3 T0 T1 Oras Traditional Si Clasic

despre ora, oraul tradiional i oraul clasic
anul I / IAC / 2013-14 / DITACP / Facultatea de Arhitectura / UAUIM prof. Ana-Maria ZAHARIADE / lect. Radu Tudor PONTA
despre ora, oraul tradiional i oraul clasic
partea I terminologie, noiuni generale

partea a II-a parcurs istoric al oraului tradiional, pn la intervenia modernist
Ce inseamna oras?
Orasul traditional Ce inseamna oras traditional?
Orasul este un sistem social si fizic, coagulat in timp, care reflecta evolutia modului de
locuire a unei colectivitati umane si a valorilor ei.
Orasul traditional a fost numit oras al sedimentelor/oras sedimentar tocmai
datorita acestei caracteristici de a se forma prin depunerea de straturi
succesive, etape ale istoriei sale.
Forma urban este un ansamblu de elemente care se raporteaza la modul de viata
specific unui loc. Ea poate lua forme foarte diverse, depinzand de evolutia in timp a
economiei si politicii locale, dar si de valorile particulare ale comunitatilor care il
locuiesc.
Ce inseamna oras?
Orasul traditional Ce inseamna oras traditional?
Daca un grup se fixeaza intr-o portiune de spatiu, o transforma dupa propria imagine,
dar totodata se pliaza si se adapteaza la lucrurile materiale care-i rezista. El se inchide
in cadrul pe care si l-a construit. Imaginea mediului exterior si a raporturilor stabile pe
care le intretine cu acesta trec in prim-planul ideii pe care si-o face despre sine. Ea
patrunde in toate elementele constiintei sale, ii modeleaza si ii regleaza evolutia. ...
Locul si grupul si-au pus amprenta unul asupra altuia.
Maurice Halbwachs, Memoria colectiva
Se poate spune ca orasul in sine este memoria colectiva a locuitorilor sai si, precum
memoria, este asociat cu obiecte si lucruri. Orasul este locus-ul memoriei colective.
Aldo Rossi
Cum citim orasul si forma sa?
Se citeste ca
un sistem de spatii (strazi si piete) si
de cladiri reprezentative (monumente si alte echipamente publice)
care se decupeaza din masa locuintelor (suma spatiilor private ale oraului).
Tesut urban
tissu urbain, in franceza

urban fabric, in engleza
este un termen preluat din analogia cu o tesatura sau cu tesutul biologic,

defineste o forma de organizare care prezinta concomitent o puternica
solidaritate intre elemente, dar si capacitatea de a se adapta, modifica,
transforma.
Termenul da seama despre modul de constituire a orasului traditional si

ridica intrebari privind studiul urbanizarilor recente.
El presupune o atentie acordata atat banalului, cat si exceptionalului,

strazilor si constructiilor obisnuite, dar si ordonantelor monumentale si
monumentelor.
(din Panerai, Depaule, Demorgon, Analyse urbaine, Marseille, 1999)

Tesut urban
este expresia fizica a
formei urbane.
Se citeste ca un
sistem de spatii
(strazi si piete) si de
cladiri reprezentative
(monumente si alte
echipamente
publice) care se
decupeaza din masa
locuintelor
(majoritatea spatiilor
private ale oraului).
Tesutul urban
La modul cel mai simplu, tesutul urban se constituie din suprapunerea sau
imbricarea a trei ansambluri:
reteaua de strazi,
decupajul funciar (parcelarea) si
constructiile.
Analiza tesutului urban procedeaza prin identificarea fiecaruia dintre aceste
ansambluri, studiaza logica lor, precum si logica relatiilor dintre acestea.
Relatiile dintre aceste trei elemente formeaza un sistem destul de complex,

dupa imaginea orasului insusi.
(din Panerai, Depaule, Demorgon, Analyse urbaine, Marseille, 1999)
Tesutul urban este asadar asimilabil acelui
ansamblu de elemente fizice care contribuie
la forma urbana.
Rezulta o structura compusa din:

