru -i acuza de impietate atat pe cei
care afirma c3 zeii se nasc, cat i pe cei care afirma c3 acetia
mor\
Aceste extinderi nu sunt deloc simpia generalizare, ci pun
in joc, foarte vizibil, identificare despre care vom mai avea de
vorbit1. Pe ea se va pune accentul atunci cand Locke scrie:
Va fi foarte greu s3-i faci pe oamenii sensibili
sadnteleaga ca cel care, cu ochii lipsiji de lacrimi ji cu
spiritul satisf3cut, ii da fratele pe mana c3iailor pentru a fi
ars de viu, este preocupat sincer i din toata inima s3-i
salveze fratele din flac3rile iadului de pe lumea cealalta.3
Anumite norme pot fi incompatibile prin faptul c3 una dintre
ele reglementeaz3 situatie pe care cealalta exclude. Ruth
Benedict semnaleaza faptul c3 prizonierii japonezi erau foarte
cooperanfi in timpul interogatoriilor, pentru c3 nu primisera
instructiuni referitoare la ceea ce puteau divulga, sau nu, cand ar
fi fost facuti prizonieri. Ea faptul c3 aceasta se datora
educatiei militare japoneze care ii obliga pe soldati s3 lupte pan3
1 BENTHAM, Opere, t. I: Tratat despre sofismele politice, p. 479.
2 LEIBNIZ, Noi eseuri asupra intelectului omenesc, pp. 79-80.
3 LOCKE, The second treatise of civil government and A letter concerning
toleration, p. 137.

la moarte1. Aceasta conceptie era incom- patibila cu inv3tarea


regulilor de conduita de urmat de catre prizonieri.
Ar fi, desigur, ingaduit s3 ne extindem asupra multor altor
cazuri de incompatibilitate. Ne-ar pl3cea s3 expunem inc3 vreo
cateva situafii deosebit de interesante in care incompatibilitatea
nu opune, una alteia, reguli diferite, ci regula cu consecinte care
decurg din insui faptul c3 ea a fost afirmat3: vom califica acest
fel de incompatibilitate, care se prezinta subtnodalitaji diferite, cu
numele generic de autofagie. Genera- lizarea unei reguli,
aplicarea ei f3r3 exceptie, ar conduce la a impiedica aplicarea ei,
la a distruge. Ca s3 lu3m un exemplu din Pascal:
Nimic nu int3rete atat de mult pyrrhonismul decat cei care nu
sunt
deloc pyrrhonieni: dac3 ar fi to(i, ei n-ar avea dreptate2.
Retorsiunea, care era numita in Evul Mediu redarguitio
elenchica, constituie uzajul cel mai celebru al autofagiei: este un
argument care tinde s3 arate c3 actul prin care este atacata
regula este incompatibil cu principiul care sustine acest atac.
Retorsiunea este adesea utilizata, de la Aristotel incoace, pentru
existenta de principii prime3. Este ceea ce Ledger Wood
numete foarte corect method of affirmation by attempted
denial"!
Astfel, celui care obiecteaz3 la principiul noncontradicfiei, i
se replica prin aceea c3 ins3i obiecjia sa, prin faptul c3 pretinde
c3 afirma adev3rul, din aceasta reiejind c3 interlocutorul lui
afirm3 falsul, presupune principiul noncontradicjiei: actul implies
ceea ce neagS cuvintele. Argumentul este cvasi logic deoarece,
pentru a scoate in evidenjS incompatibilitatea, trebuie
interpretare a actului prin care adversarul se opune unei reguli. Iar
1 Ruth BENEDICT, The Chrysanthemum and the Sword, pp. 30 $i 41.
2PASCAL, Oeuvres, Bibl. de la
Pl&ade, Pensees, p. 185 (81, p. 871 (374.
ed.Brunschvicg). (Ed. rom.: Cugetdri, Ed. Aion, Oradea, 1998, p. 302;
n.t.)
3Cf. G. ISAYE, La justification critique par retorsion. Revue philosophique
deLouvain, mai 1954, pp. 205-233. Cf.
$i
Dialectica, 21, p. 32.

aceasta interpretare, conditie a retorsiunii, ar putea, ea ins3i, s3


fac3 obiectul unor controverse1.
Un caz comic de aplicare a retorsiunii, i care sugereaza
posibi- litatile de a sc3pa de ea, este furnizat de povestea
politistului care, intr-un teatru de provincie, in momentul in care
publicul se pregatea s3 cante La Marseillaise, urc3 pe scen3
pentru a anunta c3 este interzis tot ceea ce nu figureaz3 pe aft?.
Dar tu, intrerupe unui dintre spectatori, tu e?ti pe afi?" In acest
exemplu politistul, prin afirmatia sa, contravine unui principiu pe
care il formuleaz3, in timp ce, in cazurile de retor- siune, se
presupune un principiu care este respins, dar structura
argumentului este aceeai.
alta situatie care poate duce la autofagie este aceea in care
un enunt nu este opus actului prin care este afirmat, ci se aplic3
regula la ea insai: autofagia rezulta din autoincludere.
Pozitivitii care afirma c3 orice propozitie este analiticS sau de
natura experimentaia, vor fi intre- bati dac3 ceea ce tocmai au
spus este propozitie analitic3 sau una rezultand din experienta.
Pe filosoful care pretinde c3 orice judecata este judecata de
realitate sau judecata de valoare, il vom intreba care este
statutul afirmatiei sale. Pe cel care argumenteaz3 pentru a respinge validitatea oric3rui rationament nondemonstrativ, il vom
intreba care este valoarea propriei sale argumentari. Nu orice
autoincludere conduce la autofagie, dar ea obliga la a reflecta la
valoarea cadrului clasificator pe care ne propunem s3-l stabilim,
i conduce prin aceasta la sporire a contiintei; autorul va
anticipa adesea fie pentru a ar3ta c3 autoincluderea nu creeaz3
nici dificultate, fie pentru a indica motivele care impiedica
producerea autoincluderii.
alta forma inc3 de autofagie este cea care opune regula
conse- cintelor care par a decurge din ea. In Sofisme annrhice,
Bentham critica constitutia franceza care justifies insurectiile:

1 Cf. la acest subiect F. GONSETH, Dialectica,


21, p. 61 i H. FE1GL, De Principiis non
disputandum...?, in Philosophical Analysis, editata de
Max BLACK, p. 125.

358Teluiicile argumentative

Dar a le justifica inseamna a le incuraja (...). A justifica


distrugerea ilegala a unui guvem inseamna a submina orice
alt guvem, f3r3 a-1 excepta nici pe acela pe care dorim s3-l
substituim celui dintai. Legiuitorii Franjei il imitau, f3r3 sa-ji
dea seama, pe autorul acelei legi barbare care ii conferea
asasinului unui print dreptul de -i succeda la tron1.
Ar cSdea sub incidenta aceleiai obiectii orice teorie,
declaratS de un infirm, care preconizeazS suprimarea infirmilor.
Putem plasa in chiar aceastS categorie de argumente replica lui
Epictet cStre Epicur care apSrS abandonarea copiilor:
In ceea ce m3 privejte, cred c3, chiar dac3 mama ta $i
tatal t3u ar fi ghicit c3 aveai s3 spui astfel de lucruri, nu te-ar
fi expus2.
Toate aceste cazuri de autofagie slSbesc tezS arStand
incompa- tibilitStile pe care le dezvSluie reflectie asupra unor
conditii sau con- secinte ale afirmSrii sale. Nici aici, nici in
celelalte cazuri de incompatibilitate, nu suntem constranji la
absurd, la contradictie pur formalS. Dar totui nu putem neglija
sS tinem cont de aceste argumente dacS nu dorim sS ne expunem
ridicolului. Ridicolul, i nu absurdul3, este arma principals a
argumentSrii: de aceea este indispensabil sS consacrSm acestei
notiuni dezvoltare mai amplS.
49. Ridicolul i rolul sau in argumentare
Ridicolul este ceea ce merits sS fie sanctionat prin ras, acei
ceva pe care E. Dupreel, in excelenta sa analizS, 1-a numit ras
de excludere"4. Acesta din urmS este sanctiunea transgresSrii unei
reguli admise, manierS de a condamna conduits excentricS pe
care nu considerSm atat de gravS i de periculoasS pentru a
reprima prin mijloace mai violente.
1 BENTHAM, Opere, 1.1: Sofisme anarhice, p. 524.
2 EPICTET, Couvorbiri, cartea I, 23, 7.
3 Cf. uzajul acestor termeni la PASCAL,
Ciigetari, Aion, Oradea, 1998, p. 269 (273).
Traducere de Maria i Cezar Iv3nescu.
4 E. DUPREEL, Essais phiralistes (Le
sociologique du rire), p. 41.

Argumentele ciwsi logice

359

afirmatie este ridicolS imediat ce intrS in conflict, fSrS


justificare, cu opinie admisS. Este de la bun inceput ridicol cel
care pScStuiete impotriva logicii sau se ineal3 in enunfarea
faptelor, cu condi Jia sS nu il considerSm un alienat sau fiinta
pe care nici un act nu risca sa descalifice pentru ca nu se bucura
nici de cel mai mic credit. Este sufi- cienta eroare de fapt,
constata La , pentru a arunca un om intelept in ridicol 1.
Teama de ridicol, i desconsiderarea pe care el antreneaza, a
fost adesea utilizata ca mijloc de educatie; acesta este atat de
puternic, incat nite psihiatri au subliniat chiar pericolul utilizarii
sale pentru echilibrul copilului pandit de anxietate 2. In mod
normal ridicolul este legat de faptul ca regula a fost transgresata
sau combS- tuta in mod inconjtient3, prin ignorarea fie a regulii
insei, fie a conse- cintelor dezastruoase ale unei teze sau ale unui
comportament. Ridicolul se exercita in favoarea pastrarii a ceea
ce este admis; simpla schimbare de opinie nejustificata, adica
opozitie la ceea ce noi injine enuntaserSm, ne-ar putea expune la
aa ceva.
Ridicolul este arma puternica de care dispune oratorul contra
celor care risca s3-i zdruncine argumentarea, refuzand, fSrS
motiv, s3 adere la premisa sau alta din discursul s3u. Tot pe ea
1 LA BRUYERE, Caracterele, Despre judecati, 47, p. 379. (Ed. rom,: Editura
pentruLiteratura, Bucureti, 1968, pp. 145-146.)

2 Harry Stack SULLIVAN, The Interpersonal Theory of


Psychiatiy, p. 268; cf. pe de alta parte pentru
raportul dintre anxietate i
incompatibilitate, pp. 170, 190, 346 i
asupra neatentiei selective care permite
evitarea acestor incompatibilitati, A. H.
STANTON, Sullivan's Conceptions, in Patrick
MULLAHY, The contributions of Harry Stack Sullivan, p. 70.
3 Platon nu ignora acest lucru i
anticipeaz3 rasul pe care il vor starni
unele dintre propozitiile sale care
biciuiesc cu violenta uzajurile stabilite;
PLATON, Republica, cartea V, 452,457 b, 473 c.

360Teluiicile argumentative

trebuie sa utilizam contra celor care ar indrazni s3 adere, sau sa


continue sa adere, la dou3 teze considerate incompatibile, fara a
se stradui s3 elimine aceasta incompatibilitate: ridicolul nu-1
atinge decat pe cel care se las3 inchis in plasa sistemului inventat
de adversar. Ridicolul este sanctiunea orbirii ji nu se arata decat
celor pentru care aceasta orbire este in afara oricSrei indoieli.
Va fi ridicol nu numai cel care se opune logicii sau
experientei, dar i cel care va enunta principii ale cSror
consecinte neprevazute il pun in opozitie cu concept care sunt de
la sine intelese intr-o societate data i cu care nu ar indrSzni el
insuji se se ciocneasce. Opozitia la normal, la rezonabil poate fi
considerate un caz particular de opozitie la norme admisS. Este,
spre exemplu, rizibil se nu-ti dozezi eforturile fn funcjie de
importanta obiectului lor1.
A spune despre un autor ce opiniile sale sunt inadmisibile,
pentru ce consecintele lor ar fi ridicole, este una dintre cele mai
puternice obiectii ce pot fi prezentate in argumentare. Aa se face
ce La Bruyere, in dialogurile sale despre chietism, ridiculizeaze
aceaste doctrine aretand ce adepjii ei ar trebui se se opune atat
datoriei caritetii, cat i practicerii devotiunii, consecinte la care
nici un crejtin nu ar putea subscrie 2. Cand, in 1877, in Belgia,
ministrul catolic al Justitiei decide se nu-i mai urmereasce in
justitie, in ciuda legii penale care proteja libertatea elettorului, pe
preotii care ii amenintau cu chinurile iadului pe enoriajii lor care
ar vota pentru partidul liberal, tribunul Paul Janson il
ridiculizeaze pe ministru: acesta din urme, punand la indoiale
seriozitatea unor astfel de ameninteri, comitea ,,o adeverate
erezie religioase"3.
Adesea, aceaste ridiculizare se obtine prin constructii
savante bazate pe ceea ce ne streduim se criticem. Aa cum, in
geometrie, rationamentul prin reducere la absurd incepe prin a
1 PLATON, Republica, cartea VI, 505 e. Pentru
argumentarea prin duble ierarhie cf. al
nostru 76.
2 LA BRUYERE, Bibl. de la Pl6iade, Dialogues sur le
quietisme. I, p. 532; V, p. 576.
3 Paul JANSON, Discours parlementaires, vol. I, p. 19
(6 iunie 1877).

Argumentele ciwsi logice

361

presupune adeverate propozitie A pentru a areta ce consecintele


sale sunt contradicto- rii faje de ceea ce a fost de altfel consimjit
ji a trece de aici la adeverul lui non-A, tot aja argumentarea cvasi
logice, cea mai caracterizate de ridicol, va consta in a admite
provizoriu teze opuse celei pe care dorim se aperem, in a
dezvolta consecintele acesteia, in a areta incompatibilitatea fate
de ceea ce credem de altfel, ji a pretinde se trecem de aici la
adeverul tezei pe care sustinem. Este ceea ce incerca Whately
atunci cand, intr-un pamflet anonim, incepea prin a admite ca
fondat tipul de obiecjii invocate contra veracitejii Scripturii,
extregea consecinjele ji sfSrjea prin a nega existenja lui
Napoleon. Argumentarea care, ridiculizand procedeele criticii
biblice, viza se
inspire incredere in textul Scripturii, nu a avut succesul
sperat, dar a pSrut amuzantS1.
Asumarea provizorie prin care incepe acest gen de
rationament se poate traduce printr-o figurS, ironia. Prin ironie
vrem sS facem sS se inJeleagS contrariul a ceea ce spunem" 2.
De ce acest subterfugiu? Pentru cS avem de-a face in realitate cu
argumentare indirectS. IatS in legSturS cu aceasta un frumos
exemplu luat de la Demostene:
FrumoasS recompensS au primit oretanii fiindcS s-au
increzut in prietenia lui Filip i 1-au alungat pe Eufraios!
FrumoasS recompensS a primit i poporul din Eretria
fiindcS a indepSrtat pe ambasadorii vo$tri i s-au dat pe
niana tiranului Cleitarhos! Acum eretrienii indurS sclavia
sub lovituri de bici i sunt r3pu$i!3

1 Cf. R. D. D. WHATELY, Elements of Rhetoric, Part.


I, cap. Ill, 6, notS, p. 100.
2 DUMARSAIS, Des Tropes, p. 11.
3 DEMOSTENE, Discursuri: Filipica a treia, 66. (Ed. rom.:
In: Pagitti alese din oratorii greci, Buc., Ed. pentru
LiteraturS, 1969, pp 144-145.),

362Teluiicile argumentative

Ironia este educativS1 pentru cS, dacS poporul din Oreos i


eretrienii nu mai pot face nimic, poporul Atenei, in ceea ce-1
privete, mai poate incS alege. SS ne amintim in legSturS cu
aceasta emojia cauzatS in Belgia, in 1950, de un discurs in care
Paul Reynaud vorbise despre neutralitatea care i- reujit atat de
bine Belgiei in douS reprize"2. Oratorul a declarat cS nu dorise sS
critice Belgia, ci sS arate cS neutralitatea nu era garantie, adicS
el admitea cS, in ceea ce privete Belgia, fusese constrangere
materials sau psihologicS in favoarea neutralitStii, pSstrand
ridicolul pentru auditorii sSi francezi incS liberi sS decidS.
Ironia presupune intotdeauna cunotinte complementare pe
tema faptelor, a normelor. In exemplul citat de Dumarsais:
declar deci, Quinaut este un Virgiliu" 3, afirmatia ar fi
incompatibilS cu normele admise i bine cunoscute. Ironia nu
poate fi deci utilizatS in cazurile in care ne indoim de opiniile
oratorului. Aceasta ii da ironiei un caracter paradoxal: daca
folosim, este pentru ci este util sS argumentSm; dar pentru a
folosi este nevoie de un minimum de acord. Este ceea ce-l
determine pe Baroja sa spun2 ci ironia are un caracter mai social
decat umorul4. Acest aparent paradox nu este decat unui dintre
aspectele, impins panS la extrema, ale oricSrei argumentari.
Ironia eSte cu atat mai eficace, cu ct se adreseaza unui grup
bine delimitat5. Este conceptia pe care ne-o facem despre
convingerile unor medii, singura care ne da posibilitatea S3
ghicim daca anumite texte sunt sau nu ironice6.
Uzajul ironiei este posibil in toate situatiile argumentative.
Totui, unele dintre ele par a incita in mod deosebit la ironie.
1 Pentru rolul sSu in dialogul platonician,
cf. R. SCHAERER, Le mcanisme de l'ironie
dans ses rapports avec la dialectique, Rev. de
metaph. et de morale, iul. 1941.
2 Cf. ziarul Le Soir din 3 iunie 1950.
3 BOILEAU, Satire IX, citat de DUMARSAIS, Des Tropes,
p. 132.
4 Pi'o BAROJA, La caverna del humorismo, p. 96.
5 Cf. AUERBACH, Mimesis, pp. 213-214, excelenta
analiza a unui pasaj ironic din Boccaccio.
5

Argumentele ciwsi logice

363

Vayson de Pradenne constata ci, in controversele arheologice,


apSrStorii autenti- citatii se servesc copios de ironie: astfel, Th.
Reinach descrie societate de falsificatori, unde toate deciziile
sunt luate cu majoritate de voturi, societate care ar fi fabricanta
tiarei lui Saitapharnes1. Este de inteles ca ironia sa fie mai ales
procedeul apararii intrucat, pentru a fi inteleasa, ea cere
cunoajtere prealabila a pozitiilor oratorului; or, acestea au fost
evidentiate de atac.
Daca este adevarat ca ridicolul joaca, in argumentare, un rol
analog celui al absurdului in demonstrate, totui - ji aceasta este
dovada ca argumentarea nu este niciodata constrangatoare putem cadea in ridicol, plasandu-ne cu totul in opozitie cu
regula admisa in mod obinuit. Cel care cade in ridicol sacrifica
pe aceasta ji risca un blam din partea grupului. Dar acest
sacrificiu poate sa nu fie decat provizo- riu, daca grupul consimte
fie sa admita exceptii, fie sa modifice regula.
Este nevoie de indrazneala pentru a infrunta ridicolul, de
anumita capacitate de a dep3i anxietatea, dar nu este suficient
pentru a reui: pentru a nu cadea in ridicol, este nevoie de un
prestigiu suficient de mare i nu suntem niciodata siguri ci el va
fi astfel. Intr-adevSr, cSzand in ridicolul pe care il stSrnete
opozijia nejustificata la norma admisS, ne angajam intreaga
persoana, solidara cu acest act periculos, lansam provocare,
provocam confruntare de valori cu final incert.
Cei care adopta un nume injurios ji iji fac glorie din
aceasta, cei care lanseaza moda noua sau care refuza, ca
Gandhi, sa se plieze pe obiceiurile Occidentului, cand se gasesc
acolo, cei care adera la nite opinii sau adopta maniere de a se
comporta ieite din comun vor inceta sa fie ridicoli cand vor fi
imita^i intru totul. Prestigiul efului se masoara in capacitatea sa
de a impune reguli ce par ridicole i de a le face admise de catre
subordonati2. Pentru ca un enunt contrar opiniei admise in mod
6 Spre exemplu, scrisoarea lui Jdanov catre
Stalin, in J. HUXLEY, Soviet genetics and world science,
pp. 230-234 (Post-scriptum II).
1 VAYSON DE PRADENNE, Les fraudes en archeologie prehistorique, p. 538.
2 Cf. ISOCRATE, Discursuri: Busiris, 26.

364Teluiicile argumentative

curent sa devina teza care sa merite sa fie discutata, ar trebui sa


se bucure de sprijinul unui filosof important1. Un prestigiu
supraomenesc ar fi necesar pentru a ne opune faptelor sau
ratiunii: de unde forta acelui credo quia absurdum. In mod
normal argumentarea, lucrare a oamenilor, nu se opune decat la
ceea ce nu este considerat obiectiv valabil. Opiniile despre care
trateaza ea nu sunt absolut indiscutabile, autoritatile care le
afirma sau le combat nu sunt cu totul inatacabile, iar solutiile care
vor fi acceptate, in ultima instanta, nu sunt cunoscute dinainte.
Maniera cea mai frecventa de a combate regula sau
norm3 admisa nu va consta doar intr-un conflict de forte, in
faptul de a opune prestigiului de care se bucura regula pe acela al
adversarilor acesteia. In mod normal, vom justifica aceasta
opozitie, vom g3si motive pentru care in anumite circumstante, in
situatii anume, regula ar trebui sa nu fie aplicata: ii vom restrange
influenta ?i sensul, gratie unei argumen- tari adecvate, din care va
rezulta ruptura a legaturilor admise, reorganizare a notiunilor.
Vom examina indelung aceste procedee de argumentare in acea
parte a tratatului nostru consacrata disocierilor.
50. Identitate i definitie in argumentare
Una dintre tehnicile esentiale ale argumentarii cvasi logice
este identificarea diverselor elemente care constituie obiectul
discursului. Orice uzaj de concepte, orice aplicare a unei
clasificSri, orice recurgere la inductie implied reducere a unor
elemente la ceea ce este identic i interjanjabil in ele; dar noi nu
vom numi aceastS reducere eras/ logica decat atunci cand aceastS
identificare de fiinje, de evenimente sau de concepte nu este
considerate nici drept intru totul arbitrarS, nici evidenta, adicS
atunci cand face sau poate face loc unei justificSri argumentative.
Vom distinge, printre procedeele de identificare, pe acelea care
tind catre identitate complete ji pe altele care nu cer decat
identitate partialS a elementelor confruntate.
Procedeul cel mai caracteristic de identificare complete
consta in utilizarea definitiilor. Acestea, cand nu fac parte dintr-un
sistem formal, i cand pretind totuji cS identifies definiens cu
definiendum, vor fi considerate, de noi, drept argumentare cvasi
1 ARISTOTEL,
19-24.

Topica,

cartea I, cap. 2,104 b,

Argumentele ciwsi logice

365

logics. Nu putem admite cS aceste definijii ar putea fi fondate pe


evidenta unor raporturi notionale pentru ci aceasta ar presupune
claritatea perfects a tuturor termenilor confruntati.
Pentru ca definitie sS nu ne sugereze aceastS identificare a
termenilor pe care ea ii prezintS ca echivalenti, trebuie sS insiste
pe distinctia lor, precum aceste definitii prin aproximare sau prin
exempli- ficare in care i se cere in mod expres cititorului sS
prezinte un efort de purificare sau de generalizare care sS-i
permits sS strSbatS distanta care separS ceea ce este definit de
mijloacele utilizate pentru a-1 defini.
Printre definitive care due la identificarea a ceea ce este
definit cu ceea ce il definejte, vom distinge, impreunS cu Arne
Naess1, urmStoa- rele patru tipuri:
1) definijiile normative, care aratS felul in care dorim ca un cuvant
sS fie utilizat. AceastS normS poate rezulta dintr-un angajament
individual, dintr-un ordin destinat altora, dintr-o regulS despre
care se crede cS ar trebui sS fie urmatS de cStre toatS lumea;
2) definitiile descriptive, care arata care este sensul acordat
unui cuvant intr-un anumit mediu la un anumit moment;
3) definitiile de condensare care indica elemente esentiale
ale definifiei descriptive;
4) definitiile complexe care combine, in maniera variata,
elemente ale celor trei tipuri precedente.
Aceste definitii diferite ar fi fie recomandari, fie ipoteze
empirice privind sinonimia lui definiendum cu definiens.
Printre definitiile normative, doar cele care se prezinta ca
regula obligatorie sunt susceptibile de a fi sustinute sau
combatute datorita argumentarii; la fel stau lucrurile cu definitiile
de condensare, despre care ne putem intreba in ce m3sura
indicatiile pe care le furnizeaza sunt sau nu esentiale. Cat despre
definable descriptive, ele se vor bucura, atata timp cat nu sunt
contestate, de statutul de fapt.
Toate aceste definijii, i posibilitahle argumentative pe care
le furnizeaza, sunt inca necunoscute de majoritatea logicienilor
gandire continua sa evolueze in cadrul dihotomiei clasice a
definijiilor reale i nominale, primele fiind tratate drept propozitii
1 Cf. A. NAESS, Interpretation and Preciseness, cap. IV.

366Teluiicile argumentative

susceptibile de a fi adevarate sau false, celelalte ca fiind pur


arbitrare.
lata un text caracteristic pentru J. St. Mill i la care ar subscrie
inc3 multi logicieni contemporani:
Asertiunile referitoare la semnificatia cuvintelor, printre
care cele mai importante sunt definijiile, au locul lor, $i chiar
unui indispensabil, in filozofie. Dar cum semnificatia
cuvintelor este esentialmente arbitrarS, asertiunile din
aceasta clas3 nu sunt susceptibile nici de a fi adevSrate, nici
de a fi false i, in consecinta, nici de susjinere, nici de
respingere1.
Mill opteazS pentru caracterul nominal, deci conventional ji
arbitrar, al definijiilor, care, prin chiar acest lucru, ar scSpa de
orice dovada ca ?i de orice tentativa de refutare. Dar este intradevar aja? Daca este adevarat ca definitiile sunt arbitrare, in
sensul ca ele nu se impun cu necesitate, trebuie oare sa
consideram ca ele sunt arbitrare intr-un sens mult mai puternic,
care ar pretinde ca nu ar fi motiv pentru a alege definitie sau
alta ?i c3 nu ar exista, deci, nici posibilitate de a argumenta in
favoarea lor? Or, nu numai c3 gSsim la Mill serie de
rationamente care tind s3 fac3 s3 prevaleze definitive sale despre
cauza, despre interferentS, despre inductie, dar gSsim chiar, in
lucrarea sa consacrata utilitarismului, definitie a demonstratiei
destul de ampia pentru a acoperi rationamente de acest tip2.
Ceea ce convinge de caracterul conventional al definitiilor
este posibilitatea de a introduce cu totul in toate limbajele, chiar ji
uzuale, simboluri noi. Dar, dac3 aceste semne noi sunt chemate
pentru a indeplini total sau partial rolul de termeni vechi,
caracterul arbitrar al definitiei lor este iluzoriu - chiar dac3 este
vorba despre simboluri create ad hoc. El este i mai iluzoriu dac3
definiens ji definienduni sunt amandouS imprumutate din
limbajul uzual. Cand Keynes, in lucr3rile sale3, propune serie de
1 J. ST. MILL, Uu sistem de logica deduction si inductwa, vol.
I (cartea 11, cap. I, 1), pp. 176-177.
2 Idem, Utilitarismul, p. 8.
3 J. M. KEYNES, A treatise on money, 1930; The general theory of employment
interest and , 1936.

Argumentele ciwsi logice

367

definitii tehnice1, acestea se pot indep3rta atat de mult de ideea pe


care simtul comun i-o face despre notiunile astfel definite, incat
apar drept conventionale. Autorul le va modifica chiar de la
lucrare la alta2. Dar cand definete pe de parte beneficiul, pe de
alta parte investitia, in a?a fel incat observatiile ?i analizele sale
sa conduca la a arata ca egalitatea lor este mai importanta decat
divergentele lor pasagere, interesul rationamentului s3u rezulta
din aceea ca apropiem termenii definiti de el de notiuni uzuale,
sau deja precizate de economijti, la clarificarea contribuie
analiza sa.
teorie se poate pretinde pur conventional, ji poate dori s3
bazeze pe aceasta pretentie dreptul de a defini semnele dupa
bunul s3u plac, dar, din momentul in care vizeaza confruntare
cu realul, din momentul in care ne propune sa la situatii
cunoscute anterior, problema identific3rii nojiunilor pe care le
definejte ea cu cele din limbajul natural nu poate fi eludata.
Dificultatea pe care am c3utat s3 evitam nu a putut fi decat
transpus3 pe un alt plan. Aceasta este
toata problema formalismului: sau acesta va furniza un
sistem izolat, nu numai de aplicatiile sale, dar chiar ji de
gandire vie care trebuie sS-1 inteleagS i sS-1 manuiascS, adicS
sS-1 integreze in structuri mentale preexistente, sau va fi de
interpretat i va opera cu identified ce vor tine de argumentarea
cvasi logicS. Chiar dacS aceste identified nu sunt contestate, intro anumita perioadS a evolutiei tiintifice, ar fi periculos, pentru
un progres ulterior al gandirii, sS le considerSm necesare i sS le
acordSm acest caracter de evidenJS pe care il dSm afirmajiilor pe
care nu ne este permis sS le punem sub semnul intrebSrii. Acesta
este unui dintre motivele adeziunii noastre la principiul
revizibilitStii, sustinut cu atata vigoare de F. Gonseth3.
Caracterul argumentativ al definitiilor apare clar atunci cand
ne aflSm in prezenta unor definitii variate ale unui aceluiai
1 Care ar putea fi apropiate de no(iunea
carnapiana de explicate"; cf. C. G. HEMPEL,
Fundamentals of Concept Formation in Empirical Science; pp. 11-12.
2 A se vedea, referitor la aceasta, The general
theon/..., pp. 60-61.
3 F. GONSETH, Dialectica, 6, pp. 123-124.

368Teluiicile argumentative

termen dintr- o limbS naturals (sau chiar termeni considerati a fi


echivalenti in diferite limbi naturale). Intr-adevSr, aceste definitii
multiple constituie fie elemente succesive ale unei definitii
descriptive - ?i atunci uti- lizatorul unui termen trebuie sS aleagS
singur intre ele -, fie definitii descriptive opuse ji incomplete,
definitii normative sau de condensare care sunt incompatibile.
Unii autori, pentru a-ji uura sarcina i uneori pentru a evita
discutii inoportune, se vor multumi sS furnizeze nu conditiile
suficiente i necesare, ci doar conditiile suficiente de aplicare ale
unui termen1; dar enunjul acestor condifii, ataat de ceea ce se
$tie de altfel despre termenul respectiv, constituie totui alegerea
unei definitii.
Caracterul argumentativ al definitiilor se prezintS
intotdeauna sub douS aspecte intim legate, dar pe care trebuie
totui sS le deosebim pentru cS privesc douS faze ale
rationamentului: definitiile pot fi justificate, valorizate, cu
ajutorul unor argumente; ele sunt argumente ele insele.
Justificarea lor se va putea face prin mijloacele cele mai diverse:
unui va recurge la etimologie2, altul va propune substituirea unei
definitii prin conditii cu definitie prin consecinte sau viceversa3. Dar cei care argumenteaz3 in favoarea unei definitii vor
dori cu totii ca aceasta s3 influenteze, printr-un aspect sau altul,
uzajul notiunii pe care, f3r3 interventia lor, am fi fost inclinati s3
adopt3m, i mai ales relatiile notiunii cu ansamblul sistemului
de gandire, aceasta totui f3r3 a ne face s3 uitam complet uzajele
i relatiile vechi. Or, la fel stau lucrurile cand definitia este data
ca de la sine inteleas3 sau ca fiind impusa, precum definitia
legala, i cand ratiunile care militeaz3 in favoarea sa nu sunt
explicitate. Uzajul notiunii pe care vrem s3 modific3m este in
general ceea ce se numete uzajul ei normal. Astfel meat definitia
unei notiuni imprumutate din limbajul natural ridic3 implicit
dificultatile inerente dublei definitii.
1 Exemplu la MORRIS, Signs, Language and Behavior, p. 12.
2- Cf. QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea
V, cap X, 55, pp. 48-49; cf. J. PAULHAN,
1

La preuve par I'etymologie.

3 Cf. definipa miracolului la S. WEIL,


L'enracinement, pp. 225 i urm.

