Toamna trziu

n noaptea cu lun,

Cum vjie codrul

i geme i sun!

Din nordul cu neguri

Un vuiet rsare

i vine i crete

Mai iute, mai tare;

Iar codrul aude,

Puternicul rege

Aude prin noapte

i bine-nelege

Al otilor vuiet

Din nord pornite

El vrea s rscoale

Puteri obosite

i-njur i url,

C-i simte pierirea.

i galben se face,

Nu poate s-adoarm,

Nu-i afl nici pace,

i tremur codrul

Cu inima rupt

De spaim, se zbate,
Cu vntul se lupt,

Pocnete i sun

i-i url durerea,

Cci vntul l prinde

i-l strnge de mijloc

Topindu-i puterea!

i codrul se-ndoaie;

i-l biruie vntul

Rznd l sugrum

i-i rupe vetmntul

i prul i-l smulge

i-n vi l arunc.

Un ipt rsare

Pe deal i pe lunc;

Grbitele psri

Cu vuiet alearg

i norii vin stoluri

Pe-ntinderea larg

De spaim s-ascunde

Prul sub ghea

i regele codru,

Din ultima via

Suspin vzndu-i

Pustiul, i geme

i cade pe spate
i moare cu fruntea

Pe pieptul naturii

i moare natura

De jalea pdurii

n toamna trzie!