Corectarea deficientelor de limbajn corectarea acestor deficiente se utilizeaza doua

categorii de metode, unele de ordin general, iar altele specifice fiecarei categorii de handicap
de limbaj n parte.

1. Metode si procedee de ordin general.

- Gimnastica si miogimnastica corpului si a organelor care participa la realizarea pronuntiei. Aceste

exercitii urmaresc fortificarea trunchiului, a gtului si a membrelor. ntotdeauna exercitiile fizice generale
trebuie asociate cu cele de respiratie.
Scopul exercitiilor fizice generale este de a usura desfasurarea unor miscari complexe ale diferitelor
grupe de muschi care iau parte la activitatea de respiratie si la functionarea aparatului fono-articulator.
Se disting doua categorii mari de exercitii:
a) cu scopul de a relaxa organismul si musculatura aparatului de emisie;
b) de ncordare, care se folosesc n special n timpul pronuntarii sunetelor surde.
Exercitiile pentru dezvoltarea motricitatii linguale trebuie sa fie executate la nceput cu gura deschisa. De
preferinta se ncepe cu miscarile mai usor controlabile, efectuate n afara cavitatii bucale, apoi se trece la cele
din interiorul ei. Aceste miscari se vor executa meticulos, fara graba si cu precizie.
. Educarea respiratiei si a echilibrului dintre inspir si expir are un rol important si n pronuntie. In
timpul expirului, suflul face sa vibreze coardele vocale necesare pentru producerea sunetelor. Presiunea
expirului si a inspirului se modifica n functie de fiecare sunet. Pentru pronuntarea consoanelor surde este
nevoie de o presiune expiratorie mai accentuata dect la pronuntia consoanelor sonore.
. Educarea auzului fonematic, adica a capacitatii de a identifica si diferentia sunetele limbii,
contribuie, alaturi de alte elemente, la realizarea unei pronuntari corecte.
. Educarea personalitatii logopatului (persoanei cu tulburare de limbaj)La aparitia tulburarilor de
personalitate contribuie adeseori, fara ca ei sa-si dea seama, parintii si educatorii (prin apostrofarea si
solicitarea insistenta a copiilor sa vorbeasca corect), atitudinea colegilor de ridicularizare si ironizare
determinndu-i pe cei cu deficienta sa devina retrasi si nchisi n ei nsisi.
In aceasta situatie, educarea personalitatii trebuie sa urmareasca:

a) redarea ncrederii n propriile posibilitati;

b) crearea convingerii ca tulburarea de limbaj nu presupune un

deficit intelectual;

c) crearea convingerii ca ea este o tulburare pasagera care poate fi corectata;

d) crearea ncrederii n logoped;

e) nlaturarea negativismului si redarea optimismului.

2. Metode si procedee specifice logopedice n functie de fiecare tip de deficienta de limbaj n

parte, exista o serie de metode specifice.

1. Pentru corectarea dislaliei, prima conditie a reusitei muncii logopedice o constituie cstigarea
interesului si a ncrederii n tratamentul aplicat, prin stabilirea unor raporturi favorabile, de apropiere
dintre logoped si dislalic. Pentru a se realiza acest deziderat trebuie evitat formalismul, care se manifesta,
mai ales n primele faze ale mutj logopedice, prin neglijarea particularitatilor de vrsta si individuale
ale persoanelor cu care se lucreaza.