Argumentele ciwsi logice

369

Cand, la inceputul Eticii sale, Spinoza definete cauza de


sine drept acel ceva a c3rui esenta existenta, sau (sive)
acel ceva a c3rui natur3 nu poate fi cunoscuta decat ca existenta";
cand definete substanta ca ceea ce este in sine i este conceput
prin sine, adica (hoc est) acel ceva al c3rui concept poate fi
format f3r3 a avea nevoie de conceptul despre altceva" 1,
cuvintele sive i hoc est afirm3 caracterul interanjabil a doua
definitii diferite ale aceleiai notiuni. De fapt, este vorba despre
identificare intre trei notiuni, cea de-a treia fiind fumizata prin
uzajul termenului aa cum era el in vigoare pe vremea lui
Spinoza, in special la cartezieni. In mod normal, astfel de
identificare cere, dac3 nu demonstrate, cel putin argumentare
pentru a face s3 fie admis3. Cand aceasta identificare este pur i
simplu afirmata, ne afl3m in cazul tipic al unui procedeu cvasi
logic. Dar ceea ce face Spinoza in mod explicit, i poate fi deci
remarcat i criticat chiar i de un logician care nu s-ar lega decat
de text, f3r3 a-1 confrunta cu folosirea uzuaia a nofiunilor, s-ar
putea reg3si, cu un fel de a constata mai delicat, la tofi cei care
definesc cuvintele limbajului intr-un fel care pare univoc, in timp
ce cititorul nu se poate impiedica s3 identifice $i cuvantul astfel
definit cu acelai cuvant, aa cum a stabilit tradijia lingvistic3.
Remarcile noastre tind s3 arate c3 uzajul argumentativ al
defi- nitiilor presupune posibilitatea unor definijii multiple,
imprumutate din uzaj sau create de autor, intre care este
indispensabil s3 se fac3 alegere. Ele , de asemenea, c3
termenii pui in relatie sunt ei inii in interactiune constants, nu
numai cu multitudine de alti termeni din aceeai limba sau din
alte limbi care pot fi puse in raport cu prima, dar i cu muljimea
de alte definijii posibile ale aceluiai termen. Aceste interactiuni
nu pot fi eliminate i sunt chiar, in general, esentiale pentru
rezultatul rationamentelor. Totodata, alegerea fiind facuta, fie c3
este prezentata ca de la sine inteleasa, fie c3 este sustinuta de
argumente, definitia utilizata este considerata expresie a unei
identitati, ba chiar singura satisfacatoare in acest caz, iar termenii
echivalentei, detaati intr-o oarecare m3sura de legaturile i de
arierplanul lor, sunt considered substituibili din punct de vedere
logic: de aceea uzajul definitiei, pentru a face ca un rationament
1 SPINOZA,

Etica,

cartea I, def. I i III.

370Teluiicile argumentative

s3 avanseze, ni se pare a fi tipul insui de argumentare cvasi


logica.
51. Analiticitate, analiza i tautologie
definitie fiind admis3, putem considera ca analitic3
egalitatea stabilita intre expresiile declarate sinonime; dar aceasta
analiticitate va avea, in cunoatere, acelai statut ca i definitia
de care depinde ea. Se vede imediat c3 dac3, prin judecata
analitic3, afirmand egalitatea a dou3 expresii, dorim s3 concepem
judecata care s3 permita substituirea lor, de fiecare data, una cu
cealalta, f3r3 ca valoarea de adev3r a propozitiilor in care apar
aceste expresii s3 fie modificata, analiticitatea unei judecati nu
poate fi afirmata in mod constant, f3r3 riscul erorii, decat intr-o
limba in care nu mai apare amenintarea ca noi uzaje lingvistice s3
fie introduse, adic3, in definitiv, intr-un limbaj formalizat.
In ciuda acestor restrictii, asistam, mai ales in Marea
Britanie, la dezvoltarea unei mic3ri filosofice initiate de G.
Moore, pentru care analiza propozitiilor constituie sarcina
principaia. J. Wisdom a putut distinge trei tipuri de analize:
analiza materiaia, analiza formaia i
analiza filosofica1. Analizele materiale (ex.: este copilul
lui B" in- seamna este fiul sau fiica lui B") i formala (ex.:
Regele Frantei este chel" echivaleaz3 cu exista un individ i
numai unui care este rege al Frantei i care este chel") ar
la un acelai nivel al discursului, in timp ce analiza filosofica - pe
care din acest motiv L. S. Stebbing numete directionaia2 (ex.:
Padurea este foarte deasa" echivaleaz3 cu copacii din aceasta
regiune sunt foarte apropiati unui de celaialt") - s-ar tndrepta tntrun anumlt sens; pentru Stebbing, ea ar conduce spre fapte
fundamentale, pentru J. Wisdom, spre date senzoriale.
1 ]. WISDOM, Logical constructions, Mind, 1931
la 1933, i A. H. S. COOMBE- TENNANT, Mr.
Wisdom on philosophical Analysis, Mind, oct.
1936.
2 L. S. STEBBING, The method of Analysis in
metaphysics, Proceedings of the Aristotelian Society, vol.
XXXIII, 1932-33.

Argumentele ciwsi logice

371

Distinctive stabilite de Wisdom ni se pare c3 presupun deja


atitudine filosofica. Trebuie, dimpotriv3, din punct de vedere
argumentativ, s3 subliniem c3 orice analiz3 este directionaia, in
sensul c3 ea opereaz3 intr-o anumita directie. Alegerea acesteia
este determinata de c3utarea adeziunii interlocutorului. Intradev3r, in afar3 de tratatele de logica, nu se practica analiza f3r3
a-ti propune un scop precis1. Cand va fi vorba despre analiza
tehnica conforma cu exigentele unei discipline, ea se va indrepta
c3tre elementele pe care aceasta disciplina le consider
fundamentale; analiza nontehnic3 se va adapta auditoriului i
poate lua deci directiile cele mai variate, conform obiectelor de
acord admise de acesta din urm3. A dori s3 impui auditoriului
filosofic criterii de fapt sau de adev3r, pe care el ar trebui s3 le
admita f3r3 discutie, inseamna deja s3 te bazezi pe filozofie
particular i s3 rationezi in cadrele stabilite de ea2.
Orice analiza, in m3sura in care ea nu se prezinta ca pur
conventional, poate fi considerata argumentare cvasi logica,
utilizand fie definitii, fie procedura prin enumerare, care
limiteaz3 exensiunea unui concept la elementele enumerate.
De aceea, in afara unui sistem formal, analiza nu poate fi
niciodata definitiv3, nici exhaustiva. Max Black ii reproeaz3 pe
drept lui Moore c3 nu indic3 nici metoda de a realiza analizele
pe care le preconizeaza, nici de a recunoate exactitatea lor3, in
realitate, aceasta exactitate nu ar putea nici fi postulata,
dac3 pretindem ca reproducem sensul notiunilor unui limbaj
natural.
Daca analiza ar indiscutabila, garantata in intregime,
nu i-am putea reproa c3 nu ne inva(3 nimic nou? Orice
argumentare cvasi logica, c3reia i se recunoate caracterul
evident i chiar necesar, risca astfel ca, in loc s3 fie criticata drept
slaba i neconcludenta, s3 fie atacata ca lipsita total de interes,
pentru c3 nu ne invata nimic nou: astfel de afirmatie va fi
1
2

Cf. K. BRITTON, Communication, p. 139.


Cf. Discu(ia despre fapte i adev3ruri din
16.
Max BLACK, Philosophical Analysis, Introduction.

372Teluiicile argumentative

calificata drept tautologie, pentru c3 rezulta din sensul insui al


termenilor utilizati.
Iata un text de Nogaro, care ilustreaz3 acest procedeu:
Timp indelungat clasicii au afirmat deprecierea, sau
scflderea valorii monedei, provoaca creterea prepjrilor, firi
a fi atenji la faptul sc3derea valorii monedei (in raport cu
mflrfurile) i cre^terea preturilor sunt dou3 expresii
inversate ale unui aceluia^i fenomen $i avem aici, in
consecin|a, nu relatie de la cauza la efect, ci tautologies
Acuzatia de tautologie inseamna a prezenta afirmatie ca
rezultat al unei definijii, al unei conventii pur lingvistice i nu ne
invata nimic despre leg3turile empirice pe care le poate avea un
fenomen cu altele i pentru studierea cercetare
experimentala ar fi indispensabiia. Ea presupune c3 definiJiile
sunt arbitrare, lipsite de interes tiintific i independente de
experienta. Dar, in m3sura in care lucrurile nu stau astfel, in care
definitiile sunt legate de teorie care poate aduce puncte de
vedere originale, acuzatia de tautologie ii pierde din greutate.
lntr-atat incat Britton asimileaz3 legea naturaia cu tautologia. El
da exemplul unui metal necunoscut, recent definit cu ajutorul
unor teste care permit decelarea prezentei lui; ulterior, este izolat
i i se determina punctul de fuziune; noua proprietate este
incorporata in definitie i cap3t3 aici importanta primordial:
Marea descoperire, serie Britton, a devenit simpia tautologie"1.
Odata devenita tautologie, afirmatia se integreaz3 intr-un sistem
deductiv, poate fi considerata drept analitica i necesara i nu mai
pare a fi legata de riscurile unei generaliz3ri empirice.
Aa se face calificare de tautologie, aplicata unei
propozijii, izoleaz3 pe aceasta de contextul care a permis
elaborarea notiunilor pe care se sprijin3. Cand acestea din urm3
sunt integrate in gandirea vie care a permis elaborarea lor, se
constata c3 ele nu se caracterizeaz3 nici prin necesitatea proprie
unui sistem formalizat, nici prin trivialitatea de care sunt acuzate
intr-o discutie nonformala, ci c3 statutul lor este legat de cel al
definitiilor care le servesc drept fundament.

1 K. BRITTON,

Communication,

p. 179.

Argumentele ciwsi logice

373

Atunci cand, intr-o discutie nonformaia, tautologia pare


evidenta i voita, ca in expresiile de tipul un ban este un ban",
copiii sunt copii", ea va trebui s3 fie considerata figur3. Se
utilizeaz3 atunci identitate formaia intre doi termeni care nu pot
fi identici dac3 enuntul trebuie s3 aib3 un oarecare interes.
Interpretarea figurii, pe vom numi tautologie aparenta,
cere deci un minimum de bun3vointa din partea auditoriului.
Aceste enunturi au suscitat de mult timp atentia
teoreticienilor stilului. V3zand c3 cei doi termeni trebuiau s3 aiba
semnificatie diferita, ei au f3cut din aceste tautologii cazuri
particulare ale altor figuri: conform lui Vico, in figura numita
ploca (Ah! Corydon, Corydon") acelai termen este folosit
pentru a semnifica persoana i pentru a semnifica
comportamentul (sau lucrul i proprietatile sale) 1; in opinia lui
Dumarsais in ,,un tat3 este intotdeauna un tat3" cel de-al doilea
termen este un substantiv luat ca adjectiv 2; dup3 Baron, este
silepsa oratorica, unui dintre cuvinte fiind la sensul propriu,
celaialt la figurat3.
Mai pufin preocupaji de figuri, modernii analizeaz3 acest
gen de expresii in funcfie de preocup3rile lor. Printre remarcile
cele mai interesante, s3 le cit3m pe cele ale lui Morris care
subliniaz3 distincjia dintre mod formal i functie de evaluare 4, pe
cele ale lui Hayakawa pentru care este maniera de a impune
directive de clasificare5 i, in sfarit, pe cele ale lui J. Paulhan,
care a perceput foarte bine valoarea argumentativa a unor astfel
de expresii, dar ar vedea aici fara dificul- tate un paradox al
rajiunii6.
Aceste propozijii, pentru c3 sunt tautologice, incita la
distinctia intre termeni. Dar ar fi fals s3 credem c3 sensul exact al
acestora este fixat dinainte sau, mai ales, c3 relajia dintre termeni
este intotdeauna aceeai. Formula de identitate ne pune pe calea
unei diferente, dar nu specifica pe ce trebuie s3 ne fix3m atentia.
1 VICO, Delle instituzioni oratorie, p. 142.
2 DUMARSAIS, Des Tropes, p. 137.
3 BARON, De la Rhetorique, p. 337.
4 Ch. MORRIS, Signs, Language and Behavior, p. 171.
5 S. I. HAYAKAWA, Language in Thought and Action, pp. 213-214.
6 J. PAULHAN, Entretien sur des fails divers, p. 145.

374Teluiicile argumentative

Ea nu este decat maniera formaia a procedeului care consta in a


valorize ceva in mod pozitiv sau negativ printr-un pleonasm, de
care Les Ana de Madame Apreimmt ne da un frumos exemplu:
Cand v3d tot ceea ce vad, gandesc ceea ce gandesc1.
Aici, ca in repetitie, cel de-al doilea enunt al termenului este
cel care poarta valoarea2.
S3 not3m c3 obligatia de a diferentia termenii, in loc s3
din preocuparea de a da un sens unei tautologii care
exprima identitate, poate dintr-o alta figura cvasi logica,
bazata pe negarea unui termen prin el insu$i, deci pe
contradictie: Un ban nu este un ban" poate juca acelai rol ca
,,un ban este un ban". Identitatea contradictoriilor inseamna a
pune pe acelai plan, spre exemplu, celebra maxima a lui
Heraclit:
Nimeni nu se scalda de dou3 ori in acela;i rau3.
Tautologiile i contradictiile au un aspect cvasi logic pentru
c3, la prima vedere, termenii sunt tratati ca fiind univoci, ca fiind
susceptibili de a se identifica, de a se exclude. Dar, dup3
interpretare, apar diferentele.
Acestea pot fi cunoscute inaintea argumentarii. In antanaclaza nu
mai este vorba decat de folosire a omonimiei:
S3 fiu iubit imi este scump cu conditia sa nu coste scump4.
Aici cunoaterea uzajelor lingvistice furnizeaza imediat
solujia. Dar in tautologiile de identitate diferenta nu este in
general fixata. Urmand f3ra indoiaia modele deja cunoscute,
putem mare varietate de diferentieri i putem stabili intre
termeni mare varietate de relatii.
Dac3 unele dintre aceste identitati pot juca rolul de maxime
( femeie este femeie" poate fi maniera de a afirma
femeie trebuie s3 se comporte ca femeie), ele nu-$i dobandesc
1 M. JOUHANDEAU, Les Ana de Madame Apremont, p. 61.
2 Cf. 42: Figurile alegerii, ale prezenjei
i ale comuniunii.
3 V. mai departe 94: Enunjuri care incita
la disociere.
4 VICO, Delle instituzioni oratorie, p. 142.
h

Argumentele ciwsi logice

375

semnificajia argumen- tativ3 decat atunci cand sunt aplicate la


situatie concreta, singura care da acestor nofiuni semnificatia
particular3 adecvata.
52. Regula de justitie
Argumentele pe care le vom analiza in acest paragraf i in
urm3- torul se refera nu la reducere completa la identitatea
elementelor care sunt confruntate unele cu altele, ci la reducere
partiaia care s3 permita tratarea lor ca interanjabile dintr-un
anumit punct de vedere.
Regula de justitie cere aplicarea unui tratament identic unor
fiinte sau unor situatii care sunt integrate unei aceleiai categorii.
Rationali- tatea acestei reguli i validitatea care i se recunoate se
leag3 de prin- cipiul de inertie, din care rezulta mai ales
importanta acordata prece- dentului1.
Pentru ca regula de justice s3 constituie fundamentul unei
demonstrafii riguroase, obiectele la care se aplic3 ea ar fi trebuit
s3 fie identice, adic3 complet interanjabile. Dar, de fapt, nu este
niciodata aa. Aceste obiecte difera intotdeauna printr-un aspect,
iar marea problema, cea care suscita majoritatea controverselor,
este de a decide dac3 diferentele constatate sunt sau nu
neglijabile sau, in alfi termeni, dac3 obiectele nu difera prin
caracterele considerate esenjiale, adic3 singurele de care trebuie
s3 se tin3 cont in administrarea justitiei. Regula de justitie
recunoate valoarea argumentative a faptului c3 unui dintre noi a
numit justitia formale, conform c3reia indivizii dintr-o aceeai
categorie esentiale trebuie s3 fie tratati in acelai fel" 2. Justitia
formale nu precizeaze nici cand doue obiecte fac parte dintr-o
aceeai categorie esenjiale, nici care este tratamentul care trebuie
se li se acorde. De fapt, in orice situajie concrete, clasificare
prealabile a obiectelor i existenta unor precedente referitoare la
modul de a le trata vor fi indispensabile. Regula de justitie va
furniza baza care se permite trecerea de la cazuri anterioare la
1 Cf. 27: Acorduri proprii fiecSrei
discupi.
2 Ch. PERELMAN, De la justice, p. 27.

376Teluiicile argumentative

cazuri viitoare, ea este cea care va permite prezentarea utilizerii


precedentului sub forma unei argumen- teri cvasi logice.
late un exemplu de utilizare a regulii de justijie in
argumentare; il luem de la Demostene:
Oare ei ar pretinde ce un tratat este valabil, dace e
potrivnic cet3[ii noastre, in timp ce, dace ne aduce siguranje,
ei ar refuza se-1 recunoasce? Vi se pare drept?
Hm? Dace ceva din ceea ce am jurat este favorabil
dujmanilor no$tri, dar deunetor nou3, ei ii vor afirma
validitatea; iar dace, dimpo- trive, exist3 acolo stipulare in
acelai timp juste ;i avantajoase pentru noi, dar defavorabile
lor, ei se cred obligati se combate neincetat!1
Dac3 nici atenienii, nici adversarii lor nu se bucur5 de
situatie privilegiatS, regula de justitie cere ca comportamentul
unora i al altora, ca p3rti intr-o conventie, s3 nu fie diferit.
Apelarea la aceaste reguie prezinte un aspect de rationalitate
indubitabil. Cand se afirm3 coerenta unei conduite, se va face
aproape mereu aluzie la respectarea regulii de justitie.
Aceasta presupune identificarea parjiaie a indivizilor prin
inse- rarea lor intr-o categorie i aplicarea tratamentului prev3zut
pentru membrii acestei categorii. Or, la fiecare dintre aceste
puncte s-ar putea referi critica i ar putea s3 impiedice caracterul
constrang3tor al conclu- ziei.
intregul roman al lui Virgil Gheorghiu, Ora 25, este un
protest
impotriva
mecanicizarii
oamenilor,
impotriva
dezindividualizarii acestora prin inserarea lor in categorii
administrative, lata un pasaj in care umorul lui macabru se
revolta impotriva unei astfel de reduced:
Aceste fractiuni de oameni, care nu au decat p3rti de
trupuri, primesc aceleai portii de mancare ca prizonierii
intregi. Este mare nedreptate. Propun ca acestor prizonieri
s3 li se dea mancare proportional cu ( de corp pe
care le mai poseda2.
1 DEMOSTENE, Discursuri: Despre tratatul cu Alexandra, 18.
2 C. Virgil GHEORGHIU, La vingt-cinquiime heure, p.
274. (Ed. rom.: Ora 25, Editura Gramar,
Bucure$ti, 2004, p. 194; n.t.)

Argumentele ciwsi logice

377

Pentru a ar3ta caracterul arbitrar al tuturor clasific3rilor


administrative, autorul introduce sugestie bufon3, propune s3 se
introduca un element oribil, mutilarea; el incearca astfel s3
ridiculizeze clasifi- c3rile stabilite care nu-i trateaz3 pe oameni ca
indivizi, conform unui spirit de milostenie i de dragoste, ci ca pe
membri inter$anjabili ai unei clase.
Cealalta critica, cea care privete maniera de a utiliza regula
de justitie, se poate ilustra plecand de la rationamentul prin care
Locke spera s3-i invite pe concetatenii lui la mai multa toleranta:
Nici un om nu se plange de proasta administrare a
afacerilor vecinului s3u. Nici un om nu se irita impotriva
altuia pentru eroare comisa cand ii seam3n3 campul sau
cand 15i c3s3tore$te fiica. Nimeni nu-1 pedepse$te pe un
risipitor care-$i consuma averea in taverne... Dar daca vreun
om nu frecventeaza Biserica, daca nu-i adapteaz3 acolo
perfect conduita la ceremoniile obi$nuite sau daca nu-$i
aduce copiii s3 fie inijiaji in misterele sacre ale vreunei
congregajii, aceasta da imediat na$tere unui scandal1.
Locke ar dori s3 fie aplicata aceeai regula pentru treburile
religioase ca i pentru cele civile i se servete de toleranta
obinuit3, in epoca sa, in ceea ce le privete pe acestea din urm3,
pentru a incita la aceeai toleranja in chestiuni religioase. Dar
ast3zi s-ar ezita in faja asimilarii acestor situajii diferite, de teama
ca ea s3 nu conduc3 la intervenfie a statului in probleme de
conjtiinja, analoge dirijismului care caracterizeaz3 mai multe
sectoare ale vietii economice. Aplicarea regulii de justifie, ca
urmare a unei asimilari prealabile a dou3 tipuri de situatii, poate
duce la rezultate foarte diferite de cele dorite. Regula, pur
formala, presupune, pentru aplicarea ei, sprijinire in concret,
legata de opinii i de acorduri rareori indiscutabile.
53. Argumentele reciprocitatii
Argumentele reciprocitatii incearca sa aplice acelai
tratament la
doua situatii care sunt una pandantul celeilalte. Identificarea
situatiilor,
1 LOCKE, The second treatise of civil government and A letter concerning
toleration, p. 136.

378Teluiicile argumentative

necesara pentru ca regula de justitie s3 fie aplicabila, este aici


indirecta,
in sensul c3 ea reclama interventia
notiunii de simetrie.
//
relatie este simetric3, in logica formala, cand converse ei
este identica, adic3 atunci cand aceeai relatie poate fi afirmata
intre b i a ca intre a i b. Ordinea antecedentului i a
consecventului poate fi deci inversata.
Argumentele reciprocitatii realizeaz3 asimilarea unor situatii
considerand c3 anumite relatii sunt simetrice. Aceasta interventie
a simetriei introduce in mod evident dificultati particulare in
aplicarea regulii de justitie. Dar, de altfel, simetria faciliteaz3
identificarea intre acte, intre evenimente, intre indivizi, pentru c3
ea pune accentul pe un anumit aspect care pare a se impune chiar
pe motivul simetriei evidentiate. Acest aspect este astfel prezentat
ca esential.
Printre exemplele de argumente pe care Aristotel le
considera deja ca provenind din relatiile reciproce", il g3sim pe
cel al publicanului Diomedon spunand despre impozite:
Intr-adevSr, dac3 nici pentru
voi nu este ru^inos cumparatul, nici
pentru noi vandutul1.
Quintilian d3 ca exemplu de acelai tip propozitii se
confir- m3 reciproc":
Ceea ce este demn s3 inveti de la aljii, este demn i s3 inveti pe
altii1.
Printr-un rationament de aceea$i natura, La Bruyere ii
condamnS pe cre$tinii care asista la spectacole, intrucat actorii
sunt excomunicaji tocmai pentru c3 dau aceste spectacole2.
Aceste argumente ale reciprocitatii, bazate pe raporturile
dintre antecedentul i consecventul unei relatii, par a fi, mai mult
decat orice alte argumente cvasi logice, in acela$i timp formale i
fondate pe natura lucrurilor. Simetria este presupusa cel mai
adesea prin ins3$i calificarea situatiilor.
1 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 23, 1397. (Ed. rom.:Editura
IR1,Bucurejti, 2004, p. 269; n.t.)

2 LA BRUYERE, Caracterele, 21, p. 432. (Ed. rom.:


Editura pentru Literatur3, Bucureti, 1968,
Despre cateva uzanfe, p. 228; n.t.)

Argumentele ciwsi logice

379

Aceasta influenta a calificSrii este evidenta in anumite


argumente in care ea este singura care impune simetria invocata,
precum acest argument al lui Rousseau:
Dac3 nu e mam3, nu e copil. Intre ei sunt indatoriri reciproce;
dac3
parte nu le indeplinete, i cealalta le va da uitarii1.
Argumentele reciprocitatii pot fi, de asemenea, rezultatul
transpu- nerii punctelor de vedere, transpunere care permite
recunoaterea, prin intermediul simetriei lor, a identitatii unor
anumite situatii.
Posibilitatea de a efectua astfel de transpuneri este
considerata de Piaget i, dup3 el, de unii psihiatri drept una din
aptitudinile umane primordiale2. Ea permite relativizarea
situatiilor care fusesera considerate pan3 atunci privilegiate, dac3
nu unice. Intrucat noi g3sim ciudate obiceiurile persanilor, ace$tia
din urma nu ar trebui s3 se mire de ale noastre? Obiceiurile
ridicole din t3ri utopice, descrise cu complezenta, ne determina s3
reflectam asupra acelora dintre uzajele noastre care le seam3na i
s3 le consider3m tot atat de ridicole.
S3 notam c3, sub aparenta de a face dreptate punctului de
vedere al celuilalt, aceste argumente adopta adesea punctul de
vedere al unui terj, in raport cu care s-ar stabili simetria;
intervenjia acestui terf este cea care permite eliminarea unor
factori, precum prestigiul unuia dintre interesati, capabili sS
falsifice simetria.
Adesea transpunere, care face sS fie reluatS simetria
(puneti-v3 in locul ei!), servete drept baz3 pentru ceea ce se
considers a fi aplicatie intemeiatS de regula de justitie: cel care
a fost generos cand era bogat, milostiv cand era puternic va fi, se
pare, in drept sS apeleze la generozitate i la milostenie, cand
norocul 1-a pSrSsit3.
1 ROUSSEAU, Emile, p. 18. (Ed. rom.: Moldova,
Ia$i, 1998, 54, p. 42; n.t.)
2 J. PIAGET, Le jugenienl et le raisonnement chez I'enfant, pp. 252 $i urm.; La

causalile physique chez Venfant, pp. 278-280; cf. Ch. ODIER, Les deux sources,
consdenle et inconsciente, de la vie morale, pp. 263-268.
3 Cf. Retorica pentru Herennius, cartea II, 25.

380Teluiicile argumentative

Unele reguli morale se stabilesc in functie de simetrie:


Isocrate ii lauds pe atenieni pentru cS:
Ei aveau fata de cei slabi acelea$i sentimente pe care le
pretindeau pentru ei in$i$i de la cei putemici1.
Preceptele de morals umanista, fie cS este vorba despre
enunjuri iudeo-cretine (Nu fa altuia ceea ce nu ai vrea s3 ti se
fac3 tie") sau de imperativul categoric al lui Kant (Actioneaza in
aa fel incat maxima vointei tale sS valoreze intotdeauna i ca
principiu al unei legislatii universale"), presupun cS nici
individul, nici regulile sale de actiune nu se pot atepta la
situatie privilegiatS i cS, dimpotrivS, el este guvernat de un
principiu de reciprocitate, care pare rational, pentru cS este cvasi
logic.
Acest principiu de reciprocitate, intemeiat pe simetrie de
situatii, poate servi drept argument, chiar i atunci cand situatia la
care ne referim nu este prezent a ta decat ca ipoteza. Aa se face
c3 Demostene, cand ii incita pe atenieni la actiune contra lui
Filip, ii imagineazS ceea ce Filip ar fi intreprins impotriva
acestora dacS ar fi fost in locul lor:
(...) Apoi nu v3 nav3lete oare sangele in obraz dac3 voi
nu veti indrSzni, cand vi se ofer3 ocazie prielnica, s3 face(i
lui Filip tot r3ul pe care ni 1-ar pricinui i el indatS ce ar fi
in stare?2
In alta parte, el cere atenienilor s3 ia in considerare ipoteza
in care, Eschin fiind cel care acuzS, iar Filip judecStorul, el,
Demostene, s-ar
comporta precum Eschin i 1-ar judeca pe Eschin aa cum ar
fi fost el insu$i judecat de Filip3.
Portretul diplomatului schitat de La Bruyere, al c3rui
obiectiv ar fi intotdeauna in$elatoria, corespunde unei viziuni
destul de obinuite. Dar $mecheriile descrise cu Ingaduinta nu
1 ISOCRATE, Discursuri: Panegiricul Ateuei, 81. (Ed.
rom.: In: Pagini alese din oralorii greci, Ed. Pentru
Literature, Buc., 1969, vol. I. Trad. Andrei
Marin; n.t.)
2 DEMOSTENE: t.l, Premiere Olynthienne, 24.
3 DEMOSTENE, Asupra amhasadei necredincioase, 214.

Argumentele ciwsi logice

381

sunt decat moduri de a se servi de simetrii de situajie; sarcina


diplomatului este de a-i atinge scopurile din bune motive:
argumentul reciprocitatii, dac3 nu este intotdeauna exprimat, este
unui dintre pivotii unei diplomafii care se exercita de la egal la
egal; or, tocmai acestui caz ideal ii corespunde descrierea clasica
a lui La Bruyere1.
Uneori, identificarea unor situatii rezulta din aceea c3 dou3
acte, dei distincte, au contribuit la un acela$i efect:
,,Eu, am acuzat,2 voi afi condamnat" este replica celebra a lui
Domitius Afer .
Dou3 conduite complementare, in sensul c3 ele constituie
amandoua conditie necesar3 realiz3rii unui anumit efect, pot
ocaziona utilizarea argumentului simetriei. Un exemplu de astfel
de mod de a argumenta se g3sete in demersul ministrului
Statelor Unite la Haga, in trecere prin Bruxelles in timpul
primelor s3pt3mani ale revolutiei de la 1830, cu scopul de a
obtine, de la guvernul belgian, exportul m3rfurilor apartinand
tarilor neutre i depozitate la Anvers. Pentru a fi eficienta, aceasta
autorizatie ar fi trebuit s3 fie acordata i de regele Olandei. De
aici argumentarea diplomatului american care le spune
belgienilor: ,,Dac3 voi dati autorizatia iar regele Olandei refuza,
ce prestigiu moral ar rezulta de aici pentru voi! Iar dac3 voi
refuzati autorizatia, iar regele Olandei acorda, ce prestigiu va
rezulta pentru el din aceasta!"3.
Argumentarea cvasi logica devine posibila cu condijia s3 se uite
tot ceea ce diferentiaz3 situatiile i s3 fie reduse la ceea ce le face
simetrice.
1 LA BRUYERE, Caracterele, Despre suveran sau despre carmuire,
12, pp. 295 $i urm. (Ed. rom.: Editura
pentru literatura, Buc., 1968, pp. 16-21;
n.t.)
2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. X, 79. (Ed. rom.:
Minerva,Bucureti, 1974, p. 57; n.t.)
3 Conform scrisorii ministrului W. P. Preble cStre Martin van Buren, secretar
destat, din 16 nov. 1830, reprodusa in Sophie PERELMAN, Introduction aux

382Teluiicile argumentative

Unele argumentari cvasi logice pot utiliza un alt tip de


simetrie rezultand din aceea c3 dou3 actiuni, dou3 conduite, dou3
evenimente sunt prezentate ca fiind unui inversul celuilalt.
Conchidem de aici c3 ceea ce se aplic3 unuia - mijloace necesare
pentru a-1 realiza, evaluare, natura evenimentului - se aplic3 i
celuilalt.
lata un pasaj din Pro Oppio, citat de Quintilian:
Pe cei ce nu i- putut aduce, f3r3 voia lor, in provincie,
cum i-a putut refine acolo fara voia lor?1
Panseul cunoscut al lui Pascal:
Pujine lucruri ne consoleaza pentru c3 putine ne
mahnesc2
ii trage forta din chiar persuasiunea acestei simetrii.
In acelai fel Calvin, plecand de la dogma mantuirii speciei
umane prin moartea lui Iisus Hristos, g3se$te in ea un argument
care ii permite s3 precizeze forta dogmei p3catului originar,
c3ruia sacrificiul lui Iisus trebuia s3-i combata efectele:
Ce prostii spun ins3 pelagienii in legatura cu aceasta
problema? Ca p3catul lui Adam s-a propagat prin imitare?
Oare atunci dreptatea lui Cristos ne sluje$te doar ca exemplu
care ne-a fost pus inainte pentru a-1 imita? Cine poate s3
sufere un astfel de sacrilegiu! Dac3 ins3 este mai presus de
orice controversa faptul c3 dreptatea lui Cristos, $i prin ea
viata Lui, sunt ale noastre prin comunicare, decurge imediat
de aici c3 ambele au fost pierdute in Adam doar pentru a fi
redobfindite in Cristos $i c3 pacatul i moartea s-au strecurat
prin Adam doar ca sa fie abolite prin Cristos-1.
Un anurnit uzaj al argumentului redprocitatii, pentru c3 el
duce la incompatibilitati, obliga la a reconsidera situatia in
ansamblul ei. Pascal ne va incita la aceasta, in legatura cu iezuitii:
1 QUINTILIAN, vol. II, cartea V, cap. X, 76. (Ed. rom.: Arta oratorica,
Minerva,Bucureti, 1974, p. 56; n.t.)
2 PASCAL, Bibl. de la P16iade, 175 (25), p. 869 (136 ed. Brunschvicg). (Ed.
rom.: Aion, Oradea, 1998, p. 208; n.t.)1 CALVIN, Institution de la religion chr
etienne, cart. II, cap. I, 6. (Ed. rom.: Inva- tatura religiei creatine, Cartea
Cretin3, Oradea, 2003, pp. 354-355; n.t.)

