Sindromul hemoragipare

= tulburri ale hemostazei ce determin sngerri spontane sau dup traumatisme minore
-pot fi vasculopatii,coagulopatii i trombopatii
-hemostaza = proces fiziologic prin care:
-se previn sngerrile spontane
-se opresc sngerrile provocate de traumatisme
1. etapa vasculo-plachetar
-necesit integritate vascular i numr normal de trombocite cu funcie normal
-leziunile vasculare determin:
-vasoconstricie local reflex
-aderarea trombocitelor la epiteliul lezat
-eliberarea mediatorilor trombocitari:
-formarea cheagului instabil
-perpetuarea vasoconstriciei locale
-neutralizarea heparinei
2. coagularea->duce la formarea de fibrin
a) formarea tromboplastinei active
-cale intrinsec->activare iniiat de F XII
-cale extrinsec->activare iniiat de F III
b) formarea trombinei prin aciunea tromboplastinei active asupra protrombinei
c) formarea fibrinei prin aciunea trombinei asupra fibrinogenului

1. debut
-nou-nscut->sngerarea bontului ombilical
-frecvent cnd copilul ncepe s mearg
-tardiv n caz de deficit moderat->cu ocazia amigdalectomiei sau schimbrii dentiiei
2. hemoragii->persistente,absena peteiilor
-dup factorul declanator:
spontane->n pusee separate de perioade de acalmie
posttraumatice sau secundare interveniilor chirurgicale->interval liber pn la sngerare->faza
vasculo-plachetar se desfoar normal
-dup modalitatea de exteriorizare:
exteriorizate->cutanate,prin caviti naturale (epistaxis,hematemez,melen)
neexteriorizate->hematoame cutanate sau intramusculare,hemartroz
-dup intensitatea deficitului F VIII:
forme uoare->F VIII = 5-15% din normal
forme medii->F VIII = 1-5% din normal
forme severe->F VIII < 1% din normal
-dup localizare i gravitate:->hemoragii majore,cu risc vital->intracranian,n regiunea cervical (poate
comprima cile respiratorii),retroperitoneal (compresiune pe nervi)
-forme de hemoragie:
a) hemartroza
-frecvent,favorizat de mers
-articulaii afectate->genunchi,cot,glezn,old
-durere,tumefacie,cldur local,semiflexia articulaiilor,deficit motor
-rezorbie lent->sptmni
-recidiveaz frecvent->sechele : mobilitii articulare,deformare articular,fixare n poziie vicioas
-frecvent atrofii musculare adiacente
b) hemoragii intramusculare
-mai frecvent la nivelul scalpului,antebraului,coapsei,m.psoas i iliac
-prin compresiune->leziuni nervoase i vasculare
-vindecare->fibroza fibrelor musculare i contractur secundar->dizabiliti motorii
c) hemoragii mucoase
-epistaxis
-hemoragii n mucoasa bucal,buze,limb->severe datorit activitii fibrinolitice a salivei
-gingivoragii->la schimbarea dentiiei i dup extracii dentare
-hemoragii gastro-intestinale->spontane sau dup aspirin,AINS
-rectoragii->esp.dup termometrizare
d) hematurie->70% din pacieni
e) hemoragie ce determin hipertensiune intracranian
-hemoragii posttraumatice sau spontane
-cefalee,vrsturi,convulsii,obnubilare,com
-uneori simptomatologia apare dup un interval liber de 24 h
-dg.pozitiv->CT,RMN,puncie lombar,angiografie
-mortalitate->35%
f) hemoragii n regiunea cervical,baza limbii,faringe->risc de obstrucie a cilor respiratorii superioare
g) hemoragii retroperitoneale n psoas-iliac
-pierderi masive de snge
-paralizia nervului femural;semiflexia coapsei pe abdomen
-durere la extensia coapsei;dureri n abdomenul inferior
-dg.pozitiv->CT
-paraclinic:
-TS normal
-numrul trombocitelor normal
-timp Quick normal
-TC,timpul Howell,timpul de activare parial a tromboplastinei prelungite
-dozarea activitii F VIII->
-tratament:
1. prevenirea hemoragiilor
-sugar,copil mic->arc sau pat capitonat,jucrii neascuite
-copil mare->interzicerea sporturilor de contact;este permis notul
-interzise->aspirina,AINS
-vaccinare s.c. anti HBV
-profilaxia cariei dentare
-investigaii invazive sau operaii->protecie cu F VIII
2. tratament curativ->tratament substitutiv cu F VIII
-la domiciliu->avantajul precocitii i autonomiei
-1 UI F VIII/kg->corecteaz concentraia F VIII cu 2%
-hemoragii uoare->corectarea concentraiei pn la 20%
-hemartroz->corectare pn la 40%
-extracii dentare->corectare pn la 70%
-hemoragii SNC,intervenii chirurgicale->corectare pn la 80-100%
-preparate->plasm,crioprecipitat,concentrat de F VIII
-complicaii->apariia de inhibitori ai F VIII,hepatit viral,SIDA
Icterul la nou nascuti (hiperbilirubinemia)

