Introducere

Liturghia din biserica este forma vizualizata,vazuta si acceptabila a ceea ce este nevazut
si inaccesibil (Sf.Dionisie Areopagitul).
Binecuvantata este Imparatia, adica ceea ce va sa vina (acum- realitatea prezenta, in veci
cea viitoare).Liturghia este tensiunea dintre deja si nu inca.
Papa Benedict al XVI- lea se pronunta impotriva reformei Conciliului Vatican II de
interventie proprie in Liturghie.
Sf. Vasile cel Mare(in pastorale) face obsesiv trimitere la Sf.Scriptura si la
Sf.Parinti,promovand o gandire in continuitate de credinta.In Liturghie se intalneste aceasta
expresie a comuniunii in randuiala proscomidiei.De la Sf.Pavel , Nicolae Cabasila, dumnezeiasca
Liturghie(in greaca) este lucrarea obsteasca in comunitate si pentru comunitate.Bizantinii au
numit-o lucrarea dumnezeiasca in care Hristos este centrul (rugaciunea de la Heruvic) din
aceasta cauza amestecul omului in Liturghie este amestecul omului in treburile lui Dumnezeu.De
aceea Rasaritul nu a intervenit in Liturghie,liturghierul fiind cartea cea mai putin atinsa de
reforme.
Atunci cand vorbim despre cult avem in vedere : instituire si dezvoltare( de la Cina cea de
Taina pana in sec.14,15), generalizare,uniformizare.
Liturghierul contine dumnezeiestile cuvinte scrise cu pana Sf.Duh asemenea Sf.Scripturi
si sfintelor icoane(prefata liturghier 1700).
Spiridon Candea(Sibiu):cultul divin este mana lui Dumnezeu intinsa omului cazut.
Cele 7 Laude sunt puse in relatie cu cele 7 zile ale creatiei, astfel rugaciunea Bisericii
restaureaza si recreaza.Cultul nu este o insiruire de slujbe.In interiorul tainelor persoana umana
este restaurata.Nu doar omul este rezidit, ci si intreaga creatie.Molitfelnicul arata foarte clar acest
lucru( acesta este primul tratat de protectie si teologie al creatiei).El exprima ceea ce se
mentioneaza in 1 Petru si in Apocalipsa: cer nou si pamant nou-creatia este transfigurata prin
intermediul cultului divin.
In Taina Botezului se redau prin lepadari si exorcizme texte de binecuvantare luate din
Psalmi (mainile Tale m-au facut si m-au zidit) arata ca botezul este o noua creatie si toate tainele
de dupa el sunt slujbe de rezidire a persoanei umane,toate au drept scop vindecarea, in toate
existand o chemare tainica(nici moartea nu este lipsita de chemare: Taina este intrarea noastra in
lume, Taina si iesirea din ea si venirea la Tine, Doamne).Intreaga viata este o Taina (asa se
explica pozitia Bisericii care condamna interventia asupra vietii).
 Prezenta mainii Lui Dumnezeu este in toate tainele. Mirungerea (F.A) se oficia prin
punerea mainilor.Spovedania implica si mana duhovnicului.La Hirotonie Episcopul pune mainile
pe cap.La Cununie:Doamne trimite mana Ta dintru inaltime locasurilor Tale( relatia dintre barbat
si femeie in randuiala cununiei din naturala devine duhovniceasca).
Liturghia, Tainele si randuielile bisericii restaureaza omul.Nu doar omul se restaureaza in
Hristos(cati in Hristos.), ci si Hristos se interiorizeaza persoanei umane prin tainte(lucrul
acesta se observa din rugaciunile de multumire dupa Impartasanie:Doamne patrunde-mi
madularele si rarunchii interiorizare in adancuri.Innoirea omului se face din interior.
In taina euharistiei, la Liturghie preotul rosteste la inchinare : Doamne trimite mana Ta si
ma intareste spre slujba ce imi este pusa inainte.La epicleza Tainei Hirotoniei: dumnezeiescul har
care pe cele cu lipsa le plineste si pe cele neputincioase le vindeca.Hirotonia este o slujba de
vindecare.Si la Liturghie, la inchinare, la Heruvic(rugaciunea), inainte de impartasire: Ia aminte
Doamne si ne invredniceste prin mana Ta cea puternica.
Toate tainele se dau prin mainile Lui Dumnezeu.
La Maslu ultima rugaciune: nu prin mana mea cea pacatoasa, ci prin mana Ta.
Sf.Ioan Hrisostom: Dumnezeu imprumuta vocea si mainile preotului- in chip nevazut
Hristos slujeste prin mana preotului.
Cea mai profunda definitie o da Nicolae Cabasila in sec.14 (maturizarea cultului divin),
cand centrul se muta de la Constantinopol la Tesalonic).Simeon al Tesalonicului alcatuieste un
Tractat al dogmelor (explica slujbele oficiate atunci, rugaciunile fiind aproape identice cu cele de
astazi), Nicolae Cabasila alcatuieste Talcuirea dumnezeiestii Liturghii si Despre viata in Hristos
(exprima adevarul ca tainele si rugaciunea bisericii integreaza omul in Hristos,lucru aratat si in
iconografie, spre ex. scara).
In traditia ortodoxa icoanele, Evanghelia si Liturghia stau impreuna.Evanghelia este o
parte din Liturghie,dar totodata nu se poate savarsi Liturghia fara icoanele Imparatesti, care
sintetizeaza aspectul liturgic. Nicolae Cabasila numeste acest stadiu viata in Hristos: ortodoxia
este viata in Hristos,Liturghia, Laudele, Taintele sunt viata in Hristos.

Introducere in Liturgica Speciala

Pentru a fi ca pruncii este necesara curatenia,starea de cunoastere si nu complacerea in
starea de cadere.
Teologia liturgica speciala este o disciplina a teologiei practice care prezinta in mod
sistematic cultul divin public orthodox, prezentarea facandu-se sub 3
aspecte:istoric,tipiconal,exegetic.
 Importanta:
-teologia speciala intregeste pregatirea studentului teolog (Pr.Staniloae- Dogmatica curge
din Liturghie, Ica Jr. - sublima,Ioan Damaschin Ine din Octoih, Cantarea dogmatica dresata
Maicii Domnului este exprimata in duhul autentic orthodox).
-studiul teologiei liturgice ajuta sa fim buni slujitori, gestica este o parte a anamnezei
liturgice ( la Cina cea de Taina, Luca 22.19 spre pomenirea Mea,Mantuitorul a aratat faptul ca
anamneza nu este simpa aducere aminte, ci aducere in actualitate, nu este comemorare, ci
reactualizare,dar si icoana ceea ce ochii nostrii au vazut si urechile au auzit).
-teologia liturgica prin raportare la exegeza liturgica il ajuta pe preot in lucrarea sa
catehetica si omiletica.
Cunoasterea ideilor lui Dumnezeu este legata de traire, de viata.