Argumentele ciwsi logice

383

Dumneata te straduieti s3 le fii favorabil, arStand c3 ei


detin ideile lor de la acei pateri care se conformeaza
principiilor evanghelice i c3 ceilalti le sunt opu$i; $i de aici
tragi concluzia c3 acele idei, largi, nu aparjin intregii
Societafi. Sunt de acord, c3ci dac3 ar fi a$a, ei n-ar tolera pe
cele care sunt atat de contrare. Dar, deoarece au i pe unii
partizani ai unei doctrine atat de libere, trebuie s3 admiji c3
spiritul Societati nu este cel al severitafii creatine; c3ci dac3
ar fi aa, n-ar tolera pe cei care sunt atat de opuji1.
Majoritatea exemplelor pe care anticii ni le dau despre
argumentarea prin contrarii conduc la generalizare care
pornete de la situatie particulars i pretinde sS se aplice
acelai tratament situajiei simetrice:
Dac3, intr-adevar, nu este drept a se ajunge la manie
impotriva celor care au f3cut un r3u, nevoit, nici nu se
cuvine a fi indatorat celui care are bunSvointa, daca acei
cineva face vreun bine fiindcS este constrans2.
GSsim un argument analog intr-un tratat din secolul al
XVIII-lea:
Cum se poate susjine ci, pe baza unei probe
satisfScStoare, Judec3- torul trebuie s3-l condamne pe cel
nevinovat c3ruia in sinea lui i-ar cunoate nevinovajia; i ci,
in absenja unor probe satisfacatoare, el nu trebuie s3-l
absolve pe Vinovat, cand chiar ji in forul lui interior ar avea
cunotinta de crima acestuia3?
Uzajul argumentului reciprocitStii stS la baza unei
generalizSri frecvente in filozofie, ca aceea care afirmS cS tot ce
se nate piere, trecSnd astfel de la na$terea unei fiinfe la
contingenta ei4. Montaigne extrage de aici lecjie de moralS:
1 PASCAL, Scrisori provinciate, Scrisoarea a V-a, p. 473. (Ed.
rom.: Mondero, Bucureti, 1998, p. 76; n.t.)
2 ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23, 1397 a,. (Ed.
Rom.: Editura IRI, Bucurejti, 2004, p. 267;
n.t.)
3 GIBERT, Jugements lies savants surles auteurs qui out traite de la
RJietorique, vol. Ill,p. 154.
4 Cf. QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II,carteaV,cap.X,
ARISTOTEL,Retorica, II, cap. 23, 1399 b, entimemaXVII.Cf.

79

?i
48:

384Teluiicile argumentative

Este nebunie la fel de mare s3 plSngem ci nu vom mai


tr3i de acum intr-o suta de ani,' ca $i s3 plangem ci nu tr3iam
acum suta de ani1.
Aceasta lecjie este ea valabila? Avem aici un abuz de
argument de simetrie? Care sunt limitele dincolo de care aplicarea
acestui argument devine inadmisibiia? Ne putem da seama cu
claritate de transgresarea lor cand uzajul acestui argument
produce un efect comic, lata una dintre rarele intamplari care au
provocat, se pare, rasul lui Kant:
La Surat, un englez deschide sticla de bere
englezeasca, care face spum3 din abundenta. Un indian,
mirandu-se, este intrebat ce g3se$te atat de ciudat in asta.
Ce m3 uimete nu este atat faptul c3 treaba aia iese din
sticla, r3spunde b3tinaul, ci c3 voi ati putut-o face s3 intre
acolo"2.
Aceasta intamplare comica amintete de pasajul din Pro
Oppio citat mai sus; ea pare a fi caricatura lui.
Laurence Sterne exploateaza intr-o maniera contient3 acest
filon, comicul de argumentare, intr-un pasaj din al s3u Tristram
Shandy:
- Dar cui i- trecut vreodata prin cap, strig3 Kysarcius, s3 se
culce cu bunic3-sa?
Tan3rul gentleman, r3spunse Yorick, despre care vorbete
Selden, care nu numai c3 s-a gandit la asta, dar i-a justificat
intenjiunea faJ3 de taic3-s3u, prin argumentul luat din legea
talionului: ,,Dac3 te culci, domnule, cu maic3-mea, spunea
baiatul, de ce nu m-a culca $i eu cu a dumitale?" Acesta este
un arginnentum commune, adaose Yorick-1.
Argumentele reciprocitatii, cum vedem in aceste exemple
comice, nu pot fi utilizate intotdeauna, c3ci identificarea
situatiilor, valabila din
punctul de vedere in care ne plas3m, poate neglija totu$i
diferente esentiale. Respingerea acestui fel de argumente va
Tehnicicarevizeaz3
prezentarea tezelor drept compatibile sau incompatibile.

1 MONTAIGNE, Eseuri, cartea I, cap. XX.,p. 105.


2 Citat dup3 Ch. LALO, Esthetique du lire,p. 159.
1

Argumentele ciwsi logice

385

rezulta din dovada asimetriei a dou3 situatii. Aristotel evidentia


deja anumite paralogisme de reciprocitate in legatura cu actiuni
suferite i executate1; altii vor ar3ta c3 exista nojiuni care nu pot
fi aplicate in mod normal decat unor anumite situatii, precum,
conform lui Ryle, nofiunea de act voluntar, pe care filosofii ar fi
extins-o in mod nejustificat de la actele reprobabile la actele
meritorii2. Adesea, vom respinge simetria pentru c3 vom atribui
uneia dintre situatii valoare exceptional: ceea ce contribuie la
ceva bun este in general mai putin apreciat decat ceea ce evita
ceva r3u.
Conditiile de aplicare a unor astfel de argumentari nu sunt
deci pur formale: ele rezulta dintr-o apreciere asupra importanjei
elementelor care deosebesc situatii considerate totui simetrice
fata de un anumit punct de vedere. Uneori, simetria de situate este
evocata in mod ironic cu singurul scop de a putea nega. Ca in
acest discurs cules de Jouhandeau:
Levy, dac3 a$ fi tiut c3 eti atat de bogat, nu te iubesc,
dar tu ai fi fost cel care te-ai fi c3s3torit cu mine, i nu
Raymond; eu te-a fi in$elat cu el pana cand te-a fi furat,
iar cand am fi putut fi fericiti impreuna f3r3 tine, te-a fi
parasit; dar totul s-a intamplat altfel: sunt sojia lui $i degeaba
ai fi mai bogat decat eti, nici pentru aur i nici pentru argint
pe Raymond al meu nu l-a inela cu tineL
54. Argumentele tranzitivitStii
Tranzitivitatea este proprietate formala a unor relajii care
permite trecerea de la afirmajia c3 aceeai relatie exista intre
termenii a i b i intre termenii b i c, la concluzia c3 ea exista
intre termenii a i c: relatiile de egalitate, de superioritate, de
incluziune, de ascendenja sunt relafii tranzitive.
Tranzitivitatea unei relafii permite demonstrate conform
legii, dar, c3nd tranzitivitatea este contestabila sau cand afirmarea
ei cere modificari, precizari, argumentul tranzitivit3fii este de
Structura cvasi logica. Aa se face c3 maxima prietenii
prietenilor notri sunt prietenii no$tri" se prezinta drept afirmafia
c3 prietenia este, pentru cel care rostete aceasta maxima,
1 ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23,1397
2 G. RYLE, The concept of mind, pp. 71-74.

a.

386Teluiicile argumentative

relatie tranzitiv3. Dac3 se ridica obiectii - bazate pe observatie,


sau pe analiza a notiunii de prietenie -, susfinatorul maximei va
putea replica intotdeauna c3 aa concepe el adev3rata prietenie,
c3 adev3rajii prieteni trebuie s3 se comporte conform acestei
maxime. ;
Aceasta ne ofer3, de altfel, un bun exemplu al diversitatii
sche- melor argumentative despre care poate fi vorba: in locul
unui transfer de tipul a R b, b R c, deci a R c, putem vedea aici un
transfer de tipul a= b, b=c, deci a=c (presupunand c3 prietenia
stabilete egalitate intre anumiti parteneri - i ins3i aceasta
egalitate poate fi conceputa nu ca relatie, ci ca apartenenta la
clas3); se poate vedea aici i un transfer de tipul a R b, R b,
deci a R (presupunand c3 prietenia este relatie tranzitiv3 i, in
plus, simetrica). Sub acest ultim aspect apare prietenia atunci
cand aceasta exclamatie este pus3 in gura unui tan3r atacat pe
rand de tatal i de unchiul lui, frati dumani, pentru c3 1-a ajutat
pe unui, apoi pe celalalt:
S3 se iubeasca unui pe celalalt! i unui, ji celalalt m-au
iubit1.
Argumentele care combina tranzitivitatea i simetria par a fi
exer- citat mare atractie asupra retorilor latini. In'aceea5i
controversa, un alt sustinator al fiului d3 ca argument:
Eu i-am facut mari servicii tatalui vostru, al amandurora,
dei varsta lui m-a impiedicat s3-l cunosc; i el imi
datoreaz3 un bine: am dat paine celor doi fii ai s3i2.
Tatal i unchiul fiind dujmani, prefer3m s3 nu ne referim
deloc la ei ca intermediari ai relatiilor de bun3voint3: argumentul
presupune dou3 relatii tranzitive i simetrice intre fiu i tat3, fiu
i unchi, relatii de aceeai natura intre tata i bunic, unchi i
bunic, pentru a incheia cu relatia de aceeai natura dintre bunic i
nepot.
1

SENECA, Controverse $i suasorii:


Controverse, cartea I, I, 7. 1., 8.
Majoritatea acestor argumente pot nu numai s3 fie
interpretate cu ajutorul a diferite scheme cvasi logice, dar pot i
s3 fie sustinute prin argumente bazate pe structure realului (spre

Argumentele ciwsi logice

387

exemplu, relatii dintre mijloc i scop, binele prietenilor notri


fiind scopul nostru, apreciem tot ceea ce-i poate ajuta). Se pare
totui c3, in prim3 instants, asistam la punerea in actiune a
schemei cvasi logice. Dac3 rationamentul cvasi logic este
contestat, numai din reflectie ar decurge, mai intai, justificare a
acestuia, iar apoi, fSrS indoiala, argumente bazate pe real i
capabile s3 sprijine aceleai afirmatii. Forja multor argumente
rezultS din aceea validitate relativS, , indoielnicS
este sustinutS de aceea tot atat de , desigur - a unor
argumente de un alt tip. incepand cu momentul in care se
expliciteazS schema cvasi logics, argumentele ajutStoare sunt
suprimate: punerea in formS, care furni- zeaz3 un aspect
constrangStor, face astfel s3 rationamentul ca fiind mai
s3rac i mai slab decat este in realitatea practicS. Vom fi tentati
s3 credem c3 valoarea sa este iluzorie, cand reducerile operate au
fost dezvSluite, dar aceasta pentru c3 argumentul a fost detaat,
prin formalizarea sa, dintre c^lelalte argumente care puteau s3-l
inlocuiascS i care sunt probabil, pentru anumiti auditori i in
anumite momente, dominante.
In exemplul de mai jos, se vede c3 interpretSrii cvasi logice i
se poate suprapune interpretare prin consecinte:
(...) in timp ce-i [ineji drept cei mai buni aliap pe cei
care au jurat c5 au acelai duman $i acelaji prieten ca ?i
voi, consideraji c3, intre oamenii politici, cei pe care ii tiji
cu certitudine devotaji dumanilor oraului sunt cei mai
demni de incredere1.
Caracterul cvasi logic este aici accentuat de trecerea,
explicits, de la relajie la alta, de la maxima dumanii
dumanilor notri sunt prietenii notri" la concluzia prietenii
dumanilor notri sunt duma- nii notri".
Argumentele bazate pe raporturile de alian(3 sau de
antagonism intre persoane i intre grupuri iau cu uurinJ3 alur3
cvasi logic3, mecanismele sociale pe care se sprijinS ele fiind
bine cunoscute i
admise de toti. E. Dupreel a incercat chiar s3 sistematizeze
ceea ce el numete logica conflictelor, formuland, tn Ieg3tur3 cu
aceasta, cinci teoreme care nu se refera, fine el sa sublinieze,
1 DEMOSTENE, Discursuri: Pentru libertatea rodienilor, 33.

388Teluiicile argumentative

decSt la probabilitati1. Aceste teoreme privesc propagarea


antagonismelor i formarea aliantelor; enuntul lor, dei prezentat
sub forma de ecuatii algebrice, ni se pare c3 tine de argumentarea
cvasi logica.
Aceste rajionamente sunt aplicate tuturor solidaritajilor i
antagonismelor i nu numai relatiilor dintre persoane i grupuri:
raporturile intre valori sunt adesea prezentate ca generand noi
relatii intre valori, f3r3 a se fi recurs la alta justificare decat
tranzitivitatea, combinata, dac3 trebuie, cu simetria.
Uzajul relatiilor tranzitive este prejios in cazurile in care este
vorba de a ordona fiinte, evenimente, confruntare directa
nu poate avea loc. Dup3 modelul unor relatii tranzitive precum
mai mare decdt, mai greu decdt, mai in tins decdt, se stabilesc
intre anumite fiinte, ale caractere nu pot fi cunoscute decat
prin intermediul manifesta- rilor lor, relatii considerate tranzitive.
Astfel, dac3 jucatorul A 1-a batut pe jucatorul i dac3 jucatorul
1-a batut pe jucatorul C, se considera c3 jucatorul A este
superior jucatorului C. S-ar putea ca, intr-o intalnire efectiv3,
jucatorul s3-l bata pe jucatorul A. Dar aceasta intalnire este
adesea imposibil de realizat; sistemul de probe eliminatorii
exclude in orice caz. Ipoteza de tranzitivitate este indispensabila
dac3 dorim s3 sc3p3m de confruntare directa a tuturor
jucatorilor. Clasamentul care rezulta din aceste relatii tranzitive
nu este, de altfel, facut posibil decat pentru c3 raJion3m asupra
persoanei, bazandu-ne pe anumite manifes- t3ri ale sale.
relatie tranzitiv3 a se hrani cu pare s3 susjina enuntul
urm3tor care tinde s3 evidentieze incompatibilitate:
S-ar putea oare ca pentru copil sa fie mai buna hrana
vegetala, iar
pentru doica cea animala? Ar fi contrazicere2.
Acest rationament este aproape comic, pentru termenul de
doica" evoca tranzitivitate, strains fSrS indoialS gandirii lui
Rousseau, care nu poate uita cS laptele doicii nu este un aliment
vegetal.
1 E. DUPREEL, Sociologie generate, pp. 140-145.
2 ROUSSEAU, Emile, pp. 35-36. (Ed. rom.:
Moldova, Ia$i, 1998, p. 61; n.t.)

Argumentele ciwsi logice

389

In sfar?it, una dintre relatiile tranzitive cele mai importante


este relatia de implicare. Practica argumentativS nu utilizeazS
toate impli- cSrile pe care le poate defini logica formalS. Dar ea
utilizeazS din plin relatia de consecinta logica. Rationamentul
silogistic este esentialmente intemeiat pe tranzitivitate. Nu este
nimic de mirare in faptul autorii antici au incercat s3 sub
forma silogistica argumentele pe care le intalneau: termenii de
entimema i de epicherenia corespund, grosso niodo,
argumentelor cvasi logice prezentate sub forma de silogism.
Aristotel califica drept entimema1, iar Quintilian drept
epicherema2 silogismul din retorica. Noi nu vorr\ intra in detaliile
terminologiei lor - ar trebui, f3ra indoiala, sa aratam influenta pe
care logica stoica a exercitat-o asupra modificarilor acesteia 3 -,
dar tinem sa insistam asupra faptului asimilarea unor
argumente cu rajionamentul formal juca, in mare, rolul de
argumente cvasi logice; de altfel, tot aa trebuie sa intelegem
incercarile juri5tilor de a-i turna rajionamentele in forma
silogistica. Studiul nostru asupra rationamentelor cvasi logice va
permite sa se vada c3 acestea sunt mult mai variate decat s-
putea crede.
Sa not3m c3 lantul silogistic, in calitate de relatie de
consecinja logica, este unui dintre lanturile tranzitive care par a
prezenta cea mai mare inclinatie pentru argumentarea cvasi
logica; dar silogismul poate recurge la relatiile de egalitate, de
raportare a partii la intreg. Relatia tranzitiva de implicare nu este
ea insai decat rezultanta altor relatii tranzitive. Se pot construi
astfel lanfuri tranzitive pe relafii de consecinta logica, ele insele
diverse: aa se intampla in mod normal cu majoritatea
rationamentelor.
Exista, totu5i, un tip de rajionament caracteristic in aceasta
pri- vinja, pe care il g3sim din abundenJS in scrierile chinezejti i
c3ruia unii autori ii dau numele de sorit (nume pe care alfii il
p3streaz3 pentru paradoxul grSmezii de grau> ocopo<;; il vom
1 ARISTOTEL, Retorica, cartea I, cap. 1,1335 a;
cartea II, cap 22,1395 b.
2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V,
cap. XIV, 14. (ed. rom.: p. 115.)
3 Cf. CICERO, Topica, 54 i urm.

390Teluiicile argumentative

numi pe unui sorit chine- zesc, pe celalalt sorit grecesc, pentru


comoditate, p3strand pentru altcidata problema raportului care le
poate uni)1. lata in acest sens un exemplu, luat din Td Hio:
Anticii, care voiau s3 fac3 in a$a fel incat inteligenfa
sS-ji indepli- neasc3 rolul ei educativ in toata fara, puneau
mai intai ordine in finutul lor; i;i reglau mai intai viafa de
familie; vrand sA-i regleze viafa de familie, i?i cultivau mai
intai propria persoan3; dorind s3-?i cultive propria persoana,
ii purificau inima; vrand s3-?i purifice inima, cdutau
sinceritatea in gandurile lor; c3utand sinceritatea in gandurile
lor, se consacrau $tiinfei perfecte; aceasta tiint3 perfecta
consta in a dobandi sensul realitatilor2.
Acest rationament este foarte strict in forma lui, in sensul
ultimul termen al fiecSrei propozitii este primul termen al
propozifiei urmStoare - in limba chinezS, ritmul indica in plus
relatiile dintre propozitii. Se aratS exista un lant posibil intre
valoarea pe propovaduim (cunoaterea lucrurilor) i
celelalte valori la care tinem. Dar trecerea de la condifie la
consecinta este bazata, in fiecare etap3, pe relatii diferite. De
aceea tranzitivitatea nu este, in ochii notri de occidentali,
decat slaba i formala.
55. Includerea partii in intreg
Relatia de includere genereaza dou grupe de argumente pe
care trebuie sa le distingem: cele care se limiteazS la a indica
aceasta includere intr-un intreg i cele care indica
1 Cf. 66: Argumentul directiei.
2 Td Hio, Prima Parte, 4. Traducere apropiata
de cea a lui J. LEGGE, The sacred books of the east,
vol. XXVIII, pp. 411-412, i The Chinese classics,
vol. 1, ed. a 2-a, pp. 357-358. Celelalte
interpretari, in special cea a lui G.
PAUTHIER, Les Sse Chou ou les quatre livres de philosophie morale et
politique de la Chine, I, pp. 21-23, p3streaza
derularea generaia a rafionamentului. Dar
comentatorii, antici i moderni, discuta
pentru a afla care este punctul s3u central.

Argumentele ciwsi logice

391

divizarea intregului in sale i relatiile dintre care


rezulta din el.
Argumentele cvasi logice ale primului grup, care se
limiteazS la a confrunta intregul cu una din pSrtile sale, nu
atribuie nici calitate particulars nici anumitor pSrti, nici
ansamblului: acesta este tratat ca asemSnStor fiecSruia dintre
pSrtile sale; nu sunt avute in vedere decat raporturile care permit
comparajie cvasi matematicS intre intreg i pSrtile sale.
Aceasta permite prezentarea unor argumentSri intemeiate pe
schema ceea ce este valabil pentru intreg este valabil pentru
parte", spre exemplu aceastS afirmafie a lui Locke:
Nimic din ceea ce nu este permis de lege intregii
Biserici nu poate deveni legal, prin nici un drept ecleziastic,
pentru nici unui dintre membrii sSi1.
Cel mai adesea, relatia intregului cu pSrtile sale este tratatS
din punct de vedere cantitativ: intregul inglobeazS partea i, in
consecintS, este mai important decat ea; adesea valoarea pSrtii va
fi consideratii proportionals cu fractiunea pe constituie in
raport cu intregul. Aa se face cS Isocrate dtilizeazS argumentul
superioritStii intregului asupra pSrtilor sale pentru a proslSvi
rolul educatorilor printilor:
Preceptorii care fac educafia persoanelor particulare nui servesc decat pe elevii lor; dar oricine i-ar impinge spre
virtute pe dascSlii maselor, ar aduce servicii, in acelai timp,
ji unora, ?i celorlalti, celor care dejin puterea, ca ?i celor care
sunt sub autoritatea lor2.
Multe rationamente filosofice, in special cele ale
rationalitilor, sunt fondate pe astfel de argumentare. Acolo se
aflS, in definitiv, ceea ce determinS superioritatea obiectivului
asupra subiectivului pentru H. Poincare:
Ceea ce numim realitate obiectivS este, in ultima
analizd, ceea ce este comun mai multor fiin|e gSnditoare, ji
ar putea fi comun tuturor3.
1 LOCKE, The second treatise of civil government and A letter concerning
toleration, p. 135.
2 ISOCRATE, Discursuri: Catre Nicocles, 8; cf. ji: Panegiricul Atenei, 2;
Archidamos, 54; Despre schimbare, 79.

392Teluiicile argumentative

Un tip de rationament bazat pe includere, frecvent utilizat,


privete raportul dintre ceea ce cuprinde i ceea ce este cuprins,
in dublul sens al cuvantului. Sub forma sa cea mai simpia, el va
consta in a-1 declara pe mincinos superior celor pe care ii i^eaia,
pentru c3 el tie c3 minte": cuno5tintele interlocutorilor s3i nu
sunt decat parte din ale sale. Sub forma mai subtila, este
schema pe utilizeaza Platon pentru a justifica superioritatea
adeptului infelepciunii asupra adeptului onorurilor ?i a adeptului
cSstigului1. In filozofie, vom avea superioritatea celui care il
intelege pe celalalt, a celui care il cunoate, il explica pe celalalt,
fara ca contrariul sa fie adevarat. Astfel, pentru Merleau-Ponty,
empirismul este a tins de un fel de cecitate mentaia, este
sistemul cel mai pufin capabil sfl epuizeze experienta
revelata, in timp ce reflectia [adicS criticismul] ii patrunde
adevflrul subordonat, punandu-l in locul ei2.
Filosoful, fata de savant, in special filosoful critic, este astfel
tentat s3 atribuie adesea superioritate care deriva din aceea ca
obiectul s3u cuprinde tiinfa, se refera la principiile care
guverneaza, in timp ce cea din urma nu constituie decat parte
din preocuparile omului. Este ceea ce implica faptul c3 reducem
tiinta sau cuno5tintele specialistului la a nu fi decat parte din
ceea ce intelegem noi inline. Multe dintre panseurile lui Pascal
despre superioritatea a ceea ce inseamna honncte homme exprima
acest punct de vedere3. Faptul presupune, intre parte i intreg, un
fel de omogenitate, pe care este suficient sa refuzam pentru a
pune la indoiaia superioritatea non-specialistului. Refuzul cere
totui un efort de argumentare destul de sporit, in timp ce schema
cvasi logica antreneaza cu uurinta valorizarea intregului, a ceea
ce confine, a ceea ce explica partea.
3 H. POINCARE, La valeur de la science. Introduction, p. 65. Cf. 16: Les faits
etles verit6s.

1 PLATON, Republicn, cartea IX, 582 6-583


2 MERLEAU-PONTY, Pheiwinenologie de In perception, p. 33.

b.

3 PASCAL, Bibl. de la Pleiade, Pensees, 39, 40, 41, 42, pp. 832-33 (34, 35,
36, 37 ed.Brunschvicg). (Ed. rom.: Editura Aion, Oradea, 1998, pp. 165-166;
n.t.)

Argumentele ciwsi logice

393

Argumentele derivate din includerea p3rtii in intreg ne


permit s3 punem problema relatiilor lor cu locurile cantitatii, pe
care le-am analizat printre premisele argumentarii. Argumentele
cvasi logice sunt intotdeauna la dispozitia noastra pentru a
justifica locurile cantitatii, dacS acestea ar fi puse in discutie. De
altfel, locurile cantitatii pot servi drept premise unei argumentari
cu aspect cvasi logic. Ceea ce face ca, in prezenta unui
rationament, sa-l putem considera cand aplicatie a unui loc al
cantitatii, cand argumentare cvasi logica.
S3 luam acest pasaj al lui Vladimir Jankelevitch:
Economia opereaza conform succesiunii a?a cum
diplomatia ope- reazfl conform coexistenjei; i cum aceasta
determine sacrificarea pflrjii intregului, a interesului local
interesului general, la fel, prin aceste modifi- c3ri temporale,
cealalta determina sacrificarea prezentului In favoarea
viitorului $i a clipei fugitive In favoarea celei mai lungi cu
putinfa durate. Pofi oare s3 dore?ti fara s3 cazi in absurd ca
pl3cerea unei clipe s3 compromita interesele superioare ale
unei intregi vieti?1
Ne-am putea intreba dacS este vorba aici despre un loc al
cantitatii sau despre un rationament cvasi logic: numai aluzia la
absurditatea unei anumite alegeri ne face sa inclinam catre
aceasta a doua ipoteza. Intr-adevar, unui loc al cantitatii i s-ar
putea Intotdeauna opune un loc al calitatii care nu ar permite ca
partea i intregul s3 fie considerate omogene; este ceea ce
noteaza acelai autor, cateva pagini mai departe, cand scrie,
pentru a marca superioritatea lui Astazi" asupra lui ,,un Maine
oarecare":
Evenimentul voluptos, prin chiar efectivitatea sa,
confine un element irational ?i qnodditativ pe care nici toate
eforturile ratiunii nu sunt capabile s3-l determine2.
Omogenitatea, eterogenitatea elementelor care sunt
comparate? Nimic, poate doar argumentare, care confrunta
locurile i ratiunile, i, probandu-le in fata unei contiinte astfel
luminate, nu ne va permite s3 decidem i s3 justificam aceastS
decizie in ochii notri i in ochii altcuiva.
1 V. JANKELEVITCH,
2 Ibid., p. 28.

Traite des vertus,

p. 18.

394Teluiicile argumentative

56. Divizarea intregului in pirtile sale


Conceptia despre i.itreg ca suma a pSrtilor sale serve?te
drept fundament unei serii de argumente pe care le putem califica
drept argumente ale diviziunii sau ale partifiei, precum entimema
lui Aristotel:
Dacfl top oamenii nedreptafesc din trei motive (intradevar, fie din cauza acestuia, fie din cauza aceluia, fie din
cauza unui altul), iar pe de alta parte, din doua motive este
imposibil, pe de alta parte, din al treilea motiv, nici ace$tia
injiji, anume adversarii nu-1 afirma1.
I se poate asocia entimema urmStoare:
Un loc provine din p3rti, ca in Topica, de pilda, ce fel de
micare este sufletul: cad el este acesta ori acela2.
De ce spune Aristotel c3 cea de-a doua entimema provine din
p3rti, in timp ce prima se obtine, dup3 el, din diviziune: la prima
vedere ele par indiscernabile. Totui, cand ne raportam la Topica,
urmand indicatiile lui Aristotel, constatam ca ultima entimema
vizeaza mai ales diviziunea genulpi in specii3:
Trebuie sa cercetam potrivit c3rei specii de mi$care se
poate mica sufletul, de exemplu, dac3 el create sau se
distruge, sau ia najtere, sau are orice alta specie de micare4.
In acest ultim exemplu ne aflam in fata unei argumentari
care, dei apropiata de argumentul diviziunii, difera totui de
acesta pentru c3 ea se sprijina intru totul pe raportul care exista
intre gen i specii: pentru a putea afirma ceva despre gen, trebuie
ca acel ceva s3 se confirme intr-una dintre specii; ceea ce nu face
parte din niciuna din specii, nu face parte din gen. Regasim un
ecou al distinctiei dintre aceste doua entimeme la Cicero, dei cu
un vocabular destul de diferit de cel al lui Aristotel, in legatura cu
1 ARISTOTEL, Retorica, cartea II, cap. 23, 1398
a,. (Ed. rom.: Editura 1RI, Bucure?ti, 2004,
p. 273; n.t.)
2 Ibiit., cartea II, cap. 23,1399 a, p. 275.
3 ARISTOTEL, Topica, cartea II, cap. 4, 111 a,.
(Ed. rom.: In: Organon, 2, Editura IR1, Bucure?
ti,1998, p. 343; n.t.)
4 Ibid., cartea II, cap. 4, 111 b.

Argumentele ciwsi logice

395

definitia prin enumerare a p3rtilor (partes) sau prin analiza


referitoare la specii (formaey. Quintilian reia i el, insistand pe
faptul c3 numSrul pSrJilor este nedeterminat, pecand cel al
formelor este determinat: nu se poate spune din cate p3rti se
compune un stat, dar se tie exists trei forme de stat, dup3
cum statul este supus puterii poporului, a catorva oameni, a unuia
singur1.
Se vede un efort constant in a distinge ceea ce - dacS
judecSm dup3 acest efort - eram inclinafi s3 confundSm. Vom
considera, in ceea ce ne privete, , in argumentul diviziunii,
p3rfile trebuie s3 poata fi numSrate de maniera exhaustivS, dar
pot fi alese dup3 cum vrem i intr-un mod foarte variat, cu
conditia s3 fie susceptibile, prin adu- narea lor, de a reconstitui un
ansamblu dat. In argumentarea prin specii, este vorba despre
diviz3ri asupra suntem de acord, care preexists
argumentarii, care par naturale, i pe care nu trebuie neapSrat s3
le enumerSm in maniera exhaustivS pentru a putea argumenta.
Argumentul prin specii, care presupune comuniune de natura
intre pSrti i ansamblu, se poate corela cu argumentele includerii
pe care learn analizat in paragraful precedent. Dar el se
transforms cel mai adesea in argument prin diviziune, c3ci sunt
luate in considerare speciile ca reconstruind prin adunarea lor
genul. De aceea il tratSm aici, in acela?i fel ca pe argumentarea
prin diviziune.
Pentru a utiliza in mod eficient argumentul diviziunii, trebuie
ca enumerarea pSrtilor s3 fie exhaustive, c3ci, ne spune
Quintilian:
(...) dacfl din ipotezele enumerate omitem una singurS indiferent care toata construcfia se ddramd i suntem luafi in ras2.
Acest sfat de prudenfS ne atrage atenfia asupra faptului cS
argumentul diviziunii nu este pur formal, cSci el pretinde
1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. X, 63. (Ed. rom.:
Minerva,Bucurejti, 1974, p. 51; n.t.)

2 Ibid., vol. II, cartea V, cap. X, 67. (Ed.


rom.: p. 53; n.t.)

396Teluiicile argumentative

cunoatere a raporturilor ^ care pSrfile le intrefin efectiv cu


intregul, in cazul particular despre care este vorba. Aceasta
tehnica de argumentare presupune, de altfel, ca acele clase
formate prin subdivizarea unui ansamblu s3 fie lipsite de
ambiguitate: or, nu este intotdeauna cazul. DacS se cautS
motivele unei crime i dacS se pune intrebarea daca ucigaul a
actionat din gelozie, din ura sau din lacomie, nu numai c3 nu
suntem siguri c3 am epuizat toate motivele actiunii, dar nu
suntem siguri c3 suntem in masura s3 r3spundem f3r3
ambiguitate la fiecare dintre intrebarile particulare pe care le
ridica acest rationament. Acesta din urm3 necesita structura
univoca i, ca s3 spunem aa, spa(ializat3 a realului, din care ar fi
excluse suprapunerile, interactiunile, flui- ditatea, care,
dimpotriva, nu sunt niciodata absente din argumentele pe care le
vom examina mai departe in capitolul consacrat rationamentelor
fondate pe structura realului.
Ce ne poate aduce argumentarea prin diviziune? In principiu,
tot ceea ce se obtine din operatiile de adunare, de scadere i din
combi- n3rile lor.
Efortul poate tinde esentialmente s3 dovedeasca existenta
intre- gului; aa stau lucrurile in inductia aristotelica i intr-o
serie de argumentari prin enumerarea p3rtilor. S3 notam in
aceasta privinta c3 aceste forme de argumentare pot face loc
figurilor: am citat un exemplu de amplificare prin acumulare, luat
de la Vico, in care enumerarea p3rtilor are ca efect creterea
prezentei1. Dup3 caz, un acelafi enunt poate fi argument prin
diviziune sau prin amplificare: pentru a dovedi cuiva, care neag3
acest lucru, c3 un ora este in intregime distrus, putem face
enumerand in mod exhaustiv cartierele avariate. Dar dac3
auditorul nu contesta faptul, sau nu cunoate oraul, aceeai
enumerare va fi figura argumentativ3 de prezenta.
In cele mai caracteristice argumente ale diviziunii, efortul
tinde s3 dovedeasca existenta sau nonexistenta uneia dintre p3rti.
Argument3ni prin excludere. Iat3 un exemplu, luat din Bergson,
in care acesta se intreaba care este forta care poate juca, in morala
1 Cf. 42: Figurile alegerii, ale prezentei
i ale comuniunii.

