Lumina ochilor

Odata, o fata a ramas fara vedere, iar socul trait a indepartat-o de tot ceea ce stia,
ajungand singuratica. Numai un biat s-a apropiat de ea si a reusit sa ii castige
atentia si inima. Cei doi isi petreceau alaturi cea mai mare parte din timp. Intr-o zi,
tanara ii spuse celui drag:
- Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele, luna, natura,
oamenii. Vreau sa vad chipul tu Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus
cand ne-a harazit miracolul privirii
Dup o vreme, baiatul indragostit se hotari sa ceara mana iubitei.
- Vrei sa te casatoresti cu mine?
Tacerea era apasatoare, iar tristetea plutea n aer. Cu tremur in glas, fata ii
raspunse:
- Nu ma voi casatori daca nu pot vedea Nu ma voi putea descurca pentru amandoi
si nu vreau sa-ti devin povara
La ceva timp, doctorul o chema la spital pentru a-i da vestea cea buna. Transplantul
de cornee se putea face foarte curand. Aparuse un donator. Fericirea a fost imensa
si, dup operatie, primul care a vrut sa o vada a fost iubitul sau. Dar acesta era si el
nevazator. Scuturandu-se parca de o povara, ea spuse:
- Nu ma pot casatori cu un orb.
Tanara s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit:
- Sa ai grija, te rog de ochii mei!

ADEVARATELE MINUNI
Un tanar fara credinta spunea mereu ca el nu crede in minuni. Dar intr-o zi,
mergand pe strada , a intalnit un om, care, plimbandu-se incet, se oprea la tot pasul
si, privind in dreapta si in stanga, exclama intruna:
- Doamne, ce minune! Ce minunatii mi-a fost dat sa vad!
- Nu te supara, a intrebat necredinciosul, dar la ce te iuiti si te minunezi asa de tare?
- Cum la ce? La floarea aceasta minunata! Si la copacul de acolo si, uite, priveste
norii, cat sunt de frumosi!
- Ce ti-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai uitat niciodata pe cer sa vezi
norii si pasarile zburand?
- Nu! - a raspuns omul. Vezi dumneata, pana astazi am fost orb din nastere. Insa, cu
o saptamana in urma, familia m-a adus in acest oras la un medic celebru care m-a
operat si m-a ingrijit cu multa dragoste. Chiar azi dimineata mi-a scos bandajele de
la ochi si, fiindca nu mai am nimic si m-am vindecat complet, m-a lasat sa plec.
De cand am iesti din spital. ma plimb insa pe strazi si nu ma mai satur sa privesc
atatea lucruri frumoase, atatea minuni. Dumneata poate ca, vazand in fiecare zi
florile, copacii, oamenii din jurul atu, nici nu mai realizezi cat este de minunata
aceasta lume, cat este de uimitoare. Dar eu, eu o vad pentru prima oara si, crede-
ma, niciodata nu mi-am imaginat ceva atat de frumos. Multumesc lui
Dumnezeupentru toate aceste lucruri frumoase pe cre le-a creat si pentru faptul ca
mi-a ajutat sa pot, in sfarsit, sa le vad si eu si sa ma bucur de ele.
Dar, daca tot ne-am intalnit, spune-mi incotro gasesc o biserica, fiindca vreau sa
aprind o lumanare si sa multumesc Domnului pentru minunea care a facut-o astazi
pentru mine.
Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a insotit pe acesta pana la o
bisericuta apropiata. Au intrat impreuna, au aprins o lumanare si au inceput sa se
roage incet, in fata unei icoane. In sufletul sau, omul necredincios pana atunci, a
inteles ca nu lumea era de vina, ci el. Trecea pe langa ele, fara sa le observe.
Ce minune este mai frumoasa decat o floare ce se deschide, oferindu-si parfumul?
Poate cineva sa-mi arate o minune mai mare decat dragostea si devotamentul unei
mame pentru copilul ei? Este cineva atat de crud, incat sa nu simta dragostea-
minunea minunilor?

LEGEND
Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera
a auzit o voce misterioasa care i-a spus:
Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti
ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta
oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.Femeia a intrat in pestera si a gasit
multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput
sa stranga de zor tot ce putea duce.
Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: Ai doar 8 minute!
Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit
afara din pestera si poarta s-a inchis.Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru,
iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.
Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.
La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in
aceasta lume si o voce ne aminteste mereu: Nu uita ce e cel mai important!
Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul
simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.
In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam
de ceea ce e mai important.Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul:
Bogatia sufletului.
Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine
cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai
folosesc la nimic regretele.
Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel
mai important: Bogatia sufletului!

Un violonist in metrou - Este o poveste reala

Un barbat a intrat in statia de metrou Washington DC si a inceput sa cante la vioara;

era o dimineata friguroasa de ianuarie. Timp de 45 de minute a cantat 6 piese de
Bach. In acest timp, aproape o ora, s-a calculat ca pe langa el au trecut mii de
oameni, multi dintre ei in drum spre job-uri.
Doar trei minute au trecut si un barbat de varsta mijlocie a remarcat ca se aude un
muzician cantand. A incetinit mersul apoi s-a oprit cateva secunde... insa si-a reluat
grabit mersul spre programul zilnic.
Un minut mai tarziu, violonistul a primit primul dolar bacsis: o femeie i-a aruncat
banul in palarie fara a se opri din mers.Cateva minute mai tarziu, cineva s-a
rezemat de zid sa-l asculte, insa barbatul si-a privit ceasul si si-a continuat drumul.
In mod cert, intarzia la munca!
Primul care i-a acordat intradevar atentie a fost un baietel de 3 ani. Mama sa
mergea grabita mai in fata si s-a infuriat cand pustiul s-a oprit . Intr-un final, a reusit
sa-l urneasca din fata violonistului si sa-si continue drumul, desi copilul a ramas cu
capul intors tot timpul spre muzician. Situatia s-a repetat si cu alti copii. Toti parintii,
fara exceptie, i-au obligat sa-si continue drumul.
In cele 45 de minute in care violonistul a cantat, doar 6 persoane s-au oprit pentru
a-l asculta o vreme. Cam 20 dintre ei i-au oferit bani fara a-si incetini pasul. A strans
$32. Cand a terminat si s-a asternut tacerea, nimeni n-a remarcat. Nimeni n-a
aplaudat, nimeni n-a facut un semn de apreciere.
Nimeni nu stia ca violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni violonisti din
lume. A cantat cele mai dificile piese care au fost compuse vreodata pentru vioara
cu un instrument care valoreaza astazi mai mult de 3,5 milioane dolari.Cu doua zile
inainte de a canta in metrou, Joshua Bell a cantat cu casa inchisa (s-au epuizat
toate biletele) in teatrul din Boston desi un bilet costa in medie 100$.
Este o poveste reala - Joshua Bell cantand incognito metrou a fost un experiment
organizat de Washington Post (celebrul ziar) ca parte a unui experiment social
despre perceptie, gusturi si prioritati ale persoanelor.
Intrebarea era aceasta: intr-un loc banal si la o ora inadecvata mai apreciem
frumusetea? Sau n-o mai apreciem? Recunoastem un talent intr-un context
neasteptat?
Una dintre posibilele concluzii ale acestui experiment ar putea fi:

Daca nu avem un moment sa ne oprim si sa ascultam unul dintre cei mai mari
muzicieni ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata... cat de multe alte
lucruri ratam in viata?

