Periodizarea scrierii PERIODIZAREA SCRIERI LATINE Evolutia scrierii cu alfabet latin cuprinde, in functie de caracterul scrisului si de conditiile istorice ale folosirii sale, mai multe perioade. 1) perioada scrierii romane (secolele VI i.e-n. — Vien); ; 3 2) petioada scrierilor regionale (secolele VI-IX) ; 3) perioada scrierii carolingiene (secolele IX-XII) ; 4) perioada scrieriigotice (secolele XII-XV): 5) perioada scrierii umaniste (secolele XV-XVI): @)peioada scrierti modeme (Gin) sxafal al XVIElea). In fiecare perioada este predominant’ o anu- mit’ scriere, in conditiile persistentei, la inceputul stu, a variantelor de scriere din perioada anterioara siale aparitiei, la sfirsitul su, a elementelor scrierii Gin perioada urmatoare. Astfel, in perioada scrierii carolingiene predo- mina scrierea carolingiand ; desi la inceputul stu se maj pistran inci variante de scriere din perioada an- terioara (merovingiani, longobardi, vizigota, insu- Jara), iar Ia sfirsitul siu au fnceput si apard pri- mele clemente ale scrierii din perioada urmatoare ‘otica), totusi ele nu jucau decit un rol secundar. In genere, trecerea de Ia 0 perioadi la alta a scri- erii avea loc lent, pe misura raspindirii noit forme de scriere, FORMAREA SI EVOLUTIA ALFABETULUL LATIN Alfabetul latin, astizi cel mai raspindit si mai prace tic alfabet din lume, are o vechime de peste 2500 de ani. El are la baz varianta availa betului grec, adusi in Italia de sud al VITI-lea Len. de catre colonisti latine, evolutia alfabetului latin sumetul g actual numai pentru unele nume, Nowa litera Ga fost agezatii in alfabet in locul literei Z, care fusese suprimati mai inainte. Litera K, cu aceeasi valoare fonetica ca si C, se intrebuinta foarte rar, ca, de pildi, in cuvintul’ Kalendae, Pen- tru_a reda unele cuvinte imprumutate din limba greaci, romani au adoptat in secolul I i.e.n. litera Y (i graecum). Litera T avea valoare atit de vo- cala, cit si de consoand. Deosebirea grafici dintre Z vocala si I consoan s-a facut prin secotul al Vil-lea en., cind a fost creat litera J, asezati {ntre literele I si K. De asemenea, litera V, pe care romanii o pronunfau ca un sunet intermediar li terelor w si v actuale, avea valoare atit vocalic’, cit si consonantici. In evul mediu, desi se ajun- sese Ia o distinctie fonetic intre w giv, totusi cele doua sunete erau redate grafic, in genere, prin ace- lasi semn: U in scrierile rotunjite, ca scrierea caro- lingian’, Vin scrierile ascutite, ca scrierea gotic’. Distinctia grafic intre sunetele U si V sa facut mai tirziu, in secolul al XVElea cind s-a creat Ii- tera U, agezati in alfabet intre literele T si V. In secolele XI-XII s-a format litera W (dublu 2), rea- lizati prin fuzionarea a dou litere », pentra 2 marca mai bine deosebirea din numirile germanice dintre sunetul f (redat prin V) sisunetul » (redat prin W). ‘In antichitate si in evul mediu s-au creat unele