Argumentele ciwsi logice

397

aspiratie, rolul pe care il indeplinete presiunea grupului in


morala socia!3:
Nil mai avem nici posibilitate de oppune. C3ci in
afarii de instinct $i de obi^nuinta, doar sensibilitatea mai are
actiune directs asupra vointei1.
Aceeai schema poa,te sustine utilizarea tabelelor de
prezenta i de absents, aa cum este recomandat de Bacon i de
Mill, cu toate cS, cel mai adesea, ele trebuie sS se asocieze cu
tabelele de variatii concomitente2.
Argumentul diviziunii se aflS la baza dilemei, formS de
argument in care analizSm douS ipoteze pentru a conchide cS,
oricare ar fi cea pe alegem, ajungem la opinie, la
conduita, cu acelai efect, i aceasta pentru unui din motivele
urmStoare: sau ele conduc fiecare la un acelai rezultat, sau
conduc la douS rezultate cu aceeai valoare (in general douS
evenimente de care ne temem), sau ele antreneazS, in fiecare caz,
incompatibilitate cu regulii de care eram legati.
LuSm de la Pascal un exemplu pentru primul gen de dilemS:
Ce puteau face evreii, dujmanii lui? DacS-1 primeau, il
adevereau prin chiar primirea lor, cSci ei erau cei care-l
a$teptau pe Mesia, dacS l-au respins, l-au adeverit chiar prin
refuzul lor de a-1 recunoate-\
Pentru ca cele douS laturi ale dilemei sS ajungS la acelai
rezultat, trebuie sS admitem echivalenta mijloacelor de probS de
care trebuie sS tinem cont, cSci in primul caz ne bazSm pe
autoritatea evreilor, in cel de-al doilea pe autoritatea Scripturilor:
dar dacS cele douS autoritSti sunt echivalente, rationamentul
invers, care ar face, in ceea ce-l privete, sS functioneze ambele
solutii contra lui Mesia, nu ar fi i el admisibil? Anticii
analizaserS astfel de refutare a dilemei sub numele de
conversie*.
CS douS posibilitSJi contradictorii conduc la aceea?i
concluzie pare mai mult a rezulta dintr-o idee preconceputS in
1 BERGSON, Cele doua surse ale moraiei 5/ religiei, p. 35.
(Ed. rom.: Institutul European, Iaji, 1992,
p. 52; n.t.)
2 Cf. 76: Argumentul dublei ierarhii.

398Teluiicile argumentative

favoarea acesteia decSt din argumentarea prezentatS. Este


motivul pentru care astfel de dilema este adesea atribuitS
adversarului pentru a sugera reaua lui credinta. In controversa pe
tema autenticitapi tiarei lui Saitapharnes, de Villefosse,
suspndtor al tiarei, exclama:
Cand domnul Furtwdngler g3se$te sau crede c3 g3se$te
pe un monument antic una dintre figurile sau unui dintre
motivele tiarei, declara pe acest temei ca tiara este falsa;
cand nu g3se$te un exemplu a I aceluiaji motiv sau al
acelorai figuri (...), declara, de asemenea, ca tiara este falsa.
Este un procedeu de discutie cu totul extraordinar1.
Cea de-a doua specie de dilemS tinde sS limiteze cadrul
dezbaterii la dou3 solutii, ambele dezagreabile, dar intre care
alegerea pare a fi inevitabilS; restul argumentarii va consta in
dovada c3 solupa propusa constituie rSul cel mai mic:
i inc3 ceva sd nu v3 scape din vedere: anume c3 acum
vou3 va sta in putin|3 sa alegeti dac3 trebuie sa atacap pe
Filip la el in tard sau sa fip atacap la voi (...). Cred ca nu este
nevoie s3 vorbesc prea mult despre cdt de mare deosebire
este pentru voi intre a purta razboiul aici sau acolo2.
GSsim un exemplu comic al celei de-a treia specii de dilemd
in reflecpile pe care Sterne le atribuie jurisconsulplor din
Strasbourg in fata nasului unui strain:
Un atare nas monstruos, ziceau ei, de-ar fi fost un nas
adevdrat, ar fi fost peste putinta sa fie tolerat in societatea
civica, iar de era fal?, spre a inela societatea cu atari
m3rturii i dovezi fal$e, constituia 5i mai mare inc31care a
drepturilor ei $i prin urmare ar fi trebuit sa fie tratat cu $i
mai multa asprime.
Singura obiecpe la acestea era ca dac3 dovedeau ceva,
apoi dove- deau far3 indoiaia c3 nasul strSinului nu era nici
adevdrat, nici fal3.

1 VAYSON DE PRADENNES, Les fraudes en archeologie prehistorique, p. 533.


2 DEMOSTENE, Discursuri, Olintica tutaia, 25, 27. (Ed.
rom.: in: Pagini nlese din oratorii greci, Editura pentru
Literaturd, Bucure^ti, 1969, pp. 45-46.
Traducere de Andrei Marin; n.t.)

Argumentele ciwsi logice

399

Pentru a reduce situape la dilemS, este necesar ca cele


dou3 ramuri s3 fie prezentate ca incompatibile, pentru se
raporteaz3 la situape asupra cSreia timpul nu conteazS i care,
prin aceasta chiar, exclude posibilitatea unei schimbari. Acest
caracter static al dilemei este bine marcat in exemplele
urm3toare. Primul, pe care Retorica pentru Herennius il atribuie
unui autor laborios, este argumentarea unei fiice pe care un tata
dorea s3 separe, impotriva vointei ei, de sotul s3u:
Tu, tata, m3 tratezi cu asprime pe care nu merit. Intradevar, dac3 il consideri pe Chresphonte un om r3u, de ce mi
1-ai dat de so}? Daca, dimpotriva, el este un om de bine, de
ce m3 for}ezi, impotriva vointei mele, impotriva vointei lui,
s3 p3r3sesc un astfel de om1?
Cealalta dilem3 este cea cu care Demostene vrea s3-l
umileasc3 pe Eschin:
Cat despre mine, il voi intreba bucuros pe Eschin dac3,
in momentul
in care se intampla aceasta i in care cetatea era plina de
emulatie, de
bucurie i de elogii, el se asocia sacrificiilor i satisfac}iei
mul}imii, sau
la el acas3, sup3rat, gemand, iritat de fericirea
publica. Dac3 era
prezent ?i se f3cea remarcat in mijlocul celorlalp, nu
ac}ioneaz3 el oare
acum intr-un mod scandalos, sau mai degraba ofensator,
cand, luandu-i
martori pe zei pentru valoarea excepjionaia a actelor sale, v3
cere s3
votaji c3 nu erau exceptional, vou3, care ati jurat pe zei?
Dac3 nu era
prezent, nu merita el oare de mii de ori moartea, pentru c3
suferea
v3zand bucuria celorlalji2?

3 L. STERNE, Viata $i opiniunile lui Tristram Shandy, p. 220.


(Ed. rom.: Polirom, Iai, 2004, cartea a IVa, p. 209; n.t.)
1 Retorica pentru Herettnius, cartea II, 38.
2 DEMOSTENE, Discursuri politice: Pentru coroana, 217.

400Teluiicile argumentative

Reducerea situatiei la schema cvasi logica, care exclude


totodata nuantele i influenta schimbarii, permite incercuirea
adversarului in alternativa dilemei, din care nu va putea iei decat
dac3 mentioneaz3 schimbare sau nite nuanje, pe care trebuie
s3 le justifice de fiecare data.
intrucSt argumentul diviziunii presupune c3 totalitatea
p3rfilor reconstituie intregul, c3 situatiile avute in vedere
epuizeaz3 aria posibilului, atunci cSnd pArJrile sau posibilitafile
se limiteaza la dou3, argumentul se prezinta ca aplicafie a
terfului exclus. Ne servim de aceasta form3 de diviziune cand,
intr-o dezbatere, solujiile sunt limitate la dou3: cea a adversarului
i cea pe susjinem noi. Dup3 ce am ridiculizat teza
adversarului - creata uneori in intregime pentru nevoile cauzei ne
prevalent de cea pe care propunem ca fiind singura posibila.
tehnica intrucAtva diferita consta in a prezenta teza ca
furnizand r3spunsul la problema, toate celelalte ipoteze fiind, in
bloc, trimise in nedefinit. Doar teza pe care dezvoltam se
bucur3 de prezenta. Uneori, dup3 ce am expus-o, ne adres3m
auditorilor, intre- bandu-i dac3 au solutie mai bun3 de
prezentat. Acest apel, calificat clasic drept argument ad
iguorantiam, ii trage esenjialmente forta din urgenja, c3ci
exclude un r3gaz de reflectie: dezbaterea se circumscrie tezei
prezentate i celei care i s-ar putea opune eventual imediat.
Astfel, acest argument, pentru a fi utilizabil, ii plaseaz3 pe
interlocutori intr-un cadru limitat care il amintete pe cel al
dilemei.
Argumentele diviziunii implica toate, evident, anumite
raporturi intre p3rti care fac ca suma lor s3 fie in m3sur3 sa
reconstituie ansamblul. Aceste raporturi pot fi legate la
structur3 a realului (spre exemplu, cel dintre diferitele cartiere ale
unui ora); pot fi, de asemenea, de natura mai ales logica.
Negatia joac3 in aceasta privinta un rol esential; ea este cea care
pare c3 garanteaz3 faptul c3 diviziunea este exhaustiva. Ca in
argumentul eristic (Kunstgriff 13) pe care Schopenhauer il
expune in urm3torii termeni:
Pentru a-1 face pe adversar s3 confirme un enunj,
trebuie s3-i oferim contrariul enuntului $i s3-i d3m
posibilitatea aleag3, dar pronuntand contrariul atat de
r3spicat, incat s3 evite paradoxul ?i s3 accepte r3spunsul

Argumentele ciwsi logice

401

nostru care pare cel mai plauzibil. Spre exemplu, 1-am putea
face s3 conceada cineva trebuie s3 fac3 tot ce-i spune
p3rintele s3u; atunci intrebam: Trebuie s3 fii ascultator sau
neascultator fata de pflrinti in toate privinfele?" 1
Teza propusa drept element de contrast este formata prin
negarea celeilalte sau cel putin prin negarea unora dintre
elementele acesteia. Artificiul este evident. Dar s3 not3m c3
Pascal nu ezita s3 recomande argumentarea prin diviziune intre
cele dou3 posibilitati, care sunt constituie de propozitie i
contrara ei:
(...) totdeauna cand teorema nu se poate infelege, trebuie s3
suspendam judecata asupra ei i s3 nu neg3m, ci s3-i
examin3m partea contrarie pe care, dacS gSsim falsa cu
adevSrat, putem lua cu indrSzneala in considerate pe prima,
oricat de neinjeleasa este2.
Utilizata aa cum face Pascal, pentru a demonstra infinita
divizibi- litate a spatiului, aceasta argumentare cvasi logica este
ea ins3i bazat pe divizare exhaustiva a unui intreg dat...
astfel de argumentare este de obicei considerata ca de la
sine inteleas3. La serie:
Neputinfa in care m3 gSsesc de a dovedi c3 nu exists
Dumnezeu imi dS in vileag existenja lui3.
Pe acest tip de rationament este bazata in general, dup cum
a ar3tat E. Dupreel, notiunea de necesitate in filosofie4.
Disjunctia afirmata intre doi termeni care nu sunt in mod
formal contradictorii indic3 adesea c3 oratorul asum3, prin
aceasta, faptul c3 el identific3 una dintre ramurile alternativei cu
1 SCHOPENHAUER, Dialectica eristicii, p.414. (Ed. rom.:
Editura Art, Bucure^ti, 2007, p. 64; n.t.)
2 PASCAL, Despre spiritul geometric, p. 414. (Ed. rom.:
p. 157; n.t.)
3 LA BRUYERE, Caracterele, Despre liber-cugetatori, 13, p.
472. (Ed. rom.: Editura pentru LiteraturS,
Bucurejti, 1968,13, p. 297; n.t.)
4 E. DUPREEL, Essais pluralistes (De la n6 cessit6 ),
p. 77.

402Teluiicile argumentative

negarea celeilalte. Cand Gide, in exemplul citat mai sus1, spune


in Ieg3tur3 cu Biblia i mie i una de nopti: Este posibil s3 ne
plac3 sau s3 nu intelegem nimic", el identifica ,,s3 nu intelegem"
i ,,s3 nu ne plac3", descalificand de altfel, prin aceasta, aceasta
negativ3 a alternativei.
Iar cand H. Lefebvre serie:
Gandirea logics i $tiin(ificS este obiectivd... sau nu
este nimic. Tot astfel, ea'este universala... sau nu este nimic2,
prin identificarea intre nimic" i ,,neobiectiv3", neuniversala",
pare c3 da valoare absoluta definitiei propuse.
Aceasta identificare a ramurii negative cu ceva demn de
disprej poate fi ea ins3i realizata printr-o dilema. Locke,
opunandu-se r3zboa- ielor religioase i intoleranfei preofilor
cretini, serie:
Dac3 cineva care susfine c3 este slujitorul cuvantului lui
Dumnezeu, Propovaduitorul Evangheliei Parii, predica
contrariul, sau nu intelege sau neglijeaza indatoririle
voca}iei sale, va trebui s3 dea socoteaia intr-o zi in fa}a
Prin}ului pacii3.
astfel de dilem3 poate fi utilizata ca figura. Retorica
pentru Herennius da exemplul urmator pentru ezitare (dubitatio):
In acea vreme republica a suferit un mare prejudiciu din
cauza consulilor, sau poate trebuie spus c3 din cauza prostiei
lor, din cauza perversitatii lor sau i din cauza uneia i din a
celeilalte4?
Nu este vorba despre simpla ezitare in legatura cu
calificare; este figura de prezenta mai mult decat figura de
alegere. tim deja c3 amplificarea este perceputa ca figura atunci
cand uzeaz3 de anumite scheme argumentative5. Aici dilema se
rezolva in disjunctie nonexclusiva.
1 Cf. 32: Alegerea calificSrilor.
2 H. LEFEBVRE, A la lumiere du materialisme dialeclique, I, p. 43.
3 ]. LOCKE, The second treatise of civil government and A letter concerning
toleration,p. 136.

4 Retorica pentru Herennius, cartea IV, 40.


5 Cf. 42: Figurile alegerii, ale prezenjei
i ale comuniunii.

Argumentele ciwsi logice

403

Raportul intre cele dou3 p3rti care fornieaz3 un tot poate fi


i unui de complementaritate.
Va fi complementar unei notiuni ceea ce este indispensabil
pentru a explica, pentru a justifica, pentru a permite folosirea
acelei notiuni: este ceea ce E. Dupreel numete notiune-carja1.
Dar va fi de asemenea complementar ceea ce, ad3ugat notiunii,
reconstituie intotdeauna un tot, oricare ar fi fluctuatiile din
aplicarea acesteia. Aceste dou3 aspecte ale complementaritatii
sunt, de altfel, legate.
Episcopul Blougram arata c3 credinta i necredinta sunt
comple- mentare:
Tot ceea ce am catigat astfel prin
necredinta Este viata de indoiala
impletita cu credinta, tn locul unei
vieti de credinta impletita cu
indoiala:
Numeam alba tabla de ah, acum numim neagra 2.
afirmatie i negatia sa sunt, intr-un sens, intotdeauna
comple- mentare. Dar punand accentul pe complementaritate, se
elimin3 ideea de opozitie i de alegere indispensabila pentru a
ajunge dimpotriva la ideea c3 alegerea nu este indispensabila.
Negatiile utilizate in dileme s-ar putea, pe aceasta cale, inrudi cu
complementaritatea.
Importanta pe are maniera in care este perceput
raportul dintre p3rtile care formeaz3 un intreg este evidente in
mod deosebit in argumentele a pari i a contrario, bine
cunoscute in tradifia juridica. Ele trateaza despre aplicarea sau
despre nonaplicarea, la alta specie a aceluiai gen, a ceea ce a
fost afirmat pentru anumita specie. S3 lu3m un exemplu. lege
stipuleaza anumite dispozitii referitoare la fiii motenitori;
datorita argumentului a pari incerc3m s3 extindem aceste
1 E. DUPREEL, Esquisse d'uue philosophic des valeurs, pp. 68-69.
23 BROWNING, Poems, Bishop BlougranTs
Apology, p. 140.All we have gained then by
our unbelief Is a life of doubt diversified by
faith.
For one offaith diversified by doubt:
We called the chess-board white, - we call it black.

404Teluiicile argumentative

dispozitii la fiice; argumentul a contrario, dimpotriva, ne permite


s3 pretindem c3 ele nu se la persoanele de sex feminin. In
primul caz, legea este considerata un exemplu al unei reguli care
privete genul intreg; in cel de-al doilea, ea este conceputa ca
exceptie la regula subinteleas3 privind genul.
Argumentul a pari este perceput ca identificare;
argumentul a contrario ca divizare. Trebuie s3 not3m totui c3,
in m3sura in care identificarea a pari este afirmata ca fiind
asimilarea a dou3 specii ale unui aceluiai gen, ea creeaz3
conditii pentru argumentul a contrario: argumentul cvasi logic
suscita argumentul cvasi logic al adversarului; in m3sura in care
identificarea se face prin alte mijloace, ea risc3 mai putin s3
suscite replica prin argumentul a contrario.
Cum trebuie interpretate textele legale sau deciziile jurisprudentei? A priori, nu este posibil s3 tim acest lucru. Doar
contextul, aprecierea situafiei, determinarea scopului urm3rit de
dispozifiile legale sau de deciziile jurisprudenfiale ne vor permite
in fiecare caz s3 facem s3 prevaleze tehnica argumentativ3 sau
alta, s3 prefer3m identificarea a doua specii cu opusul lor, sau
invers. Aceasta concluzie evidentiaz3 diferenta dintre
argumentarea cvasi logica i demonstratia formala.
57. Argumentele comparatiei
Argumentarea nu ar putea merge foarte departe f3r3 a
recurge la comparatii, in care se confrunta mai multe obiecte
pentru a le evalua unui in raport cu celalalt. In acest sens,
argumentele comparatiei vor trebui s3 fie deosebite atat de
argumentele identific3rii, cat ji de rationamentul prin analogie.
Afirmand Obrajii s3i sunt roii ca nite mere", ca i
Parisul are de trei ori mai multi locuitori decat Bruxelles", 1
este mai frumos decat Adonis", noi realitati intre ele, i
aceasta intr-un fel care pare cu mult mai susceptibil de a face
dovada decat un simplu rationament de asem3nare sau de
analogie. Aceasta impresie tine de faptul c3 ideea de m3sur3 este
subiacenta in aceste enunturi, chiar dac3 orice criteriu pentru a
realiza efectiv m3surarea lipsete; prin aceasta, argumentele
comparatiei sunt cvasi logice. Ele sunt prezentate adesea ca nite
constatari de fapt, in timp ce raportul de egalitate sau de

Argumentele ciwsi logice

405

inegalitate afirmat nu constituie adesea decat pretentie a


oratorului. Astfel:
Delictul este acelai ?i dac3 furi statu!,
?i dacS faci gesturi de
marinimie contrare interesului public1
este afirmajie care leag3 de ceea ce este un delict dovedit
actiune care nu este calificata din punct de vedere legal i a c3rei
egalitate cu precedenta nu este deci prealabila argumentarii.
Ideea de m3sur3, subiacenta argumentelor comparatiei, se
traduce totui adesea prin enuntul unor anumite criterii.
Comparatiile pot avea loc prin opozitie (ceea ce este greu i
ceea ce este uor), prin ordonare (ceea ce este mai greu decat) i
prin ordonare cantitativ3 (in cazul de fa(3 cant3rirea cu ajutorul
unitatilor de m3sur3 pentru greutate)2. Cand este vorba despre
notiuni imprumutate din uzajul comun, criteriile sunt complexe in
general: descompunerea unei notiuni, aa cum este operata de
statisticieni (spre exemplu, m3surarea gradului de instructie pe
baza numarului de persoane care tiu s3 citeasc3, a numarului de
biblioteci, de publicatii etc.) constituie un efort in sensul de a face
apel la diferite elemente m3surabile. Combinatia de criterii este
realizata in diverse maniere. Astfel, la SfSntul Toma, g3sim
urmatoarea combinafie:
Intr-adev3r, fiintele inferioare sunt incapabile s3 ating3
per- fectiune completa, ele ating insa treapta mediocra de
excelenja cu ajutorul anumitor mijcari. Cele care le sunt
superioare pot dobandi perfecjiune completa datorita unui
num3r mare de mijcari. Tot superioare celor precedente sunt
cele care-ji ating perfecfiunea completa printr- mic num3r
de mi$cari, treapta cea mai inalta aparjinand celor care
poseda perfectiunea f3r3 s3 fac3 nici mi$care pentru a
dobandi3.
1 CICERO, De Onitore, cartea 11, 172.
2 HEMPEL $i OPPENHEIM, Der Typusbegriff im Lichte der neuen Logik.
3 E. GILSON, Tomismul, p. 281 (cf. Sum tlteo.. I,
77, 2, ad Resp.). (Ed. rom.: Humanitas,
Bucureti, 2002, p. 297. Trad, din franceza
de Adrian Nija. Trad, din latin3 de Lucia
Wald; n.t.)

406Teluiicile argumentative

Aceasta gradare care combina gradde de perfectiune i


mijloacele utilizate pentru a dobandi ii permite Sfantului Toma
s3-l puna pe Dumnezeu in varf, apoi ingerii, oamenii, animalele.
Aceasta constructie metafizica se sprijin3 pe analogie in care
intervine acest dublu criteriu: este vorba despre gradele de
s3n3tate, comparate tinandu-se cont de rezultatul obtinut i de
remediile necesare pentru a-1 obtine.
Criteriile intra in conflict: procedeul Sfantului Toma
stabilete, pentru fiecare palier al unuia dintre criterii, ierarhie
bazata pe cel deal doilea criteriu1, ceea ce implica in mod evident
predominant a primului asupra celui de-al doilea. i totui,
necesitatea ins3i de a-1 introduce pe cel de-al doilea arata c3
primul era recunoscut ca insuficient.
Pot fi luate in considerare combinatiile cele mai diverse; ele
nu vor reflecta niciodata complexitatea notiunilor neformalizate.
Mai mult, in multe cazuri exista proportionalitate inversa intre
criteriile chemate
s3 intre in calcul: meritul este f3cut, pentru simful comun,
din predispo- zifia innflscuta la bine i la sacrificiu: ierarhizare
a meritelor trebuie s3 aiba in vedere aceti factori incompatibili.
Imediat ce apare comparafie intre elemente neintegrate
intr-un sistem, termenii comparafiei, oricare ar fi ea,
interac[ioneaz3 unui cu celaialt i anume in dou3 moduri.
Pe de parte, nivelul absolut al termenului etalon va putea
influ- enta valoarea termenilor care apartin aceleiai serii i care
sunt comparati cu el. Acest efect este observat in perceptie; s3
notam c3 repet3rile termenilor confruntati toate aici, se
pare, la stabilirea unui nivel neutru de adaptare 2. Acelai lucru se
intampl3 f3r3 indoiala in argumentare unde termenii deja avansati
constituie un arierfond care influenteaz3 asupra noilor evalu3ri.
Pe de alta parte, confruntarea poate apropia doi termeni pe
care eram indreptatiji s3-i consider3m incomensurabili.
Comparatia dintre Dumnezeu i oameni va juca totodata in
avantajul termenului inferior $i in detrimentul termenului
1 Cf. 20: Ierarhiile.
2 Cf. H. HELSON, Adaptation-level as a basis
for quantitative theory of frames of
reference, The Psychol. Review, nov. 1948, p. 302.

Argumentele ciwsi logice

407

superior. Partizanii iubirii divine, dei dispretuiesc iubirea


terestr3, nu pot decat s3 in valoare pe aceasta din urm3
prin comparatia pe stabilesc intre cele dou3:
Dac3 [sufletul], va spune Plotin, ur3te din nou
mizeriile de aici [de jos] i se p3streaz3 neatins de cele de
aici, preg3tindu-se iara^i de drumul spre tata, resimte
bucurie". lar cei ce nu cunosc aceasta experience, sS
reflecteze, pornind de la iubirile de aici, la ce inseamna sa le
intalne5ti pe cele pe care le iube?ti cel mai tare ?i la faptul ca
aceste [obiecte] ale iubirii sunt muritoare $i vatamatoare, c3
sunt iubiri pentru ni^te simulacre ?i se schimba, pentru c3
[obiectul] iubirii nu este veritabil, nefiind nici binele nostru,
nici ceea ce c3ut3m1.
Aceasta valorizare a ceea ce este inferior este subliniata de
oratori precum Bossuet chiar pentru a obtine din ea efecte
argumentative:
(...) suveranii pioi doresc ca toata gloria lor s3 se tearg3 in
prezenta celei a lui Dumnezeu; i departe de a se ofensa de
'faptul c3 li se micjoreazS astfel puterea, ei $tiu c3 nu sunt
niciodata mai venerati ca atunci cand nu-i micjoram decat
pentru -i compara cu Dumnezeu2.
Tot astfel, este onoare pentru un poet mediocru s3 fie
declarat mult inferior unui maestru renumit: din acei moment el
intr3, chiar dac3 nu pentru a ocupa un loc la vedere, in confreria
poetilor ilutri.
Dimpotriv3, tot ceea ce se confrunta cu obiecte mult
inferioare nu poate decat s3 sufere din cauza acestei apropieri; de
aceea Plotin, dup3 ce a marcat superioritatea Celui Unic asupra
oric3rei alte realitati, dar temandu-se de devalorizarea ce rezulta
de aici pentru el, adaug3:
De asemenea, trebuie acceptat c3 el actioneaza liber, iar
cand exista alte fiinte, actul lui spre ele este neimpiedicat.

1 PLOTIN, t. VI, 2, Enueade, VI, 9, 9, p.


143. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucure$ti,
2007, pp. 426-427; n.t.)
2 BOSSUET, Sermons, t. , Stir I'ambition, p. 395.

408Teluiicile argumentative

Dar trebuie spus ca el nu se raporteaza la absolut nici una


c3ci el este ceea ce este i inaintea lor (...)1.
Pentru a descalifica pe cineva, un procedeu eficace este acela
de a-1
confrunta cu ceea ce dispretuiete, chiar i pentru a admite c3 el
este
superior. Este totui adev3rat c3 indivizii comparati fac de acum
inainte
parte dintr-un acelai grup.
Interactiunile dintre termenii unei comparatii se pot datora
perceptiei unor leg3turi reale intre ceea ce se confrunta. Dar nu
conteaza
originea lor. Ele au drept consecinta faptul c3 in comparatii, cand
evidentierea unei distante este cea vizata, este nevoie de un efort
con- / / '
stant pentru a restabili. Doar conventiile de m3sur3 precise pot
asi- gura persistenta raporturilor evocate.
Argumentele comparatiei nu ne permit totui s3 consider3m
aceste raporturi ca fiind stabilite i transpozabile. Iat3 in Ieg3tur3
cu aceasta un exemplu comic. fata frumoasa i doamn3 in
varsta ateapt3 autobuzul. Cea de-a doua refuza cu indignare
figara:
S3 fumez pe strada? A? prefera mai curand s3-l s3rut pe primul
venit.
i eu, dar, a$teptandu-l, putem trage figar32Comicul provine din faptul c3 ierarhia preferenfiala este
situata intr-o cu totul alta zon3 a sc3rii valorilor.
Alegerea unor termeni de comparatie adaptati la auditoriu
poate fi un element esenfial al eficacitatii unui argument, chiar ?i
atunci cand este vorba despre comparatie numeric precizabil3:
va fi de preferat, in anumite cazuri, s3 descriem (ar3 ca fiind de
1 PLOTIN, t. VI, 2: Enneade, VI, 8 , 8 , p.
143. (Ed. rom.: IRI, Bucurejti, 2007, pp.
376-377; n.t.)
2 Dup3 ziarul Le Soir, din 20-6-1950.

Argumentele ciwsi logice

409

nou3 ori mai mare decat Franta decat s3 descriem ca fiind tot
atat de mare pe cat jumatate din Brazilia.
Acestea sunt caracterele termenului de referin{3 care dau
aspectul particular al unei serii de argumente.
forma tipic3 de comparatie este cea care vorbete despre
pierderea care nu a fost suferita, pentru a aprecia avantajele unei
solutii adoptate. Celor care il intrebau ce catigase cu r3zboiul,
Pitt le r3spun- dea: tot ceea ce am fi pierdut f3r3 el 1. Termenul de
referinta este ipotetic dar, gratie tautologiei, i se acorda
importanta reala dei indetermi- nabila. Adesea, totui, este
necesar sa evalu3m acest termen de referinta, care va fi prezentat
in mod favorabil concluziilor argumentarii. Acelai Pitt ii critica
pe adversarii s3i care, pentru a m3sura inconvenientele
r3zboiului, descriu cu entuziasm prosperitatea pe care acesta a
f3cut-o s3 dispar3, dar pe care, la timpul ei, a aprecia
putin2. In general, tablourile varstei de aur, trecute sau viitoare,
ale paradisului pierdut sau sperat, fie c3 este vorba despre
vremurile bune de altadata, fie despre fericirea care se g3sete in
alte locuri, servesc la a descalifica vremurile i tara in care tr3im.
Dimpotriva, descrierea entu- ziasta a situatiei prezente va servi la
a elimina orice efort de ameliorare sau chiar de modificare a
acesteia; creterea relativ3 a bun3st3rii ar fi minima, pierderea
bun3st3rii ar fi considerabila. Orice persuasiune prin amenintare
va fi deci cu atat mai eficienta cu cat starea de care ne
este mai bine valorizata.
Argumentul comparatiei se poate manifesta, de asemenea,
prin utilizarea superlativului. Acesta se exprima considerand un
obiect oarecare, fie superior tuturor indivizilor dintr-o serie, fie
incomparabil i, astfel, unic in genul s3u. S3 nu uit3m c3 aceasta
ultima calificare necesita incercare prealabila de comparatie
c3reia i se recunoate imposibilitatea. A$a se face c3 unicitatea
poate rezulta ea ins3$i din superlativ dup3 cum la Leibniz
unicitatea adev3rurilor contingente este intemeiata pe principiul
celui mai bun. Aceasta tehnica permite individualizarea
1 W. PITT, Orations on the French war, p. 123 (9 dec.
1795).
2 Ibid., p. 133 (10 mai 1796).

410Teluiicile argumentative

indivizilor calificandu-i cu ajutorul superlativului, procedeu pe


fare Giraudoux nu a ezitat s3-l utilizeze frecvent1.
De altfel, judecatile care se sprijina pe superlativ sunt cu
mult mai impresionante, in parte prin aspectul lor cvasi logic,
decat judecatile mai moderate. Ele ne scutesc adesea de a arata
comparajie se refera la ceva ce are valoare: dovada sta
abundenta superlativelor in anunturile publicitare. Caracterul lor
peremptoriu ne scutete, de asemenea, mai uor de dovada.
Acuzatia de a fi comis actul cel mai infam" va fi in general
susjinuta mai putin de dovada decat aceea de a fi facut rau".
Aceasta ierarhie poate fi exprimata in afara formei comparative,
prin simpla folosire a unor notiuni precum execrabil",
miraculos". La Bruyere a notat aspectul peremptoriu al acestor
termeni2.
Superlativul poate fi sugerat i prin anumite procedee de
amplificare, precum cel pe care Quintilian ni-1 da drept exemplu:
Pe mama ta ai lovit-o; ce a putea zice mai mult? Pe mama ta
ai lovit-o! 3
Atunci cand nu mai exista nimic care, adaugat, s3 poata spori
gravitatea unei infractiuni, s3 poata sublinia importanta unui act,
nu mai este necesar s3-l cu nimic altceva pentru a i se
recu- noate preeminenta.
Uneori, efectul superlativului va fi intarit printr-o anumita
restric- tie: se pare c3 s-a procedat intr-adev3r la comparatie
efectiva, superlativul nu trebuie considerat un simplu mod de a
vorbi, ca figura de stil. Virgilius spune despre Lausus:
Cel mai frumos dintre tofi, exceptand corpul lui Turnus din
Laurentum4.
1 Cf. Y. GANDON, Le demon du style, p. 140.
2 LA BRUYERE, Oeuvres, Bibl. de la P16iade,
Caracterele, Despre societate fi despre conversafie, 19, p. 176.
(Ed. rom.: Editura pentru LiteraturS,
Bucureti, 1968, p. 238; n.t.)
3 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VIII,
cap. IV, 7. (Ed. rom.: Bucureipti,
Minerva, 1974, p. 337; n.t.)

