Cnd vin necazurile peste noi, s le primim ca de la Dumnezeu.

El este cel ce le ngduie

pentru ispirea unor pcate ale noastre. Niciodat s nu nvinovim pe nimeni, ci
totdeauna noi s ne socotim vinovai de ceea ce ni se ntmpl. i s nu ne mirm.

De ce? Acel de ce? s ni-l impropriem i s gsim rspunsul n propria noastr fiin. Dac
privim n jurul nostru la unele familii care au numai un singur copil voit, iar pe ceilali pe care
i-au zmislit nu i-au dorit i i-au avortat, observm o nefericire i o mulime de necazuri, boli,
certuri etc. n unele cazuri, chiar acel singur copil pe care l-au nscut a ajuns s-i bat, s-i
batjocoreasc pe proprii lui prini, provocndu-le mult suferin i lacrimi.

(Arhimandrit Ioachim Prvulescu, Sftuiri duhovniceti repere morale pentru o via

practic cretin ortodox, Sfnta Mnstire Lainici, 2004, p. 48)