Subiectul II.

-Basmul este o specie epica ampla, care dezvolta categoria estetica a

miraculosului, avand un singur plan narativ, cu o actiune CONVENTIONALA
conventionala, dupa cum bine vezi. Nu vad ce argument mai bun poate fi decat
insasi definitia. Dar presupun ca nu acum o auzi pentru prima oara. Deci poate
n-ai inteles sau ai ales sa nu intelegieste un acord, o invoiala aparuta tocmai
pentru a asigura echilibru si continuitate lumii. Aceasta este totusi o problema ce
depaseste cu mult limitele lumii literare si, din cate vad, limitele tale. Nu poti sa
schimbi basmul cum vrei tu, Mircea. Eu alaturi de multi altii am dus mai departe
ceea ce ni s-a spus din mosi, stramosi, de la mama Romaniei poate. Nu zic ca eu
nu am schimbat basmul meu, pentru ca as minti. Am facut-o totusi respectand
toate conventiile, mai ales pe cea de baza-binele invinge raul, nu raul binele,
dragul meu.

-Domnule Slavici, nu mi-ati inteles opera si vad ca nici pe mine nu ma

intelegeti. Basmul este adanc inradacinat in folclorul romanesc, in totalitatea
creaiilor artistice ale culturii noastre spirituale populare. Transmis din viu grai
pana la noi a evoluat, s-a modificat concomitent cu filozofia, psihologia si lumea
noastra. Forma lui scrisa a aparut mult mai tarziu, deci, sa fim seriosi, chiar daca
stim cand basmele au inceput sa fie scrise nu inseamna ca putem sti cum a
inceput basmul, ce forma sau ce tema avea.poate lumea a inceput chiar cu un
basm. Uite, vad ca nu tii pasul cu mine..lasa-ma sa ti-o spun mai pe scurt: poate
ca ceea ce tu consideri conventional acum era considerat modern, revoltator,
atroce acum mii de ani in urma. Nu avem de unde sa stim conventiile basmului
pentru ca nu-i stim pe cei ce l-au creat, ce au vrut sa transmita acesta si sub ce
forma. Tot ce fac eu e sa duc mai departe ce cred ca au incercat atatia inaintea
mea: sa asigur veridicitatea oglindirii spiritului romanesc in arta-literatura mai
exact, ca doar asta ma priveste. Ori cand romanul e complet schimbat fata de
cum era acum sute, zeci de ani in urma, incontestabil sufetul sau e transformat,
multilat. Spun mutilat pentru ca amandoi stim ca nu e vorba despre o schimbare
in bine..omul a devenit mai pesimist, mai trist nu vorbesc acum de o tristete
poetica ci de una mediocra, de are omu crize existentiale cand pierde un
autobuz- mai legat de tot ceea ce inseamna material, s-a indepartat de natura
s.a. Mai vezi tu vreun Eminescu? Ei uite ca nu si-ti zic eu ca n-o sa mai vezi mult
timp de acum in colo. Omul modern nu mai are nevoie de povesti cu lumi
idealizate pentru ca nu le mai crede. O astfel de lume ii este atat de departe incat
nici nu indrazneste sa viseze la ea. Simplul gand ca binele ar putea invinge -si
intr-un mod definitiv de genu Si au trait fericiti pana la adanci batraneti- nu il
bucura ci pur si simplu il frustreaza, il incomodeaza. E ca si cum te ai uita la
teleshoppingstii ca salteaua perfecta nu existanu ii crezi pe aia care zic ca ea
chiar exista si apoi te enervezi si schimbi canalul. Poate n-am dat un exemplu pe
care sa-l ingelegi da altfel nu vad cum as putea sa fac o metafora din chestia
asta. Ideea e urmatoarea: conventiile se schimba mereu si, de ce sa nu fiu eu ala
care schimba basmul? Lumea, literatura, sufletul sunt in continua schimbare.
Popularul si autenticul nu trebuie sa dispara, dar oare nu putem noi sa facem
ceva modern din ele, sa le mulam dupa tendintele secolului XXI?
-Timpul meu s-a dus de mult deci eu nu-ti pot sta in cale, asta e clar. Schimba ce
vrei, cum vrei, dar, vorba aia, sa nu uiti de unde ai plecat. La baza trebuie sa stea
mereu ceea ce generatia mea.de fapt ceea ce toate generatiile precedente tie
au incercat sa puna la punct pentru ca in asta nu esti de capul tau si nu esti
singur. Vreau totusi sa-ti spun ca am inteles ce ai vrut sa spui si ca incep sa-ti vad
punctual de vedere. Schimba conventiile, schimba literatura si schimba si
oamenii daca ceea ce vezi in jurul tau nu-ti place. Asta am incercat cu totii sa
facem pana la urma prin basm..sa oferim o alternativa mai frumoasa realitatii.
Dar dupa cum ai spus cand realitatea e alta si alternativele trebuie sa fie altele
Mult succes, dragul meu!

Subiectul III.