Argumentele ciwsi logice

411

Aici superlativul nu coincide cu unicul; dimpotriva impresia


de unicitate este produsa cand nu g3sim, pentru a vorbi despre un
individ, decat pe el insufi ca termen de comparafie; se formeaza,
ca s3 spunem astfel, clasa aparte, incomparabiia. Dup3 cum
spune La ,
V... este un pictor, C... un compozitor, iar autorul lui Pyram
este un poet;
dar Mignard este Mignard, Lulli este Lulli i Corneille este
Corneille1.
Orice comparatie, vedem prin acest exemplu, este intr-un
fel descalificanta, pentru c3 ea nu tine seama de aceasta unicitate
a obiectelor incomparabile. A-ti trata fara ta, familia ta, ca tar3,
ca familie inseamna deja s3 privezi de parte din prestigiul
ei; de aici caracterul intrucatva blasfematoriu al rationalismului,
care ii interzice s3 priveasca valorile concrete in unicitatea lor.
Este motivul pentru care orice iubire, in m3sura in care ea rezulta
dintr-o comparatie care se sfar^ejte cu alegerea celui mai bun
obiect asupra c3ruia s3 se poata r3sfrange, va fi suspecta i putin
apreciata. Exista sentimente care exclud orice alegere, oricat de
flatanta poate fi ea.
Ideea ins3$i de alegere, de buna alegere, implica intotdeauna
comparatia. Totuji, expresiile referitoare la alegere arata acest dute- vino intre domeniul comparativului i cel al absolutului. Am
f3cut alegere" semnific2 adesea multumirea, dorinta de a
nu compara. Ideea c3 ceva este bun, mai ales dac3 acest ceva
exista i daca actioneaza inertia, se exprima in mod normal prin
ideea c3 este cel mai bun, c3 nu s-ar fi putut g3si ceva mai bun,
adica un superlativ. justificare implicita ar fi c3 obiectul pare
susceptibil de a sustine nenum3rate comparafii. Putem lega de
aceste afirmatii referitoare la buna alegere multe afirmatii
referitoare la cantitate (spre exemplu cutare cifr3 de afaceri
obtinuta prin cutare publicitate). Se sugereaza c2 aceasta cantitate
este superioara celor cu care ar putea fi comparata. Dimpotriva,
4 Ibid., vol. II, cartea VIII, cap. IV, 6 , p.
337 (Eneida, c3ntul VII, 649-650).
1 LA BRUYERE, Caracterele, 24, p. 118. (Ed. rom.;
Editura pentru Literatur3, Bucureti, 1968,
Desfire nicritul personal, p. 144; n.t.)

412Teluiicile argumentative

dac3 un eveniment beneficiaza de mari manjete in ziare, i s-ar


putea minimaliza importanta subliniind c3 in fiecare zi este scos
in evidenta cate un eveniment; valoarea absoluta se reduce la
valoare compara tiv3.
Aceste interpretari par a trece, in doi timpi, de la valoarea
absoluta la valoarea comparativa, sau invers. Totodata, avem aici
fructul unei analize. Dimpotriva, exista argumentari in doi timpi
care opereaza aceasta trecere in mod explicit. Blougram se
bazeaza pe aceea c3, scopul fiind ales, mijlocul trebuie s3 fie cel
mai bun posibil1. Dar aceasta comparatie, facuta in planul
mijloacelor, actioneaza asupra intregii situatii: ea vjilorizeaza, in
cazul de fata, in acelaji timp religia cea mai eficace pentru a
actiona asupra lumii i scopul ales, i anume de a actiona asupra
lumii. Vom reg3si aceste interactiuni cu ocazia studierii
argumentelor bazate pe structurile realului.
Toate aceste analize tind s3 arate cat de mult difera
argumentele comparatiei de confruntarile dintre valorile efectiv
m3surabile, al loc intr-o serie sau intr-un sistem ar fi fost
fixat data pentru totdeauna; totu?i asocierea lor cu structuri
matematice este cea care furnizeaza mare parte din forta lor
persuasiv3.
58. Argumentarea prin sacrificiu
Unui dintre argumentele comparatiei cel mai frecvent
utilizate este cel care se sprijina pe sacrificiul la care suntem
dispu$i s3 ne supunem pentru a obtine un anumit rezultat.
Aceasta argumentare sta la baza oric3rui sistem de
schimburi, fie c3 este vorba despre troc, despre vanzare, despre
contractare de servicii - dei ea nu este singura in joc in relatiile
de la vanzator la cump3rator. Dar ea nu este rezervata domeniului
economic. Alpinistul care se intreaba daca este pregatit s3 fac3
efortul necesar pentru a se c3t3ra pe un munte recurge la aceeai
forma de evaluare.
fn orice cantarire, cei doi termeni se determine unui prin
celaialt. De aceea, Sartre are dreptate s3 spuna c3 noi nu putem
niciodata ti dac3 lumea, prin obstacolele pe care ni le prezinta,
ne informeaza in legatura cu ea sau cu noi. Noi suntem cei care,
1 R. BROWNING, Poems, Bishop Blougram's Apology, p. 141.

Argumentele ciwsi logice

413

in mod liber, fix3m limitele eforturilor noastre1. Dar pentru a ne


putea baza pe acest efort, trebuie ca acesta s3 poata fi descris, sau
cunoscut altfel, intr-o maniera care, cel pufin provizoriu, s3
suficienta. Trebuie in aceasta privinja s3 ne p3zim de anumite
iluzii. Astfel distincfia lui Klages intre facultatile cantitative, care
ar fi m3surabile cand diverji indivizi, i cele mobile
care, in ceea ce le privete, s- m3sura reciproc la un acelai
individ2, distinctie fecunda probabil, nu tiebuie s3 ne fac3 s3
uit3m c3 aceasta evaluare reciproca nu este utilizabila decat cu
conditia de a ti dac3, la cutare individ un mobil dat este
considerat de intensitate normala, sau ca avand oarecare
estimare.
In argumentarea prin sacrificiu, acesta trebuie s3 fie egal cu
valoarea atribuita acelui ceva pentru care sacrificiul este
consimtit. Este argumentul de care se servejte Calvin pentru a
garanta importanta pe care protestantii - contrar catolicilor -
atribuie religiei lor:
InsS oricat ar glumi pe seama incertitudinii ei, dac3 ar
trebui s3-i pecetluiasca doctrina cu propriul sange i cu
pretul propriei viefi, s-ar vedea atunci cat conteaza ea pentru
ei. Certitudinea noastra este insa diametral opusa, c3ci nu se
teme nici de teroarea morjii, i nici de scaunul de judecata al
lui Dumnezeu3.
Indreptat impotriva catolicilor, acesta este argumentul bine
cunoscut intemeiat pe existenta preotilor marturisitori; iar absenta
sacrifi- ciului servejte la a m3sura slaba importanta acordata unui
lucru pe care pretindem, de altfel, -l vener3m.
Dac3, in argumentul sacrificiului, cantarirea este actul
individului care consimte la sacrificiu, semnificatia acestuia din
urma in ochii celui- lalt depinde de respectul pentru cel care a
efectuat cantarirea. Cand Pascal serie:
1 J.- P. SARTRE, Fiinta fi neantul, p. 569. (Ed. rom.: Ed. Paralela 45, Pitegti,
2004,p. 594; n.t.)

2 L. KLAGES, Notions fondamentales de la


cara^rologie, in Le itingnozfic du caractere, p. 16.
3 CALVIN, iuvatdtura religiei creatine, Adresa introduction catre regele
Francisc I, p. 8 . (Ed. rom.: Cartea Cretin3, Oradea, 2003, p. 114.)

414Teluiicile argumentative

Nu cred decat in istoriile ai martori s-au 13sat


sugrumafi1,
este necesar ca ace$ti martori, care servesc drept termeni de
referinta, sa se bucure de un oarecare prestigiu. Cu cat acesta este
mai mare, cu atat argumentul impresioneaza mai mult. Pauline
accentueaza acest lucru, spunand:
C3-n suflet el, murind, lasatu-i-a liimina.
Cu sangele-i au fost calaii sa ma-mproaste,
i ochiul meu deschis e i cunoaste2.
In ultima instanta, acesta va fi sacrificiul unei fiinte divine,
acela pe care il evoca Bossuet:
i, intr-adevar, cretini, Iisus Hristos, care este adevarul
insui, nu iubete mai putin adev3rul decat propriul s3u ;
dimpotriva, tocmai ca s3 pecetluiasca cu sangele s3u
adevarul cuvantului lui, a dorit s3-i sacrifice propriul corp3.
Preotii m3rturisitori pot fi umili, dar nu vor fi nici alienafi,
nici abjecfi; numarul lor mare va putea inlocui slabul prestigiu
individual, ca in legenda celor 11 000 de fecioare care insotesc
pe Sfanta Ursula. Cant3rirea care duce la sacrificiu, facuta in
deplina sinceritate, este de altfel un element susceptibil de a spori
acest prestigiu.
Totuji, daca obiectul sacrificiului este cunoscut i dac3
valoarea lui este slaba, prestigiul celor care s-au sacrificat va iei
de aici dimi- nuat, printr-un fel de 50c de intoarcere. Isocrate, in
Elogiul Elenei, glorifica prin sacrificiile pe care le-au acceptat
grecii pentru a recu- ceri4. Fenelon critica acest procedeu:
Nimic nu este demonstrat aici in mod serios, nu exista
in tot acest [elogiu] nici un adev3r al moralei: el nu apreciaza
valoarea lucrurilor decat in funcpe de pasiunile oamenilor5.
1 PASCAL, Cugetari, 397, p. 932 (593 ed.
Brunschvicg). (Ed. rom.: Ed. Aion, Oradea,
1998, p. 398.)
2 CORNEILLE, Polyeucte, actul V, sc. V. (Ed.
rom.: p. 270; n.t.)
3 BOSSUET, Sermons: Sur la parole de Dieu, p. 157.
4 ISOCRATE, Discursuri: Elogiul Elenei, 48 i urm.
5 FENELON, CEuvres, ed. Lebel, t. XXI: Dialogues sur
Veloquence, p. 75.

Argumentele ciwsi logice

415

Aceasta pentru c3 sacrificiul grecilor i se pare inutil, din


cauza inutilitajii obiectului s3u; dar tehnica dovezii nu difera cu
nimic de cea
a preotilor marturisitori, de cea utilizata de Plotin pentru a
valorize starea mistic3:
El [sufletul] nu 1-ar fi schimbat pentru nimic in lume,
nici dac3 cineva i-ar fi pus in bra]e tot cerul, pentru cfl
spunea cfl nu exista altul mai pre(ios, nici un bine mai mare
(...) Iar pe toate celelalte lucruri pe care le tndrSgise inainte:
magistraturi, sau puteri, sau bogajii, sau frumuseti, sau
tiin]e, le numete disprejuindu-le i nu le-ar fi numit daca
nu ar fi intalnit altele superioare lor? 1
Dar s3 notam c3, pentru ca valoarea celui Unic s3 se
demonstreze prin maretia sacrificiului, trebuie ca ascetismul
rezultat de aici s3 se bazeze pe apreciere pozitiva prealabila a
bunurilor acestei lumi, f3r3 de care renuntarea nu ar fi deloc
probanta. grav3 obiectie poate fi facuta totu?i argumentului
prin sacrificiu. Accentul pus de psihologia contemporan3 pe
ambivalenta sentimentelor permite formularea acesteia in termeni
extremi: cel care ii sacrific3 fiul pentru onoare nu nutrete oare
impotriva lui ur3 inconjtienta? Valoarea onoarei nu ar fi astfel
cu nimic sporita prin aceasta imolare. M3surarea prin sacrificiu le
presupune constante i inserate intr-un cadru cvasi formal
pe acele elemente care, de fapt, sunt supuse variafiilor. Dovada
este faptul c3 ideea pe care ne-o facem despre un acela$i
sacrificiu poate fi, in practic3, foarte diferita, in functie de
concluziile pe care vrem s3 le tragem in Ieg3tur3 cu el. Dac3 este
vorba despre a incredinta sau nu un post unei personalitati pe care
toti participant la dezbatere apreciaza, cei care il favorizeaz3
pe acest candidat vor putea mentiona umilinta pe care el ar
incerca-o in cazul unui e?ec; adversarii, dimpotriva, vor c3uta s3
minimalizeze inconvenientul care ar rezulta pentru candidat de
aici. Iar faptul insui de a renunta nu actioneaza oare, printr-un
fel de oc de intoarcere, pentru a modifica valoarea acelui ceva la
care se renunja? Ne afl3m intru totul in argumentarea cvasi logica
1 PLOTIN, Eimeade, VI, 7, 34, p. 8 . (Ed.
rom.: IRI, Bucure^ti, 2007, pp. 342-343.
Traducere de Vasile Rus; n.t.)

416Teluiicile argumentative

pentru c3 termenul de referinta nu constituie marime fix3, ci se


afla in interactiune constanta cu alte elemente.
Valoarea scopului care se urm3re$te prin sacrificiu se
transforms, de asemenea, in timpul actiunii, ca urmare chiar a
sacrificiilor consim- tite. Simone Weil serie, foarte corect, despre
aceasta:
(...) suferinfe prea mari In raport cu imboldurile inimii
pot Impinge cfltre atitudine sau alta; fie ca respingem
violent acel ceva caruia i-am oferit prea mult, fie cS ne
ag3)3m de el cu un fel de disperare1.
In primul caz, nu mai dorim sS ne inel3m, in viitor, i ii
indepSr- tSm pe ceilal}i de aceastS valoare dezamSgitoare; in cel
de-al doilea, mSrim scopul, in aa fel incat mSrimea sS
depSjeascS sacrificiul: ne aflSm in prezenta unui alt argument pe
care il vom analiza mai departe sub numele de argumentul
risipei2.
Argumentul sacrificiului, utilizat intr-un mod ipotetic, poate
servi la a evidentia prepil care se pune pe ceva; dar el este insotit
foarte adesea de afirmajia cS un astfel de sacrificiu, pe care am fi
gata sS-l asumSm, este fie inutil, pentru cS situafia nu-1 cere, fie
ineficient, pentru cS el nu ar permite sS se atingS scopul scontat3.
Sacrificiul inutil, care nu este purS ipotezS, ci tragic3
realitate, poate conduce la desconsiderarea celor care 1-au
indeplinit. In legSturS cu mortii cSzuti cu ocazia unei ofensive
respinse, iatS reflectia unui camarad de luptS:
(...) pe scurt, ei ne erau mai pufin simpatici; erau nite
mor(i ingrafi i care nu reuiser3. Ferrer preciza acest lucru,
spunand: cei pe care trebuie sS-i luSm de la capSt "4.
Patetismul sacrificiului inutil ii inspirS lui Bossuet efecte
sfaie- toare, in predica sa despre mila Fecioarei. Mama lui
Dumnezeu se resemna in faja sacrificiului fiului s3u, sperand in
salvarea oamenilor, dar nu poate suporta durerea pe care i-
provoacS lipsa de c3in3 a cretinilor:
1 Simone WEIL, L'enracinemenl, p. 114.
2 Cf. 65: Argumentul risipei.
3 Cf. EPICTET, Convorbiri, cartea I, 4, 27, p. 20; R. CROSSMAN, Palestine
Mission, with Speech delivered in the House of Commons, iul. 1946, p. 250.
4 J. PAULHAN, Le guerrier applique, pp. 132-133.

Argumentele ciwsi logice

417

...cand va vad vSrsand sangele fiului meu, fScand astfel


inutila indurarea lui divinS, (...).
EvaluSrii prin sacrificiul consimtit i se asociaza tehnicile de
evalu- are prin sacrificiul antrenat, a grejelii prin sanctiune,
riposta sau remujcare, a meritului prin glorie sau recompensa, a
pierderii prin regret.
Ca urmare a aspectului lor secvenfial, argumentele care se
bazeaz3 pe el se asociaza cu argumentele bazate pe structura
realului. Dar ele constituie i cantarire; i ne straduim adesea,
pentru a face mai uoara, s3 dam unuia dintre elementele care
se pun pe talerul balantei structura omogena, cu scopul de a
putea s3-i facem descriere cantita- tiv3.
Gravitatea sancfiunii determina cunoajterea celei a grejelii:
dam- narea genului uman este mai bine cunoscuta decat p3catul
originar in teologia crejtina; nenorocirile lui lov dau singure
m3sura culpabilitajii sale.
Riposta determina cunoajterea importantei unui act:
Aceasta este, i a fost dintotdeauna, caracteristicS a
Cuvantului divin, i anume cS niciodata cand el se
manifests, Satan nu se odihne$te $i nu doarme1.
Intensitatea regretului mSsoara valoarea lucrului pierdut. Am
putea g3si aplicatie curioasa a acestei argumentari in fantasmele
inmormantarii care, dup3 lui Odier, ar fi un puternic
mecanism de securizare: cel care are sentimentul abandonului ii
imagineazS propria inmormantare i ii mSsoara valoarea in
funcjie de intensitatea regretelor pe care le provoacS moartea sa2.
Argumentul cvasi logic al sacrificiului se poate aplica, de
asemenea, intregului domeniu al raporturilor dintre mijloc i
scop3, mijlocul fiind un sacrificiu, un efort, cheltuiala,
suferinta. Aspectul cvasi logic este evident mai ales atunci cand,
1 CALVIN, hwatatura religiei creftine, p. 13. (Ed. rom.:
Cartea Cretin3, Oradea, 2003, Adresa introductiva
catre regele Francisc I, pp. 126-127. Traducere de
Elena Jorj i Daniel Tomulep n.t.)
2 Ch. ODIER, L'angoisse et la pen see magique, p. 124.
3 Cf. 64: Scopurile i mijloacele.

418Teluiicile argumentative

pentru a da valoare cutarui lucru, transform3m altceva in rnijloc


apt s3 il produca i s3 il m3soare. Astfel Isocrate, in Panegiricul
Atenei:
Cred ca acest rSzboi a fost pus la cale de vreunul dintre
zei din admiratie faja de virtutea lor, pentru ca oamenii
inzestrati cu atata m3- rejie de suflet s3 nu
necunoscufi, sfarindu-i viata f3r3 glorie1.
El este foarte clar ?i cand importanta mizei este m3surata
prin raport cu desfSjurarea de forte solicitate. Paul Janson
reproeaza adversarilor s3i catolici c3 au utilizat aceasta tehnica
pentru a convinge populatiile de faptul c3 credinta lor ar fi pus3
in pericol prin votul legii jcolare din 1879.
Am obosit far3 indoiala s3-l rug3m pe Dumnezeu; am
decis s3 ne adresam sfinplor i iata-i pe tofi mobilizafi cu
scopul de a interveni pentru ca stanga sa nu voteze aceasta
lege nenorocitd2.
Argumentul foarte vechi, vejnic reluat, al dificultatii de
expresie, este i m3sura cvasi logica:
(...) Cad este tot atat de greu s3 lauzi oameni care au
intrecut virtujile altora pe cat de greu este s3 lauzi pe cei care
n-au facut nici un bine; pentru ace$tia lipsesc oratorului
faptele, pentru ceilalti cuvintele mai prejos decat
faptele3.
Toate aceste argumente nu functioneaza decat dac3 valoarea
pe care masuram nu este supusa unei alte cantariri, mai
conving3toare. Altfel, argumentul sacrificiului poate deveni
comic, precum in anecdota angajatorului care, intervievand un
candidat pentru un post, se mir3: Dumneavoastr3 cereji un
salariu foarte mare, pentru un om f3r3 experienja!" Munca este
1 ISOCRATE, Discursuri: Panegiricul Atenei, 84. (Ed.
rom.: Editura pentru Literatura, Bucureti,
1969, 84; n.t.)
2 P. JANSON, Discours parlementaires, vol. I, p. 124,
edinja Camerei Reprezen- tanfilor, 26
februarie 1880.
3 ISOCRATE, Discursuri: Panegiricul Atenei, 82.

Argumentele ciwsi logice

419

cu atSt mai grea, r3spunde candidatul, atunci cSnd nu tii cum s3


procedezi"1.
Intrucat argumentarea prin sacrificiu permite evaluarea, ca in
orice argument de comparatie, a unuia dintre termeni prin
celalalt, maniera in care se realizeaz3 confruntarea poate genera
ea ins3i argumentare interesanta.
Din Jankelevitch:
Diavolul nu-i trSgea forta decat din slabiciunea
noastra, s3 fie deci vulnerabil din cauza fortei noastre2.
Din Bossuet:
Nefericiti sunteti, daca legSturile voastre sunt atat de
puternice, incat dragostea de Dumnezeu nu le poate rupe;
nefericiti sunteti, dac3 ele sunt atat de slabe, incat nu vreji s3
le rupeti pentru dragostea de Dumnezeu3!
In primul exemplu ne marginim s3 mentionam posibila
r3stur- nare: unui dintre termeni, diavolul, este presupus a r3mane
valoare constanta. Dar la Bossuet, nici unui dintre cei doi termeni
nu este constant: diferenta dintre ei subzista, in acela$i sens, in
dou3 m3suri diferite. Folosirea verbelor a putea" i a vrea"
indica faptul c3, in primul caz, este m3surat3 forta pasiunilor, in
cel de-al doilea, slabiciunea dragostei de Dumnezeu, prin
sacrificiul a c3rui indeplinire este refuzata.
Se pare c3 m3surarea prin sacrificiu este legata adesea de
ideea unei limite mobile intre dou3 elemente. Cand acestea
formeaza tota- litate fix3, argumentul sacrificiului intalnejte
uneori argumentul diviziunii. A?a stau lucrurile atunci cand dou3
caractere sunt de aa natur3 incat, pentru a ajunge la un rezultat
dat, cantitatea unuia variazS in sens invers cantitatii celuilalt.
Sacrificiul m3soara in acest caz importanta atribuita caracterului
complementar.
Aristotel s-a servit de aceasta m3surare a unui bun, prin
sacrificiul celuilalt, in acest pasaj din Topica:

1 FUN FARE, Reader's Digest, 1949, p. 62.


2 V. JANKELEVITCH, Traite des vertus, p. 795.
3 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur Iardeur de la penitence, p. 588.

420Teluiicile argumentative

Tot a$a, daca din doua lucruri, noi tagaduim cS avem pe


unui pentru a pSrea -l avem pe celalalt, este de preferat
acel pe care vrem s3 -! avem; de exemplu, tagaduim
ca facem eforturi pentru suntem inzestrati de
natura1.
Complementaritatea se prezinta uneori drept compensate.
Aceasta presupune, de asemenea, totalitate constanta la care ne
referim. Dar ideea de compensate este mai complexa decat cea de
complementa- ritate. Ea presupune inainte de toate serie de
evalu3ri reciproce. Slabiciunea poate deveni astfel m3sura aleas3:
(...) un sim( rafinat al propriei sale slabiciuni reconfortase
i consolase in mod miraculos, c3ci c3 exista in ea
ca un semn inefabil al prezentei lui Dumnezeu (...)2.
Slabiciunea nu este valoare decat fntr-o etica compensatorie.
Dar
ea devine, de asemenea, pentru cititor, argument in favoarea
acestei
etici compensatorii. Aceasta poate deveni argument in ochii unei
tntregi
civilizatii.
/
Aceste argumente ale complementaritatii, ale compensatiei,
legate de idee de totalitate, sunt in general utilizate pentru a
promova anumita stabilitate. Montesquieu argumenteaz3 in
favoarea sistemului bicameral ar3tand c3 trebuie compensata
slaba forta numerica a oame- nilor care se disting prin natere,
bog3tii sau onoruri, crescand forta voturilor lor 3. Rationamentul
s3u nu este intemeiat nici pe ierarhie de clase, nici pe
experienta: el este intemeiat pe mentinerea unui echilibru.
Elementul compensatoriu poate deveni m3sur3 a
imperfectiunii celui pe care trebuie s3-l completeze. Astfel,
pentru Sfantul Toma, Dumnezeu introduce asem3narea sa in
lucruri. Dar
1 ARISTOTEL, Topica, cartea III, cap. 2,118 a
20 . (Ed. ro.: Editura IRI, Bucureti, 1998.)
2 G. BERNANOS, La joie, p. 35.
3 MONTESQUIEU, De I'esprit des lois, cartea XI, cap.
VI, p. 267.

Argumentele ciwsi logice

421

este evident singura specie de crealuri nu ar reui s3


exprime asemanarea cu crealorul (...). Dimpotriva, daca este
vorba despre fiin[e finite i create, va fi necesara muljime
de asemenea fiinfe pentru a exprima sub cel mai mare numir
posibil de aspecte perfecpunea simpla din care rezulta1.
i aici, s3 subliniem acest lucru, argumentul este bazat pe
tota- litate, perfecta de aceasta data, deci invariabila, fi pe care
elementul compensatoriu trebuie, in cel mai bun caz, s3 incerce
s3 reconstituie.
Elementele compensatorii pot fi uneori ambele de aceeafi
natura. Printr-un joc al compens3rii incearca Bertrand Russel,
dorind s3 lupte impotriva oric3rei violente fi recunoscand
totodata necesitatea anu- mitor constrangeri, s3 inlature
incompatibilitatea dintre aceste dou3 atitudini.
Exista probabil un scop i numai unui, pentru care
utilizarea violenjei de catre guvernare este binefacatoare, i
anume acela de a diminua dimensiunea totala a violentei in
lume2.
Gandim ca fi cum violenja, in lume, ar forma un tot la care
nici adaugare nu este legitima dac3 nu este compensata de
diminuare cel putin egala. In realitate, forta care se utilizeaza
intra in deducerea violentei viitoare, inc3 necunoscuta.
in incheiere, s3 insistam mai mult asupra faptului c3
argumentarea prin sacrificiu, ca fi cele care sunt legate de ea,
asociaza termenii confruntati fi stabilefte interactiune intre ei.
intr-una dintre scrisorile sale, Sfantul leronim i se adreseaza lui
Pammachius care, la moartea sotiei sale, fi-a imp3rtit bunurile
celor s3raci:
Ceteri mariti super tumulos conjugum spargunt violas,
rosas, lilia, floresque purpureos: et dolorem pectoris his

1 E. GILSON, Toiiiiswul, pp. 215-216 (cf. Cont. Cent.,


II, 45, ad Cum enim, Sum. Tlieol., 1,47,1, ad
Resp.). (Ed. rom.: Humanitas, Buc., 2002,
pp. 235; n.t.)
2 Bertrand RUSSEL, Political ideals, dupa S. I. HAYAKAWA, Language in
Thought and Action, p. 139.

422Teluiicile argumentative

oficiis consolantur. Pammachius noster sanctam favillam


ossaque veneranda, eleemosynae balsa mis rigat1.
Auerbach, care citeaza acest pasaj, noteaza pe buna dreptate
ca florile, care nu sunt r3spandite, parfumeaza totufi aerul.
Criticul vrea astfel s3 ne atraga atentia asupra stilului pretios al
Sfantului Ieronim2. Dar remarca lui are, dupa opinia noastra,
bataie mai generala. Ea se aplica majoritajii sacrificiilor. Chiar
dac3 nu au fost enumerate cu aceasta complezenta, florile la care
renuntam vor fi inmiresmat deja aerul. Expresia lui Auerbach,
die Blumen duften mit'V Florile eman3 un parfum placut, este
potrivita pentru a ne aminti c3, in argumentarea cvasi logica,
interactiunea termenilor este constanta.
59. Probabilit&ti
Utilizarea din ce in ce mai larga a statisticilor fi a calculului
proba- bilitatilor, in toate domeniile cercetarii ftiintifice, nu
trebuie s3 ne fac3 s3 uit3m existenta argumentarilor,
necuantificabile, bazate pe redu- cerea realului la serii sau colectii
de fiinje sau de evenimente, asem3n3- toare prin anumite aspecte
fi diferentiate prin altele. Afa face Isocrate, in pledoaria contra lui
Euthynus:
Chiar dacS Nikias (...) a putut i a vrut sa aduca
acuzatie falsa, se poate vedea cu u$urinj3 c3 el nu 1-ar fi
atacat pe Euthynus. Caci cei care vor s3 acjioneze astfel nu
incep cu prietenii lor (...). Ne putem plange? Putem alege din
toti. Inseamna oare c3 fur3m? II putem nedreptati doar pe cel
care a avut incredere in noi3.
Intrucat hazardul nu explica suficient actiunea lui Nikias,
Isocrate sugereaza c3 aici este nevoie de un alt motiv, fi anume
temeinicia acuzatiei.
1 SFANTUL IERONIM, Epistolae, cartea XVI, 5; Patrologie latine, t. XXII, col.
642. (Ceilalp sop presarf pe mormintele sotiilor lor violete, trandafiri, crini i
florirofiatice i prin aceste ritualuri ii alin3 durerea sufletului. Pammachius al
nostru stropefte cu balsamurile milei sfanta cenu3 fi venerabilele oase.)

2 E. AUERBACH, Mimesis, p. 70.


3 ISOCRATE, Discursuri: Impotriva lui Euthynus, 8 ,10.

Argumentele ciwsi logice

423

Tehnica calculului probabilitajilor ii permite in zilele noastre


lui Lecomte du Notly s3 arate, in maniera analog3, c3, data fiind
probabi- litatea foarte slaba ca pe P3mnt s3 se formeze molecule
tot atat de complexe precum moleculele proteinice necesare
viefii, este nevoie de alta ipoteza pentru a explica aparifia lor1.
Toate aceste rationamente, care par a progresa din trecut
cStre prezent, pleacS de la situatie, de la un fapt actuale, al
caracter remar- cabil il subliniaza i le sporesc
valoarea i interesul argumentativ.
Un alt grup important de argumente se refers la nojiunea de
variabilitate i la avantajele pe care le prezinta, in aceasta
privinta, un ansamblu mai Intins. De la Isocrate inc3, citam acest
argument in favoarea accesului tinerilor la deliberari:
Intrucat calitatea judecatilor noastre difera nu prin
numarul anilor notri, ci din cauza temperamentelor i a
facultapi noastre de concentrare, de ce s3 nu se fac3
obligatoriu apel la experienta a doua generatii pentru ca voi
s3 aveti posibilitatea de a alege din toate discursurile rostite
sfaturile cele mai utile2?
Tot aa, in Plmidros, Lysias insereaza, intre altele, acest
argument incercand s3 prefere pe cel care nu iubefte celui care
iubete:
(...) daca, dintre cei care iubesc, ai vrea s3-l alegi pe cel care
iube$te cel mai mult, atunci alegerea ta s-ar indrepta doar
spre mana de oameni. In schimb, daca dintre ceilalti, ai
vrea s3-l alegi pe cel mai util, vei avea de ales dintr-o mare
mul(ime. Astfel incat, po(i avea mult mai multa speranta ca
printre ace$tia multi vei avea norocul sa se afle cel care-ti
merita iubirea3.
Acest gen de argumentare ar putea fi asociat cu raporturile
dintre intreg i p3rti. Dar, in ceea ce privete p3rtile, avem aici
1 LECOMTE DU NO0Y, L'ltomme et sa destinee, pp. 37 i
urm.
2 ISOCRATE, Discursuri: Archimados, 4.
3 PLATON, Phaidros, 231 d. (Ed. rom.: In: Opere,
vol. IV, Editura
Enciclopedica,
Bucureti, 1983, p. 423; n.t.)
t i i n ( i fi c a

424Teluiicile argumentative

de-a face cu frecventele unei variabile, utilul; iar argumentul


vizeaza crejterea dispersiei acestei variabile.
Intemeiata i pe variabilitate, dar pentru a trage de aici
concluzii oarecum diferite, aceasta argumentare a lui Locke
impotriva tiraniei printilor in domeniul religios:
Daca nu exista decat un adev3r, cale pentru a ajunge
la cer, ce speranta avem c3 mai mul(i oameni vor fi condui
acolo daca ei nu au alta regula decat religia printului i sunt
obligati s3-i abandoneze lumina propriei lor raliuni? (...)
drumul cel ingust ar fi mult ingustal; singura lar3 ar trai in
adev3r (...).
Este de remarcat in acest rationament presupunerea c3,
pentru a recunoafte drumul cel bun, toti indivizii au competence
egale. Se preconizeaz3 deci renuntarea la un sistem cu certitudine
r3u, in favoarea unui sistem care va fi dup3 toate probabilitatile
mai avantajos, f3r3 s3 existe confruntare explicita.
Argumentarea cvasi logica prin probabil se evidenbaza cel
mai bine atunci cand exista evalu3ri bazate, totodata, pe
importance eveni- mentelor fi pe probabilitatea aparitiei lor, adic3
pe marimea vari- abilelor fi pe frecvenja lor, pe speranja
matematic3. Tipul lor ar fi pariul lui Pascal 1. Acest raCionament
confrunta fansele de cafbg fi de pierdere combinate cu
mizei, considerand drept cuantificabile toate elementele in
discube. S3 subliniem imediat in aceasta privinja c3, atunci cand
fac s3 intervina probabilitable, comparabile sunt supuse tuturor
interacbunilor semnalate in paragrafele precedente; introdu- cerea
probabilitacilor le confera doar dimensiune suplimentar3; c3
sacrificiul se refera la ceva pe care, in orice caz, nu avem decat
ans3 din dou3 s3-l p3stram, tot ceea ce am spus despre
argumentarea prin sacrificiu nu rezista mai pubn.
Aplicarea calculului probabilitacilor la probleme de conduita
este cel mai adesea - trebuie s-o spunem - enunjata ca dorinca.
Leibniz, reluand clasificarea lui Locke referitoare la gradele
asentimentului, ar fi vrut s3 reintemeieze arta de a discuta fi de a
disputa facand aceste grade proportionate cu gradele de
1 PASCAL, Cugetdri, 451, p. 955 (233 ed.
Brunschvicg). (Ed. rom.: pp. 248-254;

n.t.)