Laudele bisericesti

Slujbele bisericesti sunt serviciile divine prin care Biserica aduce prinosul de lauda Lui
Dumnezeu si primeste in schimb harul sfintitor.
Este esential caracterul doxologico-euharistic (lauda si multumire). Sf Liturghie este
slujba multumirii prin excelenta.
Scopul rugaciunii este sfintirea credinciosului (aceasta se realizeaza impreuna cu spatiul
in care acesta isi pregateste mantuirea- cer nou si pamant nou; intreaga faptura va fi
transfigurata).
Slujblele au o structura fixa ce s-a impus in timp. Elementele care o compun sunt:
- rugaciunea (partea cea mai importanta a slujbei, care arata scopul slujbei; ex. sfintirea casei in
care centrala este rugaciunea de sfintire. Rugaciunea are o structura bine definita si contine: o
parte anamnetica argumentele aduse lui Dumnezeu printr-o serie de exemple care au primit
ceea ce se solicita in rugaciune, insa nu este o simpla rememorare si o reactualizare, facand
prezent un fapt din trecut ieri m-am rastignit impreuna cu Tine, astazi inviez impreuna cu Tine; o
parte doxologico-euharistica Ortodoxia imbina lauda lui Dumnezeu cu multumirea adusa Lui;
o parte sacramentala ii spui lui Dumnezeu de ce il rogi)
- imnografia si acesta este un element definitoriu pentru spiritualitatea ortodoxa (troparele,
condacele, canoanele, stihirile). Ea alcatuieste partea poetica, ce s-a dezvoltat din timpuri
stravechi ( I Tes. 5: imne si cantari cantarea este o forma cultica foarte veche). Imnografia
crestina este o tehnica folosita initial de ereziarhi. Imnul initial se simplu si accesibil (Arie canta
o melodie simpla). Biserica a imporopriat aceasta forma.
 Sfantul Vasile face referire la rugaciunea Lumina lina despre care amintea ca este o
cantare veche. Formularele de credinta in Hristos si in Sf Treime, au fost transformate de
Biserica in cantari pentru a-i invata pe credinciosi dogmele Bisericii. Cantarile sunt scoala in
care se invata credinta Bisericii (E. Bransite). Anumite rugaciuni si imne au aparut nu cca urmare
a dezvoltarii cultului, ci uneori rugaciune si imnele au aparut sub impulsul aparitiei ereziilor.
Biserica nu a retinut o rugaciune care nu reflecta dreapta credinta. Biserica nu a formulat
niciodata o invatatura fara ca aceasta sa se regaseasca in rugaciune si imnografie.
Sf. Irineu: doctrina este conforma cu Liturghia, iar Liturghia confirma doctrina. Este
evident acest lucru in alcatuirea Sf Ioan Damaschin- Dogmatica. Acesta precizare a Sf Irineu se
regaseste si in teologia actuala unde legea credintei este regula rugaciunii.
- gestul liturghic si ritualul. Ortodoxia este definita ca religie ce exceleaza prin ritual si gestica.
Gestul insoteste si intareste cuvantul liturgic, dar da totodata si profunzime si expresivitate. In
traditia ortodoxa, exista anumite gesturi fara a fi insotite de cuvinte (ex. Liturghia darurilor)
gestica fara cuvinte face parte din exprimarea apofatica a Ortodoxiei. Pr. Cleopa chiar vorbeste
despre cele 40 de trepte ale rugaciunii, una dintre ele fiind rugaciunea tacuta.
Gestul liturgic are un rol foarte important. Si el face parte din anamneza liturgica, nefiind
o inovatie. Mantuitorul (Luca 22,9: aceasta sa faceti spre pomenirea Mea) dar si Ev. Ioan ( 1
Ioan: ceea ce ochii nostri au vazut),arata ceea ce Biserica ulterior a inteles prin anamneza ca
integrare , ca icoana vazuta, in Liturghie. Ceea ce a facut Mantuitorul (binecuvatare,
ingenunchiere) este temeiul pentru gestica liturgica. Gestul liturgic, ca parte a anamnezei, uneori
chiar se substituie cuvantului (ex. nimic zicand).
- marturisirea credintei. Botezul (rostirea Crezului) apoi Doxologia mica (Slava Tatalui si Fiului
si Sf. Duh), arata marturisirea credintei integrata cultului divin. Relatia intre credinta si cult nu
este invatatura proprie Sf Irineu, ci are sorginte apostolica (FA 2, 42- modul de vietuire al primei
comunitati crestine: frangerea painii si statornicie in invatatura Apostolilor). In acest sens,
formularele de credinta au fost integrate slujbelor. Exemple: ispitirea episcopului (doxologia
mica apoi dezvoltarea) sau Taina Spovodaniei (contine un chestionar ce nu se refera la pacate, in
prima parte; ci arata faptul ca Biserica este intemiata pe credinta pe care o marturiseste).
Formularele de credinta sunt parti integrante ale slujbelor, in care invatatura de credinta devine
rugaciune. In interiorul Tainelor, credinta se marturiseste sub forma rugaciunii (chiar si Crezul a
devenit formular de rugaciune).
Aceste parti componente nu sunt asezate intamplator, ci ele exprima echilibrul liturgic si
exprimarea intr-un mod armonios a formelor si functiilor cultului divin: harismatica (sfintitoare),
latreutica (de lauda), didactica. In slujbe aceste functii sunt unite.

Cultul este:
 -viata in Hristos (interiorizarea noastra permaneta in Hristos)
-mana lui Dumnezeu, intinsa omului cazut

Impartirea slujbelor se face dupa mai multe criterii:

a. Criteriul extensiunii (lungimii in acest sens ele sunt un antrenament pt vesnicie):

- simple rugaciuni (ex la femeia lehuza)
- slujbe unitati liturgice care pe langa rugaciuni au si alte elemente: imne, tropare
- randuieli sunt cele mai dezvoltate forme cultice, pe langa cele amintite ele mai contin
si lecturi biblice

b. Criteriul timpului si locului savarsirii:

- ocazionale (tin de o necesitate imediata)
- celelalte care formeaza ciclul de rugaciune zilnica, au caracter comunitar si aduna toti
credinciosii (cele 7 Laude si Sf Liturghie). Aceasta lauda permanenta se aduce in biserica.
Intre spatiul liturgic si slujire exista o stransa legatura. Spatiul liturgic invesmanteaza o
slujba divina (ex dumnezeiasca Liturghie). Slujbele principale nu se oficiaza in afara
spatiului liturgic. O constructie ortodoxa se afla in permanenta in asteptarea Sf Taine.

Aceste slujbe au o structura dibla. Au o parte fixa si una mobila. Cea fixa este cea
savarsita zilnic ca strcutura, iar ceea ce se adauga este specificul zilei (Sfantul sau Praznicul
respectiv). Partea fixa se gaseste in Ceaslov iar cea mobila in Minei, Octoih.

Istoria Laudelor bisericesti

Laudele sunt un manunchi de slujbe raportate zilnic spre slava lui Dumnezeu si sfintirea
oamenilor. Ele dau vocatie Bisericii in lume, aceea de a se ruga si savarsi slujbe. In exprimare
deplina aceasta vocatie se implineste in privegherea continua. Biserica este in rugaciune
permanenta, care se face mai ales in chip nevazut. In biserica slujba continua neincetat.
Una dintre cele mai complete definitii ale Ortodoxiei este Proscomidia. Alaturi de
aceasta, icoana Deisis, arata rugaciunea permanenta si staruitoare: pe tron Mantuitorul, de-a
dreapta Maica Domnului iar in stanga Sf Ioan Botezatorul. In unele reprezentari, Maica
Domunului si Sf Ioan apar stand sprijiniti pe tron, artand prin aceasta familiaritatea de care se
bucura ei.
Cele 7 Laude arata ca Biserica se roaga permanent. Simeon al Tesalonicului subliniaza
importanta nr de 7: Biserica prin rugaciune reface persoana umana si prin aceasta intreaga creatie
de la inceputul veacurilor. Biserica este mediul in care omul este recreat, devenind o faptura
noua. Lucrul acesta se intampla zilnic.
 Cele 7 Laude sunt impartite in trei cicluri:
-de seara: Ceasul 9, Vecernia, Pavecernita
-de dimineata: Miezonoptica, Utrenia, Ceasul 1
-de zi: Ceasul 3 si Ceasul 6, (urmate de Sfanta Liturghie)

Faptul ca ziua liturgica incepe seara, nu este intamplator, se intemeiaza tot pe actul
creatiei care aduce lumea din nefiinta la fiinta. Sf Simeon al Tesalonicului arata ca fiecare zi
liturgica exprima prin slujbe aducerea lumii de la intuneric la lumina. Este miscarea de aducere
de la moarte la viata si de pe pamant la cer.