reteaua de strazi,
parcelarul,
construitul.
O componenta importanta a tesutului urban este insula.
pate de maisons, ilot (fr.), block, (en.), cuadras (America de Sud)
Insula este cea mai mica unitate a sistemului urban delimitata in totalitate de strazi.
un ansamblu format din parcele (unitati de proprietate), fronturi la strada si construit.
Forma insulelor, logica conformarii lor si relatiile dintre ele, contribuie la caracterul
distinct al anumitor zone.
Se poate ncerca i o definiie mai cuprinztoare a esutului urban prin intermediul
complexului de elemente tangibile/concrete i intangibile/abstracte care l compun.
Elemente tangibile/concrete:
fondul construit totalitatea cldirilor existente;
spatiile neocupate de construcii piaa, strada, squarul, parcul sau zonele plantate,
inclusiv cele din interiorul insulei sau al parcelelor curile deschise sau cele interioare;
monumentele de arta (fntni, sculpturi, instalaii, grupuri statuare etc.);
elementele de mobilier urban (stlpi de iluminat, bnci, staii de autobuz etc.);
Elementele intangibile:
cultura comunitii generatoare a unui fel de a trata, percepe i utiliza spaiul urban;
memoria colectiv specific;
elemente definitoare ale identitii colective (tradiii, obiceiuri, uzane);
modul de viata al comunitii.
Astfel se poate formula o definitie a esutului urban ca fiind rezultatul complex al

relationarilor dintre elementele tangibile / concrete sub directa conditionare a celor
intangibile / abstracte.
Asadar, oraul rmne legat de ceea ce romanii numeau urbs teritoriu fizic al oraului
i civitas comunitatea cetenilor care l locuiesc sau este definit ca relaie de
apartenen reciproc a unei entiti spaiale discrete cu un anume grad de permanen
i a unei comuniti.
MORFOLOGIA unui tesut urban
(studiul formei si al structurii
orasului)
se raporteaza deci la continuitatea care
uneste un mare numar de elemente:
situl
reteaua de strazi
diviziunea parcelara (parcelar)
tipul de insula (insular)
raportul dintre spatiile construite si
neconstruite
dimensiunile, forma si stilul
constructiilor
etc.
dar si raporturile care leaga aceste
elemente intre ele, in relatie cu modul
de viata si valorile specifice ale
locuitorilor/comunitatii urbane.
TOATE ACESTEA DAU

CARACTERUL ORASULUI
In studiul formei si structurii orasului,
individualitatea edificiului
cedeaza in fata rolului sau
de ochi intr-o retea de ansamblu mai ampla.
Elementele intretin un raport de

conexiune, de proximitate,
de inrudire si de scara, intre monumental
si banal.
Acesta este numai unul dintre motivele

pentru care studiul arhitecturii si al orasului
sunt inseparabile.
Tesutul urban poate fi omogen sau
eterogen.
Un tesut urban omogen poate fi
definit ca aparenta fizica a unui
fragment de oras in care elementele
care il compun au caracteristici
asemanatoare.
Exista o mare diversitate de tesuturi
omogene.
Un tesut urban eterogen este

caracterizat de o mare diversitate a
elementelor care il compun:
forma i dimenisunile parcelelor;
modul de ocupare a parcelei/
forma construit n relaie cu
spaiul public i cu cel neconstruit;
dimensiunile i traseele spaiilor
publice;
etc.
Tesut urban omogen/neomogen
Bienala de Arhitectura de la Venetia, 2006
Tesutul urban poate fi major sau minor.
Tesutul major / monumental se refera la acele caracteristici care definesc orasul in
ansamblul sau (sau o zona mai mare a acestuia) i au un mare grad de reprezentativitate.
Reprezentari schematice de
orase supuse Venetiei,
soclurile coloanelor de la
Santa Maria del Giglio,
Venetia
Tesutul minor / domestic se refera (prin opoziie cu cel major) la modul n care se
configureaz spaiul vieii obinuite, cotidiene (nu spaiul evenimentului), la acele
caracteristici care definesc latura domestica a orasului (spre deosebire de cea
monumentala).
Este subordonat n mare celui major, dar are propria sa autonomie la nivelul detaliului.
Tesutul minor / domestic se refera (prin opoziie cu cel major) la modul n care se
configureaz spaiul vieii obinuite, cotidiene (nu spaiul evenimentului), la acele
caracteristici care definesc latura domestica a orasului (spre deosebire de cea
monumentala).
Este subordonat n mare celui major, dar are propria sa autonomie la nivelul detaliului.
TESUT URBAN:
tesut urban major, tesut minor,