Generalitati

Icterul este o afectiune caracterizata prin colorarea in galben a pielii si a partii albe a globului ocular
(sclera) si este consecinta acumularii unei cantitati mari de bilirubina in sange
(hiperbilirubinemia). Bilirubina este produsa prin distrugerea celulelor rosii din sange (hematii)
si a hemoglobinei. Hemoglobina este o proteina care se gaseste in hematii si care are rolul de a
transporta oxigenul de la plamani la tesuturile din restul corpului.
Icterul la nou-nascut apare de obicei dupa aproximativ 24 de ore de la nastere.

In cazul nou-nascutilor sanatosi, hraniti cu lapte de mama, apare un anumit grad de coloratie tegumentara
galbena la aproximativ 2-4 zile de la nastere. Icterul dispare sau scade in intensitate de la sine, fara tratament si
fara urmari in 1-2 saptamani. In cazul nou-nascutilor alimentati la san, un icter usor se poate mentine 10-14 zile
dupa nastere sau pot apare recurente in timpul perioadei de alaptare. Atat timp cat copilul primeste suficient
lapte si este hranit frecvent (de 8-10 sau mai multe ori in decurs de 24 de ore), icterul nu este o problema. Cu
toate acestea copilul trebuie supravegheat.

Cuprins
1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Consultul de specialitate
5. Investigatii
6. Tratament - Generalitati
7. Tratament ambulatoriu

Cauze

Icterul apare ca urmare a dezechilibrului intre productia si eliminarea bilirubinei. Acesta se elimina din
organismul uman prin urina si scaun (fecale). In timpul sarcinii, corpul mamei indeparteaza bilirubina fatului
prin intermediul placentei. Dupa nastere nou-nascutul trebuie sa indeparteze singur bilirubina din sange. La
nou-nascut, bilirubina poate inregistra valori crescute, pana la concentratii ce determina coloratia galbena a
tegumentelor si mucoaselor, datorita imaturitatii organelor care nu pot face fata ritmului in care bilirubina
trebuie sa fie eliminata din organism. Deshidratarea poate apare usor la nou-nascut si conduce la incetinirea
formarii urinii si a fecalelor, ceea ce are ca rezultat cresterea timpului de eliminare a bilirubinei. Metabolismul
bilirubinei este influentat si de unele substante care intra in compozitia laptelui matern. In cazuri rare,
hiperbilirubinemia poate fi cauzata de alte afectiuni sau boli, cum sunt bolile aparatului digestiv, infectiile sau
incompatibilitatile grupelor sanguine.