Caractrul nocturn al cultului in primele 3 secole

Rugaciunea publica, obsteasca din primele trei secole ce avea in centru Sf. Liturghie se
desfasura noaptea intre sambata si duminica. Acest lucru avea la baza 3 coordonate:
-fidelitatea fata de cele savarsite de Mantuitorul si transmise Apostolilor (Biserica cauta
sa imite momentul in care au fost savarsite respectivele actiuni). Biserica a inteles ca timpul
liturgic (tensiunea dintre ceva si nu inca) este altceva decat cel fizic. Biserica a inteles ca nu
imitarea timpului o defineste. Intelegerea timpului liturgic este alta decat a istoriei. Din aceasta
cauza, Biserica nu a mai savarasit Liturghia seara (cand a fost Cina cea de Taina) sau Schimbarea
la fata cu sase zile inaintea Patimilor. In spatiul liturgic, miscarea este spre eternitate (astept
invierea mortilor si viata veacului). Totul se misca spre Inviere.
-contextul istoric crestinii legau manifestarea liturgica de ziua duminicii si faceau acest
lucru noaptea din pricina statutului lor.
-aspectul duhovnicesc lega ideea de Parusie (Sf Pavel arata tesalonicenilor apropierea
sfarsitului). Aceasta ideea a impropriat trasatura eshatologica cultului. Anamneza nu e doar
actualizare a celor trecute ci si experiere a celor viitoare.
Din secolul al 4 lea, incepe o alta etapa, de eliberare a crestinilor prin Edictul de la Milan:
incetarea persecutiilor, dezvoltarea vietii bisericesti, noi dimensiuni (arhitectura, iconografie,
arta). Dar incepe si organizarea monahisumului in Egipt, N Africii, Ierusalim, Capadocia. Acesta
va avea influente majore asupra cultului. Principiile vasiliene (rugaciunea si ascultare) au fost
repere importante. Ascultarea a fost induhovnicita (cine face ascultare, Liturghie savarseste). In
regulile monahale ale Sf Vasile sunt amintite toate Ceasurile, toate Laudele, cu titul de
obligativitate, pana in prezent.
Starea de libertate a Bisericii nu a mai impus savarsirea slujbelor in timpul noptii, incat
crestinii s-au putut manifesta deschis si plenar in ziua duminicii. Savarsirea cultului noaptea a
avut si un plan divin, facand trecerea de la sabat la duminica crestina.
Din motive practice, in veacul al 4 lea, slujbele care uneori tineau toata noaptea (FA), s-
au rupt in doua. Vecernia si Utrenia au rezultat in urma acestei sciziuni si sunt obligatorii pt toti
crestinii. Din aceasta perioada apar cele doua cicluri: unul neobligatoriu, facultativ (care tinea de
ravna personala) si unul obligatoriu pentru toti crestinii (se facea o parte seara, una dimineata,
culminand cu Sf Liturghie).
Intreaga viata bisericeasca gravita in jurul Sfintei Liturghii, fiind si slujba care s-a
dezvoltat cel mai rapid. Fixarea nr de 7 pentru slujbele ce se oficiaza zilnic s-a facut treptat.
Procesul de generalizare (foarte amplu si de durata) nu este acelasi cu procesul de oficializare.
Factorii generalizarii:
-influenta manastirilor cu autoritate duhovniceasca (relatia mireni-monahi a fost una
fireasca, monahii nu s-au zavarat undeva in spatele zidurilor).Practica Laudelor s-a mutat din
manastire spre lume.
-personalitatile ce s-au aflat la conducerea Bisericii: atunci cand un ierarh era adus in
Constantinopol din zone indepartate, el lua formularul sljbelor, al Sf Liturghii si al sarbatorilor
locale.
-explicatiile liturgice (ale Sf Liturghii, Laudelor, etc) mai ales in cadrul catehumenatului.
-pelerinajele (ex. Egeria)
-manuscrisele studite sau cele de la Marea Lavra (Athos) cu influente mai ales in
Balcani.
Primele 3 au avut rol in generalizare, iar ultimele 2 in uniformizare.

Laudele bisericesti

Vecernia

Este slujba de seara, de la inceputul zilei liturgice. Denumita cu acest termen slav (de
seara), insa si cu cel de inserare (pe filiera greaca). La inceput se savrasea seara tarziu, fiind
parte a privegherii de sambata spre duminica, formand un tot cu Utrenia. In prezent se savarseste
la 4-5 dupa amiaza.
Slujba de seara are caracter de multumire si de lauda (doxologica-liturgic), multumire pt
ziua ce a trecut (Ps 103). Are o componenta eshatologica, avand in vedere ca in primele veacuri
se savarsea noaptea, ea pastreaza componenta eshatologica (venirea Mantuitorului avea sa se
petreaca la miezul noptii - Iata Mirele).
Dominanta este nota penitentiala, apropierea noptii trimite cu gandul la sfasitul omului, la
moartea pamanteasca si la judecata ce se apropie.
Ca structura, ea seamana de la o zi la alta. Are o randuiala fixa, insa in functie de
importanta zilei, alcatuirea difera: zilei de rand, sambata seara, Sfinti mari, Praznice. Vecerniile
speciale sunt legate de anumite sarbatori: lunea dupa Rusalii, a doua Inviere, Vecernia unita cu
Liturghia Sfantului Vasile.

Vecerniile cu randuiala speciala

 1. Vecernia Sambetei celei mari:
Se savarseste in Vinerea Patimilor, inainte de amiaza, denumita si Vernia scoaterii Sf
Epitaf sau a pogorarii de pe Cruce.
In afara orei neobisnuite, ea mai are si alte elemete specifice:
-preotul imbraca toate vesmintele
-nu se citesc catismele (din miercurea Sf Patimi, pana in sambata Tomii, nu se citeste
Psaltirea in biserica)
-se face vohodul cu Sf Evanghelie (care se si citeste)
-prochimenul este special
-se intalnesc cele 3 tipuri de lecturi: paremii, Apostol, Evanghelie
-scoaterea Sf Epitaf la slava de la stihoavna (randuiala se gaseste in Liturghier la
povatuiri)
-Apolisul este special
2. Vecernia de luni dupa Rusalii (a plecarii genunchilor)
In cadrul este este mentionat indemnul: iara si iara plecand genunchii nostrii, Domnului
sa ne rugam. Elemete specifice:
-se savarseste indata dupa Sf Liturghie (preotul este imbrcat in toate vesmintele)
-se citeste numai Ps. 103
-ectenia mare are cereri speciale
-nu se citeste catisma
-prochimenul special (cel mare)
-cele 7 rugaciuni ale plecarii genunchilor sunt incadrate intre prochimen si ectenia
cererilor. Rugaciunile 5 si 6 (pt adormiti) au un continut profund teologic. Arata ca sarbatoarea
Rusaliilor sfinteste si transfigureaza intreaga creatie, toata faptura, inclusiv pe cei adormiti (pt ca
darurile Rusaliilor sa se pogoare si peste ei). In rugaciunea 6 este cuprinsa una dintre cele mai
profunde definitii ale sfarsitului omului (nu este moarte pt robii Tai, ci mutare )
-Apostolul special, cel mai lung care exista in cult

