1.Clasificati taxele vamale.

Taxale vamale se clasifica astfel:

1. dupa obiectul impunerii (de import; de export; de tranzit);
2. dupa scopul impunerii (protectioniste, taxe vamale cu caracter
fiscal-pentru obtinere de venituri la buget);
3. dupa modul de percepere (ad valorem-cota procentuala asupra
valorii in vama a produselor ; specifice pe unitate de masura fizica ->
ex: unitate monetara pe tona ; mixte (se percep ca adaos la cele ad
valorem;
4. dupa modul de fixare (taxe vamale autonome- stabilite de stat ->
taxe cu valori mari; taxe vamale conventionale prin intelegere cu
statul care isi acorda cauza natiunii celei mai favorizate (are la baza
principiul egalitatii de tratament; taxe vamale preferentiale-stabilite la
un nivel redus in comparative cu celelalte) ; taxe de retorsiune
(raspuns) sunt percepute si ca netarifare ele par ca urmare a
politicii neloiale a altui stat sau de discriminare.
Exemplu: taxa antidumpiung (raspuns) taxa vamala
suplimentara perceputa de stat pentru a anihila efectul de dumping.
taxa compensatorie- perceputa de importator pentru a inlatura
efectele subventionarii exporturilor
2.Metode de reducere a taxelor vamale.
Reducerea taxelor vamale se face prin negociere.
Metode de reducere a taxelor vamale:
a) reducerea directa : produs cu produs, tara cu tara (intelegeri
bilaterale);
b) reducerea lineara si reciproca cu acelasi procent a tuturor taxelor
vamale;
c) metoda armonizarii taxelor vamale reducere cu atat mai mare a
taxelor vamale cu cat ele sunt mai ridicate.
Ax

z= A+ x

, unde z-rata taxei vamale dupa scaderea armonizarii; A-

coeficient fixat la 16 ; x-rata initiala a taxei vamale la import.

Teritoriul pe care se aplica tariful vamal se numeste teritoriu vamal.
Teritoriul vamal poate fie gal, mai mare sau mai mic decat teritoriul
national al statului respectiv.
3.Care sunt masurile de politica netarifara?
I. Bariere netarifare ce implica limitarea canitativa a importurilor sau
exporturilor si sunt reglementate prin conventii economice
internationale.
Principalele bariere netarifare din aceasta grupa sunt:

1. Interdictiile la import din diverse motive;

2. Contingentele de import-plafoane cantitative sau valorice la importul
pe o perioada de timp determinate;
3. Licentele de import-sunt autorizatii date de stat firmelor
importatoare pentru anumite produse sau grupe de produse si prin
care statul controleaza respectarea contingentelor de import.
4. Limitarile voluntare la export sau autolimitarile-care presupun
acceptarea de catre eportator la cererea importatorului a limitarii unor
exporturi sau importuri.
II. Bariere netarifare ce implica indirect limitarea importurilor prin
mecanismul preturilor. Exemplu:
1. Prelevarile la import;
2. Preturi minime si maxime de import-sunt stabilite aproape de nivelul
preturilor cu ridicata de pe piata externa (ex: SUA);
3. Impozite indirecte si alte taxe cu caracter fiscal (TVA; taxe in
cascada, taxa de acciza)
4. Taxe oculte: taxe sanitare, portuare, consulare.
III. Bariere netarifare ce decurg din formalitatile vamale-numeroase,
complicate si care impiedica desfasurarea normala a comertului
international.
IV. Bariere netarifare ce decurg din participarea statului la activitatea
comerciala.
Ex: tratamentul preferential aplicat firmelor nationale.
V. Bariere netarifare ce decurg din standardele aplicate produselor
importate si celor indigene.
Ex: norme sanitare, norme de securitate, conditii de calitate, norme de
ambalare, etichetare.
4.Definiti investitia straina directa.
In general, investitia reprezinta orice utilitate a unui activ in calitate de
capital, pentru obtinerea de profit. Investitiile pot fi reale (in proprietati,
bunuri de echipament etc) sau financiare (titluri de valoare de tipul
actiunilor, obligatiunilor ori in plasamente bancare).
Investitiile straine directe reprezinta proprietate asupra unor
active a unui resident strain, cu scopul de a controla folosirea acestor
active. Graham Krugman.
Conform teoriei lui John Dunnind, investitia straina reprezinta un
fenomen complex ce se poate explica printr-un amestec de motivatii
adica avantaje specific tarii gazda, avantaje specifice proprietarului
intreprinderii investitoare si capacitatea acestuia de a internalize
aceste avantaje.

