Tirniceriu Alexandra Mirela

KMS II

Patologia cardio-vasculara

Patologia este partea medicinei care se ocup cu etiologia (cauzele), patogeneza

(fenomenele, mecanismele patolgice) de decurgere a bolii, mai precis cu simptomele (semnele)
sau grupului de simptome (sindroame) a bolii, precum i urmrile acestora asupra organismului.
Patologia are dou ramuri:

Anatomia patologic care examineaz modificrile organelor macroscopic

Patologia histolgic care examineaz modificrile esuturilor sau celulelor bolnave sub
microscop

Hipertensiunea arteriala este un sindrom caracterizat prin cresterea presiunii sistolice

si a celei diastolica peste valorile normale. Dupa O.M.S. se considera valori normale pentru
presiunea maxima 115-140 mmHg, interpretate in raport cu varsta, sexul si greutatea, iar pentru
minima 75-90 mmHg.

Valoarea ridicat face ca inima s pompeze ntr-un ritm mai accelerat fa de ritmul normal
pentru a propulsa sngele n vasele sangvine. Presiunea arterial este de dou tipuri:presiunea
arterial sistolic (presiunea sngelui n artere n timpul contaciei muchiului cardiac)
i presiunea arterial diastolic(presiunea sngelui n perioada de relaxare a muchiului
cardiac). Msurarea presiunii n vasele de snge sau n cavitile inimii se poate realiza fie prin
metode directe, foarte rar i numai n anumite cazuri deoarece necesit introducerea n vasele
sanguine a unei sonde, fie, cel mai frecvent, printr-o metod indirect, msurnd tensiunea
pereilor arteriali cu ajutorul unui aparat numit tensiometru

Hipertensiunea arterial este clasificat fie ca hipertensiune arterial primar

(esenial) sau hipertensiune arterial secundar. Circa 9095% din cazuri fac parte din categoria
hipertensiunii arteriale primare, ceea ce nseamn presiune arterial crescut fr a avea la
baz o cauz medical evident. Alte afeciuni la nivelul rinichilor, arterelor, inimii sau sistemului
endocrin determin restul de 510% din cazuri (hipertensiune arterial secundar).

Cauzele hipertensiunii arteriale

Medicii nu cunosc exact cauza hipertensiunii arteriale primare, deoarece aceasta afectiune poate
fi provocata de un complex de factori care afecteaza corpul in acelasi timp. Cauzele aparitiei
HTA includ: - obezitatea (apare cand greutatea depaseste cu 20% greutatea normala in functie de
inaltime si sex); - fumatul; - consumul de alcool; - stresul; -concentratia crescuta de grasimi din
sange, in special colesterol; - sedentarismul; - rasa (HTA este mai frecventa la negri fata de albi);
- varsta (riscul de aparitie creste odata cu varsta intrucat vasele de sange devin mai rigide pe
masura ce inaintam in varsta); - sexul (pana la varsta de 50 de ani barbatii sunt mai afectati de
Tirniceriu Alexandra Mirela
KMS II

HTA, dupa 50 de ani femeile ajung la menopauza si cantitatea hormonilor protectori scade,
moment in care HTA apare mai frecvent la femei). Pentru toate varstele si pentru toate rasele,
femeile cu hipertensiune evolueaza mai bine decat barbatii. - factorul familial (daca in familia
dvs exista cazuri de HTA, sansele sa faceti aceasta boala sunt crescute); De asemenea, HTA
poate sa apara si in timpul graviditatii. Debuteaza in semestrul al 2-lea de sarcina si se vindeca in
primele 3 luni de la nastere. Daca sunteti proaspata mamica si aveti tensiunea crescuta dupa
aceasta perioada este indicat sa consultati medicul de familie, pentru ca exista riscul sa fi
dezvoltat HTA! HTA secundara mai apare si datorita administrarii de medicamente
(anticonceptionale orale).