3. Vecernia de luni din Saptamana luminata

Se savarseste in duminica Invierii, la amiaza (a doua Inviere), este Vecernia Sf Toma, pt
ca acum se citeste Ev. care relateaza prima aratare a Mantuitorului, in absenta lui Toma.
-preotul imbraca toate vesmintele
-binecuvatare: Slava Sfintei, Celei de o Fiinta si (apartine Utreniei si perioadei pascale)
-ritualul cadirii in jurul Sf Mese, alterneaza stihurile Pastelui (Inviaza Dumnezeu..) si se
canta imnul pascal (Hristos a inviat)
-nu se citeste Ps 103, ci se rosteste direct ectenia mare, dupa cadire
-vohodul cu Sf Evanghelie
-prochimenul mare (Cine este Dumnezeu)
-Evanghelia citita este cea a aratarii Mantuitorului in fosior unde erau adunati ucenicii de
frica iudeilor. Acolo au avut loc: Cina, spalarea picioarelor, aratarea dupa Inviere (de 2 ori),
pogorarea Sf Duh (astazi este centru religios, moschee). Evanghelia se citeste in mai multe limbi,
aratand ca mesajul Ev. a desfiintat zidul cel din mijloc: nu mai este iudeu, nici elintoti sunt
una. Mesajul se adreseaza tuturorlaturilor lumii.
-stihoavna are elemente specifice
 -apolis special (al perioadei pascale)

4. Vecernii unite cu Sf Liturghie

Ajunul Craciunului si Bobotezei (cand ajunul nu cade sambata sau duminica) Vecernia se
savarseste incepand cu Liturghia Sf Vasile. La Bunavestire (cand cade de luni pana vineri, in
Postul mare). In calendarul neindreptat poate cadea si in afara Postului. In cadrul Liturghiei
darurilor (in Postul mare) Elemente specifice:
-preotul imbraca toate vesmintele
-binecuvatarea specifica Liturghiei (in altar, facand semul Sf Cruci pe Antimis cu
Evanghelia)
-urmeaza Ps 103 (pr citeste rug vecerniei, din fata Sf mese)
-alterneaza elemente specifice Liturghiei cu cele de la Vecernie (ectenia mare, la Doamne
strigat-am cadirea mare, vohod Sf Evanghelie, prochimenul si paremiile sarbatorii, ectenia mica
cu ecfonisele Liturghiei: ca Sfant esti Dumnezeul nostru si se continua cu randuiala Sf Liturghii)
Aceste randuieli amintes de perioadele in care credinciosii ajunau si in cadrul Liturghiei
savarsite seara se impartaseau.

Istoria si explicarea Vecerniei

Vecernia este slujba de seara care marcheaza inceputul zilei liturgice si totodata inceputul
istoriei mantuirii actualizata in cadrul liturgic.
Potrivit Sf Simeon al Tesalonicului: Vecernia exprima calatoria spirituala de la intunericul
pacatelor la lumina cunostintei de Dumnezeu, de la moarte la viata si de pe pamant la cer.
Vecernia are 3 semnificatii duhovnicesti:
-slujba de multumire , fiind expresia multumirii pe care Biserica o aduce lui Dumnezeu la
sfarsitul unei zile fizice. Cuprinsul euharistic reiese foarte clar din cuprinsul celro 7 rugaciuni
citite in taina.
-caracter penitential, la sfarsitul zilei si la apropierea noptii, Biserica indeamna pe
credinciosi sa-si aduca aminte de pacatele lor. Vecernia este icoana sfarsitului vietii pamantesti.
-caracter eshatologic. Ea este icoana celei de-a doua veniri. Pentru crestinii primei ere,
Mantuitorul avea sa vina curand, noaptea, pt a-i izbavi. Acest caracter este exprimat in cadrul
slujbelor de noapte (Iata Mirele vine). Se leaga totodata si de pilda celor 10 fecioare.
Inceputurile Vecerniei:

Vecernia apare in urma scindarii randuielilor de sambata spre duminica. Din motive de
ordin practic, slujba de toata noaptea s-a rupt rezultand serviciul divin de seara si dimineata.
Practica rugaciunii de seara nu este de origine crestina, ci este mentionata de traditia
iudaica (la templu iudeii mergeau seara pt rugaciune).
In centrul serviciului divin de seara s-a aflat insa un ritual care este intru totul crestin
(aprinderea luminilor), prezent in traditia iudaica dar avand o alta semnificatie in Crestinism
(lumina cea de seara este Hristos).
 Vecernia este prin excelenta slujba penitentiala. Ideea clar exprimata este cea de lumina,
fiind o slujba optimista. Biserica atunci cand vorbeste despre pocainta, vorbeste despre lumina
pocaintei. Ritualul aprinderii luminilor in biserica a devenit parte a randuielii, insa el a constituit
fondul primar al cultului. A evoluat in acest sens, insa s-a pastrat intr-un context aparte la Inviere
cand preotul iese cu lumina (slujba cu caracter baptismal, dar pascala prin randuiala luminilor).
Vecernia incepe cu o actualizare indreptata spre inceputurile istoriei omenirii. Lucrul
acesta este aratat si de binecuvantarea simpla care dovedeste cunoasterea limitata a omului in
acest punct. Binecuvatarea introduce (in slujba) credinta ca Dumnezeu este Unul, insa lumea nu
avea o cunoastere prea dezvoltata despre El.
Faptul ca usile raman inchise, arata ca dupa cadere si pana la venirea Mantuitorului Raiul
a fost inchis pt om (Sf Simeon al Tes.).La inceputul Vecerniei, preotul citeste cele 7 rugaciuni
stand in fata usilor (asemanadu-se lui Adam si Evei care implorau mila si cereau iertare lui
Dumnezeu). Sederea in fata usilor imparatesti (monahii cu capul descoperit), imprima Vecerniei
caracterul penitential. Cand preotul citeste aceste rugaciuni, la strana se citeste Psalmul 103
(imnul creatiei- care arata ca in cadrul zielei liturgice, persoana unama este recreata; iar opera
aceasta este lucrare a Sfantului Duh, care se ascunde in creatie: lua-vei Duhul lor si se vor
sfarsitrimite-vei Duhul Tau si se vor zidi si vei innoi fata pamantului).Vecernia este asadar
inceputul creatiei celei nou, care se continua si se desavarseste prin Taine si Sfanta Liturghie.
Cadirea de la Domane strigat-am este expresia rugaciunii staruitoare pe care Biserica o
adreseaza lui Dumnezeu la inceputul noptii.
Privita in ansamblu, prima parte a Vecerniei aminteste de perioada VT, alternand cu cea
de inceput a Crestinismului. Stihurile din Pslami insotesc putinele imne crestine. La Vecernia de
sambata seara, cantarea din finalul stihurilor de la Doamnse strigat-am, adresata Maicii
Domnului exprima legatura dintre credinta si rugaciune (lex credendi si lex orandi, ce se sustin
reciproc).
Un alt moment important este ritualul vohodului (partea gestuala a cultului nu are doar
scopul de a infrumuseta, ci face parte din anamneza liturgica, el exprima adevaruri de credinta).
Vohodul (iesire si intrare deopotriva; ex. rugaciunea de la Liturghie: intrarea noastra si fie
impreuna cu cea a ingerilor; insa miscarea porneste si ajunge la altar).
In centrul acestui ritual, al procesiunii sta ideea de intrupare. Vohodul este icaoana
intruparii lui Hristos. Imbracarea felonului este expresie a acestui lucru. Iesirea in altar arata
venirea in lume, iar intrarea, Inaltarea la cer si sederea de-a dreapta Tatalui.
Datele exegetice, privind explicarea Vecerniei sunt regasite in lucrarile Sf Simeon al
Tesalonicului. Datele istorice sunt continute de: Constitutiile Apostolice, pelerinajul parintilor lui
Ioan Moscul si Sofronie viitorul Patriarh al Ierusalimului in Egipt (in jurul anului 602).
Scopul vecerniei este intreit:
 -continut doxologico-euharistic: la sfarsitul zilei aducem multumire Lui Dumnezeu
pentru binefacerile primite; prin aceasta se incadreaza in spatiul liturgic ortodox (Liturghia este
numita si Euharistie, a da Liturghie inseamna a da multumire)
-continut penitential:slujba de pocainta prin excelenta pentru ca inca din primele
comunitati crestine exista ideea ca sfarsitul zilei fizice este icoana sfarsitului vietii
pamantesti.Acest lucru i-a determinat pe oameni in acest moment sa planga pentru pacatele lor.
-scop si continut eshatologic: Vecernia este slujba care aminteste de veacul fara de sfarsit.