. Un prim pas l constituie formarea sunetului din nou. Modelul gresit nu se corecteaza, ci se elaboreaza
de la nceput un model nou de pronuntie a sunetului. ntotdeauna exersam un sunet nou si numai dupa aceea l
introducem n vorbire.
 . Apoi, sunetul nou este derivat dintr-un alt sunet corect articulat. Se recurge la sunetele asemanatoare,
pe care dislalicul le pronunta corect. Din aceste sunete "ajutatoare" se formeaza treptat sunetele noi
corecte, care le nlocuiesc pe cele gresite.
. Formarea autocontrolului auditiv asupra pronuntiei est' urmatoarea etapa. Sunetele formate din
sunete ajutatoare, orict d apropiate ar fi sub aspect fiziologic, se deosebesc prin efectul lor acustic Sunetele
se formeaza kinestezic si se fixeaza prin autocontrol auditi

232

Diferentierea auditiva a noului sunet se sprijina pna cnd se elaboreaza controlul auditiv asupra
mecanismului de articulatie pe diferentierea motrico- kinestezica.
. Evitarea efortului neuro - muscular. Toate exercitiile logopedice
trebuie sa fie realizate cu un minimal efort neuro - muscular. Exercitiile
de articulatie trebuie sa se realizeze fara exagerari, relaxat, cu o ct mai
mica ncordare neuro - musculara. Miscarile articulatorii obtinute trebuie
sa fie ct mai naturale. Pentru evitarea hiperfunctiilor neuro - musculare
si a miscarilor de prisos, exercitiile de articulatie a sunetelor se recomanda
sa fie executate la nceput n soapta si numai apoi sonor, cu voce. Lectiile
logopedice sunt obositoare att pentru copil ct si pentru logoped. Pentru
evitarea oboselii se recomanda sa se faca exercitii de scurta durata (2' - 3'),
repetate des, prin alternarea cu exercitii de atentie, de memorie, de scris,
etc. Pentru crutarea fortelor, se recomanda ca logopedul, la lectiile de
articulatie, sa vorbeasca din cnd n cnd n soapta. Prin aceasta se obtine
un triplu avantaj. Aude mai bine pronuntia copilului dislalic, cnd se
exerseaza concomitent. Vocea sa nu e suprasolicitata. Prin pronuntia n
soapta, atentia dislalicului se ndreapta mai intens, dect atunci cnd se
pronunta sonor, asupra gurii logopedului.

2. Pentru corectarea rinolaliei se recomanda parcurgerea mai

multor etape:
. Etapa pregatitoare consta n aplicarea metodelor si procedeelor de pregatire psihica pentru
activitatea logopedica.
. Crearea unui tonus afectiv favorabil corectarii rinolaliei.
. Exercitii logopedice dupa principiul corectarii dislaliei, pentru ameliorarea sunetelor afectate si
consolidarea lor n cuvinte.

3. Terapia blbielii

Exista trei tipuri de terapii care pot fi utilizate cu succes:

. Terapia simptomatica, care consta n reeducarea componentelor vorbirii: respiratie, fonatie, pronuntie,
printr-o serie de exercitii, precum cele de gimnastica generala (asociata cu pronuntia), de educare
a respiratiei, a ritmului vorbirii, de nvatare a vorbirii expresive.
. Psihoterapia care elimina conflictele psihice si restructureaza personalitatea subiectului (relaxare,
hipnoza, sugestie, ludoterapie, socioterapie, terapia ocupationala).
. Terapia complexa care mbina primele doua tipuri de terapii.
233

Logopedul trebuie sa aleaga o anumita metoda de terapie n functie de vechimea blbielii, de tulburarile
asociate acesteia si de personalitatea logopatului.

4. Terapia tuburarilor de voce

 In cazul disfoniilor (afonia si fonastenia), mai nti se fortifica organismul din punct de vedere fizic
(administrare de vitamine) si psihic (psihoterapie). Educarea vocii prin exercitii se face dupa
odihnirea corzilor vocale pentru o anumita perioada de timp. Aceste exercitii sunt: de expiratie simpla, de
expiratie cu silabe si de expiratie cu vocale.
Vocea de cap se corecteaza prin reglarea emisiei vocale pe registrul mediu.
Vocea oscilanta se corecteaza prin reglarea registrului normal al vocii, demonstrarea pozitiei corecte a
capului, nvatarea pastrarii echilibrului ntre aerul din plamni si cel din afara.
Vocea grava se educa pe cale intuitiva (auditiva, vibro-tactila, vizuala).
Vocea inspirata se educa prin reglarea intensitatii si presiunii aerului expirat prin exercitii de
gimnastica fono-articulatorie, de inspir-expir, de expiratie cu vocale, silabe, cuvinte, propozitii.