Simptomele hipertensiunii arteriale

De multe ori HTA poate fi asimptomatica, atunci cand nu sesizam niciun discomfort in modul de
viata, nici modificari in realizarea activitatilor zilnice. Cel mai important simptom al HTA este
cefaleea fronto-occipitala. Este o durere sacaitoare, care cuprinde fruntea si se intinde pana in
zona cefei. Apare dimineata si este ameliorata de o ceasca de cafea sau de un medicament contra
durerii. Cefaleea poate disparea si spontan dupa cateva ore. Resimtite pe termen lung,
simptomele HTA cuprind: - ameteli; - vertij (senzatie de lipsa de echilibru in spatiu); - durere in
piept; - transpiratii; - tulburari de vedere (vedere in ceata, neclara, uneori "stelute verzi"); -
tiuituri in urechi; - confuzie; - constientizarea respiratiei (dispnee); - palpitatii (constientizarea
batailor inimii). Daca ati intampinat pana acum astfel de probleme este indicat sa consultati
medicul de familie, care va poate indruma la un cardiolog sau internist pentru investigatii.

Hipotensiunea arteriala apare atunci cand tensiunea arteriala scade sub 90/60 mmHg.
La sportivii de performanta, tineri, ce au activitate fizica regulata si au o dieta echilibrata,
hipotensiunea este normala. Exista doua tipuri speciale de hipotensiune: cea care apare cand ne
ridicam in picioare (hipotensiune ortostatica) si cea de dupa masa (hipotensiunea post-prandiala).

Hipotensiunea arteriala are o multitudine de cauze:

- deshidratarea;
- sarcina;
- disfunctii ale sistemului nervos;
- boli cardiovasculare: infarct miocardic, defecte de valva;
- boli endocrinologice: hipotiroidism, hipertiroidism;
- hemoragiile;
- lisa vitaminei B12;
- septicemia;
- unele medicamente: diuretice, antidepresive, betablocante;
- diabet.

Semnele si simptomele hipotensiunii arteriale

Tirniceriu Alexandra Mirela
KMS II

Majoritatea persoanelor cu hipotensiune arteriala nu au nici un simptom, ducand o viata normala

- asta deoarece persoana respectiva a prezentat hipotensiune dintotdeauna si este obisnuita cu un
flux sanguin scazut, dar suficient pentru a mentine toate functiile in limite normale. Cele mai
intalnite simptome ale hipotensiunii sunt ametelile.

Hipotensiunea ortostatica se manifesta prin:ameteli, stare de slabiciune si uneori chiar lesin.

Hipotensiunea postprandiala are aceleasi simptome.

Scaderea brusca a tensiunii arteriale acompaniata de urmatoarele simptome , poate prevesti o
afectiune grava. Aceste simptome pot fi:
- Lesinul;
- scaderea puterii de concentrare;
- tulburari de vedere;
- greata;
- piele umeda si rece;
- depresie.

Cardiopatia ischemica
Cardiopatia ischemica sau boala cardiaca ischemica reuneste o serie de afectiuni caracterizate
prin reducerea fluxului coronarian. Astfel muschiul inimii nu va primi suficient sange si implicit
oxigen pentru a functiona normal. Acest fenomen prin care muschiul inimii este deprivat de
cantitatea necesara de sange poarta numele de ischemie miocardica.

Cardiopatie ischemica se poate manifesta ca:

angina pectorala;

infarctul miocardic;

insuficienta cardiaca de origine ischemica;

aritmiile cardiace de origine ischemica;

moartea coronariana subita (oprirea cardiaca primara, stop cardiocirculator);

Cauzele cardiopatiei ischemice:

Ateroscleroza coronariana este cauza dominanta (prin placi aterosclerotice), provocand

cel putin 90 % cazuri evenimentele ischemice coronariene.