Argumentele ciwsi logice

425

probabilitate ale propozijiei analizate. Distincjia stabilita de c3tre


jurifti intre diferitele tipuri de probe - probe complete, probe mai
mult decat depline, probe depline comune fi altele - constituia,
dupa lui, un efort in acest sens, pe care ar trebui s3-l
condnuam1. Bentham enunja ambijii asem3n3toare, in special in
ceea ce privefte forja probanta a mSrturiilor2. Numerofi scriitori,
la ora actuala, mai ales cei care continua in mod mai mult sau mai
putin direct traditia utilitarista, recurg la rationamente de probabilitate pentru a explica ansamblul conduitei noastre 3.
Teoreticienii functiilor de decizie, la randul lor, incearca s3
formuleze problemele de alegere, in aa fel incat s3 poata fi
supuse acestui calcul. Nimic nu se opune acestui lucru, in ciuda
dificultatilor tehnice, admirabil dep3fite deja - cu condijia ca in
Ieg3tur3 cu anumita problema s3 fie date anumite criterii de
alegere, mai ales a ceea ce se considera drept rise acceptabil. De
unde faptul c3 numeroase expuneri despre aceste tehnici
matematice sunt insotite de renaf tere a ambitiilor leibniziene4.
De fapt, in orice discutie particular in care se argumenteaza
prin probabil, vom putea vedea ap3rand - afara numai dac3 nu
este vorba despre domenii ftiintifice delimitate in mod
conventional - obiecjii care incearca s3 denunte reducerile care
au trebuit s3 fie operate pentru a insera chestiunea in schema
propusa. J. Stuart Mill a subliniat deja c3 nu pe m3surare
grosiera de frecventa se bazeaz3 increderea sa in credibilitatea
unui martor. in domeniul conjecturii, aplicarea regulii de critica
istorica conform c3reia un text are fans3 cu atat mai mare de a
nu fi alterat, cu cat este separat de original de un num3r mai putin
mare de copii5, va fi temperata de tot ceea ce vom crede pe de
alta parte c3 vom anticipa in legatura cu aceste copii.
Argumentarea va da fi mai mult prilejul obiectiilor atunci cand
1 LEIBNIZ, Noi eseuri asupra intelectului omenesc, p. 455 i
urm. (Ed. rom.: Editura ALL Educational,
Bucuref ti, 2003, p. 354.)
2 BENTHAM, Opere: Tratat despre probele judiciare, cap. XVII, p. 262.
3 Cf. I. J. GOOD, Probability and the weighing of evidence.
4 Cf. in special Irwin D. J. BROSS, Design for
decision.
5 Cf. L.-E. HALKIN, Initiation a la critique historique, p. 22.

426Teluiicile argumentative

este vorba despre probleme de conduita. Aceste obiectii nu vor fi,


ele insele, desigur, niciodata con- strangatoare, ci se vor putea
desf3fura pe planuri foarte diferite.
Vom ar3ta in special c3 rationamentul prin probabilitati nu
este decat un instrument care cere, pentru a fi aplicat, serie de
acorduri prealabile. Aceasta pare -i fi sc3pat lui Leibniz atunci
cand a propus - primul, dup3 cum spune Keynes - ca speranta
matematic3 s3 fie aplicata in problemele de jurisprudent: dac3
doua persoane anumita sum3, aceasta va fi repartizata in
functie de probabilitatile drepturilor lor1. Rationamentul este
intemeiat pe anumita conceptie despre ceea ce este echitabil,
care este departe de a fi obligatoriu admisa, pentru c3 de obicei se
va acorda intreaga suma celui ale c3rui pretentii vor cel
mai bine fntemeiate. Chiar pe interventia acestui factor,
independent de calcul, atrage atentia Van Dantzig, analizand doua
probleme puse lui Pascal de cavalerul de Mere 2. In timp ce prima
ar putea fi rezolvata in totalitate datorita calculului, cea de-a doua
(care este imp3r(irea echitabila a mizei intre doi jucatori care nu
termina partida i situatie ne este furnizata) presupune
c3 ne intelegem asupra semnificatiei cuvintelor ,,imp3rtire
echitabila"; ne putem mai ales imagina c3 aceasta va fi
proportionate cu ansele jucatorilor sau i c3 cel care are ansele
cele mai mari va primi toata miza.
Pe de alta parte, vom ar3ta c3 argumentarea prin probabil
antre- neaz3 reducerea datelor - chiar i cand nu este vorba
despre cuanti- ficarea acestora - la elemente care par mai uor
comparabile: numai cu conditia substituirii notiunilor filosofice i
morale de bitie i de ran cu notiuni care par mai exacte i mai
bine determinabile, ca cele de placere i de durere, puteau spera
utilitaritii s3 intemeieze morala pe un calcul. Alte feluri de
reducere sunt posibile, dar ele se sfaresc intotdeauna cu un
monism de valori care permite, pe vreo cale oarecare, s3 fie
facute omogene elementele pe care le comparam. In acest fel
moralitii de la Port-Royal, pentru a lupta impotriva cazuisticii
probabiliste a iezuitilor - care incerca s3 scuze anumite acte
atunci cand vreo consecinta favorabila putea decurge eventual din
1 Cf. KEYNES, A treatise on probability, p. 311, nota.
2 D. VAN DANTZIG, Blaise Pascal en de betekenis der wiskundige denkwijze
voor de studie van de menselijke samenleving, p.

12 .

Argumentele ciwsi logice

427

ele au introdus ideea c3 trebuiau avute in vedere in acelai timp


binele i r3ul, ca i probabilitatea pe aveau atat unui, cat i
celalalt de a se produce1. Este aici un argument considerabil
impotriva probabilismului iezu- ijilor. Dar astfel de confruntare
a consecinjelor nu este posibila decat dac3 ele se situeaza intr-un
acelafi ordin, f3r3 de consecinja favorabila, chiar de
probabilitate infima, poate antrena decizia. Or, distinctia ordinelor
nu este distincjie care apare de la sine; ea rezulta, in general,
dintr-o argumentare. lntroducerea de catre Pascal, in pariul Sclu,
a notiunii de infinit, poate fi asimilata introducerii unei notiuni de
ordin. Ea face caftigul posibil in aa m3sur3 superior mizei, incat
nici ezitare nu poate persista; dar ea impiedica, de asemenea,
orice confruntare efectiva fi transfera toata greutatea
argumentului pe aceasta notiune de ordin.
in sfarfit, pe un plan mai tehnic, vom ar3ta c3 complexitatea
ele- mentelor de care trebuie s3 se tin3 cont poate fi impinsa din
ce in ce mai departe: m3rimea unui bun, probabilitatea de a-1
dobandi, amplitudi- nea informatiei pe care se bazeaza aceasta
probabilitate, gradul de certitudine cu care ftim c3 ceva este un
bun. Aceste elemente vor rezulta fiecare dintr-un ansamblu de
rationamente care sunt cel mai adesea de tip cvasi logic. Iar, prin
insufi faptul c3 avem de-a face cu discutie, unele dintre
elementele importante la care se refer3 ea, precum cel de realitate,
vor putea face obiectul unor modific3ri.
S3 ne amintim c3, intr-o argumentare concreta, enunturile
discursului fac ele insele obiectul unor rationamente spontane
care interfe- reaz3 cu rajionamentele enuntate. in acest caz,
rationamentele prin pro- babil, referitoare la veracitatea
oratorului, vor fi frecvente. Ele se vor putea complica, la anumiti
auditori, cu reflectii asupra fundamentului probabilitacilor care, la
randul lor, vor interfera cu argumentele enuntate.
in general, aplicarea unor rationamente bazate pe
probabilitati va avea ca efect, oricare ar fi baza teoretica pe
atribuim probabi- litatilor, pe acela de a da problemelor un
caracter empiric. Aceste rationamente cvasi logice vor putea
modifica ideea pe care ne-o facem despre anumite domenii. Dup3
1 Cf. KEYNES, A treatise on probability, p. 308.

428Teluiicile argumentative

opinia lui Cournot, filosofia probabi- lului ar fi fost intarziata de


ins3fi descoperirea calcului probabilitatilor, pentru c3 acesta se
dovedea neaplicabil filosofiei1. in orice caz, uzajul unor forme de
rationament nu poate s3 nu exercite actiune profunda asupra
conceptiei insefi despre datele care fac obiectul lui.
Argumentele bazate pe structure realului
60. Generalit&ti
In timp ce argumentele cvasi logice pretind anumita
validitate datorita aspectului lor rational, care deriv3 din raportul
lor mai mult sau mai putin strans cu anumite formule logice sau
matematice, argumentele bazate pe structure realului se servesc
de aceasta pentru a stabili solidaritate intre judecati admise fi
altele pe care incerc3m s3 le promovam. Cum se prezinta aceasta
structura? Pe ce este intemeiata credinta in existenta sa? Acestea
sunt intrebari pe care nu le presupunem puse, atata timp cat
acordurile care sustin argumentarea nu creeaza discutii.
Esentialul este ca ele s3 para suficient de sigure pentru a permite
desf3furarea argumentarii. lata un pasaj in care Bossuet se
straduiefte s3 sporeasca respectul datorat cuvantului
predicatorilor:
Templul lui Dumnezeu, creftini, are doua locuri slavite
i venerate, vreau sa spun altarul i amvonul. (...) Exista
foarte stransa legatura intre aceste doua locuri sacre, iar
faptele care se s3varfesc acolo se g3sesc intr-un raport
admirabil (...). Tocmai din cauza acestui raport admirabil
dintre altar fi amvon nu s-au temut cafiva Sfinji Parinji sa
predice credinciofilor c3 trebuie sa se apropie unui de altul
cu venerate asem3natoare (...). Nu este mai pu(in vinovat
cel ce asculta in mod neglijent cuvantul sfant decat acela
care lasa sa cada din propria lui greeala insufi trupul Fiului
lui Dumnezeu2.

1 COURNOT, Essni sur les fondements de nos comwissances et stir les


caracteres de la critique philosophique, vol. I, pp. 171-172.
2 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la parole de Dieu,

143-145.

pp.

Argumentele ciwsi logice

429

Stabilind dependent intre propovaduire fi comuniune,


Bossuet nu crede clip3 c3 prestigiul celei din urma ar putea
suferi din aceasta cauz3; el ftie, totodata, c3 auditorii sai vor
admite solidaritatea de fapt pe care el stabilefte intre altar fi
amvon fi care este intensitatea venerafiei lor pentru trupul lui
Hristos.
maniera de a evidenjia dependenja dintre diferite elemente
consta in a le prezenta drept p3rfi nedisociabile ale unui aceluiafi
intreg:
Inseamna deci c3 Evanghelia lui Iisus Hristos nu este
decal construcjie monstruoasa de adevarat i de fals, $i ca
trebuie s3 se ia din ea parte i s3 se arunce cealalta? Totus
veritas: ea este intru totul intelepciune, intru totul lumina i
intru totul adevar1.
Uneori, aceasta solidaritate este rezultatul unei vointe
umane, dar care pare de nezdruncinat; iei sau te lipsefti:
Dac3 fata iti place" spune batranul Charmides, intr-o
comedie a lui Plautus, dota pe care aduce trebuie s3-ti
placa i ea. In rest, nu vei avea ce vrei, daca nu iei ceea ce nu
vrei" 2.
in acest caz, argumentul este comic, pentru c3 dota nu pare
deloc mai putin atrSgatoare decat fata: inseamna c3, in mod
normal, solida- ritatea servete la a invinge rezistenfa, la a
antrena adeziunea la ceea ce nu vrem, pentru a obtine ceea ce
vrem.
in capitolul de fata vom analiza succesiv diferite tipuri de
argumente, clasificate dup3 structurile realului la care se aplica i
pe care le putem reg3si in uzajul comun. inseamna a spune c3 ne
abtinem de la orice pozitionare ontologica. Ceea ce ne
intereseaz3 aici nu este descriere obiectiva a realului, ci modul
in care se prezinta opiniile care il privesc; acestea pot fi, de altfel,
tratate fie drept fapte, fie drept adev3- ruri, fie drept prezumtii3.
1 Ibid.: Sur la soumission due a la parole de Jesus-Christ, p. 133.
2 PLAUTUS, Comedii: Trinummus, actul V, scena II,
vv. 1159-1160.
3 Cf. 16: Faptele i adevarurile; 17:
Prezumtiile.

430Teluiicile argumentative

Vom examina, pentru inceput, argumentele care se aplica


unor legaturi de succesiune, care unesc un fenomen cu
consecintele sau cu cauzele sale, ca i argumentele care se aplica
unor legaturi de coexistent, care unesc persoana de actele sale,
un grup de indivizi care fac parte din el i, in general, esenja
uman3 cu manifestable ei. Vom vedea, in continuare, in ce
m3sur3 legatura simbolica ce leaga simbolul de ceea ce
simbolizeaza el constituie legatura de coexistent. Vom incheia
acest capitol cu analiza unor argumente mai complexe, argumentele dublei ierarhii, ca i cele referitoare la diferente de grad
sau de ordin.
Suntem convini, s3 subliniem acest lucru, de faptul c3
diferitele tipuri de legatura enumerate nu epuizeazS bogStia
gandirii vii i de faptul c3, de la un tip de legatura la altul, exista
nuante, contaminari. Oratorul poate concepe anumita realitate
dupa diverse tipuri de legatura. Nimic nu ne garanteaza, de altfel,
c3 aceste legaturi sunt intotdeauna percepute in acelai fel de
catre orator i de catre auditoriul s3u.
In sfarit, in discursurile considerate drept realitate,
semnificatia atribuita legaturii argumentative, acelui ceva care il
justifica pe deci", va varia in functie de ceea ce spune oratorul
despre el i, de asemenea, in functie de opiniile auditoriului
referitoare la acesta. Dac3 oratorul pretinde astfel de
legatura este constrangatoare, efectul argumentativ va putea fi
intarit de acest lucru; el va putea fi totui diminuat de chiar
pretentia lui, incepand cu momentul in care auditoriul g3sete
insuficient de intemeiata i respinge.
a) LEGATURILE DE SUCCESIUNE
61. Legatura cauzall i argumentarea
Printre legaturile de succesiune, legatura cauzala joac3, f3r3
indoiala, un rol esential i ale c3rei efecte argumentative sunt tot
atat de numeroase pe cat de variate sunt. Inc3 de la inceput,
vedem c3 ea trebuie s3 permita argumentari de trei tipuri:
a) cele care incearca s3 lege unui de altul doua evenimente
succesive date, cu ajutorul unei legaturi cauzale;
b) cele care, dat fiind un eveniment, incearca s3 deceleze existenja
unei cauze care

Argumentele ciwsi logice

431

c) 1-a putut determina;


d) cele care, dat fiind un eveniment, incearca s3 pun3 in evident
efectul care trebuie s3 rezulte din el.
Dac3 armata, dotata cu un excelent serviciu de informajii,
repur- teaz3 succese, putem dori s3 deceiam cauza lor in
eficacitatea serviciului in discujie; putem, plecSnd de la succesele
sale actuale, s3 infer3m ca ea poseda un bun serviciu de
informafii; putem, de asemenea, ca pe efica- citatea acestuia din
urma sa ne baz3m increderea in succese viitoare.
Pastr3m analiza primului dintre aceste trei tipuri de
argumente pentru paragrafele in care vom examina argumentarea
prin exemple fi problemele pe care le pune rationamentul
inductiv; ne vom Iimita, pentru moment, la argumentarile care,
grade interventiei legaturii cauzale, vizeaza, pornind de la un
eveniment dat, s3 creasca sau s3 diminueze increderea in
existenta unei cauze care ar explica sau a unui efect care ar
rezulta din el. Termenul eveniment trebuie s3 fie, de altfel, luat in
sensul cel mai larg. intr-adev3r, raportul dintre un principiu fi
consecintele lui este adesea tratat drept legatura de succesiune
care face parte din structura realului.
Politistul care incearca s3-l identifice pe asasin, intr-o crim3
produsa in absenta unor martori fi a oric3rui indiciu revelator, ifi
va orienta investigatiile c3tre cei care ar avea vreun interes in
moartea victimei fi care, pe de alta parte, ar fi putut efectiv
comite crima. Se presupune c3 crima a avut nu numai cauz3,
dar fi un motiv: acuzatie bazata pe prezumtii va avea de ar3tat,
in acelafi timp, acel cum fi acel de ce al actului delictual. Cunt fi
de ce vor domina argumentarea dup3 interpretarea care se da
anumitor evenimente greu de explicat: In The Ring and the Book,
jumatate din Roma pretinde c3 Guido Franceschini dormea in
momentul plec3rii sotiei sale, pentru c3 aceasta il drogase1;
cealalta jumatate a Romei sugereaza c3 Guido simula somnul,
pentru a nu trebui s3 intervin32.
1 R. BROWNING, The Ring and the Book, p. 56.
2 Ibid., p. 97:- who knous?
Sleeping perhaps, silent for certain, (...).

432Teluiicile argumentative

Argumentarea prin cauz3 presupune, cand este vorba despre


acte omenefti, c3 acestea sunt rationale. Se va admite cu greu c3
cineva ar fi actionat intr-un anumit fel, dac3 acuzatorul nu
explic3 motivele comportamentului invocat; ar trebui chiar ca el
s3 explice de ce ar fi fost comis cutare act fi nu un altul care pare
preferabil:
In Mcdeca lui Carcinos, ne spune Aristotel, unii acuzS
pe aceasta ji-a ucis copiii, c3 cel putin ace$tia nu se v3d;
(...) dar ea pretexteazS ar fi omorat nu copiii, ci pe Iason;
cSci ar fi greijit, neintocmind aceasta fapta, daca totuji a
indeplinit ji cealalta fapta. Or, acest loc ji specie a entimernei
constituie intreaga Teclnid a lui Theodoros1.
Aceasta argumentare, pentru a fi eficienta, cere un acord
intre interlocutori, referitor la motivele actiunii i la ierarhizarea
lor.
Din cauza unor astfel de acorduri se pot derula argumentari
care vizeaz3 s3 fie indep3rtat tot ceea ce pare prea pujin probabil
a se fi produs. Cand un eveniment se impune totui ca
incontestabil, va trebui s3 fie situat intr-un cadru care
aparitia lui: cel care, la un joc de noroc, catig3 de un num3r de
ori anormal de mare, va fi banuit c3 trieaz3, ceea ce-i va face
reuita mai pujin neverosimiia. De asemenea, m3rturii
concordante vor trebui s3 g3seasc3 alta explicate decat simpla
intamplare: dac3 riscul de coluziune a fost indep3rtat, va trebui
s3 se recunoasca faptul c3 ele trimit la un eveniment constatat in
mod real.
Legatura cauzala joac3 un rol important in rationamentul
istoric care face apel la probabilitatea retrospectiva:
Orice istoric, scrie Aron dupa Weber, pentru a explica ce
a fost, se intreabS ce ar fi putut fi2.
Este vorba despre a elimina, dintr-o constructie pur teoretica,
cauza, considerata drept conditie necesar3 a producer
fenomenului, pentru a analiza modific3rile care ar rezulta din
1> ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23, XXVII, 1400
b. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucurejti, 2004,
p. 281; n.t.)
2 R. ARON, Introducere in filosofia istoriei: eseu despre timitele obiectivitafii
istorice, p. 164.

Argumentele ciwsi logice

433

aceasta eliminare. Uneori accentul este pus mai ales pe aceasta


modificare a efectului: ap3r3torul unui savant .dovedit vinovat de
spionaj va spune c3, in absenta razboiului, clientul s3u, in loc s3
se afle pe banca acuzatilor, ar fi trecut drept candidat la Premiul
Nobel1.
caricatura a argumentarii prin legatura cauzala, a dovedirii
unui eveniment prin cauza lui i invers, se intalnete intr-un
admirabil episod din cel de-al doilea Don Quijote. Vorbind despre
vrajile la care pretinde eroul a fi asistat in pe$tera Montesinos,
Sancho Panza, neincre- z3tor, strig3:
Oh! Doamne Sfinte!... Este oare posibil ca astfel de
lucruri sa se petreacS pe lume i ca vrajitorii $i vrajile sa
aiba atSta putere, incSt sa fi putut preschimba bunul simj al
stapanului meu intr-o atat de extrava- ganta nebunie2?
Comicul apare aici din antinomia dintre reflectiile asupra
cauzei plecand de la anumita interpretare a evenimentului i
considerable asupra evenimentului plecand de la anumita
interpretare a cauzei.
Cautarii cauzei ii corespunde, in alte circumstante, cea a
efectului. Argumentarea se desf3oara, in acest caz, intr-un mod
analog: eveni- mentul garanteaz3 anumite consecinte; anumite
consecinte prev3zute, daca se realizeaza, contribuie la dovedirea
existentei evenimentului care le conditioneaza.
S3 atragem, in incheiere, atentia, asupra rationamentelor
extrase din validitatea universal a principiului de cauzalitate sau a
aceluia care ii corespunde, de responsabilitate. Plecand de la
principiul c3 orice eveniment are cauz3, se argumenteaz3 in
favoarea eternitatii univer- sului, care nu ar fi inceput niciodata.
La fel, de la faptul c3 orice act este considerat drept recompense
sau pedeapsa unui act anterior, hinduii trag concluzia eternitatii
sufletului, f3r3 de care el ar fi dotat cu un al c3rui autor
responsabil nu ar fi el"3.
1 CURTIS-BENNET, ap3ratorul doctorului
Fuchs, la procesul din aprilie 1950.
2 CERVANTES, Doit Quijote de la Manclm, vol. VI, II,
cap. 1, pp. 112-113.
3 ANNAMBHATTA, Compendium des topiques, p. 46.

434Teluiicile argumentative

62. Argumentul pragmatic


Transferuri de valoare intre elemente ale lantului cauzal se
efectueaz3 mergand de la cauz3 c3tre efect, de la efect catre
cauz3. In primul caz totui, cel al relatiei pe care vom numi
descendenta, legatura dintre termeni - mai ales cand este vorba
despre persoane - este furnizata in mod normal nu de relatia
cauzala, ci de relatie de coexistenta1. Astfel, devalorizarea unei
norme, ar3tand c3 ea deriv3 dintr-un obicei primitiv, al omului,
pentru c3 el descinde din animale, valorizarea copilului, pe
motivul nobletei p3rintilor, se opereaz3 mai mult printr-o relatie
de coexistent^, prin ideea de esenta, decat printr-o relatie de
succesiune.
Noi T1 numim argument pragmatic pe acela care permite
aprecierea unui act sau a unui eveniment in functie de
consecintele sale favorabile sau defavorabile. Acest argument
joac3 un rol atat de esential in argumentare, incat unii au dorit s3
vada in el schema unica a logicii judecatilor de valoare: pentru a
aprecia un eveniment trebuie s3 ne referim la efectele sale. La
acestea se refera Locke, spre exemplu, pentru a critica puterea
spiritual a Printilor:
Nu se va putea niciodata institui sau salvgarda nici
pacea, nici securitatea, nici chiar simpla prietenie dintre
oameni, atata timp cat va prevala opinia c3 puterea este
intemeiata pe Gratie divina $i c3 religia trebuie s3 fie
propagata prin forja armelor2.
Pentru utilitariti, precum Bentham, nu exista alta maniera
satisfa- catoare de a argumenta:
Ce inseamna a da un bun moliv in materie de lege?
Inseamna a invoca binele i r3ul pe care aceasta lege tinde a
le produce (...). Ce inseamna a oferi un //s nwtiv? fnseamn3
a invoca, pentru sau contra unei legi, orice altceva decat
efectele sale, fie in bine, fie in r3u3.
1 Cf. 68 : Persoana ?i actele sale.
2 LOCKE, The second treatise of civil government and A letter concerning
toleration, p. 135.

3 BENTHAM, Opere, 1 .1:


XIII, p. 39.

Prindpiile legislafiei,

cap.

Argumentele ciwsi logice

435

Argumentul pragmatic pare a se desf3ura f3r3 mare


dificultate, c3ci transferul asupra cauzei, al valorii consecintelor,
se produce, chiar i f3r3 a fi c3utat. Totui, cel care este acuzat
c3 a comis fapta rea se poate stradui s3 rup3 legatura cauzala i
s3 arunce vinov3tia asupra altcuiva sau pe circumstance1. Dac3
reu5ete s3 se disculpe, prin chiar acest fapt, el va fi transferat
judecata defavorabila asupra a ceea ce va , in acel moment,
cauza actiunii.
Argumentul pragmatic ce permite aprecierea a ceva in
functie de consecinjele sale, prezente sau viitoare, are
importanta directa pentru actiune2. El nu cere, pentru a fi admis
de simtul comun, nici justi- ficare. Punctul de vedere opus, de
fiecare data cand este ap3rat, nece- sitS, dimpotriva,
argumentare; precum afirmatia ca adev3rul trebuie preconizat,
oricare ar fi consecinjele, pentru ca el poseda valoare absoluta,
independenta de acestea.
Consecintele, surs3 a valorii evenimentului care le
antreneaza, pot fi analizate sau pur i simplu prev3zute, sigure
sau pur i simplu ipotetice; influenza lor se va exercita asupra
conduitei, sau doar asupra judecatii. Legatura dintre cauz3 i
consecintele sale poate fi perceputa cu acuitate atat de mare,
incat un transfer emotiv imediat, neexpli- citat, se opereaz3 de la
unele la altele, in aa fel incat se crede c3 se tine la ceva pentru
propria sa valoarea, in timp ce, in realitate, consecintele sunt cele
care conteaza3.
Argumentarea prin consecinte se poate aplica, fie unor
legaturi admise in mod obinuit, verificabile sau nu, fie unor
1 CICERO, De Inventione, cartea II, 86 ; Retorica pentru
Herennius, cartea II, 26.
2 Cf. H. FEIGL, De Principiis non
disputandum?..., in Philosophical Analysis, editor Max
Black, p. 122, despre opozi(ia dintre jtislificatio
actionis, pe care numete legitiinare i jastificatio
cognitionis sau validate.
3 Cf. remarcile lui D. VAN DANTZIG in
Democracy in a world of tensions, editatS de R. MC. KEON,
p. 55.

436Teluiicile argumentative

legaturi care nu sunt cunoscute decat de singura persoana. In


acest ultim caz, argumentul pragmatic va putea fi utilizat pentru a
justifica comportamentul acestei persoane. Aa se face c3, in
cartea sa despre nevrozele de angoasa i de abandon, Odier
rezuma, dup3 cum urmeaz3, rationa- mentul celui superstitios:
DacS suntem treisprezece la mas3, dac3 aprind trei
jigSri cu un singur baj de chibrit, ei bine! Sunt nelini$tit ?i
nu mai sunt bun de nimic... Daca, dimpotriva, solicit s3 nu
fim decat doisprezece sau refuz sa aprind cea de-a treia
tigarS, atunci sunt linitit i imi redobandesc toate
capacitate. Deci aceasta solicitare i acest refuz sunt legitime
i rationale. Intr-un cuvat: ele sunt logice, iar eu sunt logic
cu mine insumi1.
Din momentul in care legatura fapt-couseciiita este
constatata, argumentarea este valabila, oricare ar fi temeiul
legaturii insei. S3 remarc3m faptul c3 cel superstitios ii face
rationaia conduita, rationalizarea constand in invocarea unor argumente care pot fi
admise de interlocutor. Superstitiosul va fi justificat dacS
interlocutorul . noate utilitatea unei conduite care il scutete
pe autorul ei de 0 suferintS sau de deficients psihicS. In general,
argumentul pragmatic nu se poate desf3ura decat plecand de la
acordul asupra valorii consecintelor. argumentare, bazata cel
mai adesea pe alte tehnici, va fi chematS in ajutor, atunci cand se
va pune problema discutarii, in caz de contestare, a importanfei
consecinjelor invocate.
Argumentul pragmatic nu se limiteazS la a transfera
calitate datS a consecintei asupra cauzei. El permite trecerea de la
un ordin de valori la un altul, trecerea de la valoare inerenta
fructelor la valoare inerenta copacului, concluzia privind
superioritatea unei conduite pornind de la utilitatea consecinjelor
ei. Argumentul pragmatic poate aprecia, de asemenea, i in acest
caz pare el cel mai interesant din punct de vedere filosofic,
consecintele bune ale unei teze ca dovada a adevSrului ei. lata, la
Calvin, un exemplu al acestui mod de a rationa, in legatura cu
raporturile liberului arbitru cu Gratia divin3:

1 Ch. ODIER, L'angoisse et la pensee inagiqne, p. 121.

Argumentele ciwsi logice

437

Pentru ca adev3rul acestei intrebari s3 ne fie $i mai clar,


voi prezenta numaidecat un scop catre care trebuie s3 se
orienteze intreaga demonstrate. Cea mai bun3 cale de a evita
eroarea va fi aceea de a lua in considerare primejdiile care-1
ameninfa pe om din ambele parti1.
utilizare caracteristica argumentului pragmatic consta in a
propune succesul drept criteriu de obiectivitate, de validitate;
pentru multe filosofii i religii, fericirea se prezinta drept ultima
justificare a teoriilor lor, drept semnul unei conformitSti cu
realul, al unui acord cu ordinea universal. Stoicismul nu ezita s3
se serveascS de un astfel de argument. Chiar i filosofii
existenfialiste, care se pretind antirajionaliste, se decid s3 vada in
eecul unei existence semnul evident al caracterului sSu non
autentic". Teatrul contemporan insists bucuros asupra acestei
idei2. Acelai argument servete in tradifiile cele mai diverse,
incepand cu cea pentru care cea mai bun3 cauza se recunoate in
trimful paladinului s3u, pan3 la realismul hegelian care sanctificS
istoria, c0 nferindu-i rolul de ulb.m judecStor. AceastS prismS face
cS realitatea devine gaj al valorii, cS ceea ce s-a putut nate,
dezvolta, supravietui se prezintS drept reuit3, drept promisiune
de viitor succes, drept dovadS de rafionalitate i de obiectivitate.
Argumentul pragmatic este dat adesea drept simplS
cantSrire a ceva cu ajutorul consecinfelor sale. Dar este foarte
greu sS reunim intr-un fascicol toate consecinfele unui eveniment
iar, pe de altS parte, sS deter- min3m partea care revine unui
eveniment unic in realizarea efectului.
Pentru ca transferul de valoare sS se opereze in mod clar,
vom incerca sS arStSm cS un anumit eveniment este conditia
necesarS i suficientS a altuia. Iat3 un exemplu de astfel de
argumentare; ea tinde sS deprecieze bunurile terestre, deci
perisabile:
Te doare c3 ai pierdut una sau alta? Nu cSuta deci sS pierzi; cSd a
1 CALVIN, fnvdfdtura rcligiei creftine, cartea II, cap.
II, 1. (Ed. rom.: Editura Cartea Cretin3,
Oradea, 2003, p. 362; n.t.)
2 Cf. G. MARCEL, Un homme de Dieu; C.-A. PUGET, La peine capitate.

438Teluiicile argumentative

dori sS dobandejti ceea ce nu se poate pSstra inseamnS a


cSuta sS pierzi3.
Totui, in afara cazurilor in care cauza i efectul pot fi
considerate drept definitie reciprocS - avem atunci de-a face cu
argumentare cvasi logicS - evenimentul de apreciat nu va fi decat
cauzS partialS, sau conditie necesarS. Pentru a putea transfera
asupra lui intreaga greutate a efectului, vor trebui diminuate
importanta i influenta cau- zelor complementare, considerandule ocazii, pretexte, cauze aparente.
Pe de altS parte, cand este vorba despre transferarea valorii
unui efect asupra cauzei, panS la ce verigS a lantului cauzal ne
putem intoarce? Quintilian constatS cS:
Cine alege astfel cauzele, se poate intoarce in trecut panS unde
vrea2.
Dar, cu cat ne intoarcem mai mult, cu atat refuzul
adversarului va fi mai uor. Imputand consecintele unei cauze
prea indepSrtate, riscSm sS distrugem orice posibilitate de
transfer.
altS complicatie a argumentului pragmatic rezultS din obligatia
in care ne gSsim, de a tine cont de un mare numSr de consecinte,
bune
sau rele. Existenta unor consecinte divergente f3cea obiectul
esential in Techne a lui Callippus, ne spune Aristotel, care retine
exemplul urm3tor:
Ca educatia este urmata de faptul de a fi invidiat este un
r3u, iar c3 este urmata de faptul de a fi injelept este un bine3.
Mijloc sigur de a intretine controversa, aceasta cant3rire a
conse- cintelor favorabile i defavorabile pare a g3si solutie in
3 GUIGUES LE CHARTREUX, Meditaciones, cap. II,
Patrol. Inline, t. CL111, col. 610 b, citat in E.
GILSON, L'esprit de la philosophie medievale, p. 268.
2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea V, cap. X, 84. (Ed. rom.:
Minerva,Bucureti, 1974, p. 58.).

3 ARISTOTEL, Retorica, II, cap. 23, XIII, 1399


a,. (Ed. rom.: Editura IRI, Bucurejti, 2004,
p. 275; n.t.)