Vocea ragusita se corecteaza numai dupa vindecarea organelor fonatoare atunci cnd au existat
mbolnaviri ale acestora sau dupa odihnirea corzilor vocale. Exercitiile se fac cu voce soptita sau de
intensitate medie pentru evitarea raguselii.

Vocea nazala se educa prin exercitii de corectare a auzului, pentru a diferentia vorbirea corecta de cea
gresita.
Hipotonia valului palatin se corecteaza prin exercitii de deglutitie, tuse provocata, ridicarea si
coborrea capului, gargara cu capul dat pe spate, suflare n diferite obiecte, fluierat etc.
5. Terapia dislexo-disgrafiei
n corectarea dislexo-disgrafiei se urmaresc ca obiective principale: a) n terapia dislexiei: 1. Etapa
premergatoare
. corectarea tulburarilor de schema corporala;
. corectarea tulburarilor de lateralitate;

234

. corectarea tulburarilor de organizare si structurare spatio-temporala;

. dezvoltarea aptitudinilor necesare n actul lexic;

. identificarea, discriminarea si memorarea fonemelor.

2. Etapa literei are doua planuri: fonetico-auditiv si grafo-fonetic,
constnd n recunoasterea si identificarea literei n cuvnt (fonemul si
apoi grafemul).

3. Etapa silabelor consta n: operare cu silabe, recunoasterea

fonemului cu grafemul din carte, identificare, compunere (pronuntia
silabei din doua foneme diferite), descompunere.

4. Etapa cuvintelor

. analiza si sinteza cuvntului (descompunerea cuvntului n silabele anterior nvatate si compunerea

silabelor n cuvinte);
. recunoasterea cuvntului (recunoasterea silabelor ce alcatuiesc cuvntul);

. identificarea cuvntului (citirea lui);

. operarea cu cuvinte.

5. Etapa propozitiilor consta n recunoasterea cuvintelor ce alca

tuiesc propozitiile (analiza si sinteza propozitiilor - descompunerea
propozitiilor n cuvintele componente etc.).
 b) n terapia disgrafiei:

. Faza desenului (mzgalitura, desenul explicativ).

. Pregatirea pentru scris consta n: maturizarea motorie (motricitate generala, coordonare oculo-
motorie, motricitate fina -mobilitatea minii, lateralitate), maturizare cognitiva (notiunea de forma - cerc,
dreapta, curba, notiuni spatiale - sus/jos, fata/spate, notiuni spatio-temporale - nainte/dupa), maturizarea
afectiva (interes pentru scris).

. Initiere n scriere - reproducerea semnelor grafice, a nsusirilor acestora, a elementelor componente

ale semnelor grafice, perfectionarea semnelor scrise, ntelegerea lor.

6. Terapia alaliei
Obiectivele terapeutice pentru recuperarea alaliei sunt generale si operationale.

Obiective terapeutice generale:

. elaborarea, organizarea si dezvoltarea limbajului ca sistem funda

mental al vietii psihice;

235

. activitatea logopedica, care influenteaza: disfunctiile motorii/de receptie ce stopeaza dezvoltarea

limbajului, dezvoltarea psihica a copilului, cu consecinte asupra proceselor psihice prin care se edifica
limbajul (atentia, memoria, gndirea);
. formarea functiei de comunicare a limbajului.
Obiective terapeutice operationale:
. deblocarea aparatului fonoarticulator;
. pregatirea organelor fonoarticulatorii pentru pronuntie;
. pregatirea copilului pentru receptionarea vorbirii prin centrarea privirii asupra vorbitorului si
formarea atentiei auditive;
. nvatarea componentelor limbii: fonetica, vocabular, structura gramaticala;
. dezvoltarea coordonarii motorii;
. nvatarea orientarii n spatiu si a schemei corporale.
Elaborarea, organizarea si dezvoltarea limbajului presupune o serie

de etape:

