Eram cu oile - c eu am fost cioban la munte - acum vreo zece ani, i pe piciorul unui deal

pndeam nite porumbei slbatici. Poate erau i aceia stingheri, c de cte ori veneau, stteau
pe vrful unui mesteacn uscat. i m minunam de ce stau pe cel uscat, cnd tot codrul e
verde! Iat de ce stau pe pom uscat: aceasta este o tain i un simbol. Cci spune Marele
Vasile c din toate zidirile lui Dumnezeu pururea ne nvm cele ale nelepciunii. Cci toat
lumea aceasta simit i vzut este coala sufletelor celor cuvnttoare. tii de ce nu st
porumbelul i turturica pe lemn verde dup ce i-a murit soul? Lemnul verde e simbolul
dulceii omeneti, cci ceea ce-i verde i sntos triete n ndulcirea veacului de acum, iar
lemnul uscat e simbolul c femeia, dup ce i-a murit brbatul, nu se mai ndulcete cu alt so.
S stea pe ramur uscat! Acesta e simbolul uscciunii, al foamei, al setei, al chinului, al
trudei - aa spun dumnezeietii Prini. Porumbelul care st pe lemn uscat ne arat nou s ne
uscm cu postul, cu lacrimile, cu umilina, cu foamea i cu setea. Femeia creia i-a murit
brbatul s plng, s se roage, s duc o via curat i cinstit, i de foarte mare fericire se
va nvrednici dac va rmne aa pn la sfritul vieii ei. Iar dac nu poate, atunci dup
ngduina marelui Pavel, poate s se mrite, dar mai bine este dac rmne nemritat i
petrece n post, n rugciune, n foame i n sete, n trud i n osteneal, plngnd nu dup
mirele ce l-a avut, ci dup Hristos; dup Acela s suspine, dup Acela s plng, c trebuie din
nou s fie cu Acela cu Care s-a mpreunat la botez, ca Acela s ne duc pe noi nu la unirea cea
trupeasc, ci la cea duhovniceasc i la bucuria cea fr de margini din ceruri.

(Printele Cleopa Ilie, ndrumri duhovniceti pentru vremelnicie i venicie, Editura

Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 54 )