monumental domestic
Toate acestea dau caracterul orasului si individualizeaza zone mai ample sau mai
restranse in cadrul fiecarui oras: ns aceast nelegere a evoluiei oraului este
specific contemporaneitii i face obiectul preocuprilor arhitecturii zilelor noastre.
Orasul traditional in timp:
fondare, dezvoltare, distrugere, modificare, modernizare ...
Palimpsestul urban
Palimpsestul urban
Orasul este un sistem social si fizic, coagulat in timp, care reflecta evolutia modului de
locuire a unei colectivitati umane si a valorilor ei.
Orasul traditional a fost numit oras al sedimentelor/oras sedimentar tocmai
datorita acestei caracteristici, de a se forma prin depunerea de straturi
succesive, etape ale istoriei sale.
Cadrul fizic urban forma urbana este un ansamblu de elemente care se raporteaza la
logica modului de viata specific.
Poate lua forme foarte diverse, depinzand de evolutia in timp a
economiei si politicii locale (interne si externe), dar si de valorile
specifice ale comunitatilor care il locuiesc.
Forma orasului se defineste in timp ca o succesiune de dezvoltari organice
si interventii autoritare.
/2
Oraul tradiional pn la intervenia modernist
Oraul antic dezvoltat spontan
Oraul antic pe plan prestabilit
Oraul medieval fortificat
Dezvoltarea organica (central si vest-europeana):
-tesut omogen, dezvoltat in mod spontan, adaptat formelor reliefului si individualizat
de cateva puncte de interes ale comunitatii (biserica, primarie, scoala etc.)
-logica a directiilor de dezvoltare si a structurii majore
ORASUL IN TIMP PALIMPSESTUL URBAN
-limite clare ale asezarii datorate fortificatiilor (sistem economic si politic inchis)
-parcele inguste si adanci (deschidere mica la strada si dezvoltare in adancime)
-spatii clar definite formal (lizibilitate limita dintre parcela si spatiul orasului)
-limite clare ale asezarii datorate fortificatiilor (sistem economic si politic inchis)
-parcele inguste si adanci (deschidere mica la strada si dezvoltare in adancime)
-spatii clar definite formal (lizibilitate limita dintre parcela si spatiul orasului)
Spaiul urban tradiional
n oraele preindustriale locuirea urban combinat cu locurile de munc (producia

mestesugreasc / artizanal i activitile cu caracter comercial) sunt adpostite de
edificii care formeaz mpreun o mas construit relativ omogen.
Odat stabilit aceast regularitate (omogenitate), rupturile capt o importan

particular rezervat n principal monumentelor sau reperelor publice constituite de
cldiri care adpostesc funciuni importante pentru viaa i activitatea comunitii
biserica, primria, castelul sau reedina nobiliar etc. Acest tip de marcare a
importanei anumitor locuri sau zone din cadrul esutului urban poate fi remarcat mai
ales n oraele medievale n categoria crora se nscriu vizibil i unele orae din
Transilvania (Sibiu, Brasov, Sighisoara,)
Asadar, se poate spune c n spaiul urban preindustrial excepiile de la regula esutului

urban coincid cu spaiile importante pentru comunitate (piaa i cldirea bisericii, piaa
i cldirea primriei etc).
Piero della Francesca (1415-1492)
odata cu Renasterea si pana in secolul XIX,

imitarea Antichitatii devine garantia frumosului
Incepand de acum, limbajul clasic va parcurge si istoria orasului,
folosit diferit, in functie de gust si de circumstantele specifice
La nivelul orasului, se deschide calea
interventiilor urbane de estetizare a spatiului
public/urban, de regularizare geometrica, de
ordonare, prin aplicarea principiilor subintinse de
estetica ordinelor clasice.
Piata din Pienza, 1459-62, Papa Pius II Picolomini,
arh. Bernardo Rosselino
Piata din Pienza, 1459-62, Papa Pius II Picolomini, arh. Bernardo Rosselino
Palazzo Rucellai, 1446-51,
arh. Leon Battista Alberti
Palazzo Rucellai, 1446-51,
arh. Leon Battista Alberti
trei elemente ale ansamblului: palatul, piata si loggia Rucellai,
elangelo, forma se
La nivelul orasului, uma ligao
deschide caleaentre o incio das
no da Renascena,
public/urban, em Florena,
de regularizare e o eminente Barroco,
geometrica, de
Evoluo do Campinoglio
Piazza del
Campidoglio,
1538 ~ 1650
Michelangelo
Piazza del Campidoglio, 1538 ~ 1650
Michelangelo
Piazza del Campidoglio, 1538 ~ 1650
Michelangelo
gravura de Etienne Duperac, 1568
Roma lui Sixtus al V-lea, 1521 ~ 1590
Roma lui Sixtus al V-lea, 1521 ~ 1590
Incepand cu secolul al XVIII-lea, in Franta, operatiile de estetizare/ordonare a
spatiului public al orasului ajung sa cuprinda si operatii edilitare menite sa
trateze problemele tehnice, de salubritate sau de circulatie ale orasului.
Incepand cu secolul al XVIII-lea, in Franta, operatiile de estetizare/ordonare a
spatiului public al orasului ajung sa cuprinda si operatii edilitare menite sa
trateze problemele tehnice, de salubritate sau de circulatie ale orasului.
Rue de Rivoli, 1801

Percier et Fontaine
Orasul in timp exemplul Parisului
de la Lutetia romana, la sfarsitul Evului Mediu
Renaterea
Place des Vosges (Place Royale),

1605-1612, Henri IV
Renaterea
Place des Vosges (Place Royale),

1605-1612, Henri IV
inceput de sec. XVII
sec. XVIII
Interventii autoritare asupra spatiului public si extinderea aceleiasi conceptii estetice

de factura clasica asupra spatiilor din exterior, pe care le inglobeaza in timp.