Alte cauze mai rare: anomaliile congenitale ale circulatiei coronariene; anevrismele
coronare congenitale, vasculitice sau iatrogene (dupa coronaroplastie, aterectomie etc);
Tirniceriu Alexandra Mirela
KMS II

emboliile coronare care determima infarcte miocardice mici; disectia coronara primara
(dupa coronaroplastie) sau secundara (dupa disectia de aorta); ocluzia ostiului coronar
(disectie de aorta, aortita luetica, stenoza aortica , spondilita anchilozanta); traumatismele
toracice; vasculita coronara (poliarterita nodoasa, lupus eritematos sistomic,
sclerodermic, sifilis, etc); tromboza primara coronariana (trombocitoza, policitemie,
coagulare intravasculara diseminata, etc); anomalii de metabolism; boala de vase
coronare mici (intramurale).

Infarctul miocardic
Infarctul miocardic reprezinta necroza a unei parti mai mult sau mai putin importante de
miocard, consecutiva unei obstruari bruste a unei artere coronare. In cursul infarctului miocardic,
irigarea inimii nu se mai face, lipsite de sange si de oxigen, celulele miocardului mor, eliberand
enzimele lor cardiace care distrug tesutul inconjurator, necroza ischemica miocardica, ce rezulta
de obicei prin reducerea brusca a fluxului sanguin coronarian la un segment de miocard. De
obicei are loc in ventriculul stang. Barbatii sunt cel putin de doua ori mai frecvent afectati decat
femeile, adesea inaintea varstei de 60 de ani.

Cauze - Obstructia arterei coronare este aproape intotdeauna consecinta formarii unui cheag pe o
placa de aterom, constituita din depuneri de colesterol, pe peretele arterial intern. Aceasta
afectiune survine cel mai des la pacientii care prezinta factori de risc ca
tabagismul, hipertensiunea arteriala, nivelul de colesterol mai mare de 3,40 grame la
litru, diabetul, sedentarismul, surmenajul profesional.

Simptome - Aproximativ jumatate din cazuri prezinta un infarct de miocard care se produce
dupa o perioada mai mult sau mai putin lunga in timpul careia subiectul sufera de angina
pectorala, crize dureroase survenind fie la mers, in particular pe frig si pe vant, fie in repaus, de
preferinta noaptea. Aceste dureri (senzatii de strangere, de arsuri, uneori de strivire) sunt
resimtite in spatele sternului si pot iradia in bratul stang, spre falca, uneori in spate; ele dispar in
doua sau trei minute. In jumatate din cazuri infarctul nu este precedat de nici o manifestare
dureroasa care sa permita prevederea aparitiei lui. Infarctul se manifesta printr-o durere violenta
de acelasi tip ca cea de angor, dar de obicei mai intensa si mai lunga (de mai mult de 30 minute
pana la cateva ore). Ea iradiaza adesea mai amplu in ambele brate, in falca si in spate. In unele
cazuri, durerea se asociaza cu o crestere a tensiunii arteriale, urmata de scaderea ei persistenta. In
rastimp de 24 pana la 36 de ore apare o febra de intensitate medie care scade treptat. Unele
infarcte, denumite nerecunoscute sau ambulatorii, nu se manifesta prin nici un semn clinic - ele
nu sunt detectate decat accidental, cu ocazia unei electrocardiograme.

Aritmii
Aritmiile cardiace sunt dereglari ale ritmului normal al inimii, fie sub raportul frecventei, fie sub
cel al regularitatii frecventei cardiace, fie sub ambele. Astfel, aritmiile cardiace cuprind orice
anomalie sau perturbatie in succesiunea normala de activare a miocardului.
Tirniceriu Alexandra Mirela
KMS II

Cauze - Toate cardiopatiile, indeosebi cardiopatiile ischemice (arterioscleroza, ateroscleroza) si

chiar simpla imbatranire a inimii sunt cauze ale aritmiei. Printre alte origini, trebuie sa
citam: embolia pulmonara, brohopneumopatiile, tulburarile hidroelectrolitice, anumite
medicamente (diuretice, unele antiaritmice etc.), abuzul de tutun, excitantele precum cafeaua,
alcoolul.