5.Care sunt masurile de stimulare si descurajarea investitiei

straine practicate la nivel national si sectorial.
Masurile de stimulare aa investitiilor cuprin toate actiunile
guvernamentale ce duc la cresterea profitului invesitiei potentiale sau
reduc riscurile pe care aceasta le presupune.
Descurajarea investiei straine se realizeaza pe calea unor masuri
guvernamentale destinate a reduce profitul invesitiei sau a spori
riscurile aferente ei.
In general, masurile de stimulare si cele de descurajare a
investitei straine practivcate la nivel national si sectorial se pot
clasifica astfel.
a) Masuri intreprinse de tarile receptoare:
-masuri fiscale (amortizari accelerate, impozite preferentiale);
-masuri financiare (imprumuturi preferentiale, donatii, concesiuni);
-alte masuri (asistenta legata de infrastructura, contracte
guvernamentale)
b) Masurile de descurajare cuprind:
-masuri comerciale cu efect de descurajare;
- conditionari ale acordarii unor facilitate pentru investitia straina sau
neacordarea lor.
6.Care sunt factorii care influenteaza investitia straina directa?
In general, investitia reprezinta orice utilitate a unui activ in calitate de
capital, pentru obtinerea de profit. Investitiile pot fi reale (in proprietati,
bunuri de echipament etc) sau financiare (titluri de valoare de tipul
actiunilor, obligatiunilor ori in plasamente bancare).
Investitiile straine directe reprezinta proprietate asupra unor
active a unui resident strain, cu scopul de a controla folosirea acestor
active. Graham Krugman.
Conform teoriei lui John Dunnind, investitia straina reprezinta un
fenomen complex ce se poate explica printr-un amestec de motivatii
adica avantaje specific tarii gazda, avantaje specifice proprietarului
intreprinderii investitoare si capacitatea acestuia de a internalize
aceste avantaje.
7.Definiti contractul de vanzare-cumparare in comertul
international.
Contractul de vanzare-cumparare etc documentul cel mai important
incheiat la nivelul intreprinderilor de comert exterior.
Contractul de vazanre-cumparare in comertul international
reprezinta concretizarea acorudlui de vointa a doi parteneri straini

privind vanzarea si respective cumpararea unei marfi sau a unui

serviciu in conditiile stipulate.
8.Definiti negocierea.
a) Negocierea este un proces dinamic de ajustare prin care doua parti,
fiecare cu obiectivele sale proprii, discuta impreuna pentru a ajunge la
o intelegere mutual satisfacatoare pe baza interesului comun.
b) Negocierea este o actiune in care se confrunta cererea cu oferta in
vederea ajungerii la o intelegere reciproc avantajoasa, respective la
semnarea unui contract de vanzare-cumparare.
9.Care sunt categoriile de interese in cadrul negocierilor?
Aceste interese pot fi:
a) Interese comune ale participantilor ca punct de echilibru ale
dorintelor celor doi parteneri (pot fi pe termen lung);
b) Interese specific diferite de cele ale celorlalti participant si adesea
opuse acestora;
c) Interese nenegociabile-provin din caracteristici economice,
organizatorice, politice etc. impuse de politica comerciala sau
economica a unor state;
d) Interese reale-se deosebesc de cele declarate in faza initaiala a
negocierii si acesta urmeaza sa fie armonizate pe parcursul
tratativelor, in avantaj reciproc, pe baza unui compromise.
10.Definiti strategia, tactica, tehnica.
a) Strategia este ansamblul de decizii luate pentru a indeplini
obiectivele urmarite si care tin seama atat de factori externi cat si de
cei interni;
b) Tactica-parte a strategiei care cuprinde mijloace, metode si forme de
actiune care trebuie utilizate pentru realizarea obiectivelor.
c) Tehnica-reprezinta intrumentul practice utilizat de negociatori
respectiv procedee si sheme de actiuni pentru realizarea tacticilor
preconizate.
11.Care sunt fazele procesului de negociere?
Fazele procesului de negociere sunt urmatoarele:
1. FAZA DE PRENEGOCIERE care cuprinde:
a) activitati de pregatire si organizare a negocierilor
b) culegerea de informatii si prelucrarea lor;
c) pregatirea variantelor si dosarelor de negociere;
d) intocmirea si aprobarea mandatului de negociere;
e) elaborarea proiectului de contract;