Iesind cu alta femeie

De putin timp in urma am inceput sa ies cu alta femie,in realitate,aa fost ideea
sotiei mele.....
-Stiu ca o iubesti!imi spuse intr-o zi luindu-ma blind de mina!
-Viata e scurta,daruieste-i putina bucurie si ei!
Am privit-o uimit fara a intelege ce voia de la mine
-Dar eu te iubesc pe tine,cum imi ceri una ca aceasta?
-Stiu dar,o iubesti si pe ea asemenea.
Cealata femeie despre care imi vorbea sotia mea era mama.vaduva de ceva ani
avindu-ma doar pe mine in orasul acela dar pe care o vizitam foarte rar din cauza
serviciului si a familiei.
In seara urmatoare am trecut pe la ea si i-am spus ca la sfirsitul saptaminii vom iesi
impreun la restaurant si la un film.M-a privit mirata caci nu mai facusem niciodata o
astfel de invitatie.Pentru es un astfel de comportament era sem de veste rea.
-Nu mama nu s-a intimplat nimic,vreau doar sa petrecem o seara impreuna.
Plecind de la serviciu spre casa mamei in ziua hotarita ma simteam nervos caci nu
eram obisnuit sa fac aceasta,dar ajuns in fata casei ei,in seara de toamna am vazut-
o imbracata cu vechiul palton cu parul coafat si cu rochia de la nunta noastra,
invaluita parca intr-o lumina nefireasa asemenea unui inger, si enervarea mi-a
trecut ca prin minune.
Cind am intrat in restaurantul luxos cu ea la brat mi-a soptit emotionata la ureche
-Ma simt parca as fi Prima Doamna a tarii!!
I-am citit meniul caci ea nu mai vedea aproape de loc.
Am vorbit,am depanat amintiri,ne-am simtit minunat iar filmul nu l-am urmarit caci
mereu aveam ceva sa ne spunem.La despartire mi-a spus:
-Data viitoare ies cu tin daca ma lasi sa te invit eu.Am sarutat-o pe frunte si i-am
spus ca o iubesc.
Dar....nu avea sa mai fie o data viitoare caci peste citeva zile mama a murit de
infarct.
Dupa citeva saptamini am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu mama
in seara aceea:"Cina pentru doua persoane platita anticipat-stiam ca nu voi mai
fi,am platit pentru tine si sotia ta,nu vei putea niciodata intelege ce a insemnat
pentru mine seara in care m-ai scos in oras.Te iubesc-Mama"
Atunci am inteles cit este de important sa spui la timp "te iubesc"si sa daruiesti
fiintelor dragi putin din timpul tau.
Nimic in viata ta nu este dupa Dumnezeu mai important decit familia.
Daca mama ta mai traeste mergi chiar acum si fa-i o bucurie spune-i macar ca o
iubesti, daca s-a mutat intre cei drepti pune-i pe mormint o floare!
Mine s-ar putea sa fie tirziu,iesi azi cu alta femee!!!!

Povestea unei lumnri

E ora rugciunii. M-ai aprins i v uitai gnditori la mine... Parc ai vrea s v

spun ceva. Ce s v spun ? Simii bucurie n suflet ?
n mod sigur eu m bucur, pentru c am un sens numai cnd ard. Nu sunt trist,
chiar dac arznd devin mai mic. De fapt eu am doar dou posibiliti:
Prima, e s rmn ntreag. Asta ar nsemna s rmn rece, s nu fiu aprins i
atunci nu m micorez, dar nici nu-mi mplinesc rostul meu.
A doua, ar fi s rspndesc lumin i cldur i prin asta s m jertfesc, s m
druiesc chiar pe mine nsumi... Asta e mult mai frumos dect sa rmn rece i fr
rost.
Si voi oamenii suntei la fel. Cnd trii numai pentru voi, suntei lumnarea
neaprins, care nu i-a mplinit rostul. Dar dac druii lumina i cldura, atunci
avei un sens. Pentru asta trebuie s v jertfii, s dai ceva: dragostea, adevrul,
bucuria, ncrederea i toate sentimentele nobile pe care le purtai n inim. S nu v
temei c devenii mai mici... Asta e o iluzie. nluntrul vostru e mereu lumin.
Gndii-v, cu pace n suflet, c suntei ca o lumnare aprins.
Eu sunt numai o simpl lumnare aprins. Singur luminez mai puin. Dar cnd
suntem mai multe mpreun, lumina i cldura sunt mult mai puternice.
i la voi oamenii e tot aa,mpreun luminai mai mult...

Cutia cu iubire...

Povestea spune ca a fost odata un om, care si-a pedepsit fetita in virsta de 5 ani,
pentru ca a risipit o hirtie aurie de impachetat, foarte scumpa. Omul statea rau cu
banii si a devenit si mai suparat cind a vazut ca fetita a folosit hirtia respectiva ca
sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun.
Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunindu-i:
"Acesta este pentru tine, taticule".
Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se
arata din nou cind vazu ca, de fapt, cutia era goala.
El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind dai un cadou
cuiva, trebuie sa pui ceva in el?"
Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis:
"Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi pina cind s-a umplut."
Tatal a ramas perplex. In genunchi, si-a imbratisat fetita rugand-o sa-l ierte pentru
supararea lui fara rost.
La scurt timp dupa aceasta, micuta a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a
tinut acea cutie aurie langa patul sau tot restul vietii.
Si, de cite ori se simtea descurajat, sau avea de infruntat situatii dificile, deschidea
cutia si lua un sarut imaginar care-i dadea putere.

Biscuiii

Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a
cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.
S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un
moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu
surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara
sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.
Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un
comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si
asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.
Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente:
Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?
Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald
o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si
s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.
A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si spre marea ei surprindere a vazut
inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un
sentiment de rusine.
A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea
ziarul El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara
sa se simta indignat, superior sau furios.
MORALA:
Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? Ar fi mai bine ca inainte sa ne
grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur si mai ales in sufletul
nostru!
Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu
regreti ca ai dat!Cui dai? Cui are nevoieCat dai? Totdeauna mai mult de cat ai
primit!