Oglindire [] a vietii in moduri fabuloase (G. Calinescu), basmul propune

o lume idealizata unde se consuma aventura eroica a protagonistului care lupta
pentru apararea, recuperarea si impunerea unor valori morale: binele, adevarul,
dreptatea, frumosul, curajul. In opinia mea, in fragmentul citat din Enciclopedia
zmeilor, Mircea Cartarescu rafineaz stilul, transformand basmul intr-o opera
constienta de sine i ironica, renuntand la progesia logica, previzibila a actiunii
abordata de I. Slavici in Zana Zorilor. Cu toate ca in Enciclopedia zmeilor se
renunta la valorile morale atat de necesare basmului, traditionalismul sau este
pastrat cu rigurozitate, desi sub o fatada umoristica, la fel ca in basmul lui Slavici.

Intr-o prima ordine de idei, constat ca tema generala a basmului, anume

triumful binelui asupra fortelor malefice, este ironizata in textul postmodernist
citat. Zmeul, fiinta infernala, este sensibilizat, umanizat: singur intr-un vast
taram, isi doreste o sotie pe care vrea sa o vrajeasca. Insa, de aceasta data, nu
in sensul literar al vrajii, ci daruindu-i o rochie de la Coco Chanel. Vorbim despre
o fiinta malefica (Klonkan), ajutata de alte fiinte malefice(Yokan si Statu Palma
Barba Cot) sa rapeasca o fata de imparat (Ileana, fata Imparatului Rosu). Raul
invinge binele? Nu. Insa totul trebuie sa se termine cu bine, ori unde nici binele
nici raul nu triumfa mai raman doar armonia, fericirea aduse tocmai de aceasta
incompatibilitate, din aceatsa imbinare a celor doua valente ale universului-
binele (Ileana) si raul (Klonkan). Ileana si-a gasit locul si chiar fericirea intr-o lume
fabuloasa a raului, ca Yang-ul in Yin, indepartand-se astfel de lumea idealizata a
basmului, o lume in care daca exista rau nu poate exista in consecinta decat un
continuu dezechilibru.

Intr-o alta ordine de idei, nu numai tema este schimbata in Enciclopedia

zmeilor ci si motivele literare tipice cad sub semnul ironiei: obiectul fermecat,
buzduganul, era numai din pernuta, ajutoarele eroului sunt prezentate in
situatii pline de umor (Dadura si peste Statu Palma Barba Cot, cu barba prinsa in
despicatura unui copac. Il luara cu totul, caci aveau nevoie de lemne de foc) iar
dorinta imposibila este una simpla: de a avea o cosanzeana. In Zana Zorilor pe
de alta parte, caracterul traditional al basmului este atestat prin dezvoltarea
tipica a acestor motive literare: fluierul drept obiect fermecat, ajutorul eroului
reprezentat de Sfanta Vineri (personaj stereotipic), cifra trei intalnita in secvente
precum Trei feciori, de trei ori a sarutat pe Zana Zorilor, de trei ori a imbucat
din colac.
 Intr-o ultima ordine de idei, observ ca lumea basmului fiinteaza int-un
spatiu si o durata nedeterminate, cele doua categorii ale existentei fiind
modelate in matricea fabulosului. Ambele texte pastreaza aceasta conventie,
vorbindu-se despre taramul celalalt-taramul zmeilor, aflat in inaltul cerului, in
muntii Apuseni si taramul zanelor. Geografia miraculoasa a basmului se
organizeaza de altfel si in treptele valorice figurate printr-un codru de arama si
gradina in care se afla Zana Zorilor. Timpul ignora el insusi modelul lumii fizice: in
textul lui Slavici timpul este accelerat (bobocii se desfacura; izvoarele curgeau
mai repede) si reprezentat antropomorfic (Sfanta Vineri), apelandu-se si la
formula consacrata, A fost odata. Actiunea din basmul lui Mircea Cartarescu
avea loc tot pe vremuri, demult. De asemena, tiparul narativ al basmului se
concretizeaza intr-o serie de situatii-tip, devenite functii. Niciunul dintre cele doua
texte nu se abate de la aceasta conventie, situatia initiala de echilibru fiind
prezentata in ambele: Aflati ca pe vremuri, demult, traia in Apuseni o cinstita si
modesta familie de zmei mioritici, A fost odata un imparat, un imparat mare si
puternic. dorinta legitima de a-si lua o adevarata sotie a lui Klonkan perturba
situatia initiala, cerandu-se restabilirea echilibruli initial (prin rapirea fetei
Imparatului Rosu, Ileana). Acest lucru nu se putea face fara o actiune de
remediere, o calatorie (pleca intr-o dimineata de vara sa-si caute norocul) si o
lupta (nu vru sa dea fata de bunavoie [..] Asa ca il spanzura intr-un cui de turul
pantalonilor).

In concluzie, avand in vedere analiza precedenta, se poate afirma ca desi

ambele opere se incadreaza basmului cult, elementele specifice sunt tratate in
mod diferit, evidentiindu-se diferenta dintre curentele literare (Enciclopedia
zmeilor-postmodernism, Zana Zorilor-realism).