Istoria Vecerniei:
Ca moment de rugaciune, ea apare din traditia iudaica.Multi crestini di prima perioada,
proveneau dintre iudei.Din aceasta cauza, momentul slujbei de seara, important in traditia
ebraica a fost impropriat de crestini.
In cadrul slujbei de seara se regaseste ritualul aprinderii sfesnicului cu cele 7 lumini,
preluat din VT.El apare si in Traditia Crestina.Prezenta lui in slujba de seara ii imprima acesteia
un continut optimist.Acest ritual arata lupta dintre intunericul necunostintei si lumina cunoasterii
de Dumnezeu.Ideea de lumina este una din cele mai prezente in cultul ortodox, exprimata mai
ales in perioadele de penitenta (ex. Postul mare).Ideea de lumina ca si ritualul aprinderii luminii
in biserica veche arata continutul pascal al cultului ortodox.Duminica este ziua Pastilor pentru ca
este ziua in care se citeste Evanghelia Invierii si ziua in care se canta Invierea Lui Hristos.
Primele insemnari despre Vecernie: Constitutiile Apostolice;Testamentul Domnului Iisus
Hristos; Randuieli bisericesti (buchet de scrieri din sec.3-5,care se prefera la originea rugaciunii
bisericii din primele secole,reflecta viata din primele veacuri crestine); jurnalul de calatorie al
pelerinei Egeria(din nordul Spaniei pelerinaj Ierusalim, 384-386; si-a notat slujbele la care a
participat oferind informatii despre savarsirea lor);Sf.Vasile regulile mari.
In a doua jumatate a sec.4 aceasta Lauda mare, Vecernia avea o identitate proprie si era
larg raspandita in lumea crestina de atunci; prin generalizarea acesteia ea ajunsese la toate
categoriile de credinciosi.Alte momente de peste zi se adresau in special monahilor (a se vedea
reguliele Sf.Vasile), aceasta se adreseaza tuturor categoriilor de credinciosi.
Pe langa marturiile amintite sunt mentionate si altele mai tarzii:
-o descriere importanta in jurul anului 600 a lui Sofronie (viitorul patriarh al
Ierusalimului) si Ioan Moscul.Pelerinajul la manastirile din Egipt si in alte locuri unde au descris
ceea ce au vazut.In jurul anului 600 in randuiala Vecerniei era Psalmul 1(fericit
barbatul),rugaciunea Invredniceste-ne Doamne,Psalmul 140 (Doamne strigat-am), rugaciunea
Lumina lina si Acum slobozeste.Mentiunile acestor parinti arata ca Vecernia era constituita in
forma de astazi.
-mai tarziu,in sec.8, Codicele Barberini (descoprit in colectia privata a nobilului
Barberini) sunt amintite rugaciunile rostite de preot in taina (cele 7 rugaciuni ale luminilor).
 -mai tarziu, spre sfarsitul sec.14, Sf.Simeon al Tesalonicului alcatuieste un comentariu
liturgic (tiparit in romana in 1765: Voroava de intrebari si rspunsuri) care se referea la Vecernie.
In vremea sa procesul de dezvoltare a randuielii se incheiase.Sf.Simeon chiar se refera la un alt
tip de Vecernie, cea cu cantari, slujba solemna care nu s-a impus.
-se intalnesc si alte insemnari, spre ex. Canonul 90 al sinodului Trulan mentioneaza
vohodul de la Vecernie.