.M.Dostoyevsky(1821-1881) ne spune povestea unui inger care nu avea pace in cer

din cauza chinurilor prin care treceau locuitorii iadului.
De fiecare data cobora la ei si-i ruga sa-si aduca aminte cel putin de o fapta buna,
pentru ca apoi el sa pledeze pentru ei inaintea lui Dumnezeu si sa obtina iertarea
pacatelor.Dar acestia nu facusera nici o fapta buna.
Intr-un tarziu, o doamna si-a amintit:"Eu am dat unui cersetor o coaja de
ceapa.Aceasta nu e fapta buna?" "Bineinteles ca este!" a spus ingerul.A fugit la
arhivele cerului si a gasit acolo coaja de ceapa.
A adus-o femeii in iad, spunandu-i:"Tine-te bine de ea. Eu mai voi tine de celalalt
capat si vom zbura in sus. Asa vei ajunge in cer". Asa au facut.
Coaja de ceapa a tinut bine si nu s-a rupt de greutatea femeii.Cand au vazut ceilalti
din iad lucrul acesta,s-au tinut si ei de fusta femeii, de mainile si picioarele ei.Altii se
tineau de picioarele celor ce se tineau de femeie.O multime de oameni atarnau de
poala ei, iar coaja de ceapa rezista si nu se rupea deloc.Toti zburau spre cer.
Dar, cand femeia s-a uitat in jos si a vazut atat de multi oameni care zburau
impreuna cu ea, a inceput sa se teama ca se va rupe coaja de ceapa si ea va
cadea.Asa ca i-a impins pe ceilalti cu coatele spunandu-le:"Voi ramaneti acolo in
iad, pacatosilor, ca voi n-ati facut nici un bine".
In acea clipa coaja de ceapa s-a rupt si ea a recazut in iad.
Ea pacatoasa a judecat pe altii.Acesta a fost sfarsitul tuturor sperantelor ei.

Tria odat ntr-un sat un btrn foarte srac. El avea ns un cal foarte frumos. Att
de frumos nct lordul din castel vroia s i-l cumpere. Dar btrnul l-a refuzat
spunndu-i:
Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum a putea
s mi vnd prietenul?
Dar, ntr-una din zilele urmtoare, cnd btrnul a mers la grajd, a vzut c i-a
disprut calul.
Toi stenii i-au spus i-am spus noi! Trebuia s i vinzi calul lordului. Dac nu ai
acceptat el i l-a furat! Ce mare ghinion.
Ghinion sau noroc, zise btrnul, cine tie?
Toi au rs de el. Dup 15 zile ns calul s-a ntors. i nu era singur, avea n spate o
mulime de cai slbatici. El a scpat din grajd, a curtat o tnr iap i, cnd s-a
ntors, restul cailor s-au luat dup el.
Ce mai noroc! strigar stenii.
Btrnul, mpreun cu fiul su, a nceput s mblnzeasc acei cai noi venii. Dar, o
sptmn mai trziu, fiul btrnului i-a rupt piciorul n timp ce ncerca s dreseze
unul dintre cai.
Ghinion! i ziser prietenii btrnului. Ce ai s te faci acum, fr ajutorul fiului
tu? Tu eti deja n pragul srciei!
Ghinion, noroc, cine poate ti? le rspunse btrnul.
Dup cteva zile de la tragicul accident, soldaii lordului trecur prin sat i i
obligar pe toi flcii s li se alture. Doar fiul btrnului a scpat datorit
piciorului su rupt.
Ce noroc pe tine! strigar vecinii. Toi copiii notri au fost dusi n rzboi, doar
tu ai avut ansa s l pstrezi lng tine. Fiii notri ar putea fi ucii.
Btrnul le rspunse: Ghinion, noroc cine poate ti?
Viitorul vine ctre noi bucic dup bucic, puin cte puin. Nu tim niciodat ce
ne ateapt. Dar dac pstrm o atitudine pozitiv va fi mereu loc pentru o nou
ans i vom putea fi mai fericii.

- Tatal nostru care esti in ceruri..