Simptome

Cea mai frecventa manifestare a icterului la nou-nascut este colorarea in galben a pielii si sclerelor sau a
mucoasei bucale. De obicei, culoarea galbena apare prima data pe fata si pe piept, in primele 5 zile dupa
nastere, desi ziua aparitiei variaza de la un nou-nascut la altul sau in functie de tipul de icter.
Icterul fiziologic apare la toti copiii (la unii este de intensitate redusa si trece neobservat) cu debut dupa prima
zi de viata, pentru ca organele copilului nu sunt inca capabile sa elimine eficient excesul de bilirubina.
Intensitatea icterului creste dupa prima zi de la nastere pana in ziua 3-4 de viata. De obicei nivelul bilirubinei in
sange ajunge la un nivel de platou (constant pentru mai multe zile) si apoi scade treptat, astfel incat coloratia
scade sau chiar dispare in aproximativ 1 saptamana fara a fi urmata de nici o complicatie.

Consultul de specialitate

Consultul medical de specialitate se impune de urgenta atunci cand nou-nascutul prezinta semne si simptome
care denota un nivel crescut de bilirubina in sange, ca de exemplu:

Semnele unui nivel foarte crescut de bilirubina includ:

-perioade de oprire a respiratiei (apnee) sau de respiratie dificila (dispnee)

-convulsii.

Investigatii

Medicul specialist poate diagnostica icterul nou-nascutului din istoricul bolii si examenul obiectiv (examinarea
fizica a nou-nascutului).

Pentru a realiza istoricul bolii medicul se poate interesa despre:

Tratament - Generalitati

In majoritatea cazurilor nu este necesar tratamentul icterului (hiperbilirubinemiei) la nou-nascuti. Cu toate

acestea este necesara urmarirea copiilor pentru a observa aparitia eventualelor schimbari ale nuantei pielii si ale
comportamentului. Copiii care au nivele periculos de mari de bilirubina in sange, au nevoie de tratament.
Indiferent de cauza, nivelele mari de bilirubina ramase netratate pot duce la leziuni cerebrale (icter nuclear) ce
au ca rezultat pierderea auzului, retard mintal si tulburari de comportament. Cea mai folosita metoda de terapie
este fototerapia. Aceasta foloseste lumina fluorescenta ce intensifica transformarea bilirubinei intr-o forma pe
care corpul o poate elimina intr-un ritm mai rapid. Fototerapia standard este aplicata de obicei in spital. In cazul
copiilor care nu mai sufera de alte boli, exista o metoda de tratament la domiciliu care foloseste un dispozitiv
format din fibre optice, de forma unor paturi. Aceste "paturi" reduc nivele de bilirubina mai incet decat
fototerapia standard, de aceea sunt folosite doar pentru tratamentul formelor usoare de icter. Uneori pot fi
folosite ambele tipuri de terapie concomitent.

Tratament ambulatoriuSus

Frecvent parintii sunt rugati sa-si urmareasca nou-nascutii pentru a depista semnele icterului. Majoritatea
mamelor si copii lor nou-nascuti, parasesc spitalul in primele 48 de ore de la nasterea copilului, inainte ca
icterul sa fie observat. Nou-nascutul trebuie sa fie apoi examinat de medicul de familie in primele 4-5 zile dupa
nastere. Atunci cand copilul devine icteric dar nu necesita fototerapie, parintii vor fi rugati de catre medic sa
urmareasca nou-nascutul cu atentie, pentru a observa cresterea intensitatii icterului sau schimbari de
comportament.
Pentru a observa modificarile de intensitate ale culorii tegumentelor, parintii sunt rugati sa:

-dezbrace complet copilul si sa-i observe cu atentie pielea de 2 ori pe zi; pentru copiii din rasa neagra se
recomanda observarea modificarilor la nivelul sclerelor; parintii trebuie sa tina seama de faptul ca pielea
copilului se raceste rapid si acesta trebuie invelit intr-o patura dupa un minut
-examineze copilul la aceeasi ora in fiecare zi, in aceeasi camera in aceleasi conditii de luminozitate
-anunte medicul specialist cand observa cresterea intensitatii icterului.