Interpretarea Vecerniei
Vecernia reflecta perioada VT, a cunoasterii nedepline,de asteptare a implinirii
fagaduitelor.Acest lucru se reflecta intr-o serie de gesturi, rugaciuni si formule.Necunoasterea
nedeplina in care se aflau cei din VT, se reflecta prin randuiala de la inceputul Vecerniei,cand
Sfintele Usi raman inchise ,chiar daca Dvera este deschisa.Binecuvantarea arata si ea
necunoasterea (lumea VT cunostea existenta unui Dumnezeu,dar nu cunoastea persoanele
Sf.Treimi si relatiile dintre ele).
Psalmul 103 este Psalmul care evidentiaza functia doxologica a Vecerniei, acesta lauda
Creatorul,facand referire la creatie.Acest Psalm arata ca slujba Vecerniei care incepe ziua
liturgica face introducerea intr-un program de restaurare a intregii creatii prin rugaciunea
Bisericii.Psalmul subliniza faptul ca absenta Sf.Duh, duce la dezintegrarea creatiei,in timp ce
prezenta lui innoieste toata faptura. Acest fapt releva specificul ortodox: o Cincizecime
permanenta, o lucrare continua a Sf.Duh.In timpul Psalmului, preotul in fata usilor inchise,
citeste rugaciunile luminilor cu capul descoperit (semn al smereniei si umilintei asumate in
numele comunitatii).
Ideea de baza din cele 7 rugaciuni este cea de lumina identificata cu Hristos.Usile
imparatesti (semnificand usile Raiului inchise omului nepocait si neascultator) preotul
preinchipuie pe Adam si pe Eva in starea de penitenta (Sf.Simeon).
Cele 7 rugaciuni au origini stravechi (ex. Barberini) erau distribuite pe tot parcurusul
Vecerniei (locul lor este marcat de ecfonise).Adunarea lor in timpul Psalmului s-a facut din
motive de ordin practic.
Psalmul 140 arata faptul ca rugaciunea de seara este una staruitoare( Doamne strigat-am
catre Tine, auzi-ma).Acest Psalm insotit de ritualul cadirii celei mari are 2 semnificatii: simbol al
rugaciunii (sa se indrepteze rugaciunea ca tamaia) si tamaia ca semn ar jertfei, al ofrandei aduse
lui Dumnezeu.
Stihurile Psalmilor alterneaza cu stihiri de inspiratie crestina care evidentiaza specificul
fiecarei zile liturgice.Aparitia stihirilor arata un progres in cunoastere de la cea a VT catre una
noua, crestina.
In finalul stihirilor de la Doamne strigat-am, se face vohodul Vecerniei. Vohodul ( iesirea
sau intrarea) mentionat in Canonul 90 (sinodul Trulan) este interpretat pe larg de Sf. Simeon:
deschiderea usilor la inceputul vohodului (ritual complex care arata redeschiderea Raiului pentru
omul pocait: Ceata sfintilor a aflat izvorul vietii si usa raiului.......prin pocainta; constiinta
penitentiala este asumata liturgic fiind institutionalizarea unuei stari ridicata la rang de regula
mai toate slujbele au o parte penitentiala); imbracarea felonului (intruparea Mantuitorului);
iesirea in biserica (iesire la propovaduire); sederea in mijlocul bisericii (rastignirea
Mantuitorului Apocalipsa vorbeste de Mielul jertfit de la intemeirerea lumii); intrarea in altar
(restaurarea omului in raiul pierdut).
Sfarsitul vohodului il face cantarea Lumina lina, care se incheie prin Intelepciune drepti,
atragand atentia la atitudinea cunviincioasa in fata lui Hristos si facand referire la importanta
fricii de Dumnezeu.Aceasta cantare este una veche( asa cum o numeste Sf. Vasile), avand un
continut trinitar,dar si hristologic.Perioada in care a aparut, veacurile 2-3 (perioada ereziilor
antitrinitare), a facut ca ea sa fie un formular de credinta, integrat ulterior cultului ca imn liturgic.
Traducerea in romana este una fericita (in gr: lumina de bucurie), pentru ca exprima mai bine si
leaga de Sf. Scriptura prezenta lui Dumnezeu ca susur lin (VT).
Urmeaza prochimenul zilei (prochimenos- asezat inainte), inaintea lecturilor biblice
(paremii). Prochimenul este o ramasita dintr-un Psalm din care au ramas numai cateva versete,
locul lor fiind luat de texte crestine.
Premiile sunt lecturi din VT, dar si din NT, reliefand functia didactica a cultului.
Subliniaza importanta si rolul zilei liturgice, amintesc si de perioada catecumenatului, cand cei
ce se pregateau pentru Botez invatau foarte multe texte scripturistice.
In anumite zile liturgice, langa paremii este asezat si Apostolul si Evanghelia (Vecerniile
speciale).Numarul paremiilor variaza.De regula sunt 3.La unele Vecernii este una singura, iar la
altele ajung pana la 15.
Invredniceste-ne Doamne (rugaciunea consemnata in jurul anului 600) de Ioan Moscul si
Sofronie al Ierusalimului(insa dupa continut pare a fi mult mai veche). Structura ei seamana cu
cea a rugaciunii finale din cadrul slujbelor mari (Vecernie, Utrenie, Liturghie), rugaciunea de
binecuvantare finala.
Ecteniile care incadreaza aceasta rugaciune (intreita si a cererilor) sunt forme foarte vechi
de rugaciune (cea a cererilor apare intr-o forma prima chiar din Constitutiile Apostolice).
Stihoavna contine stihiri care reflecta specificul zilei liturgice. Sunt imne crestine intre
care se aseaza stihuri din Psalmi si ele sunt ramasite ale Psalmilor ce se citeau in intregime.
Dupa Stihoavna urmeaza Acum slobozeste, cantare cu continut biblic, rugaciunea
Dreptului Simeon.Dupa aceasta rostim rugaciunile incepatoare.
Troparele se pun in functie de importanta zilei.Sunt numite tropare ale apolisului care fac
incheierea slujbei.
Apolisul (otpustul) corespune zilei liturgice, modul in care se rosteste este aratat in
randuiala apoliselor (liturghier).
In cadrul Vecerniei, la sarbatorile mari si Praznice, dar si la privegherile de sambata seara
se savarseste Litia (rugaciune staruitoare, indelungata si insistenta).Prezenta acestei slujbe
imprima Vecerniei continutul de rugaciune staruitoare.Ea se integreaza privegherii (starea de
priveghere este proprie bisericii, cele 7 laude sunt expresie ale acestei vocatii; implinita atunci
cand inceteaza rugaciunea de catre Sfinti). Litia imprima un continut special, ea nu are nici
inceput, nici sfarsit,nefiind de sine statatoare. Originile ei sunt in vechile prescriptii ale Bisericii
din situatiile speciale (calamitati,tulburari produce se erezii, etc).In cadrul procesiunii solemne
(spre ex. In Constantinopol pe zidurile cetatii, Proclu a cantat pentru prima data Sfinte
Dumnezeule). De la termenul de Litie provine termenul de litanie (ectenie repetata indelung ex.
la ploaie sau seceta).Litia in prezent are 2 forme: una corecta si completa integrata in priveghere
si alta mai putin completa integrata in Vecernie, oficiata mai ales la parohii.
Cea completa, dupa ectenia cererilor de la Vecernie, la Stihoavna se canta stihiile Litiei,
daca nu exista se canta stihirea Litiei de la hram. Preotul este dupa randuiala in pronaos, unde
rosteste prima parte a randuielii (ecteniile in care sunt pomenite toate categoriile de sfinti).Partea
aceasta deriva din litania de altadata.La sfarsitul Stihoavnei, preotul vine in naos, unde se afla
masa cu prinoase. Aici se face o cadire speciala si o rugaciune de binecuvantare a prinoaselor.Fie
numele Domnului (rest dintr-un Psalm) si bogatii au saracit si preotii se retrag continuandu-se
slujba de priveghere. La sfarsitul Utreniei (in timpul laudelor) se imparte painea binecuvantata si
sunt miruiti credinciosii din uleiul binecuvantat. Painea a aprut dintr-o necesitate pentru ca
privegherile erau lungi iar oamenii aveau nevoie de intarire (in manastirile din Moldova, unde au
fost monahi slavi, litia se numeste zacusca, in sensul de gustare).
Cand litia este facuta in cadrul Vecerniei, toata randuiala se oficiaza in naosul bisericii,
impartirea din ofrande facandu-se la sfarsitul Vecerniei. Randuiala este mai simpla adaptata
parohiei. In cadrul litiei se binecuvanteaza alimentele de baza, care constituie si elemente
liturgice de baza (paine,vin,untdelemn). La praznice, Troparul Nascatoare de Dumnezeu
Fecioara, de inspiratie biblica subliniaza faptul ca Vecernia este slujba care incepe reactualizarea
istoriei mantuirii in cadrul fiecarei zile liturgice.