- DA.
- Nu ma intrerupe, ma rog!
-DA, DAR M-AI CHEMAT.
- Te-am chemat? Eu nu te-am chemat, eu ma rog, "Tatal nostru care esti in ceruri.."
- VEZI? M-AI CHEMAT IARASI.
- Ce-am facut?
- M-AI CHEMAT. TU AI SPUS "TATAL NOSTRU CARE ESTI IN CERURI". IATA-MA! AICI
SUNT. LA CE TE GANDESTI IN MINTEA TA ACUM?
- la nimic.am vrut doar sa spun o rugaciune. Eu totdeauna spun.. "Tatal nostru". Ma
face sa ma simt bine dupa ce o spun ca si cand mi-am implinit o datorie.
- BINE, ATUNCI CONTINUA.
- Sfinteasca-se Numele Tau..
- STAI. CE VREI SA SPUI PRIN ACEASTA?
- Prin ce?
- PRIN "SFINTEASCA-SE NUMELE TAU"?
- Oh (surprins).. nu stiu ce inseamna.Cum as putea sa stiu? E doar o fraza din
rugaciune. Apropo ce inseamna?
- ASTA INSEAMNA:ONORAT, SFANT, MINUNAT.
- Da, are sens. Niciodata nu m-am gandit la insemnatatea cuvantului "sfinteasca-
se". "Vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant.."
- CREZI, INTRA-ADEVAR CE-AI SPUS?
- Desigur, de ce nu?
- CE FACI CU PRIVIRE LA ACEASTA?
- Ce fac? Nimic, presupun. Ma gandesc doar ca ar fi minunat daca tu ai avea control
peste toate lucrurile aici pe pamant asa cum ai acolo in cer.
- AM EU CONTROL PESTE VIATA TA?
- Bine... merg la biserica.
- DAR NU ASTA TE-AM INTREBAT. CE POTI SA SPUI DESPRE POFTELE FIRII
PAMANTESTI CU CARE TE LUPTI? CE FACI CU TEMPERAMENTUL TAU NERVOS? STII CA
ACEASTA ESTE O PROBLEMA PENTRU TINE. SI AMINTESTE-TI CE FEL CE CARTI
CITESTI, CE PROGRAME TV. URMARESTI?
- Opreste-te de a ma mai critica! Sunt la fel de bun ca si restul de mincinosi din
lume.
-SCUZA-MA, TE ROG, DAR EU CREDEAM CA TU TE ROGI CA VOIA MEA SA SE FACA.
DACA ACEASTA AR FI SA SE INTAMPLE, ATUNCI VA TREBUI SA INCEAPA CU ACEI
CARE SE ROAGA PENTRU EA, CU TINE.
- Bine, recunosc ca am ceva cusururi si pentru ca Tu ai mentinoat cateva, ma
gandesc ca as mai putea numi si altele.
- CRED CA SI EU AS MAI PUTEA NUMI CATEVA.
- Nu m-am gandit prea mult la ele pana acum, dar intr-adevar mi-ar placea sa ma
las de unele din ele. Si atunci as fi cu adevarat liber.
- BINE, ACUM ESTI PE DRUMUL CEL BUN. VOM LUCRA IMPREUNA - TU SI EU. MULTE
BIRUINTE POT FI CASTIGATE. MA BUCUR DE TINE.
- Asculta, Doamne, trebuie sa termin aici. Rugaciunea asta mi-a luat mai mult timp
ca de obicei. "Da-ne noua painea cea de toate zilele.."
- RUGACIUNEA ESTE UN LUCRU PERICULOS. POTI SFARSI PRIN A FI COMPLET
SCHIMBAT, STII ASTA! ESTE CEEA CE EU DORESC CA TU SA ALEGI. TU M-AI CHEMAT
SI IATA-MA, SUNT AICI. ACUM ESTE PREA TARZIU SA TE OPRESTI. CONTIUNA-TI
URMATOAREA PARTE DE RUGA, MERGI MAI DEPARTE.
- Mi-e frica!
- FRICA? DE CE TI-E FRICA?
- Pentru ca stiu deja ce-o sa spui.
- INCEARCA-MA SI VEI VEDEA.
- "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri.."
- CE SA INTAMPLA INTRE TINE SI SORA TA?
- Vezi? Am stiut! Am stiut ca o sa-mi amintesti de ea. Doamne, ea spune minciuni
despre mine si niciodata nu mi-a platit datoria ce o are la mine. M-am jurat ca am sa
o pun la punct.
- DAR RUGA TA CUM A FOST? CUM TE-AI RUGAT?
- Nu asta am vrut sa spun.
- BINE.CEL PUTIN ESTI SINCER, DAR NU CRED CA ESTE DELOC PLACUT SA PORTI
POVARA AMARACIUNI IN INIMA TA, NU-I ASA?
- Nu, cel putin ma voi simti mai bine dupa ce mai voi razbuna pe ea, oh.. am facut
deja planul cum sa ma razbun pe ea. O fac sa-i para rau de ce mi-a facut.
- N-O SA TE SIMTI MAI BINE, CI TE VEI SIMTI MAI RAU. RAZBUNAREA NU ESTE
DULCE, GANDESTE-TE CAT DE NEFERICIT ESTI DEJA, DAR EU POT SCHIMBA TOTUL.
- Tu poti schimba starea? Cum?
- IART-O PE SORA TA SI ATUNCI EU TE IERT PE TINE, URA SI PACATUL VOR FI
PROBLEMA EI DUPA ACEEA, NU A TA. TU POTI PIERDE BANI, DAR CEL PUTIN AI PACE
IN INIMA TA.
- Dar, Doamne nu pot sa o iert!
- ATUNCI NICI EU NU POT SA TE IERT.
- Bine ai dreptate, dar mai mult decat sa ma razbun pe ea vreau sa am pace in
inima. Bine, o iert!. Ajut-o sa gaseasca calea cea dreapta in viata, Doamne, stiu ca
ea se simte mizerabil acum ca ma gandesc la asta si oricine ar face ca ea s-ar simti
la fel, intr-un fel oarecare arata-i calea.
- FOARTE BINE! MINUNAT! CUM TE SIMTI ACUM?
- Hhmmm, bine, chiar foarte bine. Stii, cred ca nu voi mai merge la culcare diseara
atat de incordat ca si pana acum, pentru prima data de cand pot sa imi aduc
aminte. Nici nu mai sunt obosit ca pana acum..
- DAR NU TI-AI TERMINAT INCA RUGA, CONTINUA..
- Bine. "Si nu ne duce pe noi in isipita si ne izbaveste-ne de cel rau.."
- BINE, AM SA FAC SI ASTA, NUMAI NU TE PUNE PE TINE INSUTI IN LOCUL UNDE POTI
FI ISPITIT.
- Ce vrei sa spui cu asta?
- SCHIMBA-TI PRIETENIILE, RENUNTA SA MAI MERGI IN LOCURILE IN CARE AI MERS
PANA ACUM, NU TE MAI UITA LA FILME MURDARE, NU MAI ASCULTA CONVERSATIILE
PACATOASE, NU TE MAI PUNE IN SITUATI URATE. UNII DIN PRIETENII TAI AU DEJA
INFLUENTA ASUPRA TA, EI VOR SA TE IMPLICE IN LUCRURI GRESITE, NU TE LASA
PACALIT. EI TE MINT CA SA SE DISTREZE DAR VA DUCE LA RUINAREA TA. NU TE
FOLOSI DE MINE CA UN TAP ISPASITOR.
- Nu inteleg!
- DESIGUR CA INTELEGI. ASA PROCEDEZI TOTDEAUNA ,TE BAGI IN PROBLEME SI
APOI FUGI LA MINE: DOAMNE AJUTA-MA SA IES DIN INCURCATURA ASTA SI ITI
PROMIT CA NU AM SA MAI FAC! TI-A ADUCI AMINTE DE TOATE TARGUIELILE FACUTE
CU MINE?
- Da, Doamne, mi-e rusine, imi pare rau!
- MERGI MAI DEPARTE SI TERMINA-TI RUGA.
- Pentru ca a Ta este imparatia, puterea, slava in veci. Amin!
- STII CE MI-AR ADUCE MIE SLAVA? CE M-AR FACE CU ADEVARAT BUCUROS?
- Nu, dar as vrea sa stiu. Vreau sa iti fac placere, pot sa vad ce viata mizerabila a
fost pana acum, dar as vrea sa fiu unul dintre urmasii Tai.
- AI RASPUNS DEJA LA INTREBAREA MEA.
- Da?
- DA, LUCRUL CARE IMI ADUCE SLAVA ESTE SA AM OAMENI CA SI TINE CARE MA
IUBESC.
- Doamne vreau sa vad ce poti face tu din mine, bine?
- VEI VEDEA SI TE VEI MINUNA

Erau doi brbai, amndoi grav bolnavi, care se aflau n aceeai ncpere a unui
spital. Dei era o camer mic, avea o fereastr ce ddea afar, spre lume. Unuia
dintre brbai i s-a permis s se ridice din pat cte o or n fiecare amiaz; patul su
era n apropierea ferestrei.
Dar celallt trebuia s-i petreac tot timpul ntins. n fiecare dup-amiaz, cnd
omul de lng fereastr era ridicat, i petrecea vremea descriindu-i celuilalt ce
vedea afar. Fereastra ddea spre parc, unde se afla un lac. Pe ap se vedeau rae
i lebede, iar copiii veneau s se joace. Tineri ndrgostii mergeau mn n mn
pe sub copaci. Erau flori i pajiti iar n spate, dup lizier, era o vedere minunat a
conturului oraului.
Omul care zcea lungit l asculta pe cellalt descriindu-i toate acestea i se bucura
de fiecare minut. Descrierile prietenului su l-au fcut s simt c triete. Apoi, l-a
lovit gndul: de ce omul de lng fereastr s se bucure de toat plcerea de a
vedea ce este afar i el nu? Se simi ruinat, dar gndul nu-i ddea pace. ntr-o
noapte, cellalt om s-a trezit brusc tuind i sufocndu-se. Bjbia cu minile dup
butonul de urgen i nu-l gsea.
Colegul su a privit tcut pn cnd nu i-a mai auzit sunetul respiraiei. Dimineaa,
sora l gsi mort i ndepart, n linite, trupul din ncpere.
Imediat ce gsi momentul potrivit, cel rmas ceru s fie mutat n patul de lng
fereastr. Dorina i-a fost ndeplinit. n minutul n care infirmiera prsi camera, se
ridic pe un umr, cu mare greutate i durere, i se uit pe fereastr: ddea spre un
zid alb...