Argumentele ciwsi logice

439

calculul utili- tarist. Dar unei astfel de filosofii i-au fost opuse
obiectii de principiu.
Adversarii argumentului pragmatic vor revendica dreptul de
a alege, dintre consecinte, pe cele pe care le vor retine ca fiind
demne de a fi luate in considerare, dat fiind obiectul dezbaterii.
Mai mult, argumentul pragmatic este critical de c3tre partizanii
unei concepjii abso- lutiste sau formaliste a valorilor, $i mai ales
a moralei. Acetia vor reproa argumentului pragmatic reducerea
sferei activit3tii morale sau religioase la un numitor comun
utilitar, f3cand s3 disparS astfel tocmai ce este specific in
notiunile de datorie, de greeal3 sau de p3cat. Montaigne noteaz3
in Ieg3tur3 cu aceasta:
(...) caci aceasta spusa se indreptajejte tocmai fiindca nu
trebuie s3 judeci chibzuiala dup3 intampl3ri. Cartaginezii
pedepseau sfaturile proaste ale c3pitanilor lor $i dac3 fusese
norocoasa izbutirea, manandu-i la bine. Poporul roman
adesea nu a tngaduit triumf la mari ji rodnice biruinfi, fiindca
purtarea capeteniei nu fusese pe m3sura norocului s3u1.
Aceste reflectii, opuse argumentului pragmatic, presupun c3
valorile morale sau religioase nu sunt discutate, c3 regulile
adev3rului i ale falsului, ale binelui i ale r3ului, ale oportunului
i ale inoportunului, sunt recunoscute pe de alt3 parte,
independent de consecintele lor, sau cel pujin de consecintele lor
actuale i imediate.
S. Weil este indignat3 de faptul c3 mai'multe argumente in
favoarea cretinismului sunt de genul publicitate pentru pilule
Pink" i de tipul inainte de folosire-dup3 folosire". Ele constau
in a spune:
Vedeji cat de mediocri erau oamenii fnainte de
Hristos... 2
Dar argumentul este el oare r3u, pentru cS reuete intr-un
domeniu comercial? Nici Calvin i nici Pascal nu erau deloc
impotriva ]ui. Iar Leibniz, ca precursor neateptat al
1 MONTAIGNE, Eseuri, cartea III, cap. VIII,
pp. 904-905. (Ed. rom.: Editura tiin(ifica,
Bucureti, 1971, vol. II, p. 500; n.t.)
2 S. WEEIL, L'eiiraciiieiiieut, p. 213.

440Teluiicile argumentative

pragmatismului, nu ezit3 sS judece procedeele de argumentare


insei in functie de consecintele lor:
Or acest adevSr al imaterialitSpi Sufletului este, fSrS
indoiala, important. CSd este infinit mai avantajos pentru
religie i pentru morals, mai ales in momentul in care ne
aflSm, sS arStSm cS sufletele sunt in mod natural
nemuritoare i cS ar fi un miracol sS nu fie, decat sS sustinS
cS sufletele noastre trebuie sS moarS in mod natural, dar cS
el nu va muri in virtutea unei grajii miraculoase, intemeiatS
doar in simpla promisiune a lui Dumnezeu. De asemenea, se
tie de mult timp cS aceia care au vrut sS distrugS religia
naturals ?i sS reducS totul la cea revelatS, ca ji cum rajiunea
nu ne-ar invSta nimic, au fost considered suspecti, ceea ce nu
s-a intamplat intotdeauna fSrS motiv1.
63. Legatura cauzala ca raport al unui fapt cu consecinta
lui sau al unui mijloc cu un scop
Un acelai eveniment va fi interpretat, i valorizat, in mod
diferit, conform ideii, deliberate sau involuntare, pe care ne-o
formSm despre natura consecinfelor sale. Tipetele nou-nSscutului
atrag atentia mamei sale, dar la un moment dat ele devin un
mijloc in vederea acestui efect; de semnificatia pe care mama
va da acestor tipetelor va depinde foarte adesea reactia ei. Intr-o
manierS generals, faptul de a considera sau nu conduits drept
un mijloc in vederea unui scop poate antrena consecinjele cele
mai importante i poate constitui deci, din acest motiv, obiectul
esential al unei argumentSri. Conform felului in care este
conceputS succesiunea cauzalS, sub aspectul relatiei faptconsecintS" sau mijloc-scop", accentul este pus cand pe primul,
cand pe al doilea dintre cei doi termeni: dacS vrem sS
minimalizSm un efect, este suficient sS-1 prezentSm ca
consecintS; dacS vrem sS-i mSrim importanta, trebuie s3-l
prezentam ca un scop. Nu conteazS dac3 valorizarea se datoreazS
faptului c3, in primul caz, opunem unicitatea faptului pluralitatii
consecintelor sale, in cel de-al doilea, unicitatea scopului
1 LEIBNIZ, Oeuvres, ed. Gerhardt, vol. V, pp.
60-61. (Ed. rom.:ALL Educational, Bucureti,
2003, p. 17.)

Argumentele ciwsi logice

441

multiplicitatii mijloacelor. in orice caz, aceastS analiza autorizeazS dublS critica impotriva argumentului pragmatic: ea arata
c3 valoarea consecintelor nu este marime fix3, iar pe de alta
parte, ea pare a da dreptate celor care insista pe descalificarea pe
care antre- neazS utilizarea acestui argument pentru tot ceea ce,
din acest moment, apare in mod unic ca mij(oc in vederea
obtinerii unor rezultate.
Distingerea scopurilor i a consecintelor permite sS nu se
poata imputa unui autor decat unele dintre efectele actelor sale.
Astfel justifica Sfantul Toma existenta rSului in univers:
Forma principals pe care Dumnezeu i-o propune in
mod manifest in lucrurile create este binele ordinii
universale. Dar ordinea universului cere, iar noi tim deja
acest lucru, ca unele dintre lucruri s3 fie deficiente. Aadar,
Dumnezeu este cauza alterSrii i a lipsei din toate lucrurile,
dar numai ca consecinta a faptului c3 vrea sa determine
binele ordinii universale, iar acest lucru ca prin accident... In
rezumat, efectul cauzei secunde deficiente poate s3 fie
imputat cauzei prime, pura de orice lipsa, cat privete faptul
c3 un asemenea efect confine fiinja i perfecfiune, dar nu cat
privejte rSul i defectuosul pe care il confine1.
Ironia consta uneori in a inversa interpretarea unui aceluiai
eveniment:
Locuitorii din Taracco, povestete Quintilian, 1-au
anunfat pe August ca pe altarul inchinat lui a rSsSrit un
palmier: Se vede cat de des aprindefi focul pe el", le-a
replicat August2.
Augustus interpreteaza faptele nu ca pe un semn miraculos,
ci ca consecinja a unei neglijenje.
La un acelai fapt care are mai multe consecinje, se
intamplS ca acestea s3 se infrunte i cele nedorite sS ajungS sS
prevaleze asupra scopurilor dezirabile ale unei conduite, care
1 E. GILSON, Tomismul, p. 223 (cf. Sum. Ttteol., I,
49, 2, ad Resp.). (Ed. rom.: Humanitas, Buc.,
2002, p. 242; n.t.)
2 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VI,
cap. Ill, 77. (Ed. rom.: Minerva,
Bucureti, 1974, p. 179; n.t.)

442Teluiicile argumentative

poate de stang3- cie comica. lata intamplare care ii


starnete lui Kant rasul:
Un motenitor bogat i-a platit cu generozitate oamenii
ca sa triti la funeraliile defunctului s3u tata. Dar iata
c3 aceti derbedei, cu cat ii plate$ti mai mult ca s3 fie triti,
cu atat sunt mai veseli1!
Paulhan analizeaz3 ca previziune a trecutului" 2 expresii
precum criminal pentru suta de franci", care rezulta din
transfoiTnarea schemei fapt-consecinja" in schema mijlocscop". Constat3in caracterul deva- lorizant, i ocant, al acestei
transformari. Dar aceeai transformare pare mai putin ocant3
cand este vorba de a integra in scopurile unei actiuni multe dintre
consecintele sale importante, dei involuntare. Este cazul, in
special, cand un r3zboi antreneaz3 consecinte ce depaesc
previziunile i cand, ulterior, se afirma c3 tara luase armele cu
scopul de a-i existenta.
Pentru a sustine interpretare fapt-consecinta impotriva unei
interpretari mijloc-scop, vor fi utilizate diverse tehnici. Se va
ar3ta, spre exemplu, c3 evenimentul survenit nu putea fi un scop,
dat fiind interesul mic pe care il prezenta in cazul de fata i c3 nu
s-a prea discutat despre el, despre avantajele care s-au tras din el,
sau se va ar3ta c3 faptul care trebuia s3-l antreneze nu era un
mijloc, intrucat era deja consecinta a unui fapt determinat. Aa
se face c3 A. Smith, pentru a dovedi c3 diviziunea muncii nu a
fost dorita de oameni ca mijloc in vederea unor anumite scopuri,
prezinta drept consecinta gustului pe care il au acetia pentru
schimbul de bunuri3.
Transformarea unui fapt in mijloc distruge adesea efectele
fericite pe care le putea antrena el: este descalificat sub numele de
procedeu". Am citatin alta parte acest pasaj din Proust care
ilustreaz3 afirmatia noastr3:
Tot astfel, daca un barbat ar regreta ca nu este invitat
indeajuns in societatea inalta, nu i-a spune s3 fac3 i>mai
1 Citat dupa Ch. LALO,

Esthetique du rire,

p. 159.

2 J. PAULHAN, Entretien sur des fails divers, p. 54; cf., despre acest subject,
M.-J.LEFEBVE, jean Paulhan, pp. 91 i urm.

3 A. SMITH, The wealth of nations, p. 13.

Argumentele ciwsi logice

443

multe vizite, sa aiba tr3sur3 i cai fumo$i, ci l-a sfatui s3


nu r3spund3 nici unei invitatii, s3 tr3iasc3 incbis in camera
lui, sa nu lase pe nimeni s3 intre aici, $i atunci lumea ar face
coadd in fa)a uii sale. Sau mai curand nu i-a spune asta.
Cdci modul acesta sigur de a fi cdutat nu reu^ejte decat ca
acela de a te face iubit, adicd dacd nu l-ai adoptat anume
pentru asta, ci, de exemplu, dacd nu-ti pdrdse^ti niciodata
camera pentru cd eti grav bolnav sau crezi cd e^ti, sau
pentru cd tii inchisd in casd amantd pe preferi
vizitelor (...)>.
Pentru a inldtura acuzatia de procedeu, trebuie furnizatd
explicate mai bund pentru conduitd: se va spune cd ea este
consecinja unui fapt independent de vointd, sau mijloc in vederea
unui alt scop decat cel care este in discutie. Astfel, cultul
spontaneitdjii in artd, sau prezentarea artei ca mijloc cu scopuri
sociale sau religioase sunt moduri variate de a ardta cd tehnicile
artistului nu constituie procedee, acuzatie care a discreditat
retorica in secolul al XIX-lea1.
Cand un act, al cdrui scop este totui dovedit, produce
consecinje ce nu pot fi neglijate i care sunt ceea ce ii intereseazd
mai ales pe terti, acetia pot sd nu vadd in actul in cauzd decat un
mijloc in vederea acestor consecinte. Ne amintim, in Cesar al lui
Pagnol, cum il indepdr- teazd medicul de patul lui Panisse pe
preotul care aduce mirul:
(...) Iar muncitorul de la tramvaie, cel care avusese
piciorul tdiat de remorca lui? Dupd transfuzia de sange, avea
mutrd acceptabild. Dar ai venit tu: n-a durat mult! Cand tea vdzut, s-a crezut mort i a murit pentru cd s-a crezut mort...
Atunci permite-mi sd-ti spun cd rolul tdu nu este acela de ami omori bolnavii. Omor eu destui singur, i fdrd s-o fac in
mod expres2.
Acest decroaj intre un act i scopul lui normal, in favoarea
conse- cintelor sale, poate deveni atat de obinuit, incat legdtura
veche trece in arierplan. Vandtoarea care avea drept scop pe acela
de a se cduta hrand a devenit inainte de toate mijloc Tn vederea
menjinerii unor deosebiri sociale3.
1 Cf. 96: Retorica drept procedeu.
2 PAGNOL, Cesar, p. 60.

444Teluiicile argumentative

DacS un scop antreneazS el insui anumite consecinte


ulterioare, acestea vor putea fi luate drept scop veritabil.
ridiculizare a agentului va putea rezulta de aici, cand cele dou3
faze ale evenimentelor se dis- trug una pe cealalta, ca in acest
pasaj din Cicero:
Nedreptatea ta mi-a adus nu un exil mizerabil, ci intoarcere
glorioasfl1.
Numeroase autiteze ar fi de acest tip.
64. Scopurile i mijloacele
Logica valorilor, in primele sale elaborSri, a presupus
distinctie neta intre scopuri i mijloace, scopurile ultime
corespunzand unor valori absolute. Dar, in practica, exista
interactiune intre scopurile urmarite i mijloacele actionate
pentru a le realiza. Scopurile se constituie, se precizeaza i se
transforma, pe parcursul evolutiei situatiei din care fac parte
mijloacele disponibile i acceptate; unele mijloace pot fi
identificate unor scopuri, i pot chiar deveni scopuri, lasand in
umbra, in nedeterminat, in posibil, acel ceva c3ruia i-ar putea ele
servi.
Tehnicile moderne ale publicitatii i ale propagandei au
exploatat pan3 la extrem plasticitatea naturii umane care permite
s3 se dezvolte noi necesitati, s3 fac3 s3 dispara sau sa transforme
necesitati vechi. Aceste schimbari confirma faptul cS r3man
invariabile i universale numai scopurile enuntate intr-o maniera
generala i imprecisa, iar prin examinarea mijloacelor se
realizeaza adesea elucidarea scopului2.
Unele scopuri apar ca dezirabile, pentru c3 mijloacele de a le
realiza sunt create sau devin uor accesibile.
3 R. AMY,

pp. 106 i urm. (Rev. de


1954, n 1, pp. 166 i urm.).
1 CICERO, Paradoxa stoicorum, IV, 29.
2 Cf. W. BARNES, Ethics without
Propositions, Aristotelian Society, Supp. Vol. XXII,
p. 16.
I'lnst. de Social.,

Hommes et betes,

Argumentele ciwsi logice

445

Pentru -i atrage pe pacatoi la penitenta, Bossuet insista


asupra faptului c3 Dumnezeu le ofera mijlocul de a se salva:
(...) el [Dumnezeu] nu le refuza nimic 1 din ceea
ce le este necesar. Ei au nevoie de trei lucruri: de iertarea
divina, de puterea divina, de rabdarea divina (...) >.
Unele scopuri par cu atat mai de dorit, cu cat sunt mai uor
de realizat. De aceea este util de arStat c3 dac3, pan3 in prezent,
nu s-au obtinut succese este pentru c3 au fost ignorate mijloacele
cele bune, sau pentru c3 s-a neglijat folosirea lor. S3 not3m, in
Ieg3tur3 cu aceasta, c3 imposibilul i dificilul sau opusele lor,
posibilul i facilul, nu privesc intotdeauna imposibilitatea i
dificultatea tehnice, ci i morale, ceea ce se opune unor exigente,
ceea ce ar antrena sacrificii pe care nu am fi dispui s3 ni le
asumSm. Aceste dou3 puncte de vedere, pe care este util s3 le
distingem, nu sunt, aa cum au arStat analizele lui Sartre 1,
independente unui fata de celalalt.
In unele cazuri, mijlocul poate deveni un scop care va fi
urmarit pentru el insui. Goblot da in legatura cu aceasta un bun
exemplu luat din viata sentimental:
Iubim deja atunci cand ghicim in fiinta iubita sursa de
incantSri inepuizabile, nedeterminate, necunoscute... Atunci
fiinta iubita este inca un mijloc, un mijloc unic i imposibil
de inlocuit catre scopuri nenu- m3rate i nedeterminate (...).
Iubim cu adev3rat, ne iubim prietenul pentru el insufi, a5a
cum avarul ii iubete ^urul, cand, scopul incetand s3 fie
urmarit, mijlocul este cel care a devenit scop, cand valoarea
fiintei iubite, din relative, a devenit absoluta2.
In viata sociala, cel mai adesea, acordul asupra unui mijloc,
apt s3 realizeze scopuri divergente i care nu sunt apreciate in
mod egal de catre tofi, este cel care duce la detaarea acestui
mijloc de scopurile -i confera valoarea i la constituirea lui
intr-un scop independent3. Este, de altfel, cea mai buna tehnica
pentru a idealiza acest acord, aceea de a vedea in el un acord
privind scopuri, adica privind ceea ce pare esenjial. A insista
1 J.-P. SARTRE, Fiinta neantul, pp. 531 i urm.,
562 i urm.
2 E. GOBLOT, La logique des jugements de vaieur, pp. 55-56.
3 Cf. Ch. L. STEVENSON, Ethics and Language, p. 193.

446Teluiicile argumentative

asupra faptului c3 acordul nu prive5te un mijloc care duce la


scopuri divergente inseamna a insista asupra caracterului sau
provizoriu, precar, intr-un cuvant, secundar.
Exact in acest spirit, pentru a ar3ta c3 in viitor bunSstarea,
bucuria muncii producStorului vor trebui s3 fie de importanta
primordial, S. Weil ar vrea ca acestea s3 fie considerate un scop
in sine i nu simplu mijloc de cretere a productiei:
Pan3 acum tehnicienii nu au avut niciodata in vedere
decat nevoile fabricajiei. Daca ar incerca s3 pastreze mereu
in gand nevoile celor care fabrica, intreaga tehnica de
productie ar trebui transformata putin cate putin1.
Apelul la schimbare a scopului are in el ceva generos de
revolu- tionar.
Procesul invers, care ar transforma un scop in mijloc, are
ceva devalorizant in el, ceva depreciativ. Tocmai impotriva
reducerii moralei la simpia tehnica vizand un scop, oricat de
important ar fi acesta, se ridica Jankelevici, c3ci esentialul nu este
scopul, ci maniera, intervalul este totul":
Spuneji: nu este necesar sa suferim, ci sa ne
insanatoim... Dar oare cine nu recunoajte, in aceasta
identificare a activitytii morale cu tehnicile, filosofia
aproximajiei fariseice, adic3 a injeiatoriei? Desigur, nu avem
a ne jena daca ne putem vindeca f3r3 chirurgie i cautere.
Dar in moraia se spune c3 vom munci cu durere ji c3
anestezia va fi cea mai grava inelatorie intrucat ea nu
cunoate acest mijloc care este el insui scop2.
Pentru a evita s3 descalifice valorile despre care vorbete,
f3r3 a I3sa totui s3-i scape un argument eficace, adic3 utilitatea
valorilor ca mijloc pentru un scop recunoscut de altfel ca bun,
multi oratori vor mentiona aceasta utilitate, subliniind, totodata,
caracterul superfluu al argumentului, m3rturisind c3 nu se servesc
de el decat avand in vedere auditoriul c3ruia i se adreseaza. S3
ar3t3m in Ieg3tur3 cu aceasta c3 mentionarea unor valori prea
elevate, facuta dinaintea unor anumite auditorii i in anumite
circumstante, risc3 s3 le coboa re la rang de mijloc.
1 S. WEIL, L'enraciiiement, p. 57.
2 V. JANKELEVITCH, Traitc ties vertus, p. 38.

Argumentele ciwsi logice

447

S3 mai notam c3 faptul de a alege dintre valori, de a le


discrimina pe cele pe care le favoriz3m, ne face adesea s3 trat3m
sau s3 c3 trat3m valorile drept mijloace. Iata in lgnatiu de
Loyola, care il roag3 pe s3 nu-i dea unui iezuit funcjie
episcopal3:
N-a vrea ca lacomia i ambitia s3 ne rSpeascfl tot ce a
crescut pans acum prin milostenie i prin dispretul fata de
lume1.
Cand sunt confruntate dou3 activitaji una cu alta, va fi
prezentata ca mijloc aceea pe care vom voi s3 subordonam
celeilalte i prin aceasta s3 devaloriz3m, ca in maxima: trebuie
s3 pentru a tr3i i nu s3 tr3im pentru a manca.
Argumentari picante rezulta adesea din inversarea astfel realizata.
Aceasta devine posibila de fiecare data cand lantul cauzal
prezinta succesiune continua de dou3 elemente alternate. De
unde i c3utarea i construirea unor astfel de scheme vizand chiar
argumentarea. Adesea interactiunea dintre elemente se va exprima
prin astfel de alternante, ceea ce va permite tratarea drept scop a
ceea ce primete adeziunea cel mai uor.i
Se intampla, totui, ca activitate s3 fie valorizata ca mijloc.
Aceasta valorizare nu rezulta din transformarea unui scop in
mijloc, ci din importanta instrumental care i se recunoate unui
lucru a c3rui valoare era complet neglijata sau chiar negativa. Iata
un text in care Demostene ezita s3 vorbeasca despre el insui i
s3 fac3 propriul s3u elogiu, dar el se decide s3-l fac3 pentru c3
este vorba de un mijloc eficace:
Ei tiu foarte bine, atenieni, c3 a aminti ceea ce s-a
spus i a vorbi despre mine insumi, atunci cand indrSznesc
s-o fac, este un mijloc de a avea succes in relajia cu voi;
totui, acest mijloc mi se pare de atat de prost gust i atat de
indiscret incat, v3zandu-ma constrans s3 uzez de el, ezit. Dar
ce? Mi se pare ca voi veji aprecia mai bine ceea ce va voi
spune, daca v3 amintesc f>e scurt unele dintre lucrurile pe
care le-am spus anterior2.
Vom evita cu grija s3 ne 13ud3m pe noi inine,
1 RIVADENEIRA, Vida del bienaventurado padre Ignacio de Loyola, p. 277.
2 DEMOSTENE, Discursuri: Despre pace, 4.

448Teluiicile argumentative

afarS de cazul in care ar fi s3 rezulte de1 aici un mare avantaj


pentru noi sau pentru cei care ne asculta .
S3 nu uitam c3, daca este adev3rat c3 scopul pune in valoare
mijloacele, el nu le justifica intotdeauna, c3ci folosirea acestora
poate fi condamnabila in sine, sau poate avea consecinte
dezastruoase, importanja poate dep3i pe aceea a
scopului c3utat. Totui un scop nobil, atribuit unei crime, va
diminua dezgustul pe care il , nu numai cu privire la
criminal, ci i cu privire la actul s3u: asasinatul politic, crima
idealistului, chiar i atunci cand sunt pedepsite mai sever decat
crima pentru jaf, nu sunt obiectul unei condamn3ri morale f3r3
rezerv3.
Alegerea unui anumit scop permite valorizarea unei actiuni
pe care, de altfel, obinuim s3 condamn3m. Astfel Claudel,
departe de a prezenta femeia ca instrument al p3catului originar,
vede in ea condijie a Mantuirii2.
Alegerea se efectueaz3 adesea intre scopuri situate diferit in
timp; dar exista multe alte feluri de a inlocui un scop cu un altul,
de a le subordona. Distinctia stoica intre scopul actiunii i scopul
agentului situeaz3 aceste doua scopuri in prezent, dar face din
primul un mijloc pentru cel de-al doilea 3. Inlocuirea unui scop
aparent cu un scop real4 va avea un efect argumentativ cu atat
mai sigur, cu cat substituirea va surprinde mai tare auditoriul. Se
relateaz3 c3 Harry Stack Sullivan ii deturna pe unii bolnavi
mintali de la suicid, ar3tandu-le c3 dorinta de a se sinucide nu era
la ei decat un efort de a renate altfel5.
Substituirea unor scopuri, in vederea valoriz3rii mijlocului,
poate conduce la alegerea scopului celui mai favorabil pentru
1 PLUTARCH, Opere morale: Cum te poti Iduda pe tine insufi fard a te expune
la iuvidie, p. 600.
2 Citat de S. de BEAUVOIR, Al doilea sex, 1, p. 343. (Ed. rom.: Editura
Univers,Bucureti, 1998,1, p. 262; n.t.)

3 Cf. V. GOLDSCHMIDT, Le systeme stoi'cien el I'idee de temps, pp. 146-149.


4 Cf. 92: Rolul cuplurilor filosofice $i
transformSrile lor.
5 Mary J. WHITE, in The Contributions of Harry Stack Sullivan,
editat de Patrick MULLAHY, p. 147.

Argumentele ciwsi logice

449

argumentare, fara a avea pretentii la primatul unuia dintre ele. Se


va argumenta, dup3 cum spune Quintilian:
(...) invocand vreun avantaj pentru stat, pentru mai multi
oameni, chiar pentru adversarul nostru insu$i, uneori chiar
pentru propriul nostru interes. (...) Chestiunii de utilitate ii
aparjine i prin care sustinem procedand altfel
ar fi fost mai 1.
Tot ceea ce am spus mai sus despre valorizarea mijlocului,
dato- rita scopului, poate fi repetat, cu schimbare de semn, in
legatura cu ceea ce este considerat drept obstacol in realizarea
acestui scop.
Pentru ca un mijloc s3 fie valorizat de scop, trebuie evident
s3 fie eficace; dar aceasta nu inseamna c3 el va fi cel mai bun.
Determinarea celui mai bun mijloc este tehnica,
cerand utilizarea a diferite date i recurgerea la argumentari de
toate genurile. Mijlocul care catiga - care cere cel mai mic
sacrificiu pentru scopul scontat - se de valoare inerenta,
de aceasta data, acestei superioritati.
Pericolul ce poate exista de a trata ceva drept mijloc este
astfel sporit de faptul c3 putem g3si intotdeauna un mijloc mai
eficace pentru un scop dat.
Determinarea celui mai bun mijloc depinde evident de
definirea exacta a scopului urmarit. De altfel, cel care
argumenteaz3 in funcfie de cel mai bun mijloc va fi tentat s3
separe problemele, in aa fel incat s3 elimine toate lu3rile in
considerare ale altor valori decat cele referitoare la scopul
urm3rit. Pe aceasta cale se orienteaza unele discipline tehnice.
Dimpotriva, rationamentul zilnic se poate rar prevala de un astfel
de schematism.
Cum discufia tehnica pe tema mijlocului celui mai bun
depinde de un acord asupra scopului, fie se va cere
interlocutorului un acord precis referitor la acesta, fie i se va
atribui un scop pe care el nu ar indr3zni s3-l respinga i in
funcfie de care vor fi discutate mijloacele. De altfel, dac3 un
1 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea VII,
cap. IV, 9, 12. (ED. Rom.: Minerva,
Bucureti, 1974, vol. II, p. 257; n.t.)

450Teluiicile argumentative

mijloc este recunoscut ca ineficace pentru un scop declarat, cel


care (ine la acest mijloc, cel care il utilizeaza, va putea fi banuit
i acuzat intotdeauna c3 urm3rete un scop nem3rturisit.
Afirmarea ineficacitajii unui mijloc privete deci adesea cu mult
mai mult discutia despre scopuri decat problema tehnica a celui
mai bun mijloc.
Un caz exceptional al problemei tehnice a celui mai bun
mijloc este cel al argumentelor, considerate in calitate de mijloc
de persuasiune. Nimic nu ne permite s3 afirm3m c3 exista un
argument care este cel mai bun pentru toti. Dup3 cum spune
Sfanta Tereza:
Unele persoane se inalta gandindu-se la infern, altele la cer,
pentru
c31se intristeaza gandindu-se la infern; altele, gandindu-se la
moarte .
De unde raportul strans intre problema tehnica a
argumentarii efi- ciente i cea a auditoriilor.
Discursul insui poate deveni, tim, obiect de reflectie. El
poate fi tratat drept fapt generand consecinte, drept consecinta,
drept mijloc, drept scop. Reflectiile auditorului in legatura cu
aceasta nu au cum sa nu modifice uneori foarte tare efectul pe
care il produce discursul. Iar, intr-o maniera mai exacta, ipoteza
c3 orice act intentional trebuie s3 aiba ratiune de a fi, c3 el
constituie un mijloc in vederea unui anumit scop, va justifica
respingerea oric3rei interpretari a discursului care 1-ar face pe
acesta ridicol sau inutil. Conceptia este aceea care servete drept
baz3 argumentelor ab absurdo i ab inutili sensu, utilizate in
teoria interpretarii1.
65. Argumentul risipei
Argumentele care urmeaza se refera la succesiunea
evenimentelor, a situatiilor, de maniera care, f3r3 a exclude in
mod necesar ideea de cauzalitate, nu pune in prim-plan.
Argumentul risipei consta in a spune c3, intrucat a fost deja
ince- puta lucrare, intrucat au fost acceptate nite sacrificii care
s-ar pierde in cazul renuntarii la proiect, trebuie s3 se continue in
1 BERRIAT SAINT-PRIX,
47-48.

Manuel de logique juridique,

pp.

Argumentele ciwsi logice

451

aceeai directie. Aceasta este justificarea bancherului care


continua s3-l imprumute pe debitorul s3u insolvabil sperand, in
ultima instanta, s3-l redreseze. Este unui din motivele care,'
conform Sfintei Tereza, incita la a face rug3ciuni, chiar i in
perioadele de seceta". Am abandona totul, scrie ea, dac3 nu ar fi:
s3 ne amintim c3 aceasta ii da confort ?i placere Domnului
gradinii, s3 fim atenji s3 nu pierdem toata lucrarea savar^ita
dar $i beneficiul pe care-1 sper3m s3 vin3 de la marele efort
de a arunca adesea c3ldarea in puj i de a scoate f3r3 1.
Privind sub un anumit unghi, argumentele posibilului i ale
faci- lului pot fi asociate cu argumentul risipei; nu interesatul, ci
divinitatea, sau natura, sau norocul par a-i fi dat osteneala pe
care nu trebuie s3 dispretuim. De unde i sfatul de a te 13sa
condus pentru a favoriza evolutie deja inceputa: este invitatie
la a nu frana aceste forfe natu- rale, sociale, care s-au manifestat
deja i care constituie un fel de capital.
Bossuet se servete de argument pentru a reproa
p3catoilor nepoc3iti c3 irosesc sacrificiul lui lisus, neprofitand
de posibilitatile de mantuire pecare el le-a oferit2.
Am putea asocia acestui argument pe toate cele care
semnaleaza ocazie pe care nu trebuie s3 ratam, un. mijloc ce
exista i de care trebuie s3 ne servim.
Vom folosi acest argument pentru a incita pe cineva dotat cu
talent, cu competenta, cu calitate excepfionaia, s3 le utilizeze
in cea mai larg3 m3sura posibil. Pentru un motiv asem3n3tor,
Volkelt refuza s3 identifice dou3 cuvinte existente in limba:
aceasta ar insemna s3 risipim bog3tia mijloacelor de expresie3.
Tot astfel, incerc3m regrete cand vedem un efort aproape
reuit, lucrare aproape perfecta, neg3sindu-i incununarea. Este
ceea ce exprima Polyeucte, referitor la Pauline:
Prea-i plina de virtu (i, spre-a nu se crejtina.
O, merit prea inalt in ea $tiut-ai na$te,
S3 nu te poata ea iubi, cum $i cunoajte. 4
Incat de trai de iad s3 aib3-n viaja parte...
1' SANTA TEREZA DE JESUS, Vida, p. 96.
2 BOSSUET, Sermons, vol. II: Sur la penitence, p. 72.
3 J. VOLKELT, Gewissheit and Wahrlieit, p. 169, n. 1.

452Teluiicile argumentative

Este in mod deosebit apreciat acel ceva a c3rui prezenfa ar


veni sa completeze in mod fericir alcatuire, acel ceva pe care il
putem considera ca fiind in insai natura lucrurilor. Intr-o
conceptie optimista a universului, ideea de risipa incita la a
complete structuri, integrand in ele ceva a c3rui absenta este
resimjita ca lipsa1.
Sentimentul ratSrii poate juca un rob chiar i atunci cand nu
se ?tie exact in ce consta ocazia pierduta. Acest aspect
surprinzator al argu- mentului este bine exprimat de catre eroul
din Quaml le navire...-.
rata", Ceea ce ratezi". Ascultam din nou aceste
cuvinte. Imi spuneam c3 erau sfajietoare. A trece pe lang3
ceva. A fi la dou3 degete de ceva. A-1 rata. Chiar f3r3 a ti
ce ratezi, reujejti foarte bine s3 simti tragicul esential al
situafiei in care te afli2.
Din moment ce convingerea c3 ratezi este intemeiata, ea vine
s3 intareasca valoarea a ceea ce este astfel irosit.
Un caz important al ratarii este cel al ignoranjei. Se
considera c3, din vina acesteia, se pierd realizari ale naturii,
eforturi, suferinta. In sonetul lui Arvers rasuna tragicul unitcu
risipa:
Iar cea care a f3cut-o nu a jtiut niciodata nimic despre
asta.
De aceea vom simti in argumentul risipei ceva ce incita la
cunoa- tere, la studiu, la curiozitate, la cercetare.
*
Argumentul risipei amintete de cel al sacrificiului inutil.
Sacri- ficiul este m3sura valorii care il determina, dar, daca
aceasta valoare este minima, sacrificiu] este depreciat la randul
lui. In Le guerrier applique,
Sievre, rSnit, spuse simplu, cu stoicism: Trebuie ce
trebuie." au existat motive bune ca s3 ne batem",
4 CORNEILLE, Polyeucle, actul IV, sc. III. (Ed.
rom.: Univers, Bucureti, 1983, p. actul IV,
sc. Ill, 254; n.t.)
1 Cf. 74: Actul i esenfa.
2 J. ROMAINS, Psyche, III: Quand le navire..., pp. 194195.