Interventii autoritare asupra spatiului public care incearca sa supuna controlului
estetic urban mutatiile aduse de societatea industriala.

1841 Haussmann 1852-1870
Palais Cardinal apoi Palais Royal, nceput de Richelieu, arh. Jacques Lemercier, 1633-1639
Haussmann 1852-1870 extins n numeroase etape din care cea actuala, ducele de Chartres, arh. Louis Victor, 1780-

sec XIX Marile schimbri n arhitectur i n ora
saltul demografic si transformarile oraselor
Paris, Haussmann 1852-1870
Saltul demografic
Revoluia industrial
Apariia unor noi programe de arhitectur
Transformarea modului de viat
Haussmann 1852-1870
Ctre nceputul secolului XX, transformrile oraului fcute sub semnul
estetizrii de factur clasic devin insuficiente n msura n care:
nu reuesc s in pasul cu urgenele oraului;
nu se adreseaz tuturor orenilor, nu fac fa numrului mare de
locuitori noi ai oraelor;
aeaz problema esteticii urbane mai presus de nevoile funcionale,
practice;
se sprijin pe o concepie estetic asupra oraului care se dilueaz la
noua scar a oraului.
Alturi de evoluia problematicii arhitecturii n secolul al XIX-lea, toate

acestea vor conduce ctre o schimbare radical pe care o va aduce
Micarea Modern.
n concluzie, spaiul urban tradiional
n orasele preindustriale locuirea urban combinat cu locurile de munc (producia
mestesugreasc / artizanal i activitile cu caracter comercial) sunt adpostite de
edificii care formeaz mpreun o mas construit relativ omogen.
Odat stabilit aceast regularitate (omogenitate), rupturile capt o importan
particular rezervat n principal monumentelor sau reperelor publice constituite de
cldiri care adpostesc funciuni importante pentru viaa i activitatea orasului.
Asadar, se poate spune c n spaiul urban preindustrial dar si de-a lungul secolului al
XIX-lea (in centrul oraselor) excepiile de la regula esutului urban coincid cu spaiile
cu o importanta aparte. Orasul se defineste prin:
tesut omogen, spontan sau geometrizat prin interventii urbanistice autoritare
si individualizat de punctele de interes specifice etapei istorice de evolutie
(biserica, primarie, scoala etc., apoi gara, teatrul, bursa etc.)
strazi si piete clar definite formal (lizibilitate fatada cladirilor coincide de
regula cu limita dintre parcela si spatiul orasului)

3 T0 T1 Oras Traditional Si Clasic

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3 T0 T1 Oras Traditional Si Clasic

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

despre ora, oraul tradiional i oraul clasic

partea I terminologie, noiuni generale

tissu urbain, in franceza

este un termen preluat din analogia cu o tesatura sau cu tesutul biologic,

Termenul da seama despre modul de constituire a orasului traditional si

El presupune o atentie acordata atat banalului, cat si exceptionalului,

Relatiile dintre aceste trei elemente formeaza un sistem destul de complex,

Rezulta o structura compusa din:

Astfel se poate formula o definitie a esutului urban ca fiind rezultatul complex al

TOATE ACESTEA DAU

Elementele intretin un raport de

Acesta este numai unul dintre motivele

Un tesut urban eterogen este

tesut urban major, tesut minor,

n oraele preindustriale locuirea urban combinat cu locurile de munc (producia

Odat stabilit aceast regularitate (omogenitate), rupturile capt o importan

Asadar, se poate spune c n spaiul urban preindustrial excepiile de la regula esutului

odata cu Renasterea si pana in secolul XIX,

Rue de Rivoli, 1801

Place des Vosges (Place Royale),

Place des Vosges (Place Royale),

Interventii autoritare asupra spatiului public si extinderea aceleiasi conceptii estetice

1841 Haussmann 1852-1870

Interventii autoritare asupra spatiului public si extinderea aceleiasi conceptii estetice

Alturi de evoluia problematicii arhitecturii n secolul al XIX-lea, toate

S-ar putea să vă placă și