In sala de telefoane a turnului Eiffel din Paris, in timpul Expoziiei din 1890, se gasea
o mulime de oameni, cu coatele rezemate de o bar de lemn imbrcat in catifea,
innd la ureche cte un receptor telefonic. Nu trecuser dect 14 ani de la
descoperirea telefonului de ctre omul de tiin american Graham Alexander Bell
(1847-1922)...
Cei care aveau la ureche receptoarele erau cufundai n tcere, dar foarte fericii,
cci telefoanele lor erau puse n legtur cu o sal de muzic n care cnta o
orchestr renumit i cntrei celebri. Aceast muzic superb o auzeau numai ei,
iar ceilali vizitatori ai expoziiie nu auzeau nimic; ba mai mult, aceia nici nu bnuiau
c exist aa ceva.
Dac ne gndim bine, nu se petrece acelai lucru i cu glasul lui Dumnezeu? Nu
sunt n una i aceeai lume, n aceeai localitate, n aceeai cas chiar, oameni care
aud glasul lui Dumnezeu i oameni care nu-l aud. Nu sunt oameni care aud glasul lui
Dumnezeu n sufletul lor, i oameni care-l tgduiesc sau l resping?
Oare care din ei au dreptate? Convinge-te singur, fcnd proba. Prsete traiul
egoist, alung din tine indiferena, pune la ureche telefonul veniciei, adic tezaurul
de cuvinte ale Sfintei Scripturi si al Sfintei Tradiii i vei auzi glasul Mntuitorului,
care te cheam nencetat la o via curat, senin, fericit, fr de sfrit. Dac vei
urma poruncile Lui, vei auzi i numele tu: Venii, binecuvntaii Tatlui Meu, ca s
motenii mpria cerurilor, pregtit vou.

Am citit zilele acestea o poveste despre o familie care a primit de la o rud n vrst
o cas ntr-un cartier foarte linitit.
nainte de a se muta mama, tatl i fiica lor mergeau cteva ore n fiecare zi pentru
a scoate din cas lucrurile vechi, pentru a face curenie i a pregti ct mai bine
locuina.
n prima diminea cnd au ajuns n cas fiica a observat, privind pe fereastr, o
doamn n vrst care i ntindea hainele abia splate n balcon.
- Mama, privete ce haine murdare ntinde vecina noastr n balcon! Pn i eu tiu
s spl mai bine dect ea! Poate ar trebui s merg s-o nv cum se face! Sau poate
s-i spun ce spun s foloseasc
Mama a privit la doamna n vrst care i ntindea rufele, a privit apoi la fiica ei i
n-a spus niciun cuvnt.
i aa, la fiecare dou sau trei zile fiica repeta observaiile, n timp ce vecina i
ntindea rufele la soare.
Dupa vreo lun fiica a rmas surprins vznd c vecina sa ntindea pe srm
cearceafuri mult mai curate, aa c i-a spus mamei sale:
- Privete, a nvat s spele rufele, cu toate c n-am avut timp s trec pe la ea s-i
spun cum se face!
Mama s-a uitat zmbind la ea i i-a rspuns:
- Nu, astzi am reuit s vin ceva mai devreme dect tine i am splat geamurile
casei noastre!
i n via se ntmpl de multe ori la fel Totul depinde de ct de curat este
fereastra sufletului nostru, cea prin care observm faptele celorlali.

La apusul soarelui, un domn se plimba pe o plaja. Putin cte putin incepu sa distinga
profilul unei persoane, indepartate. Ajuns mai aproape vazu ca omul, un pescar al
locului, se apleca pentru a aduna ceva, ce apoi arunca in apa.
Neobosit lansa in mare ceea ce aduna, cu bratele pline.
Apropiindu-se mai mult, domnul intelese ca pescarul aduna stele de mare pe care
valurile le-au depozitat pe plaja; una cte una le arunca in apa.
Putin incurcat se apropie si intreba pe pescar:
Prietene, pot sa stiu ce faci?
Pescarul ii raspunse:
Reasez aceste stele in ocean. Din cauza retragerii apei s-au impotmolit pe plaja.
Daca nu le arunc in apa, in putin timp aceste creaturi sarace vor muri .
Inteleg! replica domnul Dar stelele impotmolite pe plaja sunt milioane. Nu poti
pretinde de a le salva pe toate! Si, probabil, acelasi fenomen se produce pe sute de
plaje de-a lungul coastei. Nu-ti dai seama ca munca ta este practic inutila? Nu vei
schimba nimic.
Pescarul surase, se inchina, lua o alta stea, o arunca in mare si zise:
Se va schimba totul, pentru aceasta creatura mica.

Traia odata un imparat, in Orientul Indepartat. Acesta ajunsese batran si stia ca se

apropia vremea ca sa aleaga pe cel ce ii va urma la tron. In loc sa aleaga dintre
copii sai sau dintre ajutoarele sale, el a decis sa faca ceva diferit. A chemat la el pe
toti tinerii din imparatie intr-o anume zi. El a spus: "A venit timpul sa ma dau la o
parte si sa aleg urmatorul imparat. Am decis sa aleg pe unul din voi." Tinerii au fost
socati! Dar imparatul a continuat: "Va voi da fiecaruia o samanta, astazi. O
samanta. Este una speciala. Vreau sa mergeti fiecare acasa, sa plantati samanta, sa
o udati, si sa va intoarceti exact peste un an, aici, cu planta care a crescut din
samanta. Atunci, voi judeca dupa plantele pe care le aduceti, si voi alege unul dintre
voi. Acela va fi urmatorul imparat!"
Printre baieti era si unul numit Lee, care si-a primit si el samanta cuvenita. A mers
acasa plin de elan si i-a spus mamei toata povestea. Ea l-a ajutat sa pregateasca
ghiveciul, sa aleaga pamantul, sa planteze samanta si s-o ude cu grija. In fiecare zi
o uda la timp si urmarea daca da lastari. Dupa vreo 3 saptamani, unii dintre baieti
au inceput sa vorbeasca despre planta lor. Lee continua sa-si verifice ghiveciul cu
samanta, dar, nimic nu crestea.
Patru saptamani, cinci saptamani, sase saptamani trecura. Tot nimic. Deja toti
baietii vorbeau despre plantele lor iar a lui nici nu se ivise din pamant. Se simtea
pierdut. Au trecut 6 luni si tot nimic cu samanta lui. A inteles ca daduse gres. Toti
ceilalti aveau copacei si plante inalte iar el...nimic. N-a spus nimic celorlalti. Inca
mai astepta, oarecum.
A trecut si anul si toti baietii s-au infatisat inaintea imparatului. Lee n-a vrut sa
mearga cu ghiveciul gol, dar mama lui l-a incurajat s-o faca. La urma urmei era cel
putin sincer. Lee a simtit un gol imens in stomac, dar stia in sinea lui ca mama are
dreptate. Asa ca a luat ghiveciul si s-a dus la palat.
Cand a ajuns acolo a fost uimit de varietatea de plante prezentate de ceilalti tineri.
Erau frumoase, de toate formele si marimile. Lee si-a asezat ghiveciul jos iar cei din
jurul sau au inceput sa rada. Unii il compatimeau si ii strigau "Hei, cel putin ai
incercat si tu!"
Cand a sosit imparatul, si-a aruncat ochii peste multime si i-a salutat pe cei
prezenti. Lee a incercat sa se ascunda undeva in spate. "Ce plante minunate si ce
flori atragatoare ati crescut. Astazi unul dintre voi va fi numit imparat!"
Dintr-o data, ochii suveranului au cazut pe Lee si pe ghiveciul gol. A poruncit
imediat garzilor sa il aduca in fata. Lee era ingrozit. Se gandea: "Imparatul a vazut
ca sunt un ratat. Poate ca va pune sa fiu omorat."
Cand a ajuns in fata, imparatul l-a intrebat cum il cheama.
"Numele meu este Lee" a raspuns el.
Toti tinerii radeau si-si bateau joc de el. Imparatul a cerut tacere. S-a uitat la baiat si
a anuntat multimea: "Iata noul vostru imparat. Numele lui este Lee!"
Baiatul nu-si putea crede urechilor: "Dar samanta nici nu crescuse. Cum putea sa fie
el noul imparat?"
Imparatul a luat din nou cuvantul si a zis: "Cu un an in urma am dat fiecaruia dintre
voi o samanta. V-am spus sa o plantati, sa o udati si sa o aduceti astazi la mine.
Dar, eu v-am dat seminte fierte care n-au cum sa creasca. Toti dintre voi - cu
exceptia lui Lee - mi-ati adus plante si flori. Cand ati vazut ca samanta nu creste ati
inlocuit-o cu alta, de la voi. Doar Lee a avut curajul si sinceritatea de a se prezenta
cu ghiveciul in care se afla samanta data de mine. De aceea, el este noul vostru
imparat!"