Pavecernita

Este slujba de dupa Vecernie, de dupa masa de seara, numita si dupa cinare.S-a impus
mai ales in mediul monahal.Cartile de cantari au retinut 2 variante:
-mare: varianta cea mai veche prin validitate;
-mica: o varianta mai restransa a celei mari, de origine mai noua.A inlocuit-o pe cea
mare, restransa doar la perioada postului mare si la cateva zile (miercuri si vineri sapt branzei,
Ajunul Craciunului si Bobotezei).
Amandoua sunt constituie din lecturi biblice si rugaciuni specifice slujbei.Randuielile de
gasesc in Ceaslov.
Pavecernita a facut parte din serviciul de toata noaptea de la inceput.Este mentionata ca
Lauda distincta si obligatorie pentru comunitatile monahele in regulile Sf.Vasile( cele 7 Laude
consacrate oficial in sec.4 isi au obarsia in manastirile vasiliene).Pana la consacrarea ca Lauda
distincta si obligatorie, aceasta regula de la inceputul noptii era prevazuta in pravilele
credinciosilor evlaviosi, in special cei solitari (credinciosi care fara sa fie monahi isi dedicau
viata slujirii lui Dumnezeu continuand sa ramana in cetate).
Aceasta regula adaugata mai tarziu si oficializata distinct intra din sec.4 in pravilele
manastiresti.Niciodata nu a intrat la slujba constanta pentru pravilele de parohie (face parte doar
in perioada postului) intrucat slujba parohiei se adapta contextului.Tipicul in Rasarit a imbinat
pravila catedralei cu cea manastireasca. In Apus aceasta slujba este mentionata la Benedict de
Nursia, pe langa acesta este amintita si in viata Sf.Ipatie (traitor in sec.5, a carui viata a fost
scrisa de un ucenic)- dupa multe zile de slujire a primit de la staret putina apa si paine la slujba
Dupacinarii (acest fapt dovedeste ca slujba incepuse procesul de generalizare).
Pavecernita are 3 componente:
-doxologico-euharistic (Biserica multumeste la sfarsitul zilei pentru toate, fapt ce se
reflecta in rugaciunile din cadrul slujbei);
-penitential (sfarsitul zilei aduce constiinta penitentiala, fiind pusa in relatie cu sfarsitul
vietii pamantesti si cu Judecata Divina, fapt reliefat in rugaciunea regelui Manase, mentionata in
Constitutiile Apostolice ca model al rugaciunii de pocainta);
-de cerere: rugaciunea insistenta, Pavecernita impreuna cu Miezonoptica simbolizeaza
privegherea necontenita- vocatia Bisericii in istorie; Biserica este chemata sa liturghiseasca in
stare de priveghere (cand inceteaza fizic in Biserica rugaciunea, ea este continuata de Sfinti,
imagine fiind icoana Deisis).
Dpdv al structurii, Pavecernita exprima caracterul triadocentric al cultului divin (Treimea
cea de o Fiinta si nedespartita- la inceputul antifoanelor marturisesc acest lucru). Potrivit
Sf.Simeon acest caracter este exprimat in grupele de cate 3 Psalmi. In finalul
Pavecernitei,regasim atat rugaciunea adresata Maicii Domnului (Nepatata,Neintinata...), cat si
rugaciunea trinitara (Nadajdedea mea este Tatal...) unele au aparut in sec.9, altele in sec.11,
insa in anasamblul lor reflecta credinta veche a Bisericii.

Miezonoptica

Este slujba de la miezul noptii, randuiala ei se gaseste in Ceaslov (fiind consemnate 3

slujbe ale Miezonopticii).
Se intemeiaza pe practica rugaciunii intalnita in traditia iudaica si predata de Mantuitorul
si Sfintii Apostoli prin practica rugaciunii in timpul noptii (Ghetsimani: s-a rugat pana la a 4-a
straja din noapte cand a mers pe mare), practica a fost continuata de Apostoli si transmisa
Bisericii. Pliniu cel Tanar,sec.2, ii scrie Imparatului Traian: crestinii se aduna in miezul noptii si
se roaga.
 Potrivit invataturii Sf.Parinti (Sf. Vasile,Sf. Simeon al Tesalonicului) la miezul noptii
toata faptura este in stare doxologica de veghe.Aceasta slujba este mentionata drept lauda pentru
pravila monahilor de catre Sf.Vasile. Nota dominanta a slujbei este reprezentata de continutul
eshatologic, lucru reflectat in troparele si rugaciunile din cuprinsul slujbei.Primii crestini aveau
constiinta ca Mantuitorul va veni curand pentru a izbavi, iar venirea lui va fi noapte (Matei 25,
Pilda celor 10 fecioare).
Aceasta slujba este slujba prin excelenta, avand un pronuntat continut eshatologic,
reflectat mai ales in Miezonoptica pentru zilele de sambata.
Laudele mici, toate se savarsesc in pronaosul bisercii.Pavecernita, Miezonoptica si
Ceasurile apartin regulilor monahale. Pronaosul este segmentul in care se reflecta cel mai bine
nevointa monahala. Naosul este expresia Imparatiei lui Dumnezeu, accesibila noua,locul in care
stau cei impacati cu Hristos si Biserica, cei pregatiti pentru a primi Sf.Taine.Monahismul este
Triodul extins la intreaga viata.
Utrenia

Este slujba de dimineata.Numele vine din slava (utros de dimineata).In romana se

numeste manecanda (lucrare de dimineata). Cartile de slujba retin mai multe variante ale
Utreniei, a zilelor de rand, a praznicelor imparatesti, a Sfintilor importanti, a duminicilor.Alaturi
de acestea, exista si anumite Utrenii speciale: privegherile, utreniile speciale din sapt. Pascala (in
sapt. Luminata se incepe de la Canoane) si deniile (slujba de zi facuta seara).
Timpul savarsirii este prima parte a zilei, iar in trecut, dupa miezul noptii, astfel incat
doxologia se canta la aparitia zorilor.