f) simularea negocierilor.
2. NEGOCIEREA PROPRIU-ZISA- se desfasoara in 6 etape si cuprinde
urmatoarele elemente:
a) oferte si contraoferte;
b) argument si contraargumente;
c) utilizarea unor strategii si tactici de contracarere;
d) perioada de reflective pentru redefinirea pozitiei;
e) schimburi de concesii pentru apropierea punctelor de vedere;
f) convenirea unor solutii de compromise;
g) semnarea documentelor.
3. FAZA DE POSTNEGOCIERE in care se rezolva problem aparute dupa
semnarea contractului cum ar fi:
a) greutati aparute in derularea contactului si rezolvarea lor;
b) negocieri pentru modificarea, prelungirea, completarea contractului
si rediscutarea preturilor;
c) rezolvarea reclamatiilor, a litigiilor pe cale amiabila
d) solutionarea litigiilor prin arbitraj.
12.Care sunt factorii de care depinde puterea de negociere?
Puterea de negociere este constituita din totalitatea mijloacelor pe care
negociatorul le poate folosi in vederea obtinerii unei solutii convenite
cat mai aproape de pozitia prorpie de negociere.
Acest lucru depinde de urmatorii factori:
1. raportul cerere-oferta-pe piata;
2. marimea celor doi parteneri;
3. gradul de informare despre piata si partener;
4. viteza de reactie (flexibilitate in luarea deciziei)
5. capacitatea de a lua un risc calculate;
6. posibilitatea de a atrage aliati utili
7. existenta unor negociatori experimentati;
8. pregatirea negocierii propriu-zise;
9. cunoasterea normelor de drept comercial international precum si a
10. legislatiilor national ale partenerilor,
11. uzantelor internationale ICOTERMS 1990;
12. regulilor privind transporturile si expeditiile internationale;
13. modalitati si instrumente de plata;
14. cursurile valutare si de schimb;
15. exigentele fata de nivelul tehnico-calitativ al produselor;
16. nivelurilor de preturi interne si internationale
17. formelor de comercializare practicate pe piata;
18. contractelor tip pentru produse de baza.

13.Definiti diplomatia comerciala si negocierea comerciala.

Diplomatia comerciala este arta de a negocia intr-o forma placuta si
convingatoare care sa amplifice interesul partenerului si sa conduca la
un consens.
Negocierea comerciala trebuie integrate in aceasta, negociatorul
urmand ca:
a) sa aiba un pronuntat simt al realitatii;
b) sa manifeste tactul diplomatic necesar;
c) sa intervina in discutii in functie de argumentele aduse de partener;
d) sa utilizeze un vocabular select si expresii suggestive capabile sa
capteze interesul;
e) sa creeze si sa intretina o atmosfera optima de intelegere si
cooperare.
14.Ce este mandatul de negociere si ce etape contine?
Mandatul de negociere este un document pregatit in forma scrisa
semnat de conducatorul unitatii si contine urmatoarele:
a) precizarea conducatorului echipei;
2. precizarea persoanelor care fac parte din echipa de negociere si
problemelor pe care acestea trebuie sa le resolve;
3. defineste problemele ce trebuie discutate, respective obiectul
negocierii
4. sintetizeaza informatiile cu privire la:
a) produs, calitate, cantitate;
b) piata si partener;
c) pret minim, prespectiv pret maxim acceptat;
d) credit, modalitati de plata, transport, termenul de livrare
5. fixeaza perioada de desfasurare si finalizare a negocierilor
6. Stabileste ruta de deplasare, mijloacele de transport, drepturile in
valuta pentru hotel, diurnal, plata unor mese si cadouri pentru
protocol.