Doi prieteni traversau desertul. Intr-un anume moment al zilei s-au certat iar unul
dintre prieteni l-a lovit peste fata pe celalalt. Cel care a fost lovit peste fata, fara a
spune vreun cuvant, scrie pe nisip:
ASTAZI, CEL MAI BUN PRIETEN AL MEU M-A LOVIT PESTE FATA.

Ei isi urmeaza drumul pana ce gasesc o oaza si se hotarasc sa faca o baie. Cel care
a fost lovit peste fata, se impotmoleste in nisip miscator dar prietenul sau il
salveaza. Dupa ce ajunge la mal teafar si nevatamat, el scrijeleste intr-o piatra:
ASTAZI, CEL MAI BUN PRIETEN AL MEU MI-A SALVAT VIATA.

Cel care si-a lovit si salvat cel mai bun prieten il intreaba:
Dupa ce te-am lovit, tu ai scris pe nisip iar acum, ai scris pe o piatra, de ce?

Prietenul sau ii raspunde:

Atunci cand cineva te raneste va trebui ca tu sa-l scrii pe nisip astfel incat vantul
sa-l stearga din memoria ta, dar atunci cand cineva face ceva bun pentru tine, tu
trebuie sa-l scrii in piatra astfel incat vantul sa nu-l poata sterge in veci.

"Un profesor a dat fiecaruia dintre studentii sai, ca tema de pregatit ptr saptamana
urmatoare, sa ia o cutie de carton si, ptr fiecare persoana care ii supara, pe care nu
pot sa o sufere si sa o ierte, sa puna in cutie o piersic ,pe care sa fie lipita o eticheta
cu numele persoanei respective.
Timp de o saptamana, studentii au avut ca sarcina sa poarte permanent cutia cu
ei :in casa, in masina, la lectii;ba chiar sa si-o puna la capul patului!Studentii au fost
amuzati la inceput de o asemenea sarcina si fiecare a scris cu ardoare o multime de
nume, unele ramase in memorie inca din copilarie.Apoi , incetul cu incetul , pe
masura ce zilele treceau, studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau
si care li se parea lor ca au un comportament de neiertat.Fiecare a inceput insa sa
obs ca-i devenea cutia din ce in ce mai grea.....Piersicile asezate in ea incepusera
deja sa se descompuna intr-o masa lipicioasa cu miros nu tocmai placut, iar
stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte...
Fiecare era dator sa o poarte permanent , sa aiba grija de ea , sa nu o uite prin
magazine, in autobuz, la restaurant , la intalnire,la masa ,labaie....mai ales ca
numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe
cutie.In plus, cartonul cutiei se stricase si aceasta ajunsese intr-o stare jalnica, doar
cu mare greutate putand sa mai faca fata sarcinii sale.....
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care le-a dat-o profesorul cand sau
revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei atatea
zile la rand nu fusese decat expresia greutatii sufletesti pe care o purtam cu noi
atunci cand strangem in inimile si mintile noastre ura, invidia sau dispretul fata de
alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care-l facem acelei
persoane. In realitate, insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face
chiar noua insine.
In cutia TA cate piersici sunt?....Si ce ai de gand sa faci cu ele?...Adiana Sanda"

n timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei ci ferate

distruse de bombardament. Civa soldai, dei se strduiau, nu puteau clinti un
stlp greu, czut peste ine. Alturi, caporalul striga la ei, ocrndu-i pentru
neputina lor. Trecnd pe acolo, un om 1-a ntrebat:
- De ce nu-i ajui i dumneata?
- Eu sunt caporal, eu supraveghez i comand. Ei trebuie s munceasc!
Strinul nu a mai spus nimic, dar i-a scos haina i a nceput s trag i el cot la cot
cu soldaii de un capt al stlpului. Dup scurt timp, au reuit s elibereze inele.
ncntai de reuit, soldaii i-au mulumit strinului care, lundu-i haina s plece,
i-a mai spus caporalului:
- Dac va mai fi nevoie, s m chemai i altdat!
- Da?! - zise n batjocur caporalul. Dar cine eti dumneata?
- Sunt generalul acestei divizii ...