Istorie si explicare

Utrenia a facut parte din serviciul privegherii de sambata spre duminica. Cand s-a scindat
acest serviciu, una dintre slujbele rezultate a fost Utrenia.
Mentiuni despre slujba oficiata catre ziua: Constitutiile Apostolice,Testamentul Domnului
Iisus Hristos,jurnalul pelerinei Egeria.In activitatea Mantuitorului, Utrenia este pusa in relatie cu
ceea ce s-a intamplat dupa prinderea Sa.
In prima faza de dezvoltare , era constituita din lecturi biblice VT(Psalmi), elemente
pastrate pana astazi.Odata cu dezvoltarea imnografiei crestine (dupa sec.4), Psalmii au fost
inlocuiti cu imne crestine care constituie specificul fiecarei zile liturgice.In ansamblul ei, Utrenia
reflecta tensiunea dintre perioada VT (cunoasterea nedeplina) si perioada NT (a harului). Acest
lucru se reflecta in alternanta lecturilor biblice vetero si nou testamentare si a imnelor crestine.
Prima parte o constituie prologul,introducere in slujba Utreniei. Are structura unui
Tedeum, a unui polihroniu.Aceasta introducere nu face parte din Utrenia primara, ci apare in
slujba bizantina mai tarziu, oficiata la catedralele din Constantinopol atunci cand participau
autoritatile.Acest lucru a ramas valabil si in Tarile Romane, ca slujba de intampinare a
autoritatilor laice.
Psalmii 19 si 20 sunt numiti Psalmi imperiali (fac referire la Imparat) si evidentiaza faptul
ca nu autoritatile lumesti si bucuriile acestei lumi sunt in centrul existentei (carute,cai).
Dupa introducere incepe randuiala Utreniei (Slava Sfintei Celei de o Fiinta... este
binecuvantare proprie Utreniei, se mentine si la cele speciale), chiar si la cele Pascale. Dintru
inceput,la priveghere nu a facut parte.
Dupa binecuvantarea Utreniei, care evidentiaza stadiul avansat al cunoasterii (formula
doxologica) urmeaza citirea celor 6 Psalmi ai diminetii. Grupele de 3 Psalmi sunt legate prin
formula specifica catismelor (Slava si acum aliluia).Preotul in timpul citirii, cu capul descoperit
citeste rugaciunile luminilor, ideea principala este cea de lumina, avand o nota optimista.Aceste
rugaciuni erau impartite pe tot parcursul Utreniei, gruparea lor facandu-se din motive de ordin
practic.Unii dintre Psalmi intalniti astazi la inceputul Utreniei sunt mentionati in Constitutiile
Apostolice, reliefand faptul ca procesul de formare a Utreniei a inceput de timpuriu.
Ectenia mare este rugaciunea de mijlocire care arata dimensiunea cosmica (pentru ca
Biserica se roaga pentru ca toata lumea si toata faptura sa fie transfigurata).Ea are o vechime
considerabila intr-o anumita forma fiind considerata chiar in Constitutiile Apostolice.
Dupa Psalmi urmeaza Dumnezeu este Domnul(Psalmul 117) si exprima faptul ca prin
rugaciunea bisericii Dumnezeu se descopera si se reveleaza.
Troparele sunt cantari liturgice si definitii ale sarbatorilor.Ele fac trecerea de la VT la
cultul legii celei noi.
Cantarile treimice exprima caracterul trinitar al rugaciunii ortodoxe. Urmeaza Catismele
de rand din Psaltire (150 de Psalmi impartiti in 20 de catisme), a caror randuiala se gaseste in
Psaltire.Avem zile in timpul anului cand nu se citesc, de la miercurea Sf. Patimiri pana in
sambata Sapt.Luminate.Cantarile amintesc de perioada de inceput a evolutiei ritualului Utreniei,
cand predominau lecturile biblice; amintesc si de perioada catehumenatului in cadrul caruia
slujba prevedea lecturi biblice.
Cuvantul catisma provine din gr. catizo= a sta, momentul citirii catismelor este momentul
de relaxare cand se poate sta jos (acatistos este slujba la care nu se sta jos). Metania este act de
pocainta,dar si de cult, ca act de cult ea nu inceteaza niciodata, chiar daca ca act penitential ea
inceteaza in zilele pascale. Actele penitentiale sunt legate de viata monahala, Biserica pentru
relaxarea monahilor a oprit ingenungherea in zilele Invierii. Actele penitentiale sunt legate si de
disciplina penitentiala (registrele penitentiale) si se incheie cu scoaterea penitentilor si integrarea
lor in comunitate. Asadar actul de cult ramane in permanenta, nici in noaptea de Pasti nu
inceteaza penitenta comunitatii, randuiala Liturghiei ramanand aceeasi (Dumnezeule curateste-
ma si ma miluieste...). Sedelnele ( sezandele) sunt cantari ale catismelor inchinate Invierii
(duminica) sau sarbatorii praznicului. Fac parte din faza de glorie a dezvoltarii imnografiei de
inspiratie crestina.
Binecuvantarile Invierii (duminica) sunt precedate de un verset din Psalmul 118. La
sarbatorile sfintilor se canta Polieleul (inseamna mult milostiv), titlu dat de: ca in veac este mila
Lui, cantare constituita din versete ale Psalmilor 134,135,136.La sarbatorile Maicii Domnului
se canta Psalmul 44 Cuvant bun si Marimurile, cantari specifice traditiei slave si celei romanesti
(al doilea rand de Tropare de la Marimuri sunt alcatuite de Filotei, fiul lui Jipei de la Cozia).In
cartile mai vechi se numeste Medalinarii.
Stihurile care insotesc Marimurile sunt ceva mai vechi de la sfarsitul sec.12 (Vlemides).
Cantarea Ipacoi (rasunet) anunta si proclama Invierea.
Antifoanele dateaza din perioada de maturizare a randuielii Utreniei, alcatuirea lor fiind
atribuita Sf.Ioan Damaschin (a organizat Octoihul si a compus imne din randuiala Laudelor) si
Sf.Teodor Studitul. Antifoanele au continut trinitar, ideea principala care strabate este aceea de
innoire a omului si a creaturii prin lucrarea Sf.Duh, evidentiindu-se lucrarea sacramentala a
Bisericii.
Dupa Antifoane urmeaza pregatirea pentru citirea Sf.Evanghelii.Momentul citirii
Evangheliei, nu a fost acum, ci ca la prohod, in finalul Utreniei, fiind momentul cand Episcopul
proclama Invierea.Formule si cantari: toata suflarea,intelepciune drepti.Dupa citirea Evangheliei,
(din latura stanga a Sf.Mese, inchipuind ingerul de la mormant; citirea dintre usi preinchipuie
propovaduirea Mantuitorului) aceasta este scoasa spre inchinare, ritualul fiind un gest pascal,
fiind proclamata Invierea, lucru subliniat de cantarea Invierea lui Hristos.Acest scop de a
proclama Invierea il au si cantarile urmatoare: pentru rugaciunile Sf. Apostoli....
Psalmul 50 introduce ideea de pocainta, prosternare si cinstire a lui Hristos cel Inviat.In
stransa legatura cu Evanghelia de la Utrenie (una din cele 11) stau Laudele si Voscresnele.
Laudele sunt cantarile de dupa Canoane, iar Voscresnele incheie Laudele, fiind cantari dedicat
Invierii.
Canoanele sunt cantari inspirate de cartile poetice ale VT.Au 9 cantari (cu referire la
cetele sfintilor si cele 9 cete ingeresti), sunt expresia starii de lauda a Lui Dumnezeu, exprimand
functia doxologica a cultului. Cantarea a 2-a lipseste in amintirea cetei ingerilor cazuti, cu scop
penitential ea apare in postul mare. In cadrul fiecarei zile liturgice componenta Canoanelor este
diferita. Dupa cantarea 3-a urmeaza Ectenia si sedealna sfantului. Dupa cantarea a 6-a urmeaza
condacul, icosul (reminiscenta a unei suita de imne), sinaxar (desi nu se citeste decat inceputul si
sfarsitul rolul lui este important, evidentiind functia didactica).De la cantarea a 9-a(dedicata
Maicii Domnului) ideea predominanta este cea de lumina, identificata cu Hristos, in vechime se
canta la aparitia zorilor. Ideea de lumina este exprimata si in doxologie. Laudele reprezinta una
din partile importante ale Utreniei, fiind apogeu al exprimarii doxologice. Pentru importanta lor,
denumirea de Laude a fost atribuita intregii slujbe de dimineata (in traditia catolica pana astazi
slujba de dimineata se numeste Laude). Duminica, Laudele se incheie cu Voscreasna stihirea
Evangheliei. In perioada de inceput, Laudele erau constituite din Psalmi. Astazi numai stihirile
Laudelor.
Doxologia (slavozlovia) este una din cantarile cele mai vechi, insa forma ei nu a fost
aceasta dintotdeauna. In prima faza, doxologia apare in forma de la Luca,cap.1 (Cantarea
ingerilor), forma consemnata si in Constitutiile Apostolice si patrata pana in sec.3,5.Daca
urmarim continutul actual, acesta merge mana in mana cu invatatura de credinti care urmarea
ferirea de erezii (anumite stihuri sunt legate de sinodul 1, altele de sinodul 2,etc).
Duminica, la finalul Utreniei se canta 2 tropare, inchinate loc, istoria lor mergand pana in
vremea Sf.Ioan Damaschin.
Ectenia cererilor, ca si rugaciunea de plecare a capetelor constituie binecuvantarea finala
si concedierea credinciosilor la Sf.Utreniei.

Utrenii speciale

Joi seara, Denia celor 12 Evanghelii, la cantarea a 15-a (Astazi s-a spanzurat...) se
marcheaza momentul rastignirii Mantuitorului.La Vecernia de vineri se scoate Sf.Epitaf (crucea
ramane acolo)- pr.Braniste. Crucea ramane acolo intrucat Sf. Masa este mormantul gol, iar
Hristos este nedespartit de cruce.