- la Camera Deputatilor, in sesiunea septembrie-decembrie 2006, din cele 129 initiative

legislative elaborate de Guvern, 36 proiecte de legi priveau aprobarea ordonantelor de urgenta

ale Guvernului;
- in sesiunea septembrie-decembrie 2007, din cele 104 initiative legislative elaborate de
Guvern, 42 de proiecte priveau aprobarea ordonantelor de urgenta ale Guvernului;
- in sesiunea februarie-iunie 2008, la Camera Deputatilor, din cele 106 initiative legislative,
67 de proiecte priveau aprobarea ordonantelor de urgenta ale Guvernului.

7.7. Instabilitatea guvernamentala si intraguvernamentala in

Romania dupa 1989
Discutiile cu privire la instabilitatea guvernamentala au o istorie indelungata. Intrucat
nu este posibil sa evidentiem toate temele abordate de literatura de specialitate, ne limitam doar
la analiza celor doua modalitati principale de opere [e care instabilitatea le comporta:
instabilitatea guvenramentala si instabilitatea intraguvernamentala.
Cu toate acestea, trebuie sa fim constienti ca, in cazul Romaniei postcomuniste, cele doua
concepte de instabilitate sunt de celem mai multe ori in raport de cauza si efect, in functie de
contextul politic in cauza: formuka guvernamentala, sustinerea parlamentara, negocierile
parizane din interiorul coalitiei de guvernamant etc.
Instabilitatea guvernamentala
Instabilitatea guvernamentala este o variabila independenta ce nu se identifica in mod
obligatoriu cu instabilitatea sistemului politic
Instabilitatea guvernamentala este adesea analizata folosind ca indicatori atat numarul de zile
in care a fost in functie guvern cat si numarul de guverne din respectiva perioada. Acesti
indicatori evidentiaza schimbarile aparute pe parcursul guvernarii.
Ipoteza de la care se porneste este aceea ca orice ,modificare semnificativa aparuta in actul
de guvernare angajeaza politici ce reprezinta un element de instabilitate pentru structura
institutionala. Asadar, cu cat un guvern este mai instabil, cu atat creste instabilitatea institutionala.
Cele mai stabile guverne au fost cele conduse de Nicolae Vacaroiu, Adrian Nastase si Calin
Popescu Tariceanu (primul guvern, pana la restructurarea guvernamentala din aprilie 2007). De
altfel, cele trei guverne sunt singurele care au putut guverna mai mult de jumatate de mandat.
Rezultatele sunt cu atat mai surprinzatoare cu cat mai mult cu atat cele trei guverne au beneficiat
de un sprijin parlamentar fragil. Rezultate cuprinse intre 0.12% si 0,42% au obtinut guvernele
conduse de Petre Roman (ambele guverne), Theodor Stolojan, Victor Ciorbea, Radu Vasile si
Mugur Isarescu) dar si de primul Guvern Boc (0,23%);
In 1990, absenta oricarui angajat ideologic, fie la dreapta, fie la stanga, a activat unul dintre
simptomele ofertei electorale, ceea ce poate parea natural pentru un regim ce incearca sa
construiasca o solidaritate organica a democratiei.
La alegerile parlamentare din 1990, FSN-ul a obtinut 66,31% din voturi la alegerile
parlamentare, fapt ce avea sa-i permita sa formeze noul guvern si sa elaboreze noua Constitutie.
"Coabilitarea fortata" intre presedintele Iliescu si Guvernul Roman (format la 29 iunie 1990)avea
sa dureze doar un an (Guvernul, format din tineri tehnocrati cosmopoliti avea propria sa agenda
politica, diferita de cea a presedintelui sau cea a opozitiei anticomuniste).
Noul guvern format din tehnocrati sub conducerea lui Theodor Stolojan va depunde
juramantul in fata Parlamentului pe 16 octombrie 1991. In noul context politic, FDSN a fost nevoit
in toamna anului 1992 sa incheie o "alianta informala" cu trei noi partide intrate in Parlament:

PSM, PRM si PUNR.

De altfel, ocupand 12% din fotoliile parlamentare, blocul partidelor nationaliste va asigura
sprijinul parlamentar al Guvernului Vacaroiu, instalat la 13 noiembrie 1992.
La 7 septembrie 2000 s-a constituit Polul Democratiei Sociale din Romania ce va castiga
alegerile legislative din noiembrie 2000. Alegerile de la sfarsitul anului 2000 au incheiat si un lung
ciclu istoric: partidele istorice, dominate de personalitatea unor lideri formati in timpul regimului
comunist au disparut practic ca urmare a esecului inregistrat in timpul guvernarii 1997-2000. Noul
Guvern Nastase a primit votul de investitura din partea Parlamentului la 28 decembrie 2000.
In septembrie 2003 este consfiintita Alianta Dreptate si Adevar intre PD si PNL.
In 2004, politica de aliante postelectorale a juct rolul primordial, transferand alegerile intr-o
ecuatie simpla: cine cu cine merge dupa cel de-al doile tur (dupa alegerile din noiembrie 2004,
PUR a optat pentru Alianta PNL-PD).
Instabilitatea intraguvernamentala
Instabilitatea intraguvernamentala este rezultatul conditiilor eteriaore puterii executive si are
in vedere functionalitatea comunitatii politice: sistemul de partide, cadrul relatiilor dintre sistemul
de partide si sistemul electoral etc.
Cu siguranta, cea mai accentuata instabilitate intraguvernamentala s-a intregistrat in cadrul
coalitie Guvernamentale din perioada 1996-2000 in care s-au succedat trei guverne: Guvernul
Victor Ciorbea (decembrie 1996-aprilie 1998); Guvernul Radu Vasile (aprilie 1998-decembrie
1999) si Guvernul Mugur Isarescu (decembrie 1999- 2004).
Cauzele instabilitatii din aceasta perioada privesc diferentele ideologice dintre partidele ce
alcatuiau coalitia, dar, in special, scaderea increderii in liderii aliantei si performantele acesteia
de-a lungul celor patru ani de guvernare.