Ce bine e cand vine Craciunul! Magazinele se gatesc frumos, apar ofertele de iarna
si rafturile se indoaie sub greutatea marfurilor colorate. Miroase a mirodenii si a vin,
a carnati usturoiati si a slanina fiarta in boia; rade cozonacul din cuptor, cu dintii
patati de cacao si stafide, iar chiftelele se inghesuie unele in altele n farfurii
lustruite de gospodine grijulii. Te gandesti ce mai ai de cumparat, cui mai ai de
cumparat...
Alergi prin magazine si iti bucuri ochii cu abundenta de marfuri, alegi ce te lasa
buzunarul si imparti banii asa incat sa simti ca e sarbatoare si sa faci cate un cadou
mic celor la care tii si celor cu care trebuie sa fii atent. Ai chiar un sentiment de
implinire atunci cand casiera iti ia banii si vezi ca ai cosul plin cu de toate, macar
acum. Esti in randul lumii, iesi multumit din magazin si te gandesti ca ar fi bine sa
pui pe tine si un parfum placut mirositor, care sa arate ca traiesti modern, in U. E. si
in NATO.
Dar parca tot nu e bine si nu stii de ce. De ce? DE CE? Aaa, daa... Ai facut
cumparaturi la acelasi mic magazin de cartier de la care cumperi si peste an, in
timp ce lumea cu adevarat moderna se plimba acum prin cash and carry, super-
hipermarketuri, impingand carucioare silentioase printre rafturi elegante si bine
garnisite. Ce e rau in asta? Nu e rau. E chiar bine ca in Romania exista asemenea
magazine elegante si practice, si ca lumea da semne ca progreseaza. Incet, dar
sigur. Canta in ele Stille nacht-uri si Jingle bells-uri, sau chiar colinde romanesti, dar
acestea nu sunt bune, caci n-au ritm si nu indeamna lumea sa se miste mai repede
catre casa de marcaj.
Oricum, pluteste in aer sarbatoarea...cum, "care sarbatoare"? Cea din 25
decembrie. N-o stiti? E anuala si are de-a face cu Mos Craciun. Si cu inca cineva,
parca... Nu stiu sigur, fiindca in supermarketuri n-am vazut decat Mosi Craciuni vii
sau impaiati, sau mai degraba impapusiti. Nici macar prin brazii scosi la vanzare n-
am vazut altceva decat mosi si globuri. Eventual cutii de cadouri... Dar, parca mai
era ceva, totusi, in 25 decembrie. Poate ca strainii stiu mai multe decat mine despre
asta? Aiurea! Americanii nici macar nu-i mai zic Christmas. Acum e X-mas.
Ce bine ca am intrebat-o pe bunica... Am aflat ca, de fapt, e sarbatoarea Nasterii lui
Iisus Hristos, Dumnezeul intrupat, adus pe lume de Fecioara Maria, intr-o iesle care
nu se gaseste la nici unul din supermarketuri. Am auzit ca ea s-ar gasi in biserici,
unde miroase a tamaie si a rugaciune si unde oamenii grabiti ca mine invata sa
iubeasca si sa fie mai buni. Am mai auzit ca m-as putea spovedi si ca pacatele mele
ar putea fi iertate de acest Dumnezeu nascut in iesle. Am auzit chiar ca sufletul
meu ar putea fi mantuit. Cred ca am sa incerc sa petrec acest Craciun in biserica,
bucurandu-ma de Nasterea Domnului. ntr-un ora, tria odat un om tare zgrcit.
Toat viaa n-a fcut altceva dect s strng i s strng tot mai mult avere.
Niciodat nu i-a fost sil de cineva srman. Nu ddea ceva de poman, nici m ruptul
capului. O singur dat, ntr-o duminic, trecnd prin faa unei biserici, i-a aruncat
unui ceretor doi bnui, n rest, toat viaa lui nu a dat nimic. Cnd preotul l
ntlnea i l apostrofa, el rspundea mereu:
- Printe, n lumea asta totul poate fi cumprat. Cu siguran c i n lumea cealalt
este la fel. Cu cte bogii am strns eu, nu se poate s nu ajung n rai!
Oricte sfaturi i-ar fi dat preotul, el nu vroia s asculte. Azi aa, mine aa, pn
cnd, ntr-o noapte, a avut un vis ngrozitor. Se acea c murise i ajunsese la poarta
Raiului, cnd, la intrare, Sfanul Petru 1-a ntrebat:
- Bine, omule, ce-i cu tine aici?
- Sfinte Petre, a vrea i eu s intru n rai.
- Da' crezi tu c poi?
- Sfinte Petre, dac trebuie, eu pltesc. Am comori nenumrate ...
omule'
- Mai caut, mai caut, poate vei gsi totui ceva!
i ntr-adevr, omul a gsit pe fundul unui buzunar doi bnui
- Aoleu, dar de ce n-am dect att?! Pe Pmnt aveam de mii de ori mai muli Aici
de ce am ajuns doar cu doi bnui?
- E, omule, I-a rspuns Sfntul Petru, cnd ajungi aici ai doar ceea ce ai druit n
via. Acestea sunt comorile pe care fiecare le strnge n cer.
Cu ele poi ntr-adevr s intri n rai, dar crezi c doi bnui sunt de ajuns? n toat
viaa n-ai druit dect aceti bani unui srman om ce atepta ajutorul tu n poarta
unei biserici. Dac n timpul vieii ai fi strns mai multe comori cereti, poate ai fi
intrat n Rai, dar aa
Tocmai n acea clip omul nostru s-a trezit din vis, speriat de tot. Din acea zi nu a
mai fost la fel. Din acea zi a cutat s adune comori doar n cer. Erau atia sraci
ce avea nevoie de ajutorul su!
Bogaii vor ajunge n cer, cnd i vor introduce acolo sracii.

O tnr privea prin geamul unui tren de cltori, la frumosul peisaj al unei toamne
trzii.
Un brbat, care era certat cu morala, stnd alturi, a nceput s vorbeasc urt i s
spun tot felul de glume proaste.
Tnra, indignat, nu-i ddea nici o atenie, ci se uita puin ncruntat la el i-i
ndrepta privirea numai ctre geam.
Necuvinciosul i zise n btaie de joc:
- Fie-i mil, domni, i nu te uita aa de urt la mine c m mnnci!
Dar ea, linitit, i rspunse:
- Fii linitit domnule, i nu v speriai, eu nu mnnc carne de porc

Tria odat ntr-un sat un btrn foarte srac. El avea ns un cal foarte frumos. Att
de frumos nct lordul din castel vroia s i-l cumpere. Dar btrnul l-a refuzat
spunndu-i:
Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum a putea
s mi vnd prietenul?
Dar, ntr-una din zilele urmtoare, cnd btrnul a mers la grajd, a vzut c i-a
disprut calul.
Toi stenii i-au spus i-am spus noi! Trebuia s i vinzi calul lordului. Dac nu ai
acceptat el i l-a furat! Ce mare ghinion.
Ghinion sau noroc, zise btrnul, cine tie?
Toi au rs de el. Dup 15 zile ns calul s-a ntors. i nu era singur, avea n spate o
mulime de cai slbatici. El a scpat din grajd, a curtat o tnr iap i, cnd s-a
ntors, restul cailor s-au luat dup el.
Ce mai noroc! strigar stenii.
Btrnul, mpreun cu fiul su, a nceput s mblnzeasc acei cai noi venii. Dar, o
sptmn mai trziu, fiul btrnului i-a rupt piciorul n timp ce ncerca s dreseze
unul dintre cai.
Ghinion! i ziser prietenii btrnului. Ce ai s te faci acum, fr ajutorul fiului
tu? Tu eti deja n pragul srciei!
Ghinion, noroc, cine poate ti? le rspunse btrnul.
Dup cteva zile de la tragicul accident, soldaii lordului trecur prin sat i i
obligar pe toi flcii s li se alture. Doar fiul btrnului a scpat datorit
piciorului su rupt.
Ce noroc pe tine! strigar vecinii. Toi copiii notri au fost dusi n rzboi, doar
tu ai avut ansa s l pstrezi lng tine. Fiii notri ar putea fi ucii.
Btrnul le rspunse: Ghinion, noroc cine poate ti?