Argumentele ciwsi logice

453

comenteazS Jacques Maast, atat mai lipsea (aceastS rand)


pentru a i se b3ga mintile in cap"1.
Sacrificiul, realizat i acceptat, spore?te i valorizeaza
motivele luptei, incita la a continua.
Printr-un proces analog au fncercat unii tortionari naziti sS
explice cum au ajuns ei la bestialitate In tratarea prizonierilor lor:
primele dureri cauzate unui om fac din agent un sadic, dac3 nu
este continuatS torturarea victimei pan3 la momentul in care
vorbete.
Argumentului risipei !i poate fi asociata preferinta acordata
acelui ceva care este decisiv. Vom fi tentati sa ne dam votul unui
candidat daca noi consideram ca acest vot ii poate aduce succesul.
Argumentul nu consta in a spune cS trebuie urmat invingatorul, ci
in a sfStui s3 se actioneze in aa fel incat sa existe, datorita
actului indeplinit, un invin- gator. Actiunea care, date fiind
circumstantele, va putea avea putere deplina, care nu va trebui sa
fie considerata drept risipa, va fi din acest motiv valorizata,
ceea ce militeaza in favoarea indeplinirii sale.
In sens invers, devalorizSm actiune insistand asupra
caracterului s3u superflun; tot ceea ce este superfluu este, ca
atare, declasat. in timp ce argumentul risipei incita la a continua
actiunea inceputa pan3 la reuita finala, cel al superfluului incita
la abtinere, un surplus de actiune avand efect nul. Aa se face c3,
pentru Leibniz, daca ne imaginam un autor inteligent al
universului, trebuie ca aceasta inteligentS sa nu para superflua:
DacS admiji serios aceste opinii care atribuie totul
necesitajii materiei sau unei intctmplari anumite (...), este
greu s3 poji recunoajte un autor inteligent naturii. C3ci
efectul trebuie s3 rSspunda cauzei sale, ba chiar el se
cunoajte cel mai bine din cunoajterea cauzei, ?i este lipsit de
rajiune s3 introduci inteligenja suverana, ordonatoare a
lucrurilor, i apoi, in loc s3 folose$ti injelejxiunea ei, s3 nu
te servejti decSt de proprietajile materiei pentru explicarea
fenomenelor2.
1 M.-J. LEFEBVE, Jean Paulhan, p. 165
applique, pp. 122 $i 125).

(Le guerrier

2 LEIBNIZ, Disertafie metafizica, pp. 445-446. (Ed. rom.: Humanitas & CEU
Press,Bucurejti, 1996, pp. 49-50; n.t.)

454Teluiicile argumentative

In axiomaticS, cercetarea independentei axiomelor se


justifies prin acela?i motiv: un sistem este mai pujin elegant dacS
el contine axiomS superfluS.
In economia politics, devalorizarea bunurilor destinate in
parte unor nevoi cvasi superflue este denuntatS de teoria utilitStii
marginale. AceastS devalorizare a servit uneori de fundament
unei argumentSri in favoarea socialismului: era vorba despre
promovarea unui regim care, prin repartizarea lor mai echitabilS,
valorizeazS bogStiile - i care impiedicS acumularea lor inutilS
in anumite maini.
66. Argumentul directiei
LegStura cauzalS, raportul intre scop $i mijloace au fost
privite anterior intr-un mod global i static. Dar este posibil sS se
descompunS urmSrirea unui scop in mai multe etape i sS se
examineze felul in care situatia se transforms: punctul de vedere
va fi in acelai timp partial i dinamic. Se constats cS, adesea,
exists interesul de a nu se confrunta interlocutorul cu intreg
intervalul care separS situatia actuals de scopul ultim, ci de a
impSrti acest interval in sectiuni, punand jaloane interme- diare,
indicand scopuri partiale realizare nu provoacS opozitie
atat de putemicS. Intr-adevSr, dacS trecerea din punctul A in
ridicS dificultSti, este posibil sS nu se poatS vedea nici un
inconvenient in a trece din punctul A in B, de unde punctul va
apSrea intr-o cu totul altS perspectivS: sS numim aceastS tehnicS
procedeul etapelor. Structura realului conditioneazS alegerea
acestora, dar nu impune niciodatS.
Argumentul directiei constS, in mod esential, in punerea in
gardS contra utilizSrii procedeului etapelor: dacS cedezi de
aceastS datS, va trebui sS cedezi putin mai mult data viitoare i
Dumnezeu tie unde te vei opri. Acest argument intervine, in
mod regulat, in negocierile dintre state, dintre reprezentantii
patronali i muncitori, atunci cand nu dorim sS pSrem a ceda in
fata fortei, a amenintSrii sau a antajului.
De fiecare datS cand un scop poate fi prezentat ca un jalon,
ca etapS intr-o anumitS directie, poate fi utilizat argumentul
directiei. Acest argument rSspunde la intrebarea: unde dorim sS
ajungem? Intr-adevSr, de obicei, pentru a face 5 fie admisS

Argumentele ciwsi logice

455

anumitS solutie, care pare la prima vedere dezagreabilS,


problema se segmenteazS. DacS vrem sS determinam pe cineva,
cSruia ii repugna s3 rosteascS un discurs, cu anumita ocazie, i
se va ar3ta mai intai c3 un discurs trebuie s3 fie rostit, iar apoi se
va c3uta cel mai bun orator sau, invers, i se va arata ca, daca un
discurs trebuie s3 fie pronuntat, acest lucru nu poate fi facut decat
de el, apoi ca este obligatoriu ca discursul s3 fie rostit.
Este posibil totui ca segmentarea s3 .fie nu numai inutila, ci
i daunatoare. Aa ar fi cazul daca domnului X. i- pl3cea mult
sa ia cuvantul in public. Am face bine sa-i propunem dintr-odata
s3 pro- nunte un discurs intr-o anumita imprejurare.
Felul in care se va opera divizarea depinde de opinia pe care
ne-o form3m despre cea mai mare sau cea mai mica uurinta de a
trece peste astfel de etape determinate: rar se intampla ca ordinea
in care sunt luate in considerate s3 fie absolut indiferenta. Intradevar, prima etapa fiind ctep3ita, interlocutorii se gasesc in
fata unei noi configurafii a situatiei, care modifica atitudinea lor
fata de rezultatul final, in anumite cazuri, unui dintre
caracteristicele acestei noi situatii va fi de a permite folosirea
argumentului risipei, prima etapa fiind considerata drept capital.
Ar putea fi asimilata unui procedeu etapizat orice
argumentare in mai multi timpi. Totodata, aceasta nu va fi
criticata ca procedeu, i nu va fi combatuta prin argumentul
directiei, decat atunci cand, la fiecare faz3 a argumentarii, este
solicitata decizie i cand aceasta este susceptibila de a modifica
modul de a privi decizie ulterioara.
Se cuvine, de altfel, sa distingem argumentul directiei de
intelegerea precedentului, care ii seamana atat de mult, incat se
opune unei actiuni de teama repercusiunii acesteia asupra altor
actiuni din viitor. Dar, in timp ce intelegerea precedentului se
refera la alte acfiuni de acelai fel, argumentul direcfiei evoca
acfiuni care, dei diferite de actiunea in cauza, vor antrena
schimbare in acelai sens. Exista, totui, cazuri care se situeaza
intre infelegerea a ceea ce precede i argumentul directiei: cele in
care ne baz3m pe recursivitate, pe aceeaji of>eratie care se
repeta, dar care se efectueaza intr-o situafie modificata. astfel
de recursivitate este adesea invocata pentru a pune in garda
impotriva anumitor construcfii. Astfel, G. Ryle, pentru a critica
doctrina intelectu- alista conform c3reia un act inteligent ar fi cel

456Teluiicile argumentative

care este precedat de activitate teoretica inteligenta, ne spune c3


aceasta exigenta va fi urmata de serie de alte exigence:
Trebuie oare s3 spunem deci cfl reflecjiile agentului
asupra felului inteligent de a se comporta cer ca el s3
reflecteze mai intai la cea mai buna maniera de a reflecta la
modul de a acfiona?'
Procedeul etapelor poate deveni un argument pozitiv in
favoarea unei masuri considerate a fi prima intr-o directie dorita.
Se intampia totui ca aceasta argumentare s3 nu fie decat fenta,
manevra dela- torie, c3 ne prefacem c3 avem in vedere
reforma, m3sura, ca pe un jalon intr-o directie, in timp ce
suntem decii in secret s3 nu continuam, sau cel putin s3 nu
facem decat cu lentoare inteleapta". Bentham il analizeaza,
printre sofismele delatorii, pe acela al micarii graduale. Acesta
consta, serie el, in
a dori s3 separi ceea ce ar trebui s3 fac3 un intreg, a anula
mSsura sau a face ineficace, f3ramitand-o... Micarea
graduaia este insotita de toate epitetele flatante, ea este
temperata, este calma, este concilianta1.
intr-un astfel de caz, faptul de a prezenta drept jalon ceea ce
in opinia promotorilor s3i era, dac3 este posibil, m3sura finala,
nu avea alt scop decat pe acela de a valoriza in ochii
partizanilor unor reforme mai drastice.
Argumentul directiei tinde intotdeauna sa fac3 etap3 sa se
lege de dezvoltari ulterioare. Cel care se impotriva acestui
argument pretinde c3 separa m3sura preconizata, vrea ca aceasta
s3 fie examinata in ea ins3i, presupune ca nu va antrena nici
schimbare in situatia de ansamblu i afirma c3 aceasta va putea fi
considerata, odata luata masura, in aceeai stare de spirit ca i
anterior. Trebuie deci, pentru ca argumentul directiei sa poata fi
combatut, ca actiunea avuta in vedere s3 prezinte un interes in
sine, s3 poata fi apreciata independent de directia in care
angajeaza ea. Ne putem intreba daca marea arta, in educatia
intelectuaia sau morala, nu rezida in alegerea unor etape
prezentand fiecare un interes propriu, independent de faptul c3
ele faciliteazS trecerea la etapa ulterioara. Ordinea
1 BENTHAM, Opere: Trntat despre sofismele politice, p. 463. (Ed. rom.: p. 31;
n.t.)

Argumentele ciwsi logice

457

argumentelor intr-un discurs va avea de tinut cont de chiar


aceastS considerate.
Argumentul directiei, cel al pantei alunecoase, sau al
degetului din angrenaj, sugereazS cS nu va fi posibil sS ne oprim
din drum. Cel mai adesea doar experienta trecutului permite
departajarea antagoni- tilor, din acest punct de vedere.
IatS un bun exemplu despre utilizarea sa, in legSturS cu
experience pe animale:
MSdicina experimental pe animale admitea cS pentru
folosul medi- cinei umane se putea sacrifica animalul.
Imediat a apSrut ideea cS, pentru interesul intregii umanitSfi,
puteau fi sacrificate cateva fiinte umane. Bineinteles, la
inceput, aceastS idee ridica opozijii interne putemice, dar
obi$nuinfa invinge totul. Se incepe prin a admite ideea
experientelor pe condamnati la moarte, apoi este emisS ideea
experimented pe condam- natii de drept comun i, in sfarjit,
apare ideea experimentelor pe du$mani! Mersul ideilor este,
dupS cum se vede, extrem de redutabil i in acelai timp
foarte insidios1.
Invocand obinuinta, doctorul Baruk furnizeazS un motiv in
favoarea tezei care formeazS esenfialul argumentului directiei, i
anume cS nu suntem stSpani pe comportamentul nostru ulterior,
c3 nu ne vom putea opri la anumitS etapS a evolutiei intr-o
anumitS directie.
Argumentul directiei implies deci, pe de parte, existenta
unei serii de etape cStre un anumit scop, cel mai adesea temut, iar
pe de alts parte, dificultatea, dacS nu imposibilitatea de a te opri,
odatS ce e$ti angajat pe calea care duce la el. Ripostele la acest
argument se vor referi deci la unui sau la altul din aceste puncte.
primS ripostS la argumentul directiei constS in indicarea
unor dezvoltSri, incepand cu prima etapS, diferite de cele care
pSreau a speria. Ne bazSm pe ambiguitatea de dezvoltare i, ca
urmare, pe arbitrarul care constS in a nu vedea decat singurS
direcfie posibilS.
1 H. BARUK, Le psychiatre dans la soci6t6,
La Semaine des Hopitaux de Paris, anul 25, n 74, pp.
3046-3047.

458Teluiicile argumentative

AceastS ripostS poate ridica de altfel alte obiecfii i mai ales


teama de a nu ti incotro mergi; te temi de consecinfele
imprevizibile ale unei prime clStinSri:
Dar noutatea, Filonous, noutatea! Acolo se afla
pericolul. Noile opinii trebuie dezavuate intotdeauna; ele
clatina inteligenfele umane i nimeni nu jtie unde sfarjesc1.
Se poate ar3ta, de asemenea, c3 intre etapa in discujie i
urmatoarele care ar fi de temut, exista diferenja calitativa. Aa
se face B. S. Chlepner insista pe diferenja dintre nafionalizarea
unor intreprinderi i economia socialista, c3tre care pare ea s3
duc3:
Se poate susfine din acest moment c3 nationalizarea
unei intreprinderi sau chiar a unei ramuri industriale intregi
nu constituie masura socialista, din moment ce restul
economiei bazat pe principiul initiativei private, al
economiei de piaja i c3 ramura nafionalizata ins3$i se
supune disciplinei pietei, mai eles acoperindu-i cheltuielile
prin vanz3ri ?i nu prin subvenfii de la stat.
(...) Singurul punct pe care am dori s3-l punem in
evidenja este c3, intre economie devenita socialista i
economie in care unele ramuri au fost najionalizate, exista
mai mult decat diferenta cantitativ3; atmosfera este
diferita, sau cel putin ar putea fi diferita2.
Cel de-al doilea gen de riposte privete posibilitatea opririi
dup3 anumita etap3. De obicei, oprirea va fi garantata de
crearea unui cadru formal, juridic, care ne- impiedica s3
mergem dincolo de ceea ce a fost decis. Totul este s3 tim in ce
m3sura un formalism este in stare s3 se opun3 unei evolutii
naturale. maniera obinuit3 de asemenea de a prevedea
oprirea, este aceea de a ne baza pe un echilibru de forte care ne-
impiedica s3 mergem la nesfarit intr-o anumita direcjie: se
presupune existenta unui pluralism, care autorizeaz3 speranta
unei rezistente ce s-ar amplifica pe m3sura ce am continua intr-un
1 BERKELEY, Opere alese, t. II: Trei dinloguri intre Hi/las fi
Filonous, al treilea dialog, p. 171.
2 B. S. CHLEPNER, Reflections sur le
des nationalisations, Reiue de Vlnstitut de Sociologic,
1949, p. 219.*

Argumentele ciwsi logice

459

anumit sens; este argumentul care convine adversarilor solutiilor


extreme.
In sfarit, un alt argument consta in a ar3ta c3 ne afl3m deja
pe panta fatala de care ne temem i c3 este indispensabil s3
facem primul pas, intr-o anumita directie, pentru a putea, dup3 el,
s3 ne oprim. Este argumentul preferat de Demostene. Celor care
nu voiau s3 salveze
Megalopolis, amenintat de Sparta, pentru c3 era un aliat al
Thebei, Demostene le replica:
DacS lacedemonienii iau Megalopolis, Messene va fi in
pericol. Dac3 insa iau JVlessene, eu spun c3 vom face
alianta cu thebanii. Atunci nu ar fi mai avantajos ?i mai
onorabil s3-i primim imediat pe aliajii Thebei i s3 nu ne
pretam la l3comia lacedemonienilor, in loc s3 ezit3m s3
salv3m un popor, pe motiv c3 este aliatul thebanilor, s3-l
sacrific3m, cu riscul de a trebui s3-i salv3m intr-o zi chiar pe
thebani, ?i aceasta nu f3r3 a ne pune pe noi inline in
pericol1?
Trebuie deci, dupa Demostene, s3 faci un pas, pentru a nu fi
fortat s3 faci un altul, cu mult mai grav.
Ne putem intreba dac3 cele dou3 genuri de riposte, cele care
pun accentul pe natura drumului i cele care se refera la
posibilitatea de a ne opri, se pot combina, pentru un auditor unic.
Se pare cS da. Acesta va fi linitit imediat de argumentare de
ansamblu, care Sci-i arate c3 este vorba despre altceva decat de ce
se temea el, i care s3-i arate posibilitatea de a se opri.
Argumentul directiei poate lua forme diverse: una dintre
acestea este argumentul propagarii. Este vorba de a pune in garda
impotriva unor fenomene care, prin intermediul unor mecanisme
naturale sau sociale, ar avea tendinja de a se transmite din
aproape in aproape, de a se multiplica i de a deveni, prin chiar
aceasta cretere, nocive.
Dac3 fenomenul initial este, el insui, considerat deja drept
un r3u, se va recurge cel mai adesea la notiunea de contagiune. In
acest fel sfatuiete Pitt s3 fie starpite din fa3 principiile
revolujionare:
1 DEMOSTENE, Discursuri: Pentru Megalopolitani, 20-21.

460Teluiicile argumentative

Dac3 vreodata principiile iacobinismului ar fi s3 triumfe


in insulele franceze din Indiile occidentale am putea noi
spera s3 le salv3m p>e ale noastre de contagiune1?
tn argumentul contagiunii, exists deci complicitate intre
douS puncte de vedere devalorizante, lucrul de care ne temem ca
jalon este, in acelaji timp, stigmatizatca rSu.
Perspectiva este cu totul diferitS in argumentul vulgarizarii.
Suntem preveniti contra propagSrii care ar devaloriza, fScand
comun 51 vulgar, ceea ce este deosebit pentru cS-i rar, limitat,
secret. Invers, dar dintr-o perspectiva analogs, argumentul
consolidarii avertizeazS impotriva repetitiilor care dau deplinS
semnificatie $i valoare la ceea ce nu era decat ebo3, balbaiala,
fantezie i care va deveni mit, legenda, regula de conduita.
in sfarit, exista serie de variante ale argumentului direcfiei
care pun accentul pe schimbarea de natura intre primele etape ?i
punctul final. Tipul s3u poate fi luat din soritul grecesc, in care
trecerea de la grSmada de grau la grSmada fSr3 un bob,
mereu reinnoita, se termina cu ceva ce nu mai este grSmada.
Schimbarea va putea fi interpretatS drept veritabila schimbare
de natura, sau drept revelarea adevSratei naturi a primilor pai.
Putin conteazS. Trebuie s3 fim atenji. Astfel:
Fiecare concesie fdcuta inamicului i spiritului de
neseriozitate ar antrena alta. Aceasta nu ar fi mai gravS
decat prima, dar ambele, cap la cap, ar forma la$itate.
DouS la$itSti reunite ar produce dezonoarea2.
Comicul acestor schimbari de natura face loc unor glume
precum cea a lui P. Oppius care spune despre neamul Lentulilor,
unde in mod regulat copiii erau mai mSrunti de staturS decat
pArintii: 'Acest neam va pieri prin natere'"3.
Toate aceste dezvoltari, chiar daca sunt marcate de ideea de
conta- giune, de vulgarizare, de consolidare, de schimbare de
natura, aratS c3 un fenomen, inserat intr-o serie dinamicS,
1 W. PITT, Orations on the French war, p. 61, 30 dec.
1794.
2 A. CAMUS, Actuelles, p. 57.
3 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. II, cartea VI,
cap. Ill, 67. (Ed. rom.: Minerva,
Bucurejti, 1974, p. 176; n.t.)

Argumentele ciwsi logice

461

dobandete semnificatie diferita de cea pe care ar fi luat-o in


mod izolat. Aceasta semnificatie variazS in functie de rolul care-i
este dat in aceasta serie.
67. Dep&irea
Spre deosebire de argumentul direcfiei, care ne face sS ne
temem ca actiune s3 nu ne angajeze intr-un angrenaj de al cSrui
rezultat ne temem, argumentele dep3irii insists pe posibilitatea
de a merge mereu mai departe intr-un anumit sens, fSrS sS se
intrevadS limits in aceasta directie, $i aceasta cu cretere
continua de valoare. Dup3 cum spune tSrancS, dintr-o culegere
a lui Jouhandeau: Este cu atat mai bun cu cat este mai bun" 1.
Astfel Calvin afirmS cS niciodata nu exagerSm in directia care ii
atribuie orice glorie, orice virtute lui Dumnezeu:
InsS noi nu am citit despre nimeni care ar fi fost blamat
pentru c3 a b3ut prea mult din izvorul apei vii2.
Prezentandu-1 sub aceastS luminS, poate fi apSrat un
comporta- ment pe care auditorii ar fi tentati s3-l blameze, dar
care va fi situat in continuarea a ceea ce ei aproba i admirS: spre
exemplu, fanatismul nationalist sau religios in ochii patriotilor
sau ai credincioilor. Ne putem, de altfel, servi de dep3ire
pentru a devaloriza stare, situatie, de care am putea fi
multumiti, dar cSreia stare mai favorabila se presupune -i
poate succede. Celor care considerau situajia militara destul de
bun3 pentru a inijia negocieri de pace cu Franta, Pitt le
rSspundea:
Ca suntem astSzi mai in siguranja, nu numai c3 admit,
dar pretind chiar ca perspectivele se amelioreaza din zi in zi
i c3 aceasta siguranja este din ce in ce mai garantata3.
1 JOUHANDEAU, Un monde, p. 251.
2 CALVIN, tnvSjatura religiei cretine,
AdresS introductiva catre regele Francisc I,
p. 7. (Ed. rom.: Cartea Cretin3, Oradea,
2003, p. Ill; n.t.)
3 W. PITT, Orations on the French war, p. 93 (27 mai
1795).

462Teluiicile argumentative

Ceea ce conteaza nu este de a realiza un anumit scop, de a


ajunge la anumita etapa, ci de a continue, de a dep3i, de a
transcende, in sensul indicat de douS sau de mai multe jaloane.
Ceea ce este important nu este un scop definit: fiecare situajie
servete, dimpotriva, ca jalon i ca trambulinS permitand s3 se
continue la infinit intr-o anumita directie.
Aceasta forma de rationament nu este utilizatS doar pentru a
promova anumita conduita, ci i, mai ales in lucrSrile
filosofice, pentru a defini anumite nojiuni rafinate", pornind de
la concepjii de simj comun prezentate ca punct de plecare. Astfel
Sartre, pornind de la nojiune a relei credinje, care se inspira, la
prima vedere, din simjul comun, ajunge, datorita depairii, la
concepjie destul de indep3rtata de ea i conform c3reia orice
angajare in social i in rational ar fi mai mult sau mai putin
marcata de rea credinta1.
De asemenea, Claparde, intr-o analiza amuzanta, la care am
facut deja aluzie in alta parte, arata cum sensul cuvantului
asociationism" evolueaza intotdeauna putin mai mult intr-o
anumita directie. Evolutia lui ar aminti atitudinea acestui
revolutionar prin temperament, care se definete, nu printr-un
program anume, ci prin faptul de a se situa intotdeauna mai la
stanga2.
Pentru a intemeia aceasta conceptie a unei directii nelimitate,
i ai c3rei termeni sunt ierarhizati, vom prezenta la capatul ei un
ideal inaccesibil, dar ai c3rui termeni realizabili constituie
intruchip3ri din ce in ce mai perfecte, din ce in ce mai pure, din
ce in ce mai apropiate de termenul ultim 3; ele ar fi oglinda" lui,
imaginea" lui, c3 exista adic3, de la ideal la ele, micare
descendenta care garanteaz3 caracterul inaccesibil al acestuia,
oricare ar fi progresele realizate.
1 J.-P. SARTRE, Fiinta $i neantul, p. 109. Cf. 48:
Tehnici care vizeaza prezentarea tezelor
drept compatibile sau incompatibile.
2 CLAPAREDE, La genese de I'hypothese, p. 45; cf. Ch.
PERELMAN $i L. OLBRECHTS-TYTECA, Les notions et
{'argumentation, pp. 260-261 i 35. Uzajurile
argumentative ?i plasticitatea nojiunilor.
3 Cf. PLOT1N, Enneade, 1, 2, 6.)

Argumentele ciwsi logice

463

in alte cazuri, idealul nu se concepe decat datorita termenilor


inferiori, ne opunem i pe care ii depaim. Aa se face c3,
pentru Lecomte de Noiiy:
Omul r3mane deci din punct de vedere biologic un
animal. Vom vedea, ulterior, c3 aceasta stare de lucruri era
necesara, c3ci numai luptand impotriva instinctelor sale se
umanizeaza el1.
Adesea aceasta tehnica este utilizata pentru a transforma
argumentele contra in argumente pentru, ca s3 arate c3 ceea ce
era considerat pan3 in prezent un obstacol, este in realitate un
mijloc de a ajunge la un stadiu superior, precum boala care face
organismul mai rezistent, imunizandu-l.
Refutarea argumentarii prin dep3ire se g3sete in
constatarea c3 este imposibil s3 se mearga la infinit in direcjia
preconizata, fie pentru c3 se ajungela un absolut, fie pentru c3 se
ajunge la incompatibilitate. A ajunge la un termen absolut,
perfect, inseamna s3 recunoatem c3 trebuie sa renuntam la
progresie. Pascal, care adopta punctul de vedere cartezian in
maniera sa de a trata definitiile, afirma
t' c3

impingand cercetarile din ce in ce mai mult, se ajunge in


mod necesar la cuvinte primitive pe care nu le mai putem
defini ji la principii atat de clare, incat altele mai clare care
s3 serveasca la dovedirea lor nu s-ar gasi2.
Nu se pune problema, in aceste conditii, de a urmari inca un
ideal, de a spori valoare, perfectiunea obtinuta opunandu-se
perfectibi- litatii. Pe de alta parte, ceea ce poate s3 se opuna, de
asemenea, progre- siei continue, depairii, este c3 suntem
condui spre ridicolul rezultat din incompatibilitatea cu valorile
la care ne repugna s3 renuntam: trebuie deci c3utat un echilibru
care s3 permita armonizarea valorilor care, in ultima instanta, ar
intra in conflict. A avertiza impotriva exceselor la care poate duce
increderea nelimitata intr-o maxima, intr-o linie de conduita,
1 LECOMTE DU NOUY, L'honnne et sa destinee, p. 100.
2 PASCAL, Oem>res, Bibl. de la Pliade, Despre
spiritul geometric, p. 362. (Ed. rom.: In: Opere $tiintifice,
Editura tiinfifica, Bucurejti, 1967, p.
148; n.t.)

464Teluiicile argumentative

inseamna, intotdeauna, s3 faci s3 intervina alte valori


respectare s3 impui. De aceea, stoicii avertizeaza impotriva
excesului de dispret fata de corp care ar duce la sinucidere
absurda. Aa se face c3 un teolog, care spune despre caile
Domnului c3 sunt de nepatruns, este obligat s3 limiteze aceasta
afirmatie intr-un fel sau altul, altfel risca s3 fac3 teologia
imposibila. El va spune, spre exemplu, caile Domnului sunt de
nepatruns pentru lumina naturala, sau c3 sunt de nepatruns fara
revelatie.
In argumentarea care recurge la dep3ire, ceea ce intereseaz3
adesea pe auditori, mai mult decat termenul ultim intr-o direcjie
data, mereu evaziv, este valoarea pe care aceasta argumentare
confera unor termeni situaji inainte de el i la care se refera in
realitate dezbaterea.
Este ceea ce reiese in mod clar din analiza figurilor destinate
s3 realizeze depairea. Ne gSndim inainte de toate la hiperbola i
la litota.
Hiperbola este un mod exagerat de a ne exprima. Aa cum
spunea Dumarsais:
Ne servim de cuvinte care, luate ad litteraui, merg
dincolo de adev3r, $i reprezinta, plusul sau minusul, pentru a
face sa se inteleaga vreun exces in mare sau in mic. Cei care
ne infeleg, elimina din exprimarea noastra ceea ce trebuie
eliminat1.
Hiperbola difera de argumentarea obinuita prin dep3ire
prin aceea c3 ea nu este nici justificata, nici pregatita, ci lansata
in mod brutal: rolul ei este, totui, de a da directie gandirii, de a
orienta in aprecierea acestei directii i, numai printr-un 50c de
intoarcere, de a da indicatie despre termenul care intereseaz3.
De unde marja enorma de libertate in enunturi, fie c3 este vorba
despre simple afirmatii de fapt, ca in acest exemplu, luat din
Eneida:
Gemenele stand ameninta cerul2,
1 DUMARSAIS, Des Tropes, p. 98.
2 Citat de QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill,
cartea VIII, cap. VI, 68.{Eneida, cantul I, vv.
162-163).

Argumentele ciwsi logice

465

fie de comparatie, ca in acest exemplu, luat din discursul funebru


al lui Conde:
asemanator, in salturile sale indr3zne)e ?i in mersul s3u u?or
acelor animale viguroase i sdritoare, el nu inainteaza decat
prin s3rituri vii i impetuoase, i nu este oprit nici de munfi
nici de pr3pastii1.
Hiperbolele care utilizeaza expresii concrete, nu tind, dupa
cum a remarcat deja Erdmann, s3 creeze imagini 2. Rolul lor este
de a da un punct de referinja care, intr-o direcjie data, s3 atraga
spiritul, pentru ca dupa aceea s3-l oblige s3 revin3 putin in urma,
la limita extrema a ceea ce i se pare compatibil cu ideea lui
despre uman, despre posibil, despre veridic, cu tot ceea ce admite
el de altfel.
Lui Dumarsais, care nu vede in hiperbola decat elementul
exage- rare, i nu depairea, care ni se pare esentiala, ii displace
aceasta maniera de exprimare proprie orientalilor" i tinerilor".
El preconi- zeaza s3 nu se utilizeze decat cu precautii oratorice
precum ca s3 ne exprimam astfel", daca se poate spune astfel",
care nu ar mai face din ea decat simpla figura de stil. Or, aceste
precautii oratorice, nici cel care le utilizeaza nu dorete s3 fie
luate prea in serios. C3ci dep3ire este tocmai ceea ce vizeaza
hiperbola, cand are, ceea ce se intampla aproape mereu, un scop
argumentativ. Precum aceasta maxima de Audiberti, citata de
Paulhan ca exemplu de hiperbola:
Nimic nu va fi decat ceea ce a fost3,
i care, prin dep3ire, da valoare pozitiva trecutului.
Sa semnalam c3 anticii distingeau adesea dou3 genuri de
hiperbole, considerate ca foarte diferite, amplificarea i
atenuarea. Un exemplu pentru acest ultim gen ar fi:
Abia se mai tine pe picioare4.
1 Citat de SAINT-AUBAIN, Guide pour la classe de rhetorique, p. 90. (Texte
dup3BOSSUET, Bibl. de la Pleiade, Oraison funebre de Louis de Bourbon,
prince de Conde, p. 216).

2 K. O. ERDMANN, Die Bedeutung des Wortes, p. 224.


3 J. PAULHAN, Les figures ou la rhetorique
dcrypte, Cahiers du Sud, p. 370.

466Teluiicile argumentative

Dar, prin caracterul s3u abstract, maxima lui Audiberti, care


ar putea fi interpretata intr-o maniera sau alta, ne arata c3 slabirea
i ingraarea sunt, in hiperbola, un singur i acelai proces de
dep3ire.
Litota, la randul ei, este definita, in general, prin contrast cu
hiperbola, ca fiind un mod de a ne exprima care pare c3
atenueaza judecata1. Exemplul clasic de litota este , pleac3!
Vai, nu te pot ura" a! Chimenei2. Dumarsais citeaza mai ales ,,nui prost", Pitagora nu este un autor de dispretuit", ,,eu nu sunt
diform".
Dac3 litota poate fi opusa hiperbolei, este din cauza c3,
pentru stabilirea unei valori, ii cauta sprijin intr-un punct situat
dincoace de aceasta, in loc sa i-l caute dincolo, in dep3$ire.
Cel mai adesea, litota se exprima printr-o negatie. F3ra
indoiala exista litote sub forma de asertiune, precum este destul
de bun", cand aceasta expresie desemneaza valoare foarte
apreciata. Dar tocmai in litota prin negare am fi noi tentati s3
vedem mecanismul-tip al acestei figuri. Termenul mentionat, i
respins, trebuie s3 serveasca de tram- bulina pentru ca gandirea
s3 ia directia dorita. Se sugereaza c3 acest termen ar fi putut fi
admis in mod normal ca adecvat, in aceste circumstante, i date
fiind informatiile de care dispunea auditorul. Chimne afirma c3
ar fi trebuit s3 urasca, c3 ar fi fost normal s3 urasca i c3
auditorul ei ar putea crede acest lucru. Plecand de la aceasta
negare a normalului, gandirea este dirijata catre alti termeni. Or,
termenul respins este adesea el insui hiperbola. In Pitagora
nu este un autor de dispretuit" efectul de surpriza este cauzat de
aceasta hiperbola, evocata pentru a fi imediat respinsa.
Mai mult chiar decat hiperbola, litota cere ca auditorul s3
cunoasca un anumit num3r de date care il vor ghida in
4 QUINTILIAN, Arta oratorica, vol. Ill, cartea
VIII, cap. VI, 73. (Ed. rom.: Minerva,
Bucurejti, 1974, p. 377; n.t.)
1 DUMARSAIS, Des Tropes, p. 97.
2 CORNEILLE, Cidul, actul III, sc. IV. (Ed.
rom.: Univers, Bucureti, 1983,
p.55.Traducere de Aurel Covaci; n.t.)

Argumentele ciwsi logice

467

interpretarea sa. 1 nu este prost" poate fi luat intr-un sens static


sau ca elan catre directie. De unde interesul care exista in a uza
de litote bazate pe respingerea unei hiperbole.
Relatiile dintre aceste doua figuri sunt deci mult mai
complexe, credem noi, decat pare in mod obinuit. Hiperbola ar
avea adesea functia de a pregati litota, a c3rei intentie, f3r3 ea, ar
putea s3 ne scape. Aceasta din urma nu este deci intotdeauna,
dup3 cum se spune, confesiune cu voce scazuta1.
S3 , in legatura cu aceasta, c3 litota se poat