MIHAI EMINESCU- Amorul unei marmure

O?tirile-i alung? n spaim? nghe?at?,

Cu sufletu-n ruin?, un rege-asirian,
Cum stncelor arunc? durerea-i nspumat?
Gemndul uragan.
De ce nu sunt un rege s? sfarm cu-a mea durere,
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
S? fac s? rump-o lume ce sf?ie-n t?cere
Zdrobit sufletul meu.
Un leu pustiei rage turbarea lui fugind?,
Un ocean se-mbat? pe-al vnturilor joc,
?i norii-?i spun n tunet durerea lor mugind?,
Gndirile de foc.
Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,
Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,
C?ci mie mi-a dat soarta amara mngiere
O piatr? s? ador.
Murindului speran?a, turb?rii r?zbunarea,
Profetului blestemul, credin?ei Dumnezeu,
La sinucid o umbr? ce-i sperie desperarea,
Nimic, nimica eu.
Nimica, doar icoana-?i, care m? nvenin?,
Nimic, doar suvenirea sursului t?u lin,
http://Versuri.ro/w/mehki
Nimic dect o raz? din fa?a ta senin?,
Din ochiul t?u senin.
?i te iubesc, copil?, cum repedea junie
Iube?te-n ochi de flac?ri al zilelor noroc,
Iubesc precum iube?te pe-o alb? vijelie
Un ocean de foc.
Din ochi de-ar soarbe geniu sl?bita mea privire,
De-ar tremura la snu-mi ginga?ul t?u mijloc,
Ai pune pe-a mea frunte n vise de m?rire
Un diadem de foc.
?i-a? pune soarta lumii pe buza-?i purpurie,
A? pune lege lumii rzndul t?u delir,
A? face al t?u zmbet un secol de orgie,
?i lacrimile-?i mir.
C?ci te iubesc, copil?, ca zeul nemurirea,
Ca preotul altarul, ca spaima un azil;
Ca sceptrul mna blnd?, ca vulturul m?rirea,
Ca visul pe-un copil.
?i pasu-n urma-?i zboar? c-o tainic? mnie,
Ca un smintit ce cat? cu ochiu-ng?lbenit,
Cu fruntea-nvine?it?, cu fa?a cenu?ie
Icoana ce-a iubit.