Doi brbai, ambii grav bolnavi, ocupau aceeai ncpere ntr-un spital. Unuia dintre
ei i se ngduise s se ridice din pat timp de o or n fiecare dup-amiaz. Patul lui
era altturi de unica fereastr din camer. Cellalt trebuia s stea tot timpul ntins
n pat. Cei doi au stat de vorb ore n ir. Au vorbit despre soiile i familiile lor,
despre casele lor, despre munca lor, au depnat amintiri din armat sau din
vacanele petrecute.

n fiecare dup-amiaz, cnd cel de lng fereastr se ridica, i petrecea timpul

descriindu-i celuilalt ceea ce vedea c se ntmpl dincolo de geamul ferestrei.
Cellalt ncepu astfel s triasc pentru acea scurt or zilnic, n care lumea lui era
n funcie de culoarea i de ceea ce se ntmpla n lumea din afar. Fereastra ddea
ntr-un parc cu un lac. Rae i lebede se jucau n ap, n timp ce copii se jucau cu
brcuele. Tineri ndrgostii mergeau mn n mn printre flori de toate culorile, n
timp ce n deprtare se ghicea prezena oraului. Pe msur ce omul de lng
fereastr descria cu de-amnuntul toate acestea, cel din pat nchidea ochii,
imaginndu-i aceast scen pitoreasc. ntr-o dup-amiaz cald, omul de lng
fereastr descrise o parad trecnd. Dei cellalt nu putea auzi orchestra, putea
ns, cu ochii minii, s vad ceea ce cellalt descria cu att de multe detalii
sugestive. i aa trecur zile, sptmni i luni...

ntr-o diminea, cnd a venit asistenta de servici s le aduc apa pentru a se spla,
a gsit trupul lipsit de via al omului de lng fereastr, care se svrise n pace, n
timpul somnului. Femeia s-a ntristat i a chemat personalul pentru a lua trupul
nensufleit.

La vremea la care a considerat c este potrivit, cellalt a cerut ca, dac se poate, s
fie mutat lng fereastr. Asistenta a fost bucuroas s i ndeplineasc dorina i,
dup ce s-a asigurat c totul este cum se cuvine, l-a lsat singur. ncet, greu i
dureros, acesta a reuit s se ridice n capul oaselor pentru a vedea, pentru prima
dat cu ochii lui, lumea de afar. ncordndu-se, se ntoarse apoi spre fereastra de
lng pat. i n faa ochilor a vzut un zid gol. Omul a ntrebat-o pe asistent cum a
putut vedea fostul su coleg de camer, care-i descrisese att de multe minunii
vzute pe fereastr. Asistenta i-a rspuns c omul era orb i nu a putut s vad nici
mcar zidul gol... i, adug ea, poate c a vrut doar s v ncurajeze pe
dumneavoastr.

Este o mare bucurie s poi s-i faci fericii pe ceilali, n ciuda greutilor propriei
existene. mprite cu alii, suprrile se njumtesc, n timp ce bucuriile se
dubleaz. Dac vrei s te simi bogat, atunci ia aminte la lucrurile pe care le ai i pe
care nu le poi cumpra cu bani.

TNRUL FRUMOS
N-a fi scris aceste rnduri dac nu l-a fi vzut cu ochii mei pe... tnrul frumos!
N-avea haine de firm, nici trsturi de star. Nu era kool, nici trendy, nu tia cteva
limbi strine la perfecie, nici nu avea prini faimoi sau milionari... Nu conducea
ultimul model de main sport, n-avea voce de MTV, nici alt talent care s-l fac
deosebit... Un tnr oarecare... Dar n el se arta, limpede, frumuseea vieii!
Nu pentru c era detept sau tia s vorbeasc bine. Nu pentru c era artist sau om
de tiin, pentru c ar fi fost genial sau posesorul unui farmec aparte...
Era doar un tnr care devenise transparent pentru frumuseea originar,
luminoas, fericit, dumnezeiasc, a vieii! Era un om n care parc se strvedea
Raiul...
De fapt, era o fat care tocmai ieise de la Spovedanie....

CE VREA DE LA MINE HRISTOS?

Un preot s-a ntlnit cu un om care se pretindea ateu. Dup cteva cuvinte de salut,
ateul l-a ntrebat, ironic:
- Ce vrea, printe, de la mine Hristos?
Preotul l-a privit drept n ochi i i-a rspuns:
- Hristos?... Hristos nu vrea nimic de la dumneata... i nici de la mine... Nu vrea
nimic de la nici un om...
i a dat s plece.
Ateul a rmas o clip ncremenit. Apoi, zmbind nencreztor, a spus:
- Atunci... Atunci de ce a venit? Atunci... ce atta ... Printe! V batei joc de mine!...
- Nu, prietene, nimeni nu-i bate joc de dumneata... Pur i simplu acesta-i
adevrul... I HRISTOS A VENIT PENTRU C L-AI CHEMAT!
- Eu? Pi eu nici nu cred n El...
-Mi, omule... Ai oftat vreodat? Ai avut vreodat o durere sufleteasc? Te-a
nemulumit adnc ceva? Ai gemut n sufletul tu? N-ai fost niciodat nefericit?
- Pi, cine nu este...
- i ce-ai fcut?
- Am but...
- i dup ce te-ai mbtat n-ai mai oftat?
- Ba da....
- VEZI, NEFERICIREA ASTA N-O STINGE NIMIC DE PE LUME... Aceast stare de
nefericire o vede Dumnezeu n inima omului ca pe o rugciune nentrerupt ... i a
rspuns trimindu-L pe Hristos...
- Bine, printe, dar eu sunt nefericit c n-am bani... EU VREAU BANI, NU PE
HRISTOS!
- Aa a gndit i Iuda i a ajuns n treang...adic pe culmea nefericirii... HRISTOS
este un rspuns la nefericirea omului, de aceea primul cuvnt al Legii Sale este: "
Fericii..."
Orice am face n aceast via inima ne rmne mereu plin de rumoarea
nefericirii... Pentru c nefericirea este legea acestei lumi...
- i zici, printe, c eu m rog fr s tiu? Asta-i culmea!
- Da, dragul meu... Singura diferen ntre dumneata i un sfnt este c sfntul las
toate, i familie i bani i gnduri, pentru a tri cu toat fiina acest strigt tainic al
inimii.... Cci n msura n care te uneti cu cererea, n aceeai msur te vei uni cu
rspunsul...
- Printe, e cam complicat pentru mine...
- tiu, dragul meu, tiu... E greu s nelegi din cuvinte, de cele mai multe ori
imposibil, ceea ce ai fi nceput s nelegi ntr-o clip, dac ai fi venit la mine ca s
te spovedesc...

Alchimistul cunotea legenda lui Narcis, frumosul biat care-i contempla zilnic propria frumusee ntr-
un lac. Era att de fascinat de el nsui c ntr-o bun zi a czut n lac i a murit necat. n locul acela, a
aprut o floare care s-a numit narcis.

Dar nu aa i ncheia Oscar Wilde povestirea. El spunea c atunci cnd a murit Narcis, au venit
naiadele zeiele izvoarelor i ale pdurii i au vzut lacul transformat dintr-unul cu ap dulce, ntr-
un ulcior cu lacrimi srate.

De ce plngi? au ntrebat naiadele.

Plng pentru Narcis, rspunse lacul.

Ah, nu-i de mirare c plngi pentru Narcis, continuar ele. La urma urmelor, dei noi am alergat
mereu dup el prin pdure, tu erai singurul care puteai s-i contempli de aproape frumuseea.

Dar Narcis era frumos? ntreb lacul.

Cine altul poate ti mai bine dect tine? rspunser, surprinse, naiadele. La urma urmelor, doar
pe marginile tale se apleca el n fiecare zi.

Lacul rmase tcut o vreme. ntr-un trziu, zise:

l plng pe Narcis, dar niciodat n-am tiut c el era frumos. l plng pe Narcis pentru c de
fiecare dat cnd se apleca deasupra apelor mele, eu puteam s vd reflectat, n fundul ochilor lui,
propria-mi frumusee.