Cel mai bun tratament ambulatoriu pentru icter este de obicei alimentatia, fie ca este la san sau cu biberonul.
Alimentarea frecventa a copilului (8-10 ori pe zi) ii asigura acestuia fluidele necesare organismului pentru a
elimina bilirubina in exces. In cazul copiilor care nu mai sufera de alte boli, exista o metoda de tratament la
domiciliu care foloseste un dispozitiv format din fibre optice, de forma unor paturi. Aceste "paturi" reduc nivele
de bilirubina mai incet decat fototerapia standard, de aceea sunt folosite doar pentru tratamentul formelor usoare
de icter. Uneori, pot fi folosite ambele tipuri de terapie concomitent. Cand copilul urmeaza terapia la domiciliu
este foate important ca parintii sa inteleaga modul de functionare al aparatului. Daca apar nemultumiri sau
neintelegeri poate fi consultat medicul specialist. Cantitatea de bilirubina din sangele copilului trebuie
monitorizata zilnic. Coloratia in galben a sclerelor si a tegumentelor nu dispare imediat in urma tratamentului
prin fototerapie. Daca culoarea se intensifica trebuie anuntat medicul specialist.

Uneori, parintii incearca sa trateze singuri aceasta afectiune fara a avea echipamentul necesar. Expunerea
copilului la lumina soarelui nu reduce nivelul bilirubinei din sange insa pielea copilului poate suferi arsuri. In
plus, copilului ii poate fi frig si de aceea e necesara o lumina speciala si un mediu controlat pentru tratamentul
in siguranta al icterului. Sunt mame care cred ca alaptarea trebuie intrerupta in cazul aparitiei icterului.
Asociatiile internationale recomanda continuarea alaptarii nou-nascutului cu icter, ba chiar cresterea frecventei
meselor. In cazul copiilor internati in spital, se recomanda ca mamele sa se mulga pentru a-si mentine productia
de lapte. Laptele astfel recoltat poate fi folosit pentru hranirea copilului internat.
Mamele ai caror nou-nascuti sunt tratati in spital cu fototerapie pot fi alaturi de acestia:

-ramanand alaturi de copii peste noapte, iar daca acest lucru nu este posibil sunt recomandate vizitele cat mai
frecvente
-isi pot atinge copii des in timpul sedintelor de fototerapie, cand acestia se gasesc in incubator
-cantand sau vorbind cu copiii, deoarece ei pot auzi cand sunt in incubator
-tinand copiii in brate in perioadele in care sunt scosi din incubator.

Lumina fluorescenta utilizata in timpul fototerapiei nu este daunatoare daca este folosita prudent. In timpul
terapiei, ochii copilului vor fi protejati. Dispozitivele folosite pentru protectia ochilor sunt inlaturate in timpul
alimentarii. Nou-nascutii sunt obisnuiti cu intunericul dupa lunile petrecute in uter, astfel incat aceste
dispozitive nu ar trebui sa ii deranjeze. Cand copilul urmeaza terapia la domiciliu, este foate important ca
parintii sa inteleaga modul de functionare al aparatului. Daca apar nemultumiri sau neintelegeri poate fi
consultat medicul specialist. Cantitatea de bilirubina din sangele copilului trebuie monitorizata zilnic. Daca
icterul copilului are alte cauze, sunt necesare tratamente specifice. De exemplu daca icterul este sever si cauzat
de distrugerea masiva a celulelor rosii de catre organismul copilului, este necesara internarea copilului si
transfuzia de sange.