Etapa fonematica consta n ntarirea sunetelor ce exista deja, imitarea sunetelor noi, emiterea unor
onomatopee. Etapa denumirii presupune ca n alalia motorie sa se denumesca cuvinte formate din silabe
duble: mama, baba, papa, cuvinte cu silabe duble n care consoana se repeta si cu vocale diferite: mami, pipa,
pupa, cuvinte cu o silaba care ncep cu o vocala si se termina cu o consoana: am, an, ac etc.
n alalia senzoriala, terapia ncepe cu acele cuvinte care desemneaza obiecte concrete, din jurul
subiectului, ce fac parte din viata acestuia: partile corpului (cap, ochi, nas, gura), familia (mama, tata),
jucariile (cub,minge), alimentele pe care le mannca, pasari (pui, rata), animale (vaca, cal, pisica), obiecte
de mobilier (masa, scaun, dulap). Denumirea se nvata cu ajutorul jucariilor, imaginilor etc.

Etapa sintezei consta n structurarea vorbirii n propozitii (dupa ce copilul a nvatat aproximativ 30 de
cuvinte). Etapa extensiei propozitiei presupune nvatarea structurii propozitiei: subiect-predicat-
complement. Etapa limbajului expresiv largit se refera la nvatarea prepozitiilor, pronumelor personale,
substantivelor, verbelor, etapa limbajului dialogat, povestirea dupa imagini, diafilme siconversatia libera fiind
alte faze importante pentru recuperarea alalicilor.
 Tehnici de recuperare posibile: 236

. Exercitii de ntelegere a semnificatiei vorbirii (sa arate partile corpului, sa arate anumite obiecte, sa
execute sarcini simple etc).

. Identificarea stimulilor sonori (sa recunoasca dupa auz - stnd cu spatele - sursa sonora, vocea
cuiva cunoscut, a directiei din care s-a emis un sunet).

. Structurile fonetice - exercitii cu vocale (naltimea, intensitatea, durata acestora), exercitii de

diferentiere a vocalelor surde de cele sonore, exercitii de diferentiere a sunetelor care se confunda: c-t, p-f, s-
t etc. Aceste exercitii se pot nsoti de batai din palme sau de muzica si se adapteaza posibilitatilor copiilor.
. Dezinhibarea si educarea motorie constau n exercitii de mobilitate buco-linguo-faciala, exercitii
de educare a gesturilor simple, utile, exercitii de gimnastica a membrelor si a trunchiului.
7. Terapia retardului de limbaj
Obiectivele principale care se urmaresc n acest caz sunt mbogatirea vocabularului, activarea
vocabularului pasiv, dezvoltarea corectitudinii si complexitatii vorbirii, dezvoltarea expresivitatii vorbirii,
dezvoltarea capacitatii de a povesti ntmplarile prin care trece.

Etapele activitatii terapeutice n retardul de limbaj:

Psihoterapia care precede celelalte procedee si care se desfasoara pe toata durata terapiei. Aceasta
urmareste: stabilirea echilibrului afectiv si neuropsihic al copilului, nlaturarea fixarii atentiei copilului pe
propria vorbire, dezvoltarea motivatiei pentru comunicare verbala. Se poate folosi muzica n exercitiile
fonetice.

Modelul stimularii lingvistice: comunicare verbala permanenta parinti-copil, claritatea, corectitudinea

vorbirii, ncarcatura afectiva a vorbirii parintilor. Se nlatura din jurul copilului persoanele cu tulburari de
limbaj, persoanele irascibile, nervoase, obosite.