Simptome si semne - Acestea sunt variate. Cel mai frecvent este vorba de sincope, de o gafaiala,
de palpitatii, stari de rau, de o cadere a tensiunii arteriale, de angor (angina pectorala) sau de
semnele unei insuficiente cardiace.
In caz de palpitatii, este important sa se repereze daca bataile sunt regulate sau neregulate, daca
aparitia tulburarii este progresiva sau brutala si care a fost durata sa, si sa se noteze frecventa
cardiaca, atunci cand este posibil.

Valvulopatii

Atingere a unei valvule a inimii.

Cauze - Valvulopatiile au cauze variate: congenitale (malformati), inflamatorii (reumatism

articular acut), infectioase (endocardita - infectie a valvelor inimii), degenerative, legate de
varsta, ischemice prin insuficienta coronariana (angor, infarct). In sfarsit, exista o atingere a
valvulei mitrale provocata de ruperea cordajelor sale: nemaifiind legata de ventriculul stang,
valvula mitrala se indreapta spre auriculul stang in momentul sistolei.

Simptome si evolutie - Valvulopatiile minore pot trece neobservate. Totusi, chiar in acest stadiu,
ele se complica destul de usor in endocardita, prin propagarea pe cale sangvina plecand de la un
focar infectios. In alte cazuri, se observa tulburari de ritm (palpitatii), stari de rau, un angor
(angina pectorala), semne de insuficienta cardiaca (jena respiratorie). Simptomele pot sa nu apara
decat la efort inainte de a deveni permanente.
Orice anomalie valvulara importanta are rasunet asupra auriculului sau a ventriculului, in amonte
de valvula atinsa: dilatatia auriculului, dilatatia ventriculului sau ingrosarea peretelui sau. In plus,
travaliul inimii creste, ceea ce explica evolutia posibila spre o insuficienta cardiaca.

Pericardita

Inflamatie a celor doua foite ale pericardului seros.

Tirniceriu Alexandra Mirela
KMS II

Cele mai multe pericardite sunt de origine infectioasa. Unele pot totusi sa evidentieze o
conectivita (boala a tesutului conjunctiv al diverselor organe) sau uneori un cancer. Se disting
trei forme de pericardita: pericardita acuta, pericardita uscata si pericardita cronica constrictiva.

Pericardita acuta -Este vorba de o inflamatie a pericardului seros care conduce de cele mai
multe ori la aparitia delichid intre cele doua foite ale sale, in cavitatea virtuala care le separa.
Frecvent nu poate fi gasita nici o cauza. In pericarditele acute benigne, este evocat un
mecanism imunologie. Cauzele cunoscute sunt o infectie virala (efuziunea lichidiana dintre cele
doua foite este limpede) sau microbiana (efuziunea este atunci purulenta),
o tuberculoza, un cancer sau un reumatism articular acut.
Pericardita acuta se traduce printr-o durere toracica ce se amplifica la inspiratie, asociata fiind cu
febra.
Evolutia unei pericardite acute benigne este intotdeauna favorabila fara tratament, dar recidivele
sunt frecvente. Atunci cand lichidul cuprins in pericard este prea voluminos, pe punctul de a
comprima inima si a stanjeni intoarcerea venoasa, sunt practicate punctii. Pericarditele
tuberculoase, canceroase, microbiene, reumatismale si conectivitele necesita un tratament
specific legat de boala in cauza.

Pericardita uscata - Aceasta pericardita este o inflamatie a pericardului si uneori constituie doar
stadiul initial al unei pericardite acute cu efuziune.

Pericardita cronica constrictiva - Aceasta inflamatie a pericardului se traduce printr-o

ingrosare importanta a constituentilor pericardului, realizand un adevarat invelis care strange
inima si stanjeneste umplerea ei. Este vorba de o complicatie rara a unei pericardite acute
tuberculoase, care poate sa se instaleze in cateva luni sau in cativa ani.

Endocardita
Endocardita este o infectie a valvelor inimii sau a stratului sau intern (endocardul).

Apare cel mai frecvent la pacientii care au deja o afectiune valvulara preexistenta sau o valva
artificiala.

Cauze -Endocardita e cauzata de bacterii (rareori fungi) care intra in circulatia sangvina si
colonizeaza interiorul inimii, de obicei valvele cardiace. Bacteriile patrund in circulatia sangvina
pe mai multe cai, inclusiv in timpul unor interventii in sfera stomatologica sau operatii
chirurgicale. Spalatul pe dinti sau chiar curatarea dintilor cauzeaza patrunderea bacteriilor in
torentul sangvin, daca pacientul nu are grija de dintii sai.

Simptome- Majoritatea pacientilor cu endocardita au simptome care incep la doua saptamani

dupa infectare. Primele apar simptomele nespecifice, asemanatoare celor din gripa, cum ar fi
Tirniceriu Alexandra Mirela
KMS II

fatigabilitatea (oboseala) sau febra joasa. Infectiile cu o tulpina bacteriana mai agresiva, produc
simptome ce pot fi mai severe (cum ar fi febra inalta) si apar cu mai multa repeziciune, in decurs
de cateva zile. Daca simptomele persista, mai ales daca exista conditii clinice cu risc crescut
pentru endocardita, ar trebui consultat medicul.
Simptomele includ:
- febra si frisoane
- fatigabilitate
- pierdere in greutate
- transpiratii nocturne
- dureri articulare
- tuse persistenta si dispnee (respiratie cu dificultate)
- sangerari sub unghii
- petesii (mici pete violacee sau rosii sub piele).
Medicul poate comunica pacientului, daca acesta are un risc crescut de a face endocardita inainte
de a face orice investigatie sau interventie medicala, chirurgicala sau stomatologica. Medicul
curant poate da pacientului un card pe care sa fie scris ca acesta are nevoie de profilaxie cu
antibiotice inainte de a se supune unor diferite proceduri medicale. Simptome de insuficienta
cardiaca pot apare daca valva cardiaca e afectata sever.

Miocardita
Miocardita este o boala cardiovasculara caracterizata printr-o inflamare a miocardului (muschiul
inimiii) care are o gama foarte variata de forme clinice (de la asimptomatica la amenintatoare de
viata). Cel mai frecvent miocardita are etiologie infectioasa (virala, bacteriana sau fungica).
Apare in stare de aparenta sanatate si poate avea evolutie rapida spre insuficienta
cardiaca sau aritmii maligne.

Miocardita acuta - nu are semne si simptome la fel de evidente ca miocardita fulminanta, insa
afectarea ventriculara este foarte importanta.

Miocardita activa cronica - boala are evolutie indelungata, insa exista reactivari frecvente.

Miocardita cronica persistenta- nu prezinta disfunctie ventriculara, in ciuda faptului ca exista

semne si simptome clinice de afectare miocardica (dureri retrosternale, palpitatii) si exista focare
de necroza miocitara.

Cauze- Miocardita este o afectiune de natura infectioasa si poate recunoaste drept agenti cauzali:

- Infectii virale
- Infectii bacteriene
- Infectii fungice

Simtome- Acuzele cu care se prezinta majoritatea pacientilor cu miocardita sunt:

- Palpitatii;
- Durere retrosternala (cu caractere asemanatoare durerii din infarct sau angina);
- Oboseala;
Tirniceriu Alexandra Mirela
KMS II

- Febra, maleza (si alte semne ale unei infectii: mialgii, cefalee, disfonie, diaree, eruptii
tegumentare, frisoane);
- Dureri sau tumefactie ale articulatiilor;
- Edeme gambiere;
- Dispnee;

Simptomele mai putin frecvente sunt:

- Sincope, lipotimii (in urma unor aritmii aparute pe fondul miocarditei);
- Mictiuni reduse cantitativ;
Unii pacienti se pot prezenta direct cu insuficienta cardiaca aparuta la cativa ani dupa miocardita.

BIBLIOGRAFIE:

SfatulMedicului.ro ;

Romedic.ro;

Cardioclinic.ro;

ro.wikipedia.org;

divahair.ro/sanatate