-starea generala de sanatate a mamei, mai ales de-a lungul sarcinii

-nastere (daca copilul s-a nascut prematur sau la termen)
-dificultati prezentate in timpul nasterii
-greutatea copilului la nastere si evolutia ei in timp
-alimentarea copilului, frecventa scaunelor si a urinatului
-compatibilitatea mamei si copilului in sistemul AB0 si Rh (sistem de proteine situate pe membrana hematiilor
in functie de prezenta carora se definesc grupele de sange)
-istoricul familial al afectiunilor ce pot produce icter.
Medicul specialist va examina copilul si va aprecia culoarea pielii acestuia. Specialistul trebuie sa determine
daca icterul este prezent doar la nivelul ochilor, fetei si capului sau apare si la nivelul toracelui si partii
inferioare a corpului. De asemenea trebuie sa descopere daca exista, semne ale unor afectiuni asociate care pot
cauza icterul. Se poate folosi un dispozitiv transcutanat pentru a masura nivelul bilirubinei. Daca rezultatele
sunt ingrijoratoare, se poate masura din sange nivelul bilirubinei. Rezultatele acestei determinari sunt folosite de
specialist pentru a lua o decizie in privinta necesitatii unui tratament.

Daca se suspecteaza o alta boala ce determina hiperbilirubinemie se impune efectuarea unor teste suplimentare.
De exemplu, daca medicul suspecteaza o incompatibilitate in sistemul AB0 sau Rh intre mama si fat, se vor
efectua teste pentru a determina grupa sanguina si Rh-ul mamei si copilului. Majoritatea mamelor si copiilor
nou-nascuti parasesc spitalul in primele 48 de ore de la nasterea copilului, inainte ca icterul sa fie observat.
Nou-nascutul trebuie sa fie apoi examinat de medicul de familie in primele 4-5 zile dupa nastere. Examinarea se
impune si atunci cand parintii observa colorarea in galben a tegumentelor si sclerelor copilului.

-toropeala si scaderea capacitatii de a suge

-iritabilitate, tremuraturi si plans
-arcuirea spatelui
-tipat strident de tonalitate inalta.

Icterul aparut in timpul alaptarii la san este determinat de o deshidratare usoara care prelungeste si
intensifica icterul fiziologic. Deshidratarea contribuie la aparitia icterului, deoarece ingreuneaza eliminarea
bilirubinei din organism de catre sistemele specifice, dar imature ale nou-nascutului. Acest tip de icter poate
apare atunci cand nou-nascutul nu primeste destule lichide. Aceasta se intampla de obicei cand mesele sunt la
intervale de timp prea mari. Tipic, cresterea frecventei meselor copilulul are ca urmare scaderea sau disparitia
acestui tip de icter intre zilele 5-7 de viata.

Icterul determinat de laptele de mama are ca si cauza cresterea nivelului circulant de bilirubina, ce apare in
jurul zilelor 10-14 de viata. Nu este cunoscut mecanismul prin care unele componente ale laptelui de mama
afecteaza eliminarea bilirubinei de catre nou-nascut. Acest tip de icter incepe sa dispara in luna a doua, desi o
usoara nuanta galbuie poate persista pe toata durata alaptarii.

Rar, icterul nou-nascutului poate fi determinat de unele afectiuni asociate ale acestuia. Coloratia in galben a
tegumentelor care apare in mai putin de 24 de ore de la nastere, are rar ca si cauza icterul neonatal si acesti copii
trebuie investigati pentru alte cauze. Daca aceasta coloratie continua sa creasca in intensitate dupa a treia zi de
viata sau nu scade dupa a cincea zi de viata, se recomanda un consult medical de specialitate. De retinut este
faptul ca marirea frecventei meselor copilului poate fi de ajutor si poate fi urmata de scaderea nivelelor de
bilirubina.
Daca nivele foarte mari de bilirubina nu sunt tratate, pot apare complicatii.
Rareori cantitati foarte mari de bilirubina se acumuleaza in sange si determina leziuni cerebrale, situatia fiind
cunoscuta sub denumirea de icter nuclear. Aceste leziuni pot fi urmate de pierderi ale auzului, retard mintal si
tulburari de comportament.
Hipoxia - Importanta oxigenului la nasterea copilului

autor: dr. Eugen Prajinariu

n dictionarul medical veti gasi urmatoarea definitie: scaderea concentratiei oxigenului din snge. Este o
formulare care lasa multe lacune n implicatiile ce le prezinta aceasta patologie. Imediat vine ntrebarea "Ce se
va ntmpla? Va fi bine?" Medicul este acela care poate explica parintilor prognosticul pe termen scurt sau lung.
Evaluarea este destul de complexa iar raspunsul trebuie cntarit cu mare atentie deoarece un nou nascut este
extrem de fragil, cu mecanisme de aparare nca imature. Aparitia unei complicatii poate atrage o alta, si o alta...
Fenomenele se pot tine lant daca nu se intervine la timp iar rezultatele pot fi uneori dezastruoase. Un parinte
trebuie sa stie de la bun nceput toate urmarile ce pot apare n asfixia perinatala. Daca nou nascutul este
prematur, atunci posibilele complicatii se nmultesc, iar riscul producerii lor se amplifica de nenumarate ori, cu
att mai mult cu ct nasterea a avut loc la o vrsta gestationala mai mica, din cauza imaturitatii organelor.

La nastere copilul primeste o nota, numita scor Apgar, care se stabileste la 1 apoi la 5, la 10 minute, n functie
de activitatea cardio-respiratorie si reflexele copilului. Aceasta poate avea valori ntre 0 si 10. Un scor ntre 8 si
10 este normal, 6-7 semnifica o hipoxie usoara, 4-5 hipoxie medie, iar 1-3 asfixie perinatala severa. Scor Apgar
0 se acorda pentru un nou-nascut mort. Scorul Apgar nu sugereaza ntotdeauna severitatea evolutiei ulterioare
sau eventuale complicatii. n schimb, indica foarte bine raspunsul copilului la manevrele de resuscitare si ajuta
la stabilirea masurilor terapeutice ulterioare. Uneori asfixia perinatala se confunda cu starea de depresie a nou-
nascutului prin anestezice sau analgezice administrate mamei, caz n care scorul Apgar este sub 8, dar raspunsul
dupa resuscitare este bun, iar evolutia imediata este fara probleme.

Cauzele unei hipoxii la nastere pot fi: boli ale mamei (diabet gestational sau anterior sarcinii, boli de inima,
hipertensiune, boli de plamn, anemii, boli neurologice, infectii, malformatii ale uterului, boli autoimune (sau
de sistem); anomalii ale placentei sau cordonului ombilical (placenta praevia - placenta inserata in partea de jos,
la nivelul uterului), hemoragii si infarcte placentare, dezlipirea de placenta, circulara, nodul sau procidenta de
cordon ombilical); anomalii legate de fat (malformatii, boli genetice, infectii, boli metabolice, prematuritatea,
postmaturitatea, sarcina gemelara, lichid amniotic n exces sau n deficit); evenimente care survin n timpul
nasterii (nastere laborioasa sau precipitata, aplicarea de forceps, traumatisme obstetricale, prezentatia anormala
a fatului - pelvina, transversa, faciala -, sedarea mamei, inducerea medicamentoasa a travaliului, operatia
cezariana). Se observa ca patologia este foarte variata, iar orice anomalie aparuta n timpul sarcinii sau o boala
anterioara a mamei care se decompenseaza, poate deveni un potential factor de risc pentru copil.

Aparitia si dezvoltarea complicatiilor hipoxiei depind de rapiditatea instituirii manevrelor de resuscitare

corecte, de durata hipoxiei. Nu trebuie uitat ca starea de hipoxie uneori se instaleaza nainte de nceputul
travaliului. O asfixie severa care dureaza mai mult de 2 minute declanseaza modificari ireversibile, de distructie
a celulelor nervoase si implicit sechele neurologice tardive sub diverse forme: pareze, paralizii, tulburari de
vedere, de vorbire, tulburari psihice.

Asfixia severa determina tulburari imediate la nivelul tuturor organelor care se gasesc n literatura sub
denumirea de sindrom postasfixic si care cuprinde:

1. Afectarea sistemului nervos central: edem cerebral, hemoragii cerebrale, encefalopatie hipoxic-
ischemica - scaderea fluxului de sange ce ajunge la creier si nu poate acoperi necesitatile;
2. Tulburari cardio-vasculare: ischemie miocardica- fluxul de sange ce ajunge la inima si care nu poate
acoperi necesitatile nutritive, insuficienta cardiaca, persistenta circulatiei fetale;
 3. Complicatii pulmonare: sindromul de detresa respiratorie (suferinta respiratorie a nou-nascutului),
aspiratia de meconiu, hemoragia pulmonara;
4. Complicatii gastro-intestinale: enterocolita ulcero-necrotica;
5. Complicatii renale (necroza tubulara - distrugerea celulelor din tubii renali, medulara - la nivelul zonei
profunde a rinichiului sau corticala acuta - sau superficiala a rinichiului) cu insuficienta renala
secundara) si hepatice (necroze hepatice);
6. Tulburari hematologice: hemoragii, coagulare intravasculara diseminata.

Tratamentul nseamna n primul rnd o buna preventie. Orice femeie nsarcinata poate stabili cu aproximatie
perioada n care va veni pe lume copilul sau, dupa data ultimei menstruatii. n caz de incertitudine, acest
moment va fi stabilit de catre medic printr-un examen clinic si echografic. n orice caz, gravida se va prezenta la
medic pentru evaluare. O sarcina cu dezvoltare normala, fara aparitia vreunui factor de risc ar trebui sa duca la o
nastere fara evenimente. Totusi e bine de stiut ca jumatate din nasterile aparent normale se pot complica
determinnd suferinta fetala. De aceea travaliul si nasterea trebuie atent monitorizate de cadre specializate care
pot interveni la timp n caz de suferinta a mamei sau copilului.

Dupa nastere, copilul este preluat imediat de echipa de neonatologie (medic si asistenta) care acorda primele
masuri sau initiaza, la nevoie, manevrele de resuscitare. O importanta majora trebuie acordata aportului de
oxigen pentru a nu prelungi starea de hipoxie deja existenta din timpul expulziei. Este necesar confortul termic.
Copilul vine din mediul intern al mamei unde temperatura este de 38 C, fata de mediul atmosferic unde sunt,
ntr-un caz fericit, 25-28 C. Daca nu va fi ncalzit imediat pe o masa cu caldura radianta, poate intra foarte usor
n soc hipotermic. Se sterg tegumentele, apoi se aspira lichidul amniotic din gura si din nas. Daca nou-nascutul
nu raspunde la stimularea tactila care deja s-a efectuat prin stergerea pielii, se initiaza ventilatia cu balonul,
eventual masaj cardiac extern, apoi monitorizare n compartimentul de reanimare neonatala si medicatia
adecvata. Cnd se intervine la timp putem sta linistiti.

Cum puteti sti cnd copilul s-a nascut cu o suferinta? Orice nou-nascut este cianotic la nastere (coloratia
albastruie a pielii). Odata cu instalarea primei respiratii sngele se oxigeneaza iar culoarea devine roz n cteva
minute. Daca nu auziti copilul tipnd imediat dupa expulzie, nseamna ca are o suferinta mai mare sau mai
mica. Prognosticul l va da medicul neonatolog n functie de evolutia ulterioara sub tratament si stricta
supraveghere.

Un nou-nascut cu hipoxie la nastere necesita o atentie deosebita indiferent de scorul Apgar. Acest copil nu stie
sa vorbeasca. Durerea lui se manifesta prin tulburari organice diverse pe care medicii nu pot sa le surprinda
dect prin urmarirea aparatelor de monitorizare a functiilor vitale si a analizelor de laborator. Daca cineva a avut
nefericitul eveniment sa vada un nou-nascut n reanimare, probabil ca primul lucru de care s-a speriat a fost
jungla de fire, catetere, sonde, tuburi, si alte aparate care piuie, printre care se zareste copilul. Aceasta nu
semnifica neaparat ceva ngrozitor. Daca cineva vede asa ceva, atunci poate fi sigur ca acel copil este pe mini
bune. Daca se va termina cu bine? Asta nu depinde ntotdeauna de mna omului. Numai Dumnezeu daruieste
viata. Medicul ncearca sa aline suferinta. Daca injuria organica s-a produs, atunci n mod sigur acel copil va
ramne cu sechele mai mari sau mai mici pentru viitor. Acest lucru nu ne face sa ne ntoarcem la selectia
naturala. Daca acel copil are 50% sanse sa traiasca, noi nu avem dreptul sa dam cu banul n locul lui, ci trebuie
sa facem tot posibilul sa-l ajutam. Eventuale sechele neurologice se pot redresa mai mult sau mai putin prin
diverse metode de fizioterapie, medicina este n continua evolutie, iar noi toti trebuie sa speram ca odata va
exista un leac pentru boala fiecaruia.

Rolul cel mai important n prognosticul pe termen lung l are severitatea si durata hipoxiei. Cu ct manevrele
de resuscitare se desfasoara mai precoce si mai rapid, cu att probabilitatea ca acel copil sa se dezvolte normal
este mai mare. Sechelele pe termen lung pot fi: retard mental, tulburari de auz si de vedere pna la orbire,
paralizie cerebrala, convulsii, sau sechele minore (dificultati de adaptare scolara si sociala, tulburari de vorbire).
Desi este mai importanta implicarea hipoxiei n aparitia sechelelor neuromotorii dect a celor cognitive, unii
cercetatori au demonstrat dezvoltarea la vrste mai mari a unor afectiuni psihice avnd ca substrat o asfixie
perinatala ante- sau intrapartum. The British Journal of Psychiatry (2001) 178 publica studii cu perechi de
gemeni care demonstreaza implicarea foarte clara a hipoxiei perinatale n etiopatogenia schizofreniei,
binenteles fara a contesta importanta transmiterii genetice si a factorului de mediu.

Cred ca cele expuse pna acum reprezinta suficiente motive pentru ca o gravida sa fie constienta de importanta
controalelor medicale, iar atunci cnd se apropie momentul nasterii sa se prezinte la cel mai apropiat centru
medical specializat (maternitate) sau macar la un cabinet medical unde i se pot acorda masurile de prim ajutor
pna la sosirea ambulantei pentru a fi transportata la spital.
Hidrocefalia congenitala reprezinta acumularea excesiva a LCR (lichidul cefalo-rahidian) la nivelul
ventriculilor cerebrali, cu cresterea presiunii intracraniene, determinata de anumite defecte care creeaza un
dezechilibru intre productia de LCR si drenajul acestuia.

Netratata la timp, hidrocefalia poate avea consecinte neurologice grave; tratamentul hidrocefaliei congenitale
este chirurgical, constand in metode de drenaj a LCR si cu cat este realizat mai precoce cu atat riscul unor
sechele neurologice este mai redus.

Prematuritatea, prin fragilitatea vasculara si hipoprotrombinemia caracteristica, predispune la aparitia unor

leziuni cerebrale perinatale; aceste leziuni pot determina manifestari neurologice complexe, grupate sub
denumirea de encefalopatie traumatica.

Evolutia si prognosticul in astfel de cazuri, sunt dificil de apreciat, necesitand o evaluare atat a leziunilor
cerebrale, de catre un medic specialist in neurologie pediatrica, cat si o evaluare a dezvoltarii fizice si
psihomotorii pana la aceasta varsta.