Testament

De Tudor Arghezi

Modernismul este o miscare culturala, artistica si ideatica caracterizata prin introducerea unor
noi idei si conceptii asupra expresiei artistice. Teoretizat de Charles Baudelaire, in Florile Raului in
1857,curentul modernist este definit ca o reactie la aparitia romantismului retoric.

In literartura romana, introducerea curentului a avut la baza principiul sincronismului si al

imitiatiei. Tudor Arghezi a preluat de la Charles Baudelaire prncipiul esteticii uratului, introducandu-l in
literatura romana. El considera ca orice aspect al realitatii, fie el frumos sau urat, sublim sau grotesc,
poate constitui material poetic.

Poezia Testament de Tudor Arghezi face parte din seria celor 3 arte poetice romanesti. Poezia
deschide primul volum arghezian Cuvinte Potrivite 1927 si are rol de program literar, realizat insa cu
mijloace artistice, definind crezul creatorului.

Testament este o arta poetica intrucat prezinta conceptiile proprii ale autorului in ceea ce
priveste arta literara, meanirea literaturii si rolul artistului in societate. Mai mult, este o arta poetica
moderna intrucat regasim aspecte ale problmaticii liricii moderne: existenta unor aspecte negative ale
existentei, anume estetica uratului, incalcarea conventiilor, libertatea absoluta in creatie si prezenta
unui limbaj artistic caracterizat prin ambiguitate si expresivitate, Libertattea absoluta in creatie este
redata de sursele de inspiratie inedite, reprezentand aspecte sociale considerate precedent drept
grotesti „Din bube, mucegaiuri si noroi/ iscat-am frumuseti si preturi noi”. Incalcarea conventiilor
prozodice se realizeaza prin combinarea elementelor traditionale cu cele ce apartin modernismului:rima
este imperecheata, strofele sunt compuse dintr-un numar inegal de versuri, cu masura de 9-11 silabe,
ritm variabil, evidentiind intensitatea sentimentelor exprimate.

Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie lasata ca mostenire
posterioritatii. Poezia testament evidentiaza trei idei fundamentale privind conceptia scriitorului despre
arta si misiunea poetului.: definitiile cartii, transformara socialului in estetic si iubirea poetului.

Astfel, se releva faptul ca orice carte instituie un cult al stramosilor, fiind forma cea mai
rezistenta de oglindire a vietii si a spiritualitatii unui popor. Cartea devine un mod de a cunoaste lumea,
reprezentand „hristovul cel dintai”. Metafora cartii este motivul central si are sensul de bun spiritual
care asigura legatura dintre generatii si ofera urmasilor o identitate. Ca element de recurenta, cuvantul
„carte” are o bogata serie sinonimica pe parcursul discursului liric: „testament”, „hristov”, „cuvinte
potrivite”, „slova de foc” si „slova faurita”.

Ideea transformarii socialului in estetic se regaseste in strofa a IV-a prin faptul ca durerea,
revolta sociala, sunt concentrate in poezie, simbolizate prin metafora viorii „Durerea noastra surda si
amara / O gramadii pe-o singura vioara/ Pe care ascultand-o a jucat/ Stapanul ca un tap injunghiat”.
Poetul filtreaza prin sufletul sau suferintele poporului si le transpune artistic in poezia de revolta sociala,
cu valore justitiara.
 In ceea ce privestea iubirea poetului, eul liric apare in ipostaza creatorului de arta care isi asuma
traditia trecutul si care, in acelasi timp, inoveaza si modernizeaza. El sintetizeaza in opera sa durerea
strabunilor si o transforma in produs estetic provocand si o transformare la nivel social: poetul este
primul stapan dintr-un sir indelungat de generatii care au avut statutul de robi. Astfel, el isi innobileaza
familia si urmasii facandu-i stapani nu pe bunuri materiale ci pe bunuri spirituale. Aceasta calitate de a fi
primul este unica, irepetabila iar poetul si-o asuma orgolios prin structuri de tipul: „e hristovul vostru cel
dintai” si „ca sa schimbam acum intaia oara”.

Titlul, ca prin element de paratextualitate, are doua sensuri: unul denotativ si unul conotativ, In
sensu propriu, denotativ, cuvantul-titlu desemneaza un act juridic prin care o persoana isi exprima
dorintele ce urmeaza a-i fi indeplinite dupa moarte, cu privire la transmiterea averii. Titlul aminteste si
de cartile Bibliiei, „Noul Testament” si „Vechiul Testament”, care contin invataturi religioase adresate
omenirii. De aici deriva sensul figurat, conotativ al titlului: creatia argheziana, „cartea”, este o mostenire
spirituala lasata de poet urmasilor.

Testul poetic este structurat in cinci strofe cu numar inegal de versuri, grupate in trei secvente
poetice. Prima secventa (versurile I si II) sugereaza legatura dintre generatii: strabuni, poet si cititori-
urmasi. Secventa a doua (versurile III si IV) reda rolul etic, estetic si social al poeziei. A treia secventa
poetica (ultima strofa) reprezinta contopirea dintre gar si truda in poezie.

In concluzie, opera literara Testament de T. Arghezi este o arta poetica moderna in care poetul
este prezentat ca un nascocitor mestesugar al cuvintelor, poezia presupunand truda creatorului. Autorul
porneste de la aspectele liricii traditionale, oferind alternative poetice